Patria, februarie 1938 (Anul 20, nr. 24-46)

1938-02-01 / nr. 24

Anul al XX-lea Nr. 24 director: Dr. AUREL BUTEANU Redacţia ţl Administraţi«, Strada Regina Maria Nr. M. X«lefoa: 13—81, i GLUJ ABONAMKRTi XlMUUMMii, uni fSur« Pra«tlu! U as, luau , , , lai M,— R*mtTH fus«tl«swtl uitai , , Kil BW,-* Fratţlusl 1* as Isuar ■ ■ ■ 1«! •*,- Preoţi, Iar., atud., ţărasl asnál Lei RCKS.—» Pestru autorităţi, Isst, bind, «ta, L, 1000,-r L . Im străls&tate dublu, TAXA POŞTALA PLĂTITĂ IR NUMERAR MARŢI, î Februiarîe 1938. Muzeul Asociaţiunii SIBIU. NA mW*2* L«l 2 Organ al Partidului National Ţărănesc Motivele orientării noastre externe Hotărît lucru, s‘a destrămat minunata unitate a ţării în politica externă. Împrejurarea aceasta este ' tristă, dacă nu chiar tragică: o ţară ' care nu împărtăşeşte o vedere uni- ' tară cu privire la linia pe care tre- ' bue s'o urmeze în materie de politi- J că externă, trece printr'o cumplită criză. România a mai cunoscut cri- ’ za aceasta, în cei doi ani ai neutralităţii; instinctul sănătos al naţiei a rezolvat însă în modul cel mai fericit criza aceasta dintre cele mai,e chinuitoare.Sperăm că îşi în ceasu- rile de faţă, când neliniştea conti- ’ nentului nu ne îngăduie luxul unor păreriîmpărţite asupra politicei ex- ’ terne a statului român, instinctul sănătos al naţiei va interveni din nou salutar, indicând drumul lumi- ‘ nos pe care trebue să-l străbatem1 1 pentru a scăpa de relele care pâri- ’ dese viaţa acestui neam la fiecare • pas şi la fiece cotitură. • Astăzi, ca să fim drepţi, trebue să * recunoaştem că domină două vederi: ' diametral opusej. Una este pentru menţinerea neclintităa tratatelor actuale,văzând numai astfel asigurată unitatea şi integritatea statului român, iar cealaltă dimpotrivă,preconizează ruperea acestor tratate şi ataşarea noastră francă la grupul statelor totalitare, a căror politică şi în materie externă se deosebeşte atât tactic cât şi pe linia revendicărilor, de spiritul alianţelor noastre de până azi. Pe când linia dintâi presupune adeziunea la politica Societăţii Naţiunilor, urmărind menţinerea păcii prin cooperare internaţională şi respectarea actualelor tratate pe baza cărora s-a înfăptuit şi România Mare, alăturarea noastră la axaRoma-Berlin, estereclamată cu postulatul ieşirii noastre din Societatea Naţiunilor şi împărtăşirea politicei externe a acelor state care revendică revizuirea tratatelor. Ea nu ar însemna deci, numai desblocarea inicei înţelegeri, trădarea din partea noastră aCehoslovaciei, — cea mai devotată aliată a noastră, ci şi abandonarea marilor state din Apus, Franţa şi Anglia, cari au contribuit în mod atât de hotărâtor la întregirea neamului nostru. Alăturarea noastră la axa Roma-Berlin ar aduce cu sine încetarea contribuției noastre la cooperarea internaţională, ieşirea dinMica Antantă şi înţelegerea Balcanică, — fortăreţe ale păcii în această parte a Europei, — şi ne-ar apropia în schimb de Ungaria. Nu mai vorbim despre bizara situaţie, pe care ne-am crea-o astfel, apărând în postura stranie a revizioniştilor, tocmai noi, cari avem tot interesul să nu se schimbe nici o literă din tratatele de pace. Căci oricât am fi asiguraţi că o atare schimbare nu ne-ar viza, — asigurare care însă până azi a fost sistematic evitată de către principalele puteri interesate — valul revizionist odată declanşat, nu ar mai putea fi stăvilit, trecând în mod fatal și peste capetele noas- tre. Și . Acestea sunt deci, cele două teze de azi. A treia politică, cea oportunistă, care respectă formal tratatele de azi, dar care lasă joc liber unei eventuale evoluări în direcţii opuse reprezintă un experiment steril, care nu va fi cu durată. Experimentul acesta a izvorât din organica nepricepere în problemele profunde ale politicei a fostului prim-ministru d. Guţă Tătărăscu, caracterizând şi lipsa de omogenitate a actualei echipe guvernamentale, hibride. Im .. portante rămân numai aceste două linii.Să vedemn deci, din ce surse se inspiră ele, care motiv mai profund stă la temelia lor. Menţinerea liniei tradiţionale a politicei noastre externe face parte din principalele puncte de program ale partidului naţional-ţărănesc şi, după însăşi părerea preşedintelui său, d. Iuliu Maniu, constitue o condiţie esenţială a integrităţii noastre etnice.Ca atare, ea nu se inspiră numai din profundele simţămnte de simpatie care ne leagă în mod firesc de aliaţii noştri din timpul războiului, simţăminte la care se ataşează şi expresiunea sinceră a recunoştinţei noastre, ci izvoreşte deadreptul din nevoile vitale ale naţiu- nei noastre. Linia aceasta nu reprezintă nimic agresiv. Ea regretă că anumite împrejurări ne-au îndepărtat în trecut de sora noastră Italia şi tot astfel priveşte cu stimă Germania, cu loare poporulromânesc niciodată n‘a avut un conflict direct.Cum însă, găseşte riscată pentru paceauniversală şi mai ales pentru, noi deslănţuirea unui războiu apropiat, consideră periculoasă orice sprijinire a unor tendinţi imperialiste pe care le dovedesc statele totalitare. Cealaltă politică, agitată mai ales de mişcarea legionară, porneşte şi ea dintr'un motiv sentimental şi dintr-o consideraţie de fapte. Sentimental, structura internă a organizării statelor totalitare alcătueşte un motiv de apropiere de axa Berlin-Roma. Aceasta este stimulată şi de politica antisemită a Germaniei de azi.Se crede anume că numai astfel este operantă o politică net antisemita în românia. Faptul este posibil, dar ne întrebăm cu ce preţ! ţii altădată mişcarea aceasta a dovedit afinitâţi profunde pentru regimul billenst, totuşi ea na fost ampinsa până la aceea ardentă ataşare la axa Roma—Berlin, care ne este făgăduită acum cu 48 ore, precum şi cu abandonarea imediată aSocietăţii Naţiunilor. Altădată, în 11133, răposatul Ion I. Moţa desvolta în revista „Axa“ şi posibilitatea unui conflict militar intre Germania hitleristă şi România legionară, în ciuda tuturor afinităţilor... Trebue să remarcăm graba dlui Codreanu. Nici d. Mussolini, dar nici măcar d. Bitler n'au anunţat înfăptuirea unor asemenea schimbări pentru 48 ore. ^ _ x De acest lucru noi suntem convinşi, şi cu toată consideraţia pentru temperamentul politic al ului Codreanu, calificăm afirmaţiile acestea, pripite, ....... .. Codreanu pare însă a avea un alt motiv pentru care ţine morţiş să accelereze schimbarea politicei noastre externe. Motivul acesta este biruinţa forţelor de dreapta, în politica internaţională. Şi tocmai în credinţa aceasta a sa, d. Codreanu greşeşte. Aşa greşeşte fundamental, mai întâi, pentru că în materie de politică externă nu se poatevorbi despre o înţelegere perfectă între statele totalitare. Intre Germania şi Italia nu există nici un tratat militar, există în schimb serioase conflicte geopolitice (litigiul austriac), care fac ca axa Roma-Berlin să nu funcţioneze în permanenţă. Din vara anului 1934, de la asasinarea lui Dolfuss până’n toamna anului 1936 nu a funcţionat de loc. (Ce e drept, există momentane interese care fac să fie azi mai virulentă axa aceasta. Ne întrebăm însă, ne putem oare bizui într'un asemenea organism a cărui funcţionare este atât de intermis. (Urmare în pag. IV-a) Cronica dramatică „VOCEA“ piesă Cocteau şi Intr’un act Lucrarea lui Jean Cocteau a foat numită de aceasta „piesă”. Dacă prin piesă înţelegem un text interpretat care se dispensează ide forma dialogată, atunci aceasta e plăită. Dacă însă dialogul sau mai pe larg, konversaţia face parte Integrantă dimtr’o piesă teatrală, atunci „Vocea“ lui Cocleau nu e ,decât uri mioimotag, fireşte original construit,, presupunând [anumite răspunsuri pe care noi ie auzim şi lîimpadrat într’uri mediu scenic. Ca atare, lucrareaaceasta reprezintă un experiment, asemenea mulţimii experimentelor de avantgardă, ivite mai ales ,în anii i de după războiu. Cu câţiva ani înainte am avut prilejul să vizitez înGermania o expoziţie cuprinzând celebre tablouride experiment. Eticheta defăimătoare pe care regimul o încordase acestei expoziţii („arta degenerată“) nu mă putea influenţa nici favorabil nici defavorabilă. Erau cum spuneam, expuse aici ,tablourile unor celebrităţi: Kandinsky, Oskar, Kokoschka, intr un act de Jean „Saromeea“, dramă de Oscar Wilde Dix şi alţii. La dorinţa ministerului propagandei anumite ziare făcuseră atmosferă defavorabilă tablourilor expuse în această expoziţie, care avea scopul să ilustreze publicului nivelul, sub toate raporturile decăzut, al societăţii postbelice. Din monstruozitatea anunţată de aceste reportagii noi no iam identificat nimic. In schimb am întâlnit un pronunţat spiritde frondă, precum şi experimentul împins până la paro xism. I Am fost în compania unui prieten de rarăComprehensiune, care ne-a fost de un folos real în tălmăcirea întregului spirit. Oficialitatea se străduise să Încadreze totul într-o atmosferă unitar compromiţătoare. De aceea publicul putea auzi şi audiţii gramofonice, cu compoziţiile unui Hinderdith. Impresia pe care o lasă în prima i clipă expoziţia asupra vizitatorului era, ca să fim drepţi, de nedumerire. Prietenul meri însă lini sare în ajutor, lămurindu-mă: r 'mace a intenţionat generaţia războiuluu, cu ceia îi datorăm aceste plăsmuiri şi Încercări, este introducerea unor procedee Încă inedite. Or, aceasta după stadiul saturat al culturii noastre era deosebit de deficit. Era greu să faci sculpturi mai bune decât Michelangelo şi să pictezi mai perfect ca Tizian. Şi nu era numai mai greu, ci era chiar cu neputinţă. Totuşi veacurile au putut să aducă şi după Renaştere un anumitaport. Astfel deabia imperialismul a descoperit valoarea intrinsecă a culturii şi a acordat un loc de frunte luminei. Pentru ca după toateacestea, să mai poţi aduce ceva nou, trebuiai să revoluţionezi, săvârşind mai întâi o operă de dărâmare. Aeeasta a făcut-o generaţia războiului, pe care o întâlnim in această sală şi ori se poate nega că adesea acţiunea ei destructivă s’a desfăşurat pe un plan generos de genialitate... Prietenul meu avea dreptate şi eu item rămas deosebit de recunoscător,căci astfel am înţeles una din problemele cele mai clare ale esteticei. Acelaş lucru îl face şi Cocteau. A scrie piese mai bune decât a scris un Shakespeare, Schiller, Hebbel sau Ibsen, e cu adevărat greu, dacă nu cu neputinţă. Totuşi, pesemne, Coceau a simţit nevoia modificării unor procedee, in pictură, Kandinsky a facut-o aceasta, introducând spiritul muzicei; în sculptură, Rodin a izbutit să introducă In chip genial anumite aspecte proprii picturii; alţii am literaturizat pictură, (procedeu cunoscut şi în Japonia) şialţii au întronat primatul muzicei în cuprinsul tuturor artelor. S’au făcut însă şi alte încercări, pipăindu-se limitele umori gen şi împingându-se procedeele până la extreme. O asemenea încercare făcuse și drama expresionistă de după războiu și tot pe linia aceasta se inserează tentativa lui Coceau. După cum am spus-o, piesa aceasta nu-i o piesă propriu zisă, — este deabia un monolog puternic dramatizat. Nu se poate însă contesta că dramatizarea e atât de puternică încât actualizează un pretext dramatic. Dramatizarea e ori atât mai puternică cu cât pretextul în sine e comun: un amant își părăsește metresa pentru a se căsători, după ce a trăit Cu danisa cintei arii. Resemnată, fostei iubite nu-i mai rămâne decât consolarea unei ultime convorbiri telefonice care-i apropie vocea iubitului. Tema este de gen bulevardian, căciacceptarea situaţiei de metresă implică aproape ,cu necesitate acest trist dar iomun idesnnoldământ. Totuşi, convorbirea telefonică, din care "Spectatorul nu aduce decât spusele femeii, este plină de ritm şi de o dialectică în stare de a sugera atmosfera dialogului dramatic. Dacă în genere reprezentarea unui asemenea experiment nu este de competenţa teatrelor naţionale, trebue totuşisă consemnăm cu satisfacţie ocazia pe care o oferă condu-erea Teatrului Naţional de a cunoaşte câte ceva şi din încercărilecontemporan© i de inovare. Intr’un oraş ca Clujul, unde avem o singură scenă românească, asemenea abateri dela regulă, sunt binevenite. Holul „Femeii” din lucrarea lui Jean Cocteau a fost jucat cu deplină pătrundere de doamna Lili Bulandira I. * Deasemenea trebue să felicităm conducerea teatrului nostru pentru ideea reprezentării minunatei piese a lui Oscar Wilde. Aceasta a compensat prin incidenţă şi anumite penibile lipsuri ale Operei Române din localitate: publicul a putut auzi, îia dansul Salomeei cel puţin câteva acorduri din savanta muzică a lui Richard Strauss. O spunem aceasta, pentru că rareori transformarea unei piese în operă muzicală, contribue la gradarea ei. Astfel „Margareta” lui Gounod este desigur mult inferioară Faustulurii lui Goethe. Altfel stăm însă cu „Salomeea“. Aici RichardStrauss a izbutit să desăvârşească acea atmosferă particulară, exotică şi stranie, careconstitue farmecul cel mai de preţ al piesei lui Willie. Fără aceasta toată greutatea revine actorilor şi regizorului. Şi greutăţile s’au remarcat dimi belşug la această premieră. Recunoaştem, s’au depusînsemnate eforturi pentru reuşita ei,ea însă n’a fost decât parţială. Mai îrntâiu fie-ne îngăduit a socoti temperamentuldat interpretării de .d. Tâlvan, nu tocmai ceil mai adecvat, jocul în genere — jocul a fost patetic — ceea ce nu era necesar. Mici lalasd. Sireteanu, ,în rolul lui Irod, a dovedit mult pathos inutil. D. .Sireteanu este un actor bun şi nu credem că suntem nedrepţi aifirmând că nu d-sa .poartă vina On . ....... Gratii artidul nationaltărănesc are în alegerile parlamentare Lista Nr. 3 cu semnul Minoritarii târla guvernului S’a încheiat cartelul electoral cu Saşii- - Cu Ungurii se va reedita pactul de la Ciucea. — Tratativele cu Rutenii şi Bulgarii sunt un curs. ţzrx7 La 20 Decembrie, partidul naţional creştin condus de d. Goga şi Cuza au obţinut procentual 9 la sută din voturile exprimate pe țară, adică din 2.700.000 voturi, un număr de 260.000. , Pentru că de la 2 Decembrie la 2Martie, cele 9 procente ale guvernului să urce la 40, ar trebui să se întâmple adevărate minuni. D. Goga, îşi dă perfect de bine seama de problema de existență pe care o pune guvernării sale necesitatea acestui spor imens de voturi. De aceia intrat în panică, cu cât se apropie mai mult ziua alegerilor, guvernul dsale caută pe toate căile, prin toate mijloacele şi prin toate concesiunile posibile să-şi găsească aliaţi electorali. Febra aceasta de carteluri este caracterizată mai bine decât prin orice vorbe, prin faptul că guvernul a acordat 25 de locuri pe listele sale partidului inexistent al dlui Iorga. Cum însă partidele româneşti, chiar şi cele mai mărunte, nu se îmbulzesc la ofertele guvernului, şi cum pretutindeni se manifestă o re- zervă semnificativă, ştiindu-se că nici d. Goga nu va fi mai norocos decât d .Tătărăscu, regimul „revoluţiei naţionale“ şi reprezentanţii lozincei „România a Românilor“ şiau pus toată nădejdea în partidele şi deci în voturile minoritare. De două săptămâni, între Saşi şi între partidul naţional creştin se duc tratative publice în vederea încheerii unui acord electoral. Cu una din fracţiunile săseşti, anume cu bitleriştii dnuiFabricius, d.Goga a perfectat pactul electoral în aceleaşi condiţii pe care Saşii le obţinuseră de la d. Tătărăscu, adică 12 mandate în parlament şi numeroase avantagii pe teren şcolar şi economic.Cum fracţiunea dluiGust nu a acceptat încă târguelile guvernului, cartelul cu d. Hans OttoRoth, delegatul hitleriştilor, nu are nici o valoare practică pentru d. Goga. Intr-adevăr dacă înţelegerea electorală nu va cuprinde şi dizidenţa naţional socialistă Waldemar Gust, iaşii în sdrobitoarea lor majoritate vor vota cu listele acestuia, pentru că cei 12 candidaţi ai dlui Hans Otto Roth vor fi aleşi prin voturile româneşti ale guvernului. Raţionamentul este simplu şi logic pentru fiecare Sas, care e doritor să tragă cât mai multe foloase din orice situaţie. „ Pentru a se vedea însă „naţionalismul“ guvernului pornit să facă operă de reparaţie naţională“,iată câteva puncte ale moţiunii congresului pan german de la Passau în legătură cu germanii din streinătate. „Un german nu-şi pierde drepturile de cetăţean german prin aceea că trăind în afară de hotarele patriei, devine supus străin. Oriunde există o populaţie germană ea trebuie să urmeze directivele pangermanice, să se ţină în strânsă legătură de idei şi de sentimente cu Patria. Orice oraş german în străinătate este o cetate a pangermanismului. Orice populaţie germană este o avantgardă şi o garnizoană a pangermanismului". Târguelile electorale ale guvernului nu se limitează însă numai la Germani, ci ele se îndreaptă şi spre celelalte minorităţi. Astfel, tratativele cu Rutenii şi cu Bulgarii sunt înaintate şi, se crede că acordându-li-se încă ceva avantagii faţă de cele oferite până acum cartelul electoral cu aceste minorităţi va fi încheiat. În ce priveşte Ungurii, nu numai ___ _ _______o_____________ interne, a în faţa unei delegaţii de ziarişti mi-i radical socialist, noritari dar chiar şi în faţa dlui iVirgine Gayda, d. Goga în declaraţiile făcute a lăsat să se înţeleagă, că este dispus a reedita celebrul „pact de la Ciucea1 Furtună violentă în Belgia BRUXELLES, 31 (Rador). — O furtună de o violenţă neobişnuită ?’a abătutasupra Belgiei, pncmuind mari pagube. Numeroase plantaţii au fost dispuse iar în unele locuri copacii ai fost smulşi din rădăcini de puterea vântului. — La Grenobl a avut loc ori alegeri senatoriale pentru a complecta vacanţa survenită în urma decesului lui Paganon fost ministru de fost ales dr. Guillommet SEMNUL electoral al partidului naţional-ţărănesc Sub aceste trei puncte şi în cadrul dreptunghiului de alături, se vor înşira numele candidaţilor partidului naţional ţărănesc. SEMNUL acesta al PARTIDULUI şi LOCUL pe BULETIN rămân FIXE pe întreaga ţară, adică: la nr. 3 pe buletinul de vot« Cetăţeni VOTAŢI LISTA nr. 3, CU TREI PUNCTE. • Un avertisment elocvent Guvernul şi studenţimea Acum câteva zile, publicând reportajul audienţei conducatorilor „Blocului generaţiei naţionaliste de la K 22“, la prmul mnistru, „jura noasua" oficiosul guvernului avea accente amare faţă de faptul ca „Românii cari au sprijinit naţionalismul generalului trafico in Spania" nu sprijinesc nuţiumatismul românesc reprezentat de dd. A. C. Laza şi Octavian Goga. Aceste cuvinte se adresau conducerii mişcări legionare, după cunoscutele declaraţii in ce priveşte atitudinea „Gărzii de Fier" faţa de guvern, şi mai ales după răspunsul usturător pe care d. Codreanu l-a dat in scris, prin afişierul centrului legionar, solicitării prin intermediul blocului generaţiei de la 1922, a anei sprijiniri a guvernului. (In paranteză fie spus, după câte suntem informaţi, „Blocul generaţiei din 1922“ cuprinde persoane care s-au înscris la Universitate abia dela 1922 încoace). Oficiosul guvernului căutând să descifreze semnificaţia „concursului dat de blocul generaţiei dela 1922“ dlui Goga, făcea apelul ca „tineretul universitar de azi să urmeze şi el calea trasată de generaţia din 1922, pentru că moţiunea de la 10 Decemvrie 1922 este însuşită de guvern“, şi aşa fiind „în conformitate cu toate fostele congrese generale studenţeşti, tineretul universitar are obligaţia de a crea în ţară atmosferă prielnică guvernului“... Invitaţia era evidentă: studenţimea să creeze în ţară „atmosfera prielnică guvernului“, adică studenţimea să se înregimenteze în rândurile tunderilor. Că ce a urmat acestei indicaţiuni, ne-au dovedit întâmplările recente. Când pe chestiunea unui conflict în care studenţimea şi-a crezut angajată onoarea, c tineretul universitar din Bucureşti început să se agite, guvernul, fără multă vorbă, a evacuat toate căminurile studenţeşti dincapitală. Publicăm în altă parte a ziarului nostru comunicatul Uniunii studenţilor. Deocamdată fără nici un alt fel de comentarii, subliniem numai legătura directă dintre invitaţia făcută tineretului universitar de la crea vnitară atmosferă prielnică guvernului şi între avertismentul elocvent pe care îl constitue evacuarea căminurilor... îAfc». kAJLJ ...uw ^A— Autorităţile naţionaliste spaniole asmint ştirea că ar fi bombardat oraşele din spatele frontului Salamanca, 31 (Rador). — Autorităţile naţionaliste protestează vehement împotriva afirmaţiunilor din lagărul guvernamentalilor după care oraşele din spatele frontului ar fi fost bombardat de aviatori naționalişti. Aviația naționalistă — afirmă comunicatul — a bombardat totdeauna numai aşezămintele militare. .