Patria, martie 1946 (Anul 27, nr. 10-36)
1946-03-01 / nr. 10
Am! *XVII Nr. 10. VINERI, 1 MARTIE 1946. Organ al Partidului Nețional-Ţârânesc Redacţie şi Administraţie; Strada Regina Maria Nr. 31, Director: ZAHARIA BOILA Redactor girant: GH. V. GIURGIU Prim-colaborator VICTOR IANCU Abonament lunar; 5000 Lei Publicaţiuni după tarif. Cei maimari fidliji sânt tiranii, dar imediat dupi ei urmeazâ cei care tolereazi tirania. | MONTESQUIEU HOTĂRÎRILE DELA MOSCOW Au trecut 60 de zile dela data când s’au pronunțat hotărîrile Marilor Puterii la Moscova. Conform acestor hotărîri: 1. ar trebui să se tină alegeri libere în România în timpul cel mai scurt posibil; 2. ar fi trebuit să se reinstituie libertatea presei; 3. să se restabilească toate libertăţile cetăţeneşti; 4. partidele naţional-ţărănesc de sub presidenţia d-lui Iuliu Maniu 9i partidul naţional liberal de sub preşidenţia d-lui C. I. C. Brătianu au fost invitate să delege câte un reprezentant în guvern. Se cuvine şi suntem fireşte îndreptăţiţi ca după două luni să facem un bilanţ asupra executării hotărîrilor de la Moscova, pe cari guvernul român, prezidat de d. Petre Groza a promis solemn, că le acceptă şi le va executa. Vom examina problema cu toată seriozitatea. Deşi au trecut două luni de la pronunţarea hotărîrilor și aproape două luni dela promisiunea solemnă a d-lui prim-ministru, nu numai, că nu s’a fixat cel puțin data viitoarelor alegeri, dar nu s’au făcut nici măcar pregătirile preliminare pentru efectuarea lor. Astfel guvernul nu s’a fixat încă asupra problemei legii electorale. Rămâne la legea veche, o modifică sau întocmeşte una nouă ? Deşi se ridică serioase excepte de ordin constituţional faţă de o schimbare, radicală în privinţa instituţiunilor fundamntale cum este spre pildă Senatul, noi suntem gata să, trecem şi peste acestea îngrijorări mai mult teoretice, numai să vedem odată întocmită legea. Principala noastră preocupare este, ca prin noua procedură electorală să fie exprimată în mod indiscutabil adevărata voință a poporului. Fireşte, că la falsuri şi îngrădiri nedrepte nu ne vom da iscălitura. Tot astfel nu vom admite nici un fel de îngrădire a libertății alegerilor. Nu s’au ordonat nici măcar întocmirea listelor electorale. Cu un cuvânt guvernul Petre Groza n’a făcut nimic, absolut nimic pentru a executa acest Sunet cardinal al hotărîriior dela Moscova. Dela 6 Martie 1945 au trecut aproape 12 luni. Prin urmare timp suficient pentru a se studia modificările chiar pentru a se întocmi un anteproiect Cercurile de studii ale partidului naţional-ţărănesc şi liberal au întocmit de mult anteproiecte asupra regimului electoral. Dacă domnii şi tovarăşii de la F. N. D. nu vor să admită aceste proiecte, n’au decât să o pună pe al lor. Dar să vină odată cu acest proiect. Pentru ce această întârziere? Le este frică de alegeri ? Dacă ar fi aşa, atunci ne întrebăm, eu drept cuvânt, ce fel de democraţi sunt d-niile lor. _ CONDIŢIILE COLABORĂRII Ziarele ne-au afiunţat că la şedinţa consiliului de miniştri, la care d. prof. Emil Haţieganu, reprezentantul Partidului Naţional Ţărănesc în guvern, înarmat cu documente, a adus la cunoştinţa colegilor dsale, sălbatica agresiune de la Arad, tinde cete de derbedei au bătut până la sânge o seamă de fruntaşi ai organizaţiei noastre naţiotral-ţărăniste, d. Petru Groza a rămas profund indignat, adresând, la sfârşitul şedinţei, un călduros apel la o colaborare strânsă între diferitele partide şi grupuri politice ce compun guvernul, rugând stăruitor ca pa viitor să nu mai întrebuinţeze, în luptele lor politice, violenţa şi în genere metodele agresive. Luăm act cu satisfacţie de această intervenţie înţeleaptă a dlui prim-ministru, şi cu toate că ea se produce destul de târziu, când spiritele sunt prea agitate, sperăm că totuşi va avea un efect. Noi am luptat mereu pentru abandonarea oricărei violenţe, a oricărei agresivităţi. Am arătat altădată, în ziarul „România Nouă“ din Sibiu, că asemenea atacuri, mai ales cele întemeiate pe calomnii, precum şi cele ce nu se referă pe atât la conţinutul problemei, cuprinzând mai degrabă invective, nu pot duce la nici un rezultat dun.. Cuvântul nostru însă n’a fost înţeles şi în loc să se accepte propunerea noastră modestă de a introduce măcar în presă (sau măcar în presa din Ardeal) un climat mai civilizat, am fost calificaţi drept reacţialui Martie trecut, un atac banditesc cu prilejul devastării redacţiei ziarului ,România Nouă“. Nu vrem să facem acum procesul acestei chestiuni, care oricât de mult ne-ar fi durut, n’o putem pune înaintea unor probleme cu mult mai importante de Stat. Dacă pe viitor se poate întrona în ţara românească liniştea şi pacea internă, dacă într’adevăr voinţa — a adevăratului popor, adică a majorităţii populaţiei — va fi ascultată, suntem bucuros dispuşi să dăm uitării toate desagrementele pe care le-am îndurat pentru simpla împrejurare că am dorit ca în România să domine nu numai lozinca, fireşte foarte frumoasă, a democraţiei, dar şi cuprinsul ei cu mult mai frumos. Alţii au socotit însă altfel. Unii au găsit cu cale că orice se poate înfăptui şi orice se poate obţine cu ajutorul unor fraze intortochiate şi că orice realitate se poate răstălmăci cu ajutorul unei campanii de presă bine dirijată şi bine susţinută. Astfel s-a luat de pildă hotărîrea ca d. Maniu, pe care unii adversari politici ai săi îl urgisesc pentru motivul că pe anumite chestiuni este intransigent, ca deatlfel orice om cinstit, care crede sincer în convingerile sale, să fie înfăţişat ca trădător al poporului, ca duşman al naţiunii, până opinia publică într’adevăr o să-l considere ca atare. Rezultatul a fost însă tocmai contrariu celui dorit. Probabil cei ceau iniţiat această greşită acţiune, s’au inspirat din exemplul nari, suferind şi noi într’una din zilele recent al drului Goebbels. Pentru ca o ............................................................................................................................................ acţiune mincinoasă, ca a dnului Goebbels să reuşească trebuesc cel puţin două condiţii: executorul, acţiunii trebue să fie foarte inteligent, încât să găsească tonul potrivit, pe care opinia publică este dispusă să-l accepte, în al doilea rând apoi, trebue să existe o înclinaţie a însăşi opiniei publice în acest sens. La noi ambele condiţiuni au lipsit şi ceea ce a fost mai grav, domnii cari au iniţiatacţiunea aceasta, par a nu cunoaşte îndeajuns psihologia poporului nostru, care a respins întotdeauna toate acţiunile ce n’au ţînut seamă de bunul simţ atât de hotărîtor în mentalitatea românului. S’au săvârşit astfel greşeli imense din partea adversarilor noştri, greşeli care au fost de natură să sporească şi mai mult popularitatea noastră. Noi fireşte, am fi bucuroşi de acest rezultat, dacă el n’ar merge în detrimentul ţării. Cura fusă de pe urma acestei situaţii ţară sufere cumplit, nu putem rămâne indiferenţi şi preferăm ca popularitatea noastră să nu mai sporească pe viitor datorită unor asemenea greşeli. Atât interesele superioare ale ţării cât şi însuşi acordul de la Moscova cer o reală colaborare între diferitele grupări componente ale guvernului. Colaborarea, după convingerea noastră cea mai fermă, nu numai că ar fi posibilă, ci este într-adevăr necesară. Pentru ca să se înfăptuiască, nu se cere decât un singur lucru: respectarea principiilor de bază ale democraţiei, adoptarea unui spirit sincer democratic. Aceasta cere însă abandonarea metodelor violente, înlăturarea invectivelor şi a calomniilor din arsenalul luptei politice şi respectarea strictă a adevăratelor indicaţii populare. Cu un cuvânt, transformarea democraţiei din deziderat în realitate sau într’o altă formulare: democraţie şi nu demagogie. Dacă aceasta se face, colaborarea devine într’adevăr rodnică, ca în alte părţi,* şi pacea internă este întronată. Dacă însă continuă practicele de până acum, colaborarea nu se va putea stabili şi ţara va continua să se frământe. Totul depinde deci de voinţa noastră. Partidul Naţional Ţărănesc doreşte sincer acest lucru, cu atât mai mult, cu cât el a luptat întotdeauna —■ şi de cele mai multe ori singur — pentru introducerea unui climat mai civilizat în moravurile politice ale ţării. Ce opresc ceilalţi, aceasta este întrebarea? Răspunsul îl vom primi prin însăşi dialectica faptelor. VICTOR IANCU CRÂMPEIE Guvernul Groza ne-a invitat să colaborăm cu el în mod loial pentru aplicarea hotărîrilor de la Moscova. A urmat apoi presă liberă cu cenzură, adunări teroriste de bătăuşi, invadarea Cluburilor opoziţiei, votări secrete cu ridicare de mâini, neacordarea cotei de hârtie, înjurături triviale la radio. Drept satisfacţie d. ministru de Interne afirmă, că partidele istorice provoacă. E ca şi când noi am fi instituit cenzura, noi am avea bande înarmate şi noi am dispune de radio. Curat afirmaţia lupului, care pretinde, că mielul îi tulbură apele. „ Oficiosul drului Lupu vorbeşte de metodele de altădată ale liberalilor: minciuna, insinuarea, calomnia. Dar pe cât ne aducem aminte, altădată drul Lupu colabora la guvern cu liberalii împotriva naţional-ţărăniştilor. Fireşte, că atunci liberalii erau generoşi, patrioţi, corecţi. Şi asta se chiamă consecvenţă şi morală în atitudinea poliică. „ Ştiţi, cine sunt cei mai periculoşi adversari ai naţional-ţărăniştilor? Ştim. Cei cari ne înjură la radio. Aşi! ! Poate cei de la „Scânteia"? Aşi!. Sau disidenţa drului Lupu? Nici vorbă! Am să vă spun eu. Dar să nu vă miraţi. Disidenţii dlui Anton Alexandrscu. Cum asta? Foarte simplu. Toţi cei cari ne înjură, ne fac un serviciu imens. Dar singur Anton Alexandrescu aduce elogii naţional-ţărănis- I mului şi te pomeneşti, că reuşeşte ■ să ne compromită. Z. PreŢul 200 Lei ■É dacă se tem de judecata poporului ? Nu le este frică ? In acest caz cum explică întârzierea? Dar mai presus de toate cum se vor scuza Ia fata Marilor Puteri, că n’au îndeplinit promisiunea lor solemnă? 2. Libertatea presei ? Dar cum se poate vorbi de o libertate a presei acolo unde se exercită o cenzură preventivă ? Douăzecişiopt de ani comuniştii şi social-democraţii au tunat şi fulgerat împotriva dictatorilor şi reacţionarilor, cari guvernau cu cenzura şi Curţile Marţiale, pentru ca venind la guvern să menţină cenzura. Nu căutăm conseeinţa dar excepţionăm linia de pudoare. Tovărăşii fenedişti, nu numai, că menţin toate instrumentele reacţiunei şi ale dictaturilor, dar mai mult stau alăturea pe aceeaşi bancă ministerială cu dictatorii de eri şi cu organizatorii supremi ai progromurilor huliganiste. 3. Libertăţile cetăţeneşti au rămas pe hârtie. In realitate bande de terorişti cutrieră Cluburile şi adunările opoziţiei şi snopesc pe cel, cari au avut ideia naivă să se gândească şi să s© exprime liber 4. Singurul punct realizat a fost cel cu întregirea guvernului prin acceptarea miniştrilor lberali şiaţional-ţărănist. Dar prezenţa acestor miniştri în guvern nu-i stânjeneşte câtuşi de puţin pe domnii şi tovarăşii dela F. N. D. să atace în modul cel mai trivial şi injust partidele naţional-ţărănesc şi liberal şi pe şefii lor, folosindu-se şi de radio, deşi prin hotărîrile dela Moscova s’a interzis acest procedeu absolut inechitabil. In rezumat constatăm: hotărîrile dela Moscova n’au fost executate și nu sunt respectate. Promisiunea solemnă a guvernului Petre Groza a rămas o vorbă goală. Până când? '■ 4 . 1 , Ed.