Patria, martie 1938 (Anul 20, nr. 47-72)

1938-03-01 / nr. 47

2 SG* f ’ i»M ,|uî3 LOZURILE cumpărate de la' AURORA sunt vestitorii bogăției și ai vesel­ie­­i LA 15 MARTIE are loc tragerea clasei l-a) a Loteriei XVI-a. Un loz dela AURORA vă scapă de griji pentruftot trestul 'vieții^ dlJbtflAT1 X% SEDIILE DE VÂNZARE Banca de Credit Comercial CCUJ, Piața Unirii 20 S. A. TEXTUL nouei Constituţii „Am publicat la timp noua Consti­tuţie. Azi dăm­­textul integral până la art. 63, urmând ca mâine să publicăm restul articolelor TITLUL I., Despre teritoriul României Art. 1. — Regatul României «ste un Stat Naţionali, unitar şi inidi­iaibil. Art. 2. — Teritoriul Roomâniei este ina­lienabil. Art. 3. — Teritoriul României nu se poa­te coloniza cu seminţi© streină. TITLUL II Despre datoriile şi drepturile românilor CAPITOLUL I. Despre datoriile Românilor Art. 4. — Toţi Românii, fără­­deosebire de origine etnică şi credinţă religoasă, sunt datori a socoti Patria drept cel­ mai de sea­mă temei al,­­rostului lor în viaţă, a se jertfi pentru apărarea integrităţii, independenţei şi demnităţii ei; a contribui prin munca lor la înălţarea ei morală şi propăşirea ei e­­conomică; a îndeplini cu credinţă­­sarcinile obşteşti ce li se impun prin legi şi a contri­bui de bună voie la împlinirea barcanelor publice, fără de care fiinţa Statului nu poa­te vieţui. Art. 5. — Toţi cetăţenii români, fără deo­sebire de origine etnică şi­­credinţă religioa­să,, sunt egali înaintea legii, datorându-i respect şi supunere. Nimeni nu se poate socoti idea legat de în­datoririle sale civile ori militare, publice ori particulare, pe temeiul credinţei sale re­igioase sau de ori­ce alt fel. Art. 6. Nu se admite în Statul Român nici­ o deosebire de clasă socială. Privilegii­le în­­aşezarea dărilor sunt oprite. Micşoră­rile şi măririle de impozite nu pot fi de­cât generale şi statornicite prin legi. Art. 7. — Nu este îngăduit nici unui Ro­mân a propovădui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernământ a Statului, împărţirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasa. Art. 8. — Este oprit preoţilor de orice rit şi credinţă religioasă, a pune autoritatea lor spirituală în slujba propagandei politi­ce, atât în locaşurile destinate cultului şi funcţiunilor oficiale, cât şi în afară de ele. Propaganda politică, în locaşurile desti­nate cultului, ori cu prilejul manifestaţiuni­­lor religioase, nu este îngăduit nimănui. Orice asociaţiune politică pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită. In afară de persoanele, de condiţiunile şi­­de formele prevăzute în legi, nndmeni nu poate lua ori presta jurăminte de credin­ţă. Art. 9. — Românul care, fără­­prealabilă autorizaţie a Guvernului, va intra î­n orice serviciu al unui Stat străin, sau se va a­­lătur­a pe lângă o corporaţie militară străi­nă, pierde de plin drept cetăţenia română. Supunerea, pentru oricât­­timp şi din ori­ce fapt ar­­rezulta c­a, la vreo protecţie străi­nă, trage după­­sine pierderea de­plin, drept a cetăţeniei române. Naţionalitatea română pierdută în t­­ecn­n­­­ţi­unile aci arătate nu se poate redobândi decât prin naturalizare. CAPITOLUL II Despre drepturile Românilor Art. 1§. — Românii se bucură de liberta­tea conştiinţei, de libertatea muncii, de li-­­ bertatea învăţământului, de libertatea pre- ’ s»i de libertatea întrunirilor, de libertatea de­­ asociaţie şi de toate libertăţile din care de- ' cu­r­g drepturi, în condiţiunile statornicite­­ prin legi. Art. 11. — Naţionalitatea română ce do- I faândeşte prin căsătorie, prin filiaţiune, prin »’•cunoaştere şi prin naturalizare. Natura­lizarea se acordă prin lege In mod indivi­dual; ea nu are efect retroactiv. Soţia profi­tă de naturalizarea soţului şi copii minori de aceia a părinţilor. Art. 18. — Libertatea individuală este ga­­ra­ntată. Nimeni nu poate fi urmărit sau perche­ziţionat, decât în cazurile şi după formele stabilite de lege. Nimeni nu­­poate fi deţinut sau arestat decât la puterea unui manidiat judecăto­resc motivat şi comunicat în momentul a­­r­estării, sau cel mai târziu în 24 ore după arestare. In b­az d© vină vădită ori de urgenţă, de­ţinerea sa­u aresta­rea se poate face imediat, i­t.r mandatul se va emite şi­­comunica la 24 ore, conform alineatului preceidient. Art. 13. — Nimeni nu poate fi sustras, în scutiră voinţei sale, dela judecătorii pe­­cari îi dă legea. Art. ii. — Domiciliul est© inviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poa­te face decât de autortăţiile competente în cazurile şi jporttrivifi rîprim^lor Istabiilite de lege. I Art. 1S. — Pedeapsa cu moartea se­­apli­că la timp de războiu potrivit­­codului de justiţie militară. Consiliul de miniştri va putea decide a­­plicarea di­­poziţiunilor din­­alineatul prece­dent şi în timp de pace, pentru atentate , contr­a Suveranului, Membrilor Familiei­ j Regale, Şefilor Statelor străine­­şi idemmi-­­ tarilor Statului din mobile în legătură cu­­ exerciţiul funcţiunilor ce le sunt încredin-­­ ţate, precum şi în cazurile de tâlhărie cu­­ omor şi asasinat politic. Art. 16. — Propreitatea­­de orice natură, precum şi creanţele atât­­asupra particula­rilor,­­cât şi asupra Statului, sunt inviola­bile şi garantate ca atare. Oricine poate­­dispune liber de bunurile ce­­sunt ale lui, după normele prevăzute de legi. Bunurile care fac parte din domeniul pu­blic sunt administrate şi nu pot fi înstrăi­nate decât după regatele şi cu formele sta­bilite prin lege. Nici­ o l­ege nu­­poate în­fiinţa pedeapsa, confiscării­­averilor, afară de cazurile de înaltă trădare şi delapidare de bani­­publici. Nimeni nu poate fi expropriat decât pen­tru cauză de utilitate publică şi după o­ dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită de justiţie,­­conform legilor. Prin cauză de utilitate publică­­nu se poate înţelege decât aceea care este de natură­­a folosi în ace­laşi timp tuturor şi fiecăruia în mod actual ori eventual. In afară de cazurile de utilitate publică pentru apărarea naţională, pentru lucrări­le de interes militar, sanitar, cultural, pen­tru căi d­e comunicaţii terestre, nautice, ori aeriene, pentru pieţe şi lucrări publice pre­văzute în legile actuale, niciun alt caz nu se poate stabili decât primi legi votate de ambele Adunări cu majoritate de două tre­imi. Art. 17. — Zăcămintele miniere precum şi bogăţiile de orice natură­­ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se exceptează masele de roci comune,­­carierele die materiale de­­ construcţii ş­i depozitele de turbă, fără pre­­­­judiciul drepturilor dobândite de Stat pe­­ baza legilor anterioare. 10 lege a minelor ■’ va determina normele şi­­condiţiunile de pu­­­­nere în valoare a acestor bunuri, va fixa­­ drepturile proprietarului car© vor fi­ de cel­­ puţin 50 la sută din redevenţa şi din pre­­­­ţul la hectar al concesiunii şi va arăta,­­tot­odată, putinţa şi măsura în car© aceştia vor participa la exploatarea acestor bogă­ţii. .! „PAIRI­A“ Drepturile câştigate în favoarea Statului pe baza actelor de concesiune încheiate pâ­nă în prezent se respectă. Art. 18. — Drumurile mari şi mici,­­uliţe­le cari sunt în sarcina Statului, Judeţelor, Municipiilor şi Comunelor, fluviile şi râu­rile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, a­­dăugirile către mal şi locurile de unde sa retras­­a­pa mării, porturile naturale sau ar­tificiale, malurile unde trag vasele, rop­a­­ţiul atmosferic, apele producătoare de for­ţe motrice de folos obştesc şi îndeobşte toa­te bunurile care nu sunt proprietate parti­culară, sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public. Art. 19. — Libertatea conştiinţei este abso­lută. ‘Statul garantează tuturor cultelor o deo­potrivă libertate şi protecţiune, întrucât e­­xerciţiul lor­­nu aduce atingere­­ordinei pu­blice, bunelor moravuri şi­­Siguranţei Sta­tului. Biserica ortodoxă creştină şi cea greco­­catolică sunt biserici româneşti. Religia creştină -ortodoxă fiind religia marei majo­rităţi a Românilor, biserica ortodoxă este biserica dominantă în Statull Român, iar cea greco-catolică are întâietate faţă de ce­lelalte culte. Biserica ortodoxă română este şi rămâ­ne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-şi însă unitatea, în privinţa dog­melor cu biserica ecumenică a Răsăritului. Chestiunil­e­­spirituale şi canonice ale bi­sericii ortodoxe române ţin de o singură autoritate sinodală centrală. Raporturile dintre diferitele culte şi Stat sunt de domeniul legilor speciale. AH. 20. — Actele stării­­civile sunt de a­­tribuţia legii civile. întocmirea acestor­­acte va trebui să pre­ceadă totdeauna binecuvântarea­­religioasă, care este obligatorie pentru­­toţi membrii cultelor. Art­ .21. — învăţământul este liber în condiţiunile stabilite prin legi speciale şi întrucât nu va fi contrar bunelor moravuri, ordinei publice şi intereselor de Stat, învăţământul primar este obligatoriu. In şcolile Statului acest învăţământ v­a fi gra­tuit. Art. 29. — Constituţia garantează fiecă­ruia, limitele şi condiţiunile legii, libertatea de a comunica şi publica ideile şi opiniu­­nile sale, prim graiu, prin­ scris, prin ima­gini, prin sunete sau prin ori­ce alte mij­loace. Art. 23. — Secretul scrisorilor, telegrame­lor şi convorbirilor telefonice este inviola­bil. Se exceptează cazurile în care justiţia e datoare să se informeze ,conform legii. Art. 24. — Cetăţenii români­­au dreptul a se aduna paşnic şi fără arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformând­u-se legilor care regulează exerciţiul­­acestui­­ drept, întrunirile, procesiunile şi manifestaţiile pe căile publice ori în aer liber, sunt su­puse­­legilor şi orânduirilor poliţieneşti. Art. 23. — Oricine are dreptul de a se a­­dresa ,prin petiţiuini, subscrise de una sau mai multe persoane, la autorităţile publice, însă numai în numele celor subscrişi. Autorităţile constituite au singure dreptul să adreseze petiţiunii în nume colectiv. Art. 26. — Cetăţenii români au dreptul a se asocia, conformându-se legilor. Dreptul de libe­ră asoeciaţiune nu impli­că dreptul­­de a­­crea persoane juridice. Con­­­diţiumile în care se acordă personalitatea juridică se stabilesc prin lege. Art. 27. — Numai cetăţenii români sunt admisibili în funcţiunile şi iniemunităţile pu­­blic, civile şi militare, ţinân­du-se seamă de caracterul majoritar şi creator de­­Stat al Naţiunii Române.­­Supuşii străini nu pot­ ocupa atari func­ţiuni, decât în cazurile statornicite prin legi. Străinii aflători pe pământul României se bucură de protecţiunea­­dată de legi perso­­nelor şi averilor în genere. Numai Românii şi cei naturalizaţi ro­mâni pot­ dobândi cu orice titlu şi deţine imobile rurale la România.­­Străinii vor a­­vea drept numai la valoarea acestor imo­bile. Art. 28. — Decoraţiunile­­străine ce vor Purta de Români numai cu autorizarea Re­gelui. Insignele, emblemele, medaliile precum şi uniformele de orice fel, nu­­pot f­i creiate, nici atribuite, nici purtate fără legiuită în­cuviințare. Art. 44. — Persoana Regelui este invio­labilă. Miniştrii Lui sunt răspunzători. Actele de Stat ale Regelui vor fi contra­semnate de un Ministru care, prin­­aceasta însăși, devine răspunzător de ele. Se exceptează numirea Primului Minis­tru care nu va fi contrasemnată. Art. 45. — Regele convoacă Adunările Le­giuitoare cel puțin odată pe ani, deschizând sesiunea prin mesaj, în care Adunările pre­zintă răspunsul lor. Regele pronunţă închiderea sesiunii. Regele poate amân­a Adunările. Ele se întrunesc de plin drept la împlinirea unui an dela data amânării, dacă între timp nu au mai fost convocate. Art. 46. — Regele numeşte şi revocă pe Miniştrii Săi. El ar© dreptul de a ierta sau micşora pe­depsele în materii­­criminale, afară de cea ce se statorniceşte în privinţa Miniştrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau judecării nici a interveni prin niciun mod în administrarea justiţiei. El numeşte sau confrmă î­n funcţiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nouă funcţiune fără o lege specială. Ele­­face regulamentele necesare pentru e­xecutarea legilor, fără să poată modifica legile și scuti pe cineva de executarea lor. El poate, la timpul când Adunările Le­giuitoare sunt disolvate și în intervalul din­tre sesiuni, să facă în orice privință Decre­te cu putere de lege, care urmează a fi su­puse Adunărilor ,spre ratificare la cea mai apropiată a lor sesiune. El este Capul Oştirii. El are dreptul de a declara războiul şi de a încheia pacea. Eli conferă gradele militare în conformi­tate cu legea. El conferă decoraţiunile române. Ei acreditează Ambasadorii şi Miniştrii Plenipotenţiari pe­­lângă Şefii Statelor Străine. El are dreptul de a bate monedă, conform unei legi speciale. E­l­­încheie, cu Statele Străine, tratatele po­litice­­şi militare. Convenţia miite necesara pentru :comerţ, navigations şi altele ase­menea, de El încheiate, pentru a avea pu­tere de lege în interior treime­i să fie însă su­puse Adunărilor Legiuitoare şi aprobate de ele. Art. 41. — Lista civilă se hotărăşte prin lege. 38 a sai­.­ C­amioanele Ford V8 au fost din nou perfecţionate. Ele au o nouă înfăţişare, frânarea este mai sigură, condu­cerea mai uşoară, iar construcţia şi mai solidă. După nevoile transportului, Ford oferă diferite tipuri de camioane. Intre camioanele mari, cu distanţa între axe de 4,70 m. şi 3,98 m. şi 3,40 m. pe de o parte şi şasiul comer­cial pe de altă parte, Ford a lansat un nou camion de o tonă cu 3,10 m. între axe. Calităţile acestor cinci tipuri de camioane Ford sunt bine cunoscute. Insă,­­ca în fiecăre an, au intervenit noui îmbunătăţiri. Camionul model 1938 este echipat cu renumitul motor Ford V8, care a intrat în al şaptelea an de existenţă Şa­siul este extrem de rigid şi cu o capacitate mare de în­cărcare. Cabina originală, în între­gime din oţel, este ermetic închisă. In ea pot călători foarte comod, trei persoane. Parbrizul se poate deschide mai uşor, iar toate ferestrele au gea­muri de siguranţă. Numeroşii revânzători auto­rizaţi vă stau la dispoziţie pentru orice fel de probe. NOUILE FUZETE Nouile fuzete sunt mai mari şi mai puternice. Bolţii fuzetelor sunt mai groşi şi mai rezistenţi. Suprafaţa mărită a rul­menţilor de la bolţi re­duce uzura acestora la minimum. SISTEMUL de FRANARE Nouile frâne cu tamburii măriţi şi cu sistemul de auto­ energizare, permit ca opririle să se efectueze rapid sigur cu o ușoară apăsare pe pedală. Cursa pedalei este micșorată. AL ȘAPTELEA AN DE SUCCES CU MOTORUL FORD V8 SsafiBBS TITLUL II Despre puterile Statului Art. 29. — Toate puterile Statului «man® 1 dela Naţiunea Română. Ele însă nu se­­pot exercita decât prin delegaţiune şi numai după principiile şi re­­gulele aşezate în Constituţia de faţă. Art. 30. — Regele este Capul Statului. Art. 31. Puterea legislativă se exerci­tă de Rege prin Reprezentaţiunea Naţiona­lă care se împarte In două Adunări: Sena­tul şi Adunarea Deputaţilor. Regele sancţionează şi promulgă legile. înainte de a i se da sancţiunea regală, legea nu e valabilă. Regele poate refuza sancţiunea. Nici o lege nu poate fi suspusă sancţiu­nii regale, decât după ce va fi fost discu­­­tată şi votată de majoritatea ambelor Adu­nări. Promulgarea legilor votate de ambele A­­dunări se v­a face prin îngrijirea Ministru­lui de Justiţie care este şi păstrătorul Ma­relui Sigiliu al Statului. Iniţiativa legilor este dată Regelui. Fie­care din cele două Adunări pot propune din iniţiativă proprie numai legi în interesul obştesc al Statului. Interpretaţiunea legilor cu drept de au­toritate se face numai de puterea legiui­toare. Nici o lege, nici un regulament de ad­­toinistraţiune generală sau comunală, nu pot fi îndatoritoare decât după ce­­se pu­blică în chipul hotărât prin ele. Puterea executivă Art. 32■ — Puerea executivă este încre­dinţată Regelui, care o exercită prin Gu­vernul Său la modul­­stabilit prin Consti­tuţie. Art. 33. — Puterea judecătorească se e­­xercită de organele ei. Hotărîrile judecătorești se pronunță în virtutea­­legii. * , Ele se execută la b­unu­rile Regelui. CAPITOLUL I Despre Rege Art. 34. — Puterile constituţionale ale Re­gelui sunt ereditare în linie coborâtoare di­rectă şi legitimă a Majestăţii Sale Regelui Carol I de Ilchemizoleim Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordin­ul de primoge­­nitură şi cu excilusiunea perpetuă a femei­lor şi coborîtorilor lor. Coborîtorii Majestăţii Sale vor fi crescuţi în religiunea ortodoxă a Ră­săritului. Art. 35. — In Lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Majestăţii Sale Regelui Că­rei I de N­oheim­Botern Sigmaringen, succe­siunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii Săi, sau coborâtorilor acestora, după regulile statornicite In arti­colul precedent. Dacă nici unul din fraţii sau coborâtorii lor nu s’ar găsi în viaţă sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Re­gele va putea indica succesorul Său diin­­tr’o dinastie suverană din Europa occi­dentală, cu primirea Reprezentaţiunei Na­ţionale dată la forma prescrisă de art. 36. Dacă nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant. Art. 36. — In caz de vacanţă a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată în­tro singură Adunare chiar fără convocare şi, cel mai­­târziu până în opt zile dela în­trunirea lor, alege un Rege dintr’o dinas­tie suverană din Europa occidetală Prezenţa a trei pătrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări şi ma­joritatea de două treimi a membrilor pre­zenţi sunt necesare pentru a se putea pur­cede la această alegere. In­­­az când Adu­narea nu se va fi făcut în termenul de mai sus descris, atunci în a noua zi la amia­ză Adunările întrunite vor păşi la alegere, oricare ar fi numărul membrilor prezenţi şi cu majoritatea absolută a voturilor. Dacă Adunările­­s’ar afla disolvate în mo­mentul vacanței Tronului, se va urma d­upă modul prescris la articolul următor. In timpul vacanței Tronului Adunările, întrunite, vor numi o Locotenentă Regală compusă din trei persoane, care va exerci­ta­­puterile Regale până la suirea Regelui pe Tron. ' ! . - i l-n toate .cazurile mai sus arătate v­ot­ul va fi secret. Art. 37. — La moartea Regelui Adunări­le se­­întrunesc chiar fără convocare, cel mai târziu zece zile după declararea mor­ţii. Dacă din întâmplare ele au fost idizolvate mai dinainte ,şi convocarea lor a fost ho­­tărîtă în actul de disolvare, pentru o epo­că în urma celor zece zile, atunci Adunări­le cele vechi se adună până la Întruniri f­erilor de firelena care au a le înlocui. Art. 38. — Dela­ data­­morţii Regelui şi­ până la­­depunerea Jurământului succeso­rului Său la Tron, puterile constituţionale ale Regelui sunt exercitate în numele Na­ţiunii Române de Miniştrii întruniţi în con­siliu şi sub a lor responsabilitate. Art. 39. — Regele este major la vârsta de 18 ani împliniţi. La suirea Sa pe Tron El va depune mai întâi în sânul­ Adunărilor întrunite urmă­torul Jurământ: „Jur a păzi Constituţia şi legile Naţiunii Române, a menţine drepturile ei naţionale şi integritatea­­teritoriului“­. Art. 40. — Regele poate numi un Regent şi doi Supleanţi cari după moartea Lui, să exercite puterile Regale în timpul minori­tăţii succesorului Său. Această numire se face cu primirea Re­­prezentaţiunii Naţionale,­­dată în forma prescrisă de art. 36 din Constituţia de fa­ţă. Regentul va exercita totodată şi tutela Regelui minor. .Dacă la moartea Regelui, Regentul viu s’ar găsi numit şi succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor nu­mi pe Regent şi pe cei doi Supleanţi, pre­cedând după formele prescrise de art. 36 din Constituţia de faţă. Regentul şi Supleanţii Săi nu intră în funcţiune decât după ce vor fi depus îna­intea ambelor Adunări întrunite, jurămân­tul ,prescris de art. 39 din­ Constituţia de faţă. In caz de deces al Regentului, Supleantul cel mai în vârstă îi va lua­­locul, procedân­­du-se conform celor stabilite la alineatul precedent pentru alegerea unui nou Su­pleant. Art. 41. Dacă Regele se află la imposi­bilitate de a domni, Principele Moştenitor major singur ia de drept Regenţa. In ca­zul în care Principele Moştenitor ar fi mi­nor, Consiliul de Miniştri, după ce s’a con­statat legalmente imposibilitatea de a dom­ni, convoacă îndată Adunările Legiuitoare reunite pentru a­­decide. Art. 42. — Nicio modificare nu­­se poate face Constituţiei pe timpul Regenţei. Art. 43. — Regele nu va putea fi totoda­tă şi Şeful unui alt Stat fără consimţă­mântul Adunărilor. Nici una din Adunări nu poate delibera asupra acestui obiect, dacă nu vor fi pre­zenţi cel puţin două treimi din membrii cari le compun şi hotărârea nu se poate lua decât cu două treimi din voturile mem- ANUL XX. 1 Martie 1938 Nr.­­47. CAPITOLUL II Despre Reprezentarea Naţionala Despre Reprezentarea Naţională Art. 48. — Membrii Adunărilor Legiuitoa­re reprezintă.­­Naţiunea şi nu-şi exercită mandatul decât după depunerea legiuitu­lui jurământ. Art. 49. — Fiecare Adunare determină prin regulamentul său modul după care se constitue şi îşi exercită atribuţiunile. Art. 50. — Validarea alegerilor pentru ambele Adunări şi verificarea titlurilor membrilor aparţinând fiecăreia din ele, se face de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înainte de data fixată pentru întrunirea Adunărilor. Art. 51. Nimeni nu poate fi totodată membru al uneia şi al celeilalte Adunări. Art. 82. — Deputaţii şi Senatorii, numiţi de puterea executivă într-o funcţiune sala­riată pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanţi ai Naţiunii. Această diispoziţîum© nu se aplică .Miniş­trilor și Sub-secretarilor de Stat. Art. 83. — Membrii Adunărilor Legiuitoa­re nu pot apăra intereâ© particulare îm­potriva Statului; ei nu pot face parte din consiliile de­­administraţie­­ale întreprinderi­­lor care au contract, cu :Statul, Judeţele sau. Comunele. Art. 84. —­ Orice hotarîre se ia cu majori­tatea absolută a voturilor afară de cazuri­le statornicite în altfel prin Constituţie. In caz 3© paritate­a voturilor, propunerea în deliberare este respinsă. Adunările ţin şedinţă cu jumătate plus U­ unul din numărul membrilor înscrişi în a­­pelul nominal. Art. 83. — Fiecare membru al Adunărilor are dreptul a­­adresa Miniştrilor întrebări la care aceştia sunt obligaţi a răspunde în termenul prevăzut de regulament. Art. 56. — Niciunul din membrii uneia sau celeilalte Adunări nu poate fi urmărit pentru opiniunile şi voturile le ei emise la cursul exerciţiului mandatului. Art. 87. — Niciun membru al uneia sau celeilalte Adunări nu poate, în timpul se­siunii,­­să fie urmărit sau arestat pentru vi­ne ,penale, decât cu autorizarea Adunării din care face parte, afară de cazul de fla­grant delict. Detenţiunea sau urmărirea vreunuia din­­membrii Adunărilor este suspendată în tot timpul sesiunii dacă Adunarea o cere. Art. 58. — Fiecare din Adunări deliberează şi hotărăşte separat, afară de cazurile a­­nume arătate în Constituţia de faţă. Art. 39. — Poliţia Adunărilor se exercită de Preşedintele fiecăreia din ele ,care, sin­gur, după încuviințarea Adunării, poate da ordine gărzii respective. Art. 60. — Diurnele Deputaților și Senato­rilor se stabilesc prin lege. SECŢIUNEA I, Despre Adunarea Deputaţilor Art. 61. —■ Adunarea Deputaţilor se com­pune din Deputaţi aleşi de­­cetăţenii ro­mâni, cari au vârsta de 30 ani împliniţi şi practică efectiv o îndeletnicire intrând în vreuna din următoarele trei cateo­rii: 1. Agricultura şi munca manuală; 2. Comerţul şi industria; 3. Ocupaţiuni intelectuale. Alegerea se face ,cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscripţiuni, care să asigur© reprezen­tarea felului de îndeletnicire a alegătorilor. Legea electorală va fixa circumscripţiu­­nile şi va statornici după normele mai­ sus impuse, condiţiunile cerute pentru a fi ale­gător, pentru bărbaţi şi femei, incapacită­ţii®, decăderile, incompatibilităţile, proce­dura votării şi garanţiile libertăţii alegeri­lor precum şi numărul deputaţilor. Durata mandatului este de şase ani. Art. 62. -" Spre a fi eligibil în Adunarea Deputaţilor se cere: a) A fi cetăţean român; b) A avea exerciţiul drepturilor civile şi politice şi a practica efectiv îndeletnicirea respectivă a uneia din­­cele­ 3 categorii ară­tate în articolul precedent, p© ai cărei ale­gătorilor urmează a-i reprezenta.; c) A avea vârsta de 31, ani împliniţi; d) A avea domiciliul la­ România, Incapacităţii©, decăderille temporale ori definitive şi incompatibilităţile se vor sta­bili prin legea electorală.

Next