Patria, ianuarie 1938 (Anul 20, nr. 1-23)
1938-01-01 / nr. 1
Din trecutul fostei Capitale Chineze, Nanking Oraşul care a fost de nenumărate ori cutropit de duşmani şi de două ori rasca pe suprafaţa pământului Căderea recentă a capitalei Chi- * nei nu este prima în cursul istoriei lui. El a devenit de multe ori prada, războinică a multor duşmani, cari s’au războit pe vremuri cu Chinezii. Istoria Nankingului este foarte bogată în ce priveşte atacurile duşmanilor asupra zidurilor sale şi a cunoscut de multe ori jaful şi distrugerea între ele.Nankingul a fost capitala a 45 împăraţi chinezi, cari au aparţinut la 9 dinastii diferite. Oraşul acesta işi-a schimbat mumele în cursul istoriei nu mai puţin decât de 18 ori. Nu mai puţin de treizeci de ori a fost lovit de cutremure catastrofale de pământ, de inundaţii şi incendii, cari s-au întipărit puternic în sufletul zdrobit al contimporanilor. De două ori a fost cu totul ras de pe suprafaţa pământului. Anume, pentru prima dată pe la sfârşitul secolului al unsprezecelea, când a fost cu totul distrus de cuceritori, iar a doua oară pe timpul revoluţiei Taipingilor, cari au distrus cu totul oraşul pe la jumătatea secolului XIX. Nankingul este situat pe malul fluviului Jangtze, nu la gurile lui, şi este centrul firesc al unei regiuni bogate şi cu o populaţie foarte densă. Astfel trebue să ne explicăm de ce în 1937 generalul Cian-Kai-i Sek a ales din nouNankingul drept capitală a statului său. (Nankingul s’a transformat radical în cursul ultimelor decenii. Pe lângă clădirile şi monumentele istorice vechi, pe lângă mormintele împăraţilor din dinastiaMing au crescut ca din pământ zgârie norii modji/C'mi, iClădirile, ministerelor,, ale Şcoalei militare, ale cartierului general, etc. Partea modernă a Nankingului se distinge prin străzile largi şi,drepte, plantate cu arbori şi destinate circulaţiei de automobile, străzi de cari nu s’ar ruşina nici o capitală europeană — ba poate că ar fi mândră de ele, dacă le-ar avea. Revelion vesel numai cu licheul, coniac, rom marca „Lichiwitz“ sau „Flora“ Expoziţia sculptorure, lui Eugen Ciuca Cluj, 31. 11 In seara de revelion cunoscutul sportiv clujan, EugenCiuca, va expune în sala Cercului Militar, lucrările dsale de sculptură şi pictură. __ Pentru iubitorii de artă, expoziţia tânărului sculptor ardelean va fi o adevărată revelaţie. Casa Asigurărilor Sociale, Secţia Cluj, Nr. 12171—1937 Dec. 30, Lcitaţe Casa Asigurarilor Sociale Cluj, Calea Regele Ferdinand 5C Secţia Medicala, ţine licitaţie publică la data de15 Ianuarie 1938, pentru aparate şi instrumente medicale, ustensile şi garnitură complectă pentru Farmacie. Ofertanții pot vedea zilnic caetul de sarcini la Secretariatul Serviciului medical. DIRECȚIUNEA. Ai nou fericit dorim ciletelei noastre Magazii de vopsele Cluj, Calea Regele Ferdinand 11 Telefon 16,92 Am scăpat în sfârșit de dureri... Un bolnav scrie următoarea, scrisoare! :/Mă simt admirabil, durerile de stomac au dispărut, ce pace se datorează excelentului Dvs. preparat Gastro D. medicament ■ce-1 recomand tuturor bolnavilor de stomac fiindcă, pe mine m’ai scapat de durerii cumplite de ani de zile. Vă autorizez a publica prezenta scrisoare, pentru a veniîn ajutorul celor cari i suferă de aceeaşi boală. Cu toată stima, Bogdan Ştefan, Cluj, Str. Ciordiaş 7“. Cereţi Gastro D. la toate farmaciile şi drogheriile sau la Farmacia Thoiss din Bucureşti, Calea Victoriei 124, care face expediții și în provincie prim ramburs de Lei 135. Este recomandat și de medici. FIRMA MRadio ^Comerț CLUJ Str. Regele Ferdinand 21. Telef. 109! Mare depozit de «parol® de radio pentru priză și baterii Mărci mondiale: Philips, Otien, Standard, Siera, Horhyphon, Kapsch, Radîone, Zerdik, Morelli, etc. In rate conventabile PATRIA* Răspuns la o provocare de VLADIMIR NICOARA „Ce se petrece la teatru din Cluj“ : „ îu acest Uliu şi-a botezat d■ Boitoş ne- i isprăvitele sale foiletoane. Ijar, cu toate că a ajuns la al nu ştiu câtesprezecelea foi- leton, tot n'a spus ce se petrece la teatrul din Cluj. A vorbit mereu despre solia dsale, ca și cum ar fi candelabrul teatrului; a vorbit invit despre dsa crezându-se stâlpul de prunii pe care se sprijină leată greutatea artistică a teatrului; a vorbit despre unele artiste, socotindu-se ofată de mahala, care crede că bârfeala frmnte, dărâma un om; s‘a dat cu straşnicii’ la d. Virgil Vasilescu, talentatul actor tir la Cluj, pentru că dsa este singurul i membru din Comitetul de direcţie al teatrului, care se pune deacurmezişul im drumul de acaparare a dlui Boltoş. A spus tot ce vreţi, numai ce se petece la teatrul din Cluj, n'a spus. La teatrul din Cluj, de doi ani, d. Boitoş in calitatea se de membru în comitetil de direcţie, joaca o grosolană farză apoind eroi principiili pe dsa şi soţia domniei sale, pe când unele actriţe, meritocs, dar nedreptăţile.. trăesco deprimantă dînmă morală. lată „ce se petrece la teatrul din Qvj"! intr'o singură frază, clară şi precis). La teatrul din Cluj, in sânul comiului de directie^tfa, a organizat o mică steletate de admiraţie mutuală şi reciproci. D. Boitoş admiră „talentul" sofiei sal şi comepetinţa dlui director V. Papilian. 9. V. Papilian, marele protector al dnei IMtoş, admiră „talentul“ dnei P'-'M* şi meritele traducătorului D. Boitoş. Iar naşul f Iilor Boitoş îl admira deopotrivă pe toni. La teatrul din Cluj, d- Boitoş, menbru în comitetul de direcţie, traduce piese,care bine înţeles sunt plătite.. Dna îtffbtomacă rolurile prime pentru a creia o „eră nouă“ după „concepţia nouă". D. director V. Papilian face direcţia de scenă pentru a valorifica iftalentuîfddnci Boitoş. Datert:{f'i pe care toţi ceilalţi directori de scenă nu-l văd nu-l aud, nu-l simt, nu-l înţeleg, darîi simt mirosul protecţiei. La teatrul din Cluj, d. Boitoş, reprzentantul criticilor dramatici în comitetu de direcţie, polemizează în scris şi în pblic cu actorii şi actriţele, caz fără preceded. La teatrul din Cluj, d. Boitoş, deşi membru în comitetul de direcţie, — care s'ar cuveni să se alifie de a face aprecieri publice asupra actorilor şi actriţelor, sune, sub pseudonim, critici admirative depre sofia sa. lată ce se petrece la teatrul din lut! Şi d. Boitoş n'o spune. , , Dar, această petrecere foarte folositore familiei Boitoş, însă foarte dăuncitoare institutiei trebue să ia sfârşit. Mica sociale ide admiraţie mutuală şi reciprocă cătuita în sânul comitetului de direcţie era teatrul national din Cluj, trebue lichidă. Direcţia generald a IL’atrslm'^şi • d MMtrti al artelor trebue să descindă odată S h Cluj pentru a se convinge de adevăr Şi in prilejul acestei des cirulari trebui să anuleze toate actele și toate beneficiilepr Care ca, — aceasta mică societate iliiednul comitetului, — Icţia acordat funiei Boitoş. Iar d. Boitoş Olimpiu, care a iris formal locul său din comitet intr'o tribulină de salturi familiare aducătoare de venituri să fie pus la locul cuvenit, sa nu apără interesul instituţiei, ci excliv interesele personale. Iată ce se petrece la teatrul din Cil şi ce n'ar trebui să se petreacă. CONCLUZII ŞI PROPUNRI « Despre activitatea dlui Boitoş ca mert-U în comitetul de direcţie al teatrului din Cluj s'ar putea scrie încă multe. Nu am să abuzăm, nici de ospitalitatea ziarei, nici de răbdarea cetitorilor. Le cerem ortare că ne-am ocupat chiar prea mul de asemenea persoană. .. Din ceea ce face şi ce scrie d. Boitine vede limpede că este preocupat numade interesul personal. In aceste condiţii sa se găseşte in flagrantă contradicţie ei legea, care cere să apere interesele irtutiei. Nu mai vorbim de totala lipsă de un simţ eu care apără inexistentul talenamdical împotriva evidenţei şi a păreoi unanime. Bunul simţ nu poate fi apajul tuturor muritorilor! Faptul că vin apără cu disperare talentul soţiei negre toată lumea, încercând id impună acesulent prin mijloace meschine şi mimi sfruntate, poate fi o metodă potrivit unei mentalităţi reduse. Şi nu credem că aceasta metodă s'o fi găsit în străinătate, unde zice că a fost să-şi complecteze cunoştinţele critice şi teatrale. •Dar, aşa cum se prezintă d. Boitoş degradează locul ce-l ocupă şi lucrează împotriva intereselor instituţiei. Concluzia: d. Boitoş trebue să plece din comitetul de direcţie al teatrului din Cluj Şi dacă nu vrea să plece atunci.... să fie dat afară în virtutea textelor din legea teatrelor, pe care dsa le dispreţueşte. Pentru a se vedea că nu scriem, cu rea credinţă, — ca d. Boitoş, — nici că suntem stăpâniţi de resentimente faţă de „talentul" Anei Boitoş, şi pentru a-i înlesni dlui Boitoş să apeleze la toate forurile competente, facem următoarele trei propuneri, lăsând toată libertatea ilustrului critic să aleagă una dintre ele sau pe toate trei, pe rând. Să reia dna Boitoş una dintre, cele trei mari „creaţii" (Ioana i d'Arc, Tessa, Liebeler) şi, în seara de spectacol, după imnul regal, d Boitoş să iasă în faţă, lângă cuşca sufletului, şi să întrebe: „Doamnelor şi domnilor, nu-i aşa că Violele Pescariu-Boitoş, sofia mea, are o nouă concepţie de teatru şi cu talentul ei va crea o eră nouă??" După întrebare d. Boitoș să se ascundă repede în cușca sufletului! Nu-i spunem pentru ce! O să vadă dlui la momentul oportun! Sau, să ceară răspunsurile publicului in scris, trimise la. ...România nouă" dar nu pe adresa dlui Boitoș. Să aleagă dlui o comisie rare să adune aceste răspunsuri. Cerem însă, — cunoscute fiind ■**.*adele... ştiinţific şi critice ale dlui Boitoş, cerem, ca răspunsurile in favoarea dnei Boitoş, să fie semnate iar semnătura legalizată la notarul public. Ştiţi dv. ce-i bine, nu-i rău! » Sau, să joace dna Boitoş una, dintre cele trei mari „creaţii" în faţa unei comisiuni de, critici teatrali din Capitală, — ca să nu aibă motive de răzbunare împotriva familiei, — sub prezidenţia dlui I. M. Sadoveanu, directorul general al teatrelor, asistat şi de d. Zaharia Bârsan, profesor de dramă şi comedie la Aed.■•-ı Cluj. Noi propunem pe Anii Mircea Grigorescu şi Ionel Dumitrescu. D. Boitoş are dreptul să propună alţi doi. Dacă această comisiune astfel alcătuită, va da un comunicat pe cum că, dna Boitoş are o concepţie de teatru, are, — nu talent — dar simple aptitudini incipiente şi poate avea o eră nouă, declar că voi cădea in genunchi, In fata dlui Boitoş, cerăndu-i iertare. Dacă, — Doamne fereşte-l pe d. Boitoş de durere şi năcaz, — aceasta comisie, va spune eretice spunem şi noi despre „creaţiile" duci Boitoş, atunci dsa să se retragă din teatru şi d. Boitoş de la conducerea lui. CU asta am terminat ce-am avut de, spus ilustrului critic (H rugăm să nu ne mai provoace. VLADIMIR NICOARA. Executafl-vä fotogra fii (de nuntă și baluri POLYFOTO în Cluj, Fiața Unirii 12. Ordinea serviciilor simte de Anul Nou la biserica Catedrală „Schimbarea la Faţă“ din Cluj 1. Vineri (în 31 Decembrie 1937), la orele 12 noaptea, se va face ca de obiceiu rânduiala „Binecuvântării Euharistice“, primind în forma aceasta Anul Nou, şi intrând în el, cu cei dintru paşi,prin rugăciuni. 2. Sâmbătă, 1 Ianuarie 1938, la ora 7 jum. prima sf. Liturghie, iar la ora 9 jum. liturghie Arhierească, pontificată de Excelenţa Sa înalt Preasfinţitul Domn Episcop Dr. Iuliu Hossu, în cadrele căreia va şi predica. La ora 6 după masă, Vecernie Mare, cu predică. ANUL XX, 1 Ianuarie, Nr. 1. / AI Hrim I /LA MAGAZINELE DE SPECIALITATE AVÂND FIRMA DISTINCTIVĂ ..EXPERT TUNGSRAM“. In ziua de 9 Ianuarie 1938 se va desfăşura la Cuj şi în judeţ o mare demonstraţie de apărare pasivă Cluj. 31. In ziua de 9 Ianuarie 1938, la orele 1 şi jumătate după masă şi la orele 9 şi jumătate seara va avea loc în judeţul şi municipiul Cluj un exerciţiu de alarmă şi stingerea luminilor în scopul de a se deprinde şi conforma populaţia cu masurile şi protecţia ce trebuie să se ia în caz de pericol aerian. Exerciţiul va începe în modul următor: la orele 1 şi jumătate după masă se vor da de către posturile de alarmă ale municipiului şi comunelor rurale, semnalele de alarmă prin clopote şi sirene. Alarma se va da prin sunete lungi şi repetate timp de trei minute. CE VA TREBUI SA FACA POPULAŢIA La auzirea semnelor toată populaţia se va ascunde în adăposturile cele mai apropiate pentru a fi ferită de vederile şi efectele atacurilor aeriene. In cazul acesta se vor utiliza coridoarele clădirilor curţite, astfel ca în timpul cel mai scurt posibil să nu se găsească nimenea pe străzi.Circulaţia şi ieşirea din adăposturi se va face numai după încetarea alarmei, care va fi dată de către sirene şi clopotele bisericilor, prin sunete scurte şi repetate timp de 3 minute. , EXERCIŢIUL DE SEARA La orele 9 şi jumătate seara se va repeta alarma prin mijloacele arătate mai sus. Toate luminile exterioare (reclame luminoase etc) vor fi stinse. Pentru că iluminatul interior să nu fie văzut din afară, fiecare locuitor va lua măsuri ca ferestrile să fie camuflate prin tragerea rolurilor, prin acoperirea fereștilor cu hârtie de culoare închisă etc. astfel ca nici o rază de lumină să nu pătrundă înafară. Deasemenea toate autovehicolele vor stinge farurile. Aprinderea luminilor şi circulaţia va fi redată numai după auzirea semnalului de încetarea alarmei. Organele de poliţie şi jandarmerie vor controla şi executa întocmai dispoziţiunile de mai sus. Adsatass Cumpăraţi numai din magazinul „Carmen Sylva Cluj, Str. Regina Maria No. 12. Mânuşi de piele pentru dame şi domni ultimele noutăţi, pălării, fulare, combinezoane şi chiloţi de mătase de spumă, batiste,cravate, pulovere, jerseuri, costume etc. i •’••“■«3S5PS3SM2Bt3i.',»a—0I5SS Ochii reflectaţi Maestrului Victor Eftimul Locuia departe de oameni şi pentru că i dispreţuia în nesfârşita lui bunătate, nu voia să-i vadă pentru că simţia cum in sufletul lui limpede ,mila îi întindea curse. Avea un servitor bătrân, i care-i înţelegea vrerea, firesc, fără vorbe printr’un fenomen natural, de care un singuratec nu se miră niciodată. Dealtfel trebuinţele lui erau puţine şi neînsemnate; de aceea mişcările sale erau pe atât de liniştite pe cât erau de rare. La marginea aceea a oraşului, casele erau puţine şi omul fără nume atunci când eşta nu putea imitalni nici-un cunoscut. Trecuseră — după legile calendarului — adică pentru cei prinşi în lanţul vremii, aproape douăzeci de ani de când cel ce nu simţia nevoia celorlalţi, se ascunsese tot lio cutie zidită. Servitorul său poate că-şi pierduse glasul ţinându-i încuiat îndărătul buzelor. Douăzeci de ani se scurseră — am spus — după normele acelora cari ştiau să numere de câte ori se culca şi se trezia soarele; dar cine ar putea fi sigur că anii trec atunci chiar când nimeni nu-i numără? Şi nimeni nu numărase zilele cari s-au strecurat prin jghiabil uriaş al vremii de când izolatul n‘a mai vrut să ştie nimic despre săiptămâni, luni sau veceri. Poate insă ,că iîn cutia sa, timpul trecea dar duipă alte legi. Poate se scădea concret, aşa cum formal numai se scad anii din era care a precedat-o pe a noastră. Dar omul liniştit, dela marginea oraşului şi a vieţii trebuia să-i înlocuiască într'un fel pe toţi ceilalţi, pe care nu voia să-i vadă. Astfel ceasuri întregi — poate nu universul ,lui clipe sau veacuri, sau doar fâşii instantanee — sta pironit în faţa unui cristal, care din cauza cositorului îi arunca în ochi propria-i imagine. O oglindă era singurul lucru la care şi el ţinea, dar mai mult decât ceilalţi. Era isingurul lui tovarăş, era magicul său refugiu. Singurâtatea ie simplifică idiar lîjţi desface căile unei atât de mari adâncimi încât ved lucruri sau adevăruri a căror mărturisire provoacă în mintea celorlalţi ideea unei nebănuite complicaţii. Se aşeza aşadar în faţa cristalului, caracterizat prin aceea că înapoiază tot ceea ce-i dai ,printr-o răsturnare, căreia din cauza unei perfecte consequenţe, nu-i poţi reproşa nimic. Cât ar dura un fulger, care nu durează, omul Anistei îşi vedea imaginea, apoi (dacă acest cuvântîşi mai păstrează înţelesul , o astfel de împrejurare) se vedea văzânie,apoi (cu aceleaşi rezerve pentru dieta acestui cuvânt) se vedea văzându-se cît; şi dacă limbajul nuar fi uniform şi lirat în câteva absurde şi chinuite tipare aslune fără nici o teamă că imaginea şi al real, se Întreceau disperat în goana Ide a se lăsa cuprinşi şi de a se cuprindem acest joc ucigător, dispăruse orice toi, pentrucă tot era o întrecere de imni, o cascadă de amintiri pe cari cei dotptători du cât le păstrau mai bine cum prindeau mai tare în capcană fenoirul ulterior. Singuratecul, îndârjit îmi era propriului său chip istovit ,şi măcinau- l trio luptă în care era biruitor, numaifcă se lăsa biruit, adormia în faţa stielen- nice şi printr'un fenomen asemănătore- Juia prin care, spuneam, ,că anii meo dacă nimeni nu-i numără, imaginea sin oglindă dispărea cu toate că fizic oftul rezista, pentru că ,nimeni n‘o mai fla. Imaginaţi un jucător de şah angajat l‘o partidă cu sine însuşi, care de fie dată, ar vrea să câştige, pentru fiecare , partenerii acestui joc devenit straniu®r întinde curse le-ar ocoli ştiind că cndu-le i se laisă păcălit de celălalt «ţel Însuşi ,apoi, cu un curaj perfid şi prut ar lăsa loc celuilalt să-şi insinueze gol ipocrit. Ei bine! jocul acesta limita®terialmeate, nu este decât o închipuitalidă aîntâmplării cu ochii oglindiţi. Ochii din faţa oglinzii, părăsiţi de cea mai măruntă înţelegere, care-şilăsase totuşi taina în ochii lor reflectaţi, nu voiau decât să cuprindă, să încercuiască, să înlănţuie imaginea. Dar cristalul,căpătase din cauza acestui joc de natură nesfârşită un fel, de sensibilitate, transformată pe luciu, în rezistenţă. Nu cred ca sticla să fii căpătat viaţă, uni fel de viaţă care să voiască a păstraceea ce câştigase; dar oricum realitatea omului singuratec fu înecată în apele cristalului care prin oglindire, sensibilitate şi rezistenţă începu să mineze existenţa vie. Totul cedează prin deprindere; sculptorii şi pictorii sunt obişnuiţi cu laude nedrepte, atunci când li se spune, că oamenii făcuţi de degetele lor, para fi vii, căci se pune pe seama iscusinţei şi ia artei lor viaţa izbucnită din mâinile lor. Nu înţelegeţi ce se întâmplă? Piatra lovită de daltă, când dă primul strigăt, se trezeşte dintriun somn care (deşi are înapoia lui o veşnicie), ,nu , aparţine totuşi alcătuirii sale. Dar piatra înlăturând încremenirea, este doar aptăsă primească viaţa, pe care ea începe o a mina din clipa în care a apărat un singur element caracteristic fiinţei. Pentru aceeaş cauză, această imitare e cu atât mai apropiată, cu cât elementul realizat de artist, este el însuşi mai apropiat de modelul său viu. Cu cât degetele sculptorului maintează un lucru, pe un drum jur».1*1 cu adevărul, piatra, printre necesitate de adaptare, rezolvă în ea însăşi problema vieţii artificiale. Dar cine s’a gândit cândva, că diferenţa dintre artificial şi firesc constă în număr, în totalitate? Duceţi artificialul i până la consecinţele delimită, înspîiniţi-i definiţia şi dintrio dată, ca prin farmec dinnăuntrul său va ţâşni flacăra vieţii. N‘aş fi spus toate astea, dacă nu m’aş fi gândit, ,că artiştii tuturor vremurilor, au fost acoperiţi de elogii nemeritate. Dacă această subtilă adaptare la viaţă, a pietrei inerte, n-ar fii fost diată în natură, degetele crispate ,ale sculptorului ar fi sângerat zadarnic, fără să poată închipui în relieful ei nici măcar o floare sau o plantă, i ci doar forme de cercuri, triunghiuri, pătrate şi alte năluciri ale morţii. Gloria vieţii, pe care o capătă marmora sau pânza nu este a artistului al cărui gest nu are decât puterea magică a vrăjitorului, care execută orb o poruncă. Poate că acuma se va înţelege mai bine cum se insinua viaţa în atomii acelei sticle, care nu trebuia decât să păstreze ceea ce neştiutorul îi dăruia singur. Dacă nimeni n‘a auzit până azi despre o oglindă, în a cărei strălucire isă fi rămas realmente fiinţa cares‘a oglindit, nu se poate trage totuşi nici-o iîncheere, pentru că viaţa se strecoară prin repetarea aceluiaş conţinut. Dacă In fiecare ceas, înaintea ochilor, ni s'ar perind» o ţin* d* »hipuri, memorie care-i mai puternică decât o sticlă ar reţine un singur chip? 'De aceea oglinzile, obişnuite — ca şi oamenii dela răscrucea drumurilor — nu reţin nimic. Dar cristalul acelei încăperi ermetice, primi® în invizibila isa pastă, pecetea unui singur chip. Totul cedează deprinderii şi obsesia nu e decât o deprindere vie. Oglinda începu să fie obsedată de chipul din faţa ei şi ea primtr’un fenomen de transfuzie, acesta îşi pierdea viaţa, pe care ghiarele avide şiStrălucitoare, o târau îm fundul oceanului imaterial. , Tntrilo dimineaţă bătrânului servitor, i se păru că a aşteptat prea mult, ca stăpânul isăiu să descuie uş®, şi să-i facă cele câteva semne obişnuite. Pentrucă lucrul acesta mu se mai tmntâmiplase vreodată, răsucirea cheii fu înlocuită cu violenţa şi uşa se prăbuşi. In faţa ochilor bătrânului, se desfăşura ceva de neînţeles. Stăpânul său, adevăratul său stăpân ®t® fulgerat, cu privirea sticloasă şi ţintă la chipul clocotitor de viaţă, din oglinda criminală. Omul dinCristal se mişc®, făcea «w-’ri clare, apoi hohoti perfid, sedesprinse d« sticlă şi disipăru. Când servitorul se troc din leşin în odaie se răspândiră miasmele morții, iar oglinda de altă dată devenise o sticlă vulgară prim care se vede» dincolo un zid cehiu și urât.