Patria, august 1937 (Anul 19, nr. 168-193)

1937-08-01 / nr. 168

2 Campionat de water-polo sau parodie...? Deşi au trecut patru zile de la jucă­rea matchului Universitatea-Victoria rezultatul nu se cunoaşte încă Când d. Gregoriu Seliceanu meditează CLUJ. 31. —­ De ani de zile sportul­­ nautic din Cluj a intrat înt’o perioadă de decădere, încetul cu încetul oraşul nos­tru, care acum câţiva ani deţinea hege­monia în nataţie, a fost nevoit să o cede­ze altor oraşe — unde trebue să recunoaş­tem că s’a muncit sistematic şi mişcarea nautică s’a bucurat de un sprijin efectiv al tuturor factorilor. Ca o reminiscenţă a vremurilor trecute se mai practică încă la Cluj şi water­ polo, dar vai, de o calitate care nu poate fi nici umbra palidă a jocului practicat de „Universitatea” de pe vremuri, deţinătoa­rea în 7 rânduri a campionatului naţional. Dacă lucrurile au ajuns aci, motivul principal este de bună seamă şi faptul că îndrumarea sportului nautic clujan a în­căput pe mâna unor elemente nepricepute şi conduse de alte interese decât cele spor­tive. Onoare excepţiilor. Că este aşa o vom dovedi prin simpla enorare a celor ce se petrec în jurul cam­pionatului de water-polo al regiunii, în plină desfăşurare. COALIŢIA ÎMPOTRIVA „UNIVER­SITĂŢII”... De bine, de rău, de zece ani de zile campionatul de water-polo al oraşului Cluj este deţinut de „Universitatea”. A­­cest lucru nu este pe placul unor insigni­fianţi pseudo-sportivi ce se agită în nu­mele unui club cu pretenţii ce îi întrec putinţele. Intraţi prin uşa din dos în Co­mitetul regiunii, principala lor grijă es­te să deposedeze pe „U” de titlul pe care îl poartă de zece ani de zile. In acest scop şi-au coalizat mai multe grupări, printre cari spre ruşinea lor se află şi de acelea cari îndrăznesc să se în­tituleze româneşti. UN MATCH ENIGMATIC Despre felul cum se operează, ne ser­veşte dovadă matchul Universitatea—Vic­toria disputat recent şi despre care am scris în numărul nostru trecut. Iată ce s-a întâmplat: La un moment dat când situaţia jocu­lui era 1:1, studenţii marchează încă un goal perfect ilegal și acordat de arbitru, care s’a întâmplat să fie d. Seliceanu. Do­vadă că goalul a fost acordat este faptul că jocul a fost reînceput la mijloc prin a­­runcarea mingii de către arbitru. Spre surprinderea lui, conducătorul echipei u­­niversitare­ află după match că rezulta­tul ar fi 1:1 şi nu 2:1 cum a fost în reali­tate, aceasta în urma unei declaraţii fă­cute de d. Seliceanu, care afirmativ şi-ar fi revocat decizia .—. ceeace nu ne vine 'Să credem! Bineînţeles cei interesaţi s’au grăbit să informeze presa că matchul s’ar fi terminat cu rezultatul de 1:1. . Această mistificare grosolană dăunea­ză însă, din cauză că d. Seliceanu întâr­zie să-și depună raportul său de arbitru, singurul în măsură să stabilească în mod oficial rezultatul. Această, întârziere con­vine însă de minune amatorilor de diver­siune și se folosesc de prilej pentru a in­dica echipa Cl. A. C. ca fruntaşa clasa­­mentului. D. SELICEANU ARE DATORIA SA LAMUREASCA SITUATIA Faptul că în jurul acestui match s’a pu­tut naşte o discuţie atât de penibilă, obli­gă pe d. Seliceanu să lămurească situaţia, depunând fără întârziere raportul său. Din acest raport se va vedea că rezulta­tul adevărat este 2:1 şi nu 1:1 cum le place mistificatorilor să afirme. Sperăm că în calitate de vechiu sports­man d. Seliceanu îşi dă seama de gravi­tatea situaţiei în care încearcă să-l vâre anumiţi interesaţi şi nu se va face uneal­ta unor ambiţii deşarte de club. Cupa Europei Centrale în pericol Complicaţiile în jurul finalei Cupei Eu­ropei Centrale, pun din nou în pericol e­­xistenţa mult încercatului trofeu. Fe­­renczváros pretinde ca finala să se joace la datele de 1 şi 8 August, lucru ce a de­venit imposibil în urma tergiversării din partea Comisiunii­­Cupei de a fixa întâl­nirile decisive pe data cerută de unguri. Din partea sa Lazio se opune ca finala să se joace în cursul lunei August şi cere să fie amânată până la iarnă. Orice de­cizie ar aduce Comisiunea, va nemulţumi pe una din părţi, dând loc la urmări cari ar periclita existenţa competiţiunii. Pe noi românii Cupa Europei Centrale ne interesează din ce în ce mai puţin, de­oarece după retragerea Elveţiei este mai mult ca sigur să se renunţe la participa­rea României şi­­Iugoslaviei, Cupa rezer­­vându-se doar echipelor italiene, ungare, austriece și cehe. _ «' - --------— Douăzeci de ani în serviciul sportului românesc In cadrul unei sărbătoriri modeste, e­­moţiona­ntă totuşi prin simplicitatea ei, i­­s’a remis ieri după amiazi, dlui Grigore Seliceanu, neobositului şi înflăcăratului promotor al sportului clujan, o frumoasă plachetă de argint, pentru fecunda acti­vitate de 20 ani, în ogorul sportului na­ţional. Grupările clujene, în chip solidar şi în- Târgul de Monstre de Toamnă din Lipsea 1937 29 August până la 2 Septembrie 60 procente reducere la trenurile din Germania Orice desinst­i­dă : Reprezentanţa onorifică pentru Transilvania , Uniunea Gremiilor comerciale germane din Transilvania Braşov, Şirul Anului No. 20. Telefon 377. Precum şi reprezentanţii cercuali: GremiUl COmerClOF Herman din Sibiu, Sibiu Str. Regina Maria 11 şi Dr. Crnesl Beer, director de bancă Cluj Calea Victoriei 3, sau Oilonul lanţurilor de Mostre din Lipsca-Leipzig Cer­mania. Propagandă culturală română in Cehoslovacia O vrednică prietenă: Doamna Dr. Jindra Húskova Flajshansova de: AUREL G. STÍNO noască răniţii români din spitalul instalat în mănăstirea Strahov, unde marele no­stru prieten, monseniorul Medodiu Zavo­­ral este stareţ. Acolo, între zidurile şi bolţile venerabilei stareţii, veni în contact cu Românii, luptători pentru cauză străi­nă la fel cu Cehoslovacii, iar graiul şi doina românească, auzite pentru­­prima oară poate, îi deşteptară interesul faţă de aceşti tovarăşi de suferinţă ai naţiunii sa­le, îndemnată de monseniorul Zavoral şi de cunoscutul profesor filoromân, filolo­gul Jan Urban Jarnik, Jindra Huskova, învăţă româneşte, dar simţindu-se legată cu instinctive simpatii faţă de noi, fu fe­ricită când avu posibilitatea de a ne cu­noaşte acasă, prin munţii şi câmpiile noastre. In toamna anului 1919 a fost trimisă pentru studii la Bucureşti, fiind prima bursieră a Statului cehoslovac în Româ­nia. Urmă facultatea de litere şi mai ales cursurile dlor Iorga, Densuşianu, Candrea şi decedatul I. Bianu, trecând cu succes examenele necesare, apoi începu a-şi pre­găti teza de doctorat tratând un intere­sant subiect, „Terminologia creştină la Români“. Lucrarea a fost redactată în Popoarele ajungi la stimă şi dragoste reciprocă prin cunoaştere, iar cei care contribue la această operă sunt nişte ade­văraţi şi moderni sacerdoţi ai civilizaţiei, astăzi când se simte atât de mult necesi-­­ tatea unei solidarităţi întru apărarea cul­turii europene. Tratatele sau alianţele po­litice dau ocazii dese pentru festivităţi şi discursuri, însă se poate întâmpla ca ma­rele public să rămână indiferent sufle­teşte faţă de naţiunea prietenă, dacă nu a fost cine să-i atragă atenţiunea asupra diferitelor sale aspete. Aci intervine omul de cultură, singurul capabil de a conso­lida prietenia dintre două naţiuni, orişi­cât de comune le-ar fi interesele. In Cehoslovacia, depune o laborioasă activitate în slujba cunoaşterii României distinsa profesoară şi scriitoare de la Bra­tislava, dna Jindra Huskava-Flajshanso­­va, căreia avem multe prilejuri pentru a-i păstra toată recunoştinţa.­­■ Născută la Praha, suburbia Kral-Vinoh­­rady, în 1898, studia filologia romanică la universitatea oraşului natal, iar calda­­ sa simpatie pentru poporul românesc îşi are originea din vremea războiului mon­dial. Tânăra studentă avu ocazia să cu­limba română. In 1921, dna Huskova este declarată doctor al Universităţii Caroline din Praha şi numită bibliotecara univer­sităţii din Bratislava, universitate închi­nată marelui pedagog Komenski (Com­­munus). Actualmente funcţionează ca lec­­toare de limba română la facultatea de litere a Universităţii Komenski, activitate în care depune o nemărginită iubire faţă de gândirea românească. Aproape în fie­care an veni în­ ţară să-şi urmeze studiile să ne cunoască mai adânc şi să-şi culeagă materialul pentru cărţile sale închinate limbii şi literaturii române. Cu prilejul vizitelor în România, dna Huskova a ţinut câteva conferinţe în limba română asupra Cehoslovaciei şi literaturii, artei şi gân­dirii sale. A vorbit în ciclul prelegerilor organizate de Institutul Sud-Est euro­pean, la microfonul Bucureştilor, (despre teatrul cehoslovac) apoi la facultăţile de litere din Cluj şi Bucureşti despre lite­ratura cehă modernă, înainte de a ne ocupa de lucrările dnei Jindra Huskova, trebue să menţionăm faptul că dela dsa începe adevarata cu­noaştere a literaturii române în Cehoslo­vacia, iar înfăptuirile eruditei prietene re­prezintă cel mai mult ce s’a făcut pe tă­râmul difuzării gândirii noastre în ţara vecină. Literatura română propriu zisă nu era cunoscută în Cehoslovacia, ci mai ales scriitori români în limbi străine, de ex. Carmen Sylva, Panait Istrati; frumoasele tălmăciri ale dnei Huskova au arătat ve­cinilor adevărata literatură română. In 1926, a tipărit o antologie de nuvele­­ române sub titlul „Tresen Lukullova” (edit. Vilemele, Praha), astfel numită du­pă nuvela lui Anghel, Cireşul lui Lucul­lus. Volumul cuprinde pagini alese din fruntaşii nuvelişti români şi arăta că li­teratura română prin originalitatea scrii­torilor poate figura onorabil în concertul literaturilor romanice. Un studiu substan­ţial despe nuvela română explică lucrarea. In 1927 apăru valoroasa . * orare, Ru­­munsti Prosaikove, o ramei vyvoje, jed­­notlivych literarnich skol (Ceska Grafica unie A. S. Praha), adică „Prozatorii ro­mâni“ serioasă antologie din marii noş­tri prozatori, precedată de o excelentă in­troducere literară. Volumul posedă 186 pag. din care 91 sunt ocupate cu acel stu­diu, care a revelat cititorilor în chipul cel mai concentrat şi judicios istoria litera­turii noastre. Cartea este închinată dlui prof. Ovid Densuşianu, mult admirat de autoare şi conţine pagini antologice din N. Iorga, Koglăniceanu, Alecsandri, I. Ghica, Bălcescu, A. Russo, Maiorescu, E­­minescu, O. Densuşianu, Caragiale şi E. Gârleanu. Fără îndoială că această anto­logie atât de îngrijit redactata, a adus i­­mense servicii propagandei româneşti. In cele patru capitole ale introducerii literare, autoarea pregăteşte admirabil ci­­titorul, istoriceşte şi esteticeşte, pentru înţelegerea bucăţilor traduse, alese ast­fel ca ideea de ansamblu să fie satisfă­cută din toate privinţele. Antologia în­­cetde cu interesantele pagini ale dlui Iorga relativ la infuenţele husite asupra litera­turii române, apoi se dau pagini din ,,Cântarea României“ de Russo, din „Ge­niul pustiu" de Eminescu din „Poezia po- I pulară“ de Alecsandri care începe cu ,,Ru­­mun je zrozen basnikem!“, adică „Româ­nul se naşte poet“, scrisoarea lui Ion Ghi­ca, „Din vremea lui Caragea etc. Autoa­rea cercetază cu îngrijire şcolile literare, personalităţile culturale şi literare din toate epocile, reuşind a da în cele 91 pa­gini ale introducerii o privire viu colorată asupra literaturii române, pe alocarea chiar minuţioasă şi cu bogate citări de opere. Prin pana eruditei cercetătoare Cehoslovacii află ceva despre cronicarii noştri, literatura sec. 19 până la Bălcescu „Omladina“ (Junimea) şi „Literarnich Rozprav“ (Convorbiri literare), Kogălni­­ceanu, Negruzzi, Maiorescu, Eminescu, N. Gane, Ion Creangă, acel „Eminescu pri­­tel“ adică amicul lui Eminescu, Slavici, D. Zamfirescu şi Brătescu-Voineşti; în cap. III se vorbeşte despre Haşdeu şi „Revista Nouă“ (Nova Revue), Ispirescu, Dela­­vrancea, Vlăhuţă­, Caragiale etc. Cap. IV, deosebit de intresant, cuprind între altele dspre Coşbuc, mişcarea „Sămănătorului“ („Rozsevac“) N. Iorga, revista ardeleană „Luceafărul­“ (Svetlonos), urmează San­du Aldea, M. Sadoveanu, I. Agârbiceanu, Gorun, Gârleanu Iosif, Anghel; redă am­plu rolul „Sămănătorului“, apoi epoca la personalitate a dlui Iorga. Câteva pagini finale se ocupă cu revista „Vieaţa Nouă“ (Novy Zivo) şi opera dlui O. Densuşianu; spaţiul nu permite decât doar o privire fugară asupra conştiincioasei contribu­­ţiuni a dnei Huskova, contribuţie care ar fi binevenită şi într-o traducre românea­scă. Ardealul cu impozantul său rol în cultura naţională este tratat la justă va­loare în lucrarea de faţă, citez din micul rezumat francez (11 pag.), care termină cartea: „Era literară şi de renaştere naţională propriu zisă a poporului român nu începe totuşi decât cu istoricii Şcolii ardelene de­la Blaj, care a dat Românilor cei trei lu­ceferi literari S. Micu, G. Şincai şi P. Ma­ia)­. Meritul lor este de a fi pus în relief origina latină a poporului român, ceea ce nu deşteptă numai conştiinţa Românilor din Transilvania, dar şi a celor din Prin­­cipate, unde G. Lazăr aduse această teo­rie“. In 1929 pub­ică un mic studiu „Rumuni­ske pisemnictvi povaleene” (scriitorii ro­mâni de astăzi), în care tratează pe lân­gă literatura lui Eminescu şi a „Sămănă­torului”, scriitori de talia dlor O. Den­­suşeanu şi a sa „Vieaţa Nouă”, I. Pillat, L. Blaga, N. Crainic, revista „Gândirea”, apoi Minulescu, I. Teodoreanu, decedatul Gib. Mihăescu, Matei Caragiale, Cezar Petrescu şi Liviu Rebreanu, etc. Intr’o ediţie pentru bibliofili apăru an­tologia poetică „Moderni rumunske bas­­nictvi”, închinată poeziei moderne şi cu­prinzând un substanţial studiu al dlui Densuşianu asupra poeziei române. Anto­logia este complectată printr’un rezumat francez asupra generaţiei nouă. Dna Huskova se ocupă metodic cu tea­trul nostru în lucrarea „Moderne rumun­ske drama”, (Praha, Orbis, 1935) şi în cadrul minim al celor 80 pag. reuşeşte a da un istoric amănunţit şi edificator. Du­pă introducere, urmează tratarea în pa­tru capitole: Epoca Alexandri, Caragiale şi epoca, teatrul lui Delavrancea, Davila şi H. Lecca, apoi teatrul actual conţinând patru subdiviziuni. Sunt menţionaţi şi stu­diaţi în cele patru clase autori precum: Sorbu, Theodorian, C. Petrescu, G. Mi­hăescu, L. Rebreanu, M. Săulescu, L. Bla­ga, O. Gogă, Minulescu, V. Eftimiu, Z. Bârsan, A. Maniu, I. Sân-Giorgiu, I. M. PATRIA Anul XIX. tr’o spontană manifestaţie, au ţinut să o sărbătorească din acest prilej, pe a­nima­­torul veşnic entusiast şi neobosit al spor­turilor clujene, pentru a căror propăşire dsa a luptat cu multă abnegaţie şi devo­tament. Ne alăturăm şi noi, cu toată înflăcăra­rea la serbătorirea acestui distins sportiv al oraşului nostru, căruia îi dorim şi pen­tru viitorul îndepărtat aceeaşi rodnică şi fericită activitate în multiplele domenii a­­le sportului românesc. O nouă formulă : 30 de echipe într-o singură serie De când cu reforma Diviziei Naţionale, la Bucureşti e la modă jocul de-a formu­lele. In fiecare zi presa sportivă inventea­ză noui şi noui formule. Până ori confra­ţii bucureşteni se jurau pe „două serii cu câte­va echipe”, pe ziua de azi însă a fost lansată o nouă formulă atribuită dlui sub­secretar de stat Gabriel Marinescu, care pretinde nici mai mult nici mai puţin de­cât 30 de echipe într-o singură serie, iar campionatul să dureze 2 ani.­­ Ce spectacol amuzant? Stift sportive __ Federaţia de football a renunţat la organizarea Balcaniadei la Bucureşti, do­vadă că pe data de 3 Noemv­rie a fost an­gajat matchul Ungaria—­România. —I Comisiunea de selecţionare a întoc­mit un lot de 60 de jucători de football cari vor fi trimişi în vilegiatură la mare. Din acest lot fac parte şi echipierii Vic­toriei: Feleean I, Căpuşan, Pop III şi Munteanu I. — Ministerul apărării naţionale a inter­zis ofiţerilor să funcţioneze ca arbitrii la matchurile de football.­­—­ Antrenorul ungur Jănnosy, angajat de Venus a sosit în Capitală. Nou­l antre­nor își va începe activ­itatea la data de 1 August. Grav accident la ate­lierul CFR din Tg.-Mureş Tg. Mureş, 31. „ Un grav accident, s‘a produs ’ zilele trecute la atelierul CFR din localitate. Din neglijenţa unui fochist care nu a observat presiunea prea­­ mare, un cazan a făcut explozie. Apa fierbinte care a ţâşnit din cazan a opă-­­ rit pe mecanicul Floriță Alexandru în vârstă de 25 de ani, ce se afla în a­­propiere-In stare gravă rănitul a fost trans­portat la spital. Organele CFR au dis­pus întreprinderea unei anchete- Colţul vesel I .__ Nu înţeleg, Aniţa, cum te-ai putut­­ căsători cu acest idiot de bărbat... — Vina e­­a părinţilor mei, cari prea cu mare îndârjire s’au opus acestei că­sătorii... — De ce-ai concediat pe casier? __ Ştii, înainte de toate, era un om in­capabil... Mai era­­apoi... capabil de orice... # — De ce gâtul lebedei e atât de lung? .—. Ca să nu se înece, când crește ap»... • —• ... .și să nu uitaţi, că înainte de că­sătoria noastră, bărbatul meu a văzut zile mai bune... »— Despre aceasta nu mă îndoiesc nici măcar pe-o clipă. * , — Ți-ai părăsit slujba... Spune-mi, n a fost surprins şeful tău? ,—­ Nu. El ştia acest lucru înaintea mea... • —— Cu haina ta de-acum nu poţi merge la teatru? __ Nu scumpu’ meu... M‘ar râde toată lumea... I—. Presimţeam acest lucru... de-aceea,­­ am cumpărat numai un bilet... Participarea României la Săptămâna­­ Juridică Internaţională de la Paris Cinci sute de turişti au participat­­ la marele congres juridic ce a avut loc la Paris, la finele lunei iulie. Din partea României, au participat circa 25 de magistraţi, profesori universi­tari şi avocaţi. Lucrările congresului au fost deschi­se de Preşedintele Republicei asistat de Ministrul Justiţiei, iar şedinţa de în­chidere precum şi banchetul final au fost prezidate de ministrul de Instruc­ţie. Raportorii români a celor şase su­biecte au fost în ordine cronologică : D- Preşedinte Ionescu, Dolj, la Abando­nul de familie, d. prof. Aurelian Ionaş­cu la Revizuirea contractelor, d. prof. Traian Ionaşcu la Fondaţiuni, d. Rec­tor C. Stoicescu la Regimurile matri­moniale, domnii Traian şi Aurelian Io­naşcu la Filacie şi d. Cohen la Protec­­ţiunea obligatarilor. Au luat cuvântul în şedinţele publice ale congresului domnii prof. C. Stoi­­cescu, Traian Ionaşcu şi Aurelian Io­naşcu, a căror concluzii au fost rele­vate de majoritatea, delegaţiilor şi a­­doptate de congres­ Primul delegat român, d- Rector C. Stoicescu a fost ales vice­preşedinte a uneia din ședințele congresului. In atenţiunea vizitatorilor Târ­gului «le mostre de Toamnă 1937 din Lips­a începe­­a 29 August Toate actele de călătorie pentru vizitarea târgului, adică: Legitimaţia de vizitator al târgului cu autorizaţia pentru insignie (Lei 175), a­utorizaţia de călătorie ungară (Lei 40.—) t:/m­brul cehoslovac (Lei 10.—), bonu­rile pentru prospectele de adrese câte (Lei 60.—) etc. se poate procura numai la repre­zentanţa onorifică a târgurilor de mostre din Lipsea pentru Transilvania, Uniunea pre­­miilor comerciale germane din Transilvania, Braşov, Șirul anului 26 sau la reprezentanţii cercuali: premiul comercial din Silbiu Strada Regina Maria Nr. 11, precum la Dr. Olm est Beer, director de bancă, Cluj, Calea Victo­riei Nr. 3. Vizitatorii târgului se bucură de o reducere de tren până la graniţa germană tour şi înapoi de cca. 25—30%, obţinând tot­odată cu o reducere de 50% viza ungară, iar celelalte: germană, cehă, şi austriacă gra­tuit. Reducerea de tren în Germania este 60%. Preţurile camerelor şi alinieritărei în Lipsea sunt destul de ieftine. Vizitatorii târ­gului vor avea şi prilej de diferite distracţii.­­A având în vedere multele avantaje legate cu vizitarea târgului, nici un comerciant, indu­striaş sau meseriaş, să nu piardă ocazia de a vizita târgul mondial din Lipsea, unde cu puţine cheltueli are posibilitatea de a ajunge la preţioase legături comerciale. Orice informaţii mai largi asupra târgului se pot obţine la reprezentanţele onorifice, a­­mintite mai sus, interesatul sa trimită afară de cheltuielile (pentru legitimaţie, autori­zaţia ungară, timbre cehoslovace, etc. şi taxa de porto postal pentru răspuns) pentru scri-­­ soare simplă Lei 7.—■, pentru înapoierea pa­şaportului Lei 25.—, tot­odată pentru obţi­nerea fiecărei viză­ în paşaport afară celei germane, câte Lei 60.—, ca taxă de produ­­care, precum şi 1/2 taxă pentru viza un­gară. —XX— Mica Publicitate — Căutăm pentru angajare imediată dac­tilograf 1 perfectă. Retribuție bun­ă. Ore de birou seara. — Inform ț i la ziar. FRANCAIS donne lecons de lingiie et litté­­í'ature pour le cours supérieur des lycées corigenţi), le bacealauréat et les divers examens universitaires. Cent lei 1‘heure. iS'adresser au magasin Peneş, place Cu­­za-Vodă, 1, en face du Théátre National. 498 CAMERA ELEGANTA, cu acces la baie, în vilă modernă, toată ziua în soare, de în­chiriat, Strada Bisericii Ortodoxe 11 bis. De vânzare loc de casă, Strada Andrei Mu-­­ reșanu. A se adresa Regina Maria 30. Duminecă 1 August 1937 Ora 7.30: Deschiderea emisiunii. Gimnas­tică r.K­rijică. Radio jurnal. Concert de dimi­neaţă (discuri). Sfaturi gospodăreşti şi me­dicale. 8.30: închiderea emisiunii. 9.55: Om religioasă. I. Clopote. II. Serviciul religios transmis de la Sf. Patriarhie, nr. Predica de păr. Efrem Enăcescu. 13.00: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz. Orchestra Jean Marcu. 14.10: Radio jurnal. Ora. Mersul vremii. Ştiri interne şi externe. 14.20: Continuarea concertului. 14.45: Ora veselă. Ion Manu. Ora satului. 15.00: Cunoş­tinţe folositoare de Dr. D. Conţescu. 15.15: Muzică populară. Taraful Ion Matache. 15.35: Valeriu Măgureanu, de vorbă cu sătenii. 15.55:—16.15: Continuarea concertului. Cân­tece din Muscel pentru Sălaj. 19.00: Ora. Mer­sul vremii. 19.02: Răspunsuri tehnice. 19.12: Concert de muzică distractivă. Orchestra Bu­­suioceanu (canto: Silvian Florin). 20.20: Prof. N. Iorga. 20.40: Corul Asoc. Sportive și Culturale CFR cond. de Georgescu-Postelnicu. 21.15: Cântece de mare de Nello Manzatti (E­­xemm­plificări muzicale: Petre Munteanu). 21.35: Concert de seară — Orchestra de sa­lon Radio, dirij. de Const. Nottara. 22.30: Radio jurnal. 22.40: Rezultatele sportive de Rladu V­asilescu. 22.55 : 241.00: Muzică dis­tractivă. AVIZ Sfatul Negustoresc atrage atenţiunea comercianţilor băcani şi de alimente asu­pra următoarelor: Conform Deciziunei Ministerului Sănă­tăţii, Nr. 10.980 din 29 Aprilie 1937, — Monitorul Oficial No. 104 din 7 Mai a. c. — bazată pe Legea Sanitară, — este in­terzisă depozitarea sau vinderea, în formă „vărsată“, în băcănii şi magazine cu pro­duse alimentare, de la oraşe, a preparate­lor de curăţit metale. Aceste pot fi depo­zitate sau vândute — l­a oraşe — numai în vase originale de metal, lemn, sticlă, carton, tub, etc., ermetic închise, fie în stare solidă, ori lichidă, fie sub formă de pastă sau praf şi cu indicarea producăto­rului şi mărcii. Simpla debitare a acestor articole ne­­ambalate în felul prevăzut constitue con­travenţie.­­Contravenţiile constatate pot fi pedepsite de la 2.000.— până la 20.000.— lei amendă penală. Având în vedere că organele sanitare, chemate de a controla comerţul cu acestea articole, au început controlul, şi după in­formaţiile noastre au şi dresat acte de con­travenţie, atragem din nou atenţiunea co­mercianţilor interesaţi asupra acestei che­stiuni­, pentru a se conforma strict celor de mai sus, ca să nu s­e facă pasibili de pedepse grave. SE CAU­TĂ de către mare intreprindere industrială, pentru secţia financiară, 2 FUNCŢIONARI DESTOINICI, vârsta 27-32 ani, cunoscând limbi stră­ine, în special engleza şi germana, cu experienţă bancară îndelungată. Oferte însoţite de copii după diplome şi ce­tificate de serviciu, precum şi de o fotografie recentă, transmite agenţia de publicitate CAROL SCHULDER Bucureşti Strada Carada 2, sub „întreprindere Industrială“ W BHBnnHmr 1 August 1937, nr. 168 fyetnuide RENOIR Celebrul pictor Renoir a înregistrat succese artistice abia în zilele bătrâneţe­­lor sale. Atunci apoi, zilnic îl molestau zeci de negustori, oferindu-l pentu ta­blouri preţuri foarte mari. Oftând din a­­dâncul pieptului el le zicea: — Ee prea târziu! Voi mă trataţi cu „baefsteak“ acum, când nu mai am dinţi.. BOISROBERT Abatele Francois Boisrobert a fost u­­nul dintre oamenii cei mai spirituali ai Franţei, în secolul al XVIITea. Intr’o zi fusese invitat la masa unui distins aris­tocrat. Unul dintre ceialalţi oaspeţi, li­­ber-cugetătoruli marchiz de Villeneuve, fă­cea pe artistul, spunând în gura mare: —Eu nu recunosc existneţa lui Dum­nezeu, pentru­ că până azi nu l-am văzut încă nici­odată. Bine­înţeles, marchizul era în aştepta­rea unui răspuns din partea abatelui Bo­­isrobert. Zimbindu-i cu bună voinţă ace­sta i-a şi replicat îndată: — Ai dreptate, marchize! Din acelaș motiv nu recunosc nici eu, că am fost vre­odată în societatea dtale... Până azi într’adevăr, nimeni nu ne-a văzut împre­ună... MENGELBERG ‘—Wilhelm Mengelberg! dirija odată un mare concert, în capitala Franței. In tim­pul, când se executa o simfonie de Beet­hoven, unul dintre gornişti a făcut o gre­şeală. Renumitul artist olandez i-a arun­cat atunci o privire... nu prea artistică... La sfârşitul simfoniei ovaţiile publicului au fost în adevăratul înţeles al cuvântu­lui, nesfârşite. După câteva plecăciuni, Mengelberg a invitat pe toţi membrii or­chestrei să se ridice şi ei. Gornistului i-a strigat însă cu glas de stentor: — Numai tu, prietene, stai jos! KYAU La un prânz, August cel puternic, re­gele Saxoniei a cerut lămuriri mareşalu­lui de curte Kyau, în legătură cu mncassă­­rile prea mici, ce rezultă din impozite. A-­cesta a luat îndată o bucăţică de ghiaţă, dându-o unuia dintre meseni şi învitându-1 s’o dea apoi mai departe, până când va a­­­junge la rege. Intr’adevăr, bucăţica de ghiaţă a făcut înconjurul mesei, topindu­­se mereu. In mâna regelui a ajuns abia un firicel... I—. Vedeţi, Majestatea Voastră, — zise atunci tocmai împlinise 70 de ani, a te e trecând prin multe mâini, până când ajung în vistieria statului. SWIFT Swift avea un fiu, pe care voia să-l va­dă cât mai repede căsătorit. Prietenii în­să îl sfătuiau să dea băiatului pace, până când va deveni mai cuminte şi mai bogat în experienţe.­­—.Atunci, ,— oftă Swift, — n-o să se mai căsătorească de loc... BOI­LE­AU Ludovic al XIV-lea a citit odată lui Boileau nişte versuri făurite abia în ziua precedentă, cerându-i să-şi spună sincer părerea asupra acestor producţiuni poe­tice regale. — Sire, — răspunse Boileau după ce a suportat întreagă lectura, — sunteţi în­­tr’adevăr foarte puternic. Pentru Majesta­tea Voastră nu există imposibilităţi... Aţi voit să scrieţi nişte versuri proaste şi iată, aţi reuşit. BARTHOU O venerabilă matroană, stând de vorbă cu prim-mi­nistrul francez Barthou, care atunci tocmai împlinise 70 ani de ani, a exclamat de­odată: .— Noi doi împreună, Excelenţă, suntem tocmai de 140 ani... •—• Nu credeţi, doamnă, — îi răspunse Barthou zimbind, ,— că faţă de cei 90 de ani ai vârstei mele, eu par încă destul de tânăr ?

Next