Patria, martie 1946 (Anul 27, nr. 10-36)

1946-03-16 / nr. 23

2 (Urmare din pag. 1 a) La 1 Decemvrie 1918, în măreaţa zi a Uniirii Ardealului cu Patria Mama, la propunerea Episcopului Miron Cristea, patriarhul de mai târziu al ţării, Marele Sfat Naţional alege un guvern provizoriu pentru Transilvania, numit Consiliu Dirigent. Romul Boila a fost ales membru al Consiliului Dirigent. MEMBRU AL CONSILIULUI DIRIGENT In ziua de 2 Decemvrie 1916 membrii aleşi ai Consiliului Dirigent s-au întrunit sub prezidenţia dlui Iuliu Maniu pentru a repartiza resorturile. Lui Romul Boila i-a revenit resortul Comunicaţiilor şi al Aprovizionării, adică două dintre cele mai importante şi mai grele departamente. Ardealul se afla după 4 ani de război şi după o revoluţie, care dezorganizase serviciile publice, dar nu numai atât: şoselele erau desfundate. Poşta nu funcţiona, iar Căile Ferate erau un haos. In ce priveşte aprovizionarea situaţia era poate şi mai grea. Administraţia publică şi cea locală fiind anarhizată iar hambarele goale, se ridicau cele mai mari probleme în calea aprovizionării publice. In asemenea condiţiuni era aproape Imn Prin atât de neaşteptata moarte a Profesorului Romul Boilă, titularul catedrei de Drept Constituţional şi fost Decan al ei, Facultatea juridică a Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj, încearcă o grea şi dureroasă pierdere. Profesorii acestui aşezământ de ştiinţă şi cultură juridică pierd pe cel mai vechiu coleg, bogat în experienţă, plin de afecţiune, şi devotat Instituţiei, de ale cărei începuturi, — după fericitul act al Unirii — s’a găsit atât de strâns legată fiinţa, activitatea şi gândirea Profesorului Romul Boilă. Iar studenţii, care de pe toate plaiurile ardelene, ca şi din Ţara întreagă s’au îndreptat şi în acest an de reluare a firului misiunii sale, către Facultatea de Drept a Transilvaniei, se găsesc acum lipsiţi de unul dintre profesorii lor stimaţi şi iubiţi, care dincolo de cunoştinţele şi cultura sa juridică, le aducea din plin, în timpul iniţierii lor în tainele ştiinţei „Dreptului”, — şi acea largă îndrumare şi ocrotire părintească, care apropie pe student de profesor. II Apare cu atât mai dureroasă moartea Profesorului Romul Boila, cu cât ea se produce într’un moment, când — reîncepându-şi activitatea în Clujul, către care constant a năzuit, în Moartea neaşteptată a profesorului Boila încă o grea umbră de doliu nu numiişte inimile prietenilor şi studenţilor lui, Ci asupra ştiinţei juridice româneşti, în slujba reia a muncit neobosit şi cu recunoscută cpetenţă peste patruzeci de ani. Doctor în ştiinţele juridice şi politice al diversităţii din Cluj, profesorul Boila a şi preocupat încă din tinereţe de probleme Dreptului constituţional. Fire combată, el s-a simţit atras mai ales de acele obleme juridice, care puteau fi utilizate arme de luptă în procesul istoric deschis naţionalităţile oprimate împotriva domiţiei maghiare, însufleţit de gândul că ni- Le nu poate contribui mai mult la afilirea politică a poporului român din Arad decât o cunoaştere limpede şi precisă sistemului electoral, profesorul Boila care edea că primul pas spre eliberarea unei ţiunî este o conştiinţă trează a drepturii ei, publică în anul 1905 un important idill asupra „Dreptului de alegător în averea deputaţilor dietali“, iar în anul 1909 broşură privitoare la „Dreptul de alegător numai“. Tot atunci, el pleda, într'un studii publicat la Diciosânmărtin, pentru întrecerea votului universal, sistem care reezenta pentru el nu numai un imperativ justiţiei, ci şi un mijloc prin care poporul roln, majoritar în Ardeal, era în măsurăd croiască drumul spre o soartă marei. In acest chip, activitatea ştiinţifică profesorului Boila nu era decât un reflex ‘luptei sale poltice, luptă care, pusă în ::bîliberării neamului său, era în acelaşi in şi o luptă pentru democraţie. Această rodnică activitate ştiinţifica desurată înainte de Unire, nu putea rămânelăţită în clipa când marele vis s‘a. Deaceea atunci când s‘au pus te- -'pQuei Universităţi a "Daciei siup^r*rofesoriî* Boila a fost umil din primi profesori numiţi, la Facultatea ei de posibil să reuşeşti în a pune ordine. Dar Romul Boila prin puterea sa de muncă excepţională, energia sa de fier şi un elan inegalat, a reuşit totuşi să facă faţă tuturor problemelor, care în loc să se reducă se înmulţeau şi se complicau din zi în zi. A urmat mobilizarea armatei în vederea campaniei de pe Tisa. Acţiune care a necesitat eforturi întreite. Pe acele vremuri nu numai căile de comunicaţie se aflau într-o stare impracticabilă, dar şi aprovizionarea trebuia pusă în serviciul armatei. Romul Boila a învins însă toate greutăţile, resortul său făcându-şi cu vârf şi îndesat datoria. Pentru marile servicii aduse, Marele Cartier al Armatei îi adresează o scrisoare de mulţumire şi recunoştinţă, iar Regele ţării îi acordă o înaltă distincţie : Mare Ofiţer al Ordinului „Steaua României“. ACTIVITATEA DE DUPĂ UNIRE După disolvarea Consiliului Dirigent, în anul 1920 Romul Boila a fost invitat la catedra de Drept cinstituţional al Universităţii , Regele Ferdinand“ din Cluj, unde a funcţionat până la sfârşitul vieţii sale, anii de consumare a acelei nedreptăţi istorice pe care o înscrisese „Dictatul ■ de la Viena”. — Facultatea de Drept păşise cu entuziasmul, pe care-l legitimase reîntoarcerea la sediul ei firesc, la adevărata mobilizare a tuturor forţelor sale spirituale. Pentru ca astfel, printr’o puternică emulaţie , spirituală, ea să se reafirme ca un adevărat Aşezământ de cultivare a ,Dreptului”, ce revine naţiunii române şi de promovare a „Dreptăţii”, ce se cuvine naţionalităţilor conlocuitoare. Şi în această operă, din care ■— alături de cercetările juridice speculative, — Facultatea de Drept a Transilvaniei înţelege să facă o misiune, cu deosebire însemnat era rolul ce revenea Profesorului Romul Boilă. Căci, prin educaţie şi temperament, era Profesorul Hornil Boilă un preţios şi preţuit factor, în mărite acţiuni menite să pună în lumină dreptul indiscutabil al naţiunii române, dar şi comandamentele dreptăţii, de ale act trei binefaceri, toţi trebuesc să se împărtăşească. Din lumea Baroului, al cărui fruntaş fusese în tinereţea sa. Profesorul Romul Boilă adusese într’adevăr, la catedră, după 1 Octomvrie 1919, ■— de când a început cariera sa profeso- raia, — obişnuinţa de a face vii şi a avocatului pledant şi putând să-şî închine tot timpul cercetărilor sale ştiinţifice, profesorul Boila a dăruit ştiinţei române un bogat număr de opere, care constitue o valoroasă contribuţie la formarea doctrinei dreptului public român. înţelegând că prima datorie a unui dascăl este de a pune la îndemâna studenţilor un îndreptar de studiu, el publică la abia un an după numirea sa, un volum întitulat : „Dreptul constituţional“, căruia, în anul 1927 avea să-i dea forma definitivă în cadrul unei lucrări de vaste proporţii : „Organizaţia de Stat“. Acest curs universitar nu trebuia însă să fie, în concepţia autorului, un simplu manual. De aceea, păstrând fonia unei lucrări didactice această operă nu ezita totuşi să discute şi să adâncească cele mai grele probleme ale Dreptului constituţional cum este, bunăoară, problema suveranităţii sau a scopului Statului. Spirit original, profesorul Boila nu a acceptat nicicând jugul formulelor consacrate, ci a căutat să le diA fost ales deputat în primul Parlement al României întregite, iar în anul 1927 a fost ales senator al judeţului Târnava-Mi din 1928 este din nou ales senator şi vicepreşedinte al Senatului. încă din anul 1926 este ales în permanenţă membru în Consiliul comunal al municipiului Cluj. In anul 1926 la alegerile de primar al Clujului întruneşte cele mai multe voturi. Guvernul de atunci nu aprobă însă alegerea sa. Mai târziu, profesorul Romul Boila se retrage din vieaţa politică militantă şi se dedică exclusiv studiilor juridice. Scrie o operă de mare valoare : „Dreptul Constituţional Român“, apoi , Organizaţia Statului“. A mai scris în acest răstimp numeroase studii şi broşuri de specialitate. Anul trecut publică în ziarul „România Nouă“ din Sibiu un articol de o rară energie şi demnitate românească, întitulat „Restitutio în integrum“, pentru care ziarul este suspendat, iar autorul sancţionat cu domiciliu forţat, măsură care nu i s-a ridicat nici în clipa morţii le vedea împământenindu-se în realităţile vieţii, marile adevăruri ale ştiinţei dreptului. Opera sa ştiinţifică ea însăşi — ce constă într’un important număr de publicaţiuni juridice, — desprinde această caracteristică. Dincolo de unele preţioase şi inedite interpretări, ce se întâlnesc adesea în paginile lucrărilor sale de specialitate, — iradiază convingerea sa adâncă în valoarea permanentă a principiilor fundamentale şi a instituţiilor de bază ale dreptului public. De aci, ataşamentul său sincer faţă de marile principii constituţionale, cultul chiar al vieţii constituţionale, ce stau constant prezente, în totalitatea manifestărilor sale. Cercetător al problemelor de drept, dublat de un militant, Profesorul Romul Boilă, isbutise să înfăptuiască astfel — în jurul catedrei şi seminarului de Drept Constituţional, — un centru viu de cultivare a adevărurilor juridice. La moartea sa, conştientă de pierderea unui distins profesor şi a unei nobile figuri umane, Facultatea de Drept din Cluj, prin profesorii şi studenţii ei, se înclină cu adâncă durere şi cu emoţie. GEORGE SOFRONIE Decanul Facultăţii de Drept seceţi să te supună unui examen critic. Astfel, el este primul autor român, care respinge diviziunea dreptului în drept public şi drept privat şi susţine ideia unităţii dreptului. Pe de altă parte, convins că comunitatea de aspiraţii şi sentimente a unei comunităţi este unul din elementele fundamentale ale formării Statelor, el ridică conştiinţa de Stat la rangul unei condiţiuni necesare pentru existenţa acestuia. Să adăugăm, în sfârşit, că numeroase sunt chestiunile de amănunt, pe care acest tratat le lămureşte, rezolvă sau precizează. Dar, în afară de aceste lucrări de sinteză, l la care trebue să adăugăm şi volumul său mai recent : „Statul“ (Cluj, 1939), opera juridică a profesorului Boila cuprinde şi numeroase monografii, caracterizate printr'o gândire întotdeauna originală şi prin dorinţa statornic prezentă în preocupările sale, de a nu accepta o concepţie juridică , numai pentrucă ea este tradiţională. Profesorul Boili nu s‘a mărginit însă la Doliul Universităţi Regele Ferdinand I. Opera juridică a Profesorului Romul Boila uimire s‘a doverat dî mărim,' i i id't ne de-Fn. mbele ocupatiuni ale mTRTTV XXVII. Nr. 23. Sâmbătă, 16 Martie 1946 4 Decanul, profesorii şi studenţii Facultăţii de Drept ai Universităţii „Regele Ferdinand I“ din Cluj, adânc îndureraţi, anunţă încetarea din viaţă a mult preţuitului lor coleg şi profesor Whiter. Vfe . Profesorul titulari al catedrei de Drept Constituţional şi fost Decan al Facultăţii de Drept decedat în vârstă de 64 ani în dimineaţa ziei de 14 Martie 1946. Ceremonia funebră va avea loc Sâmbătă 16 Martie 1946 orele 15 în halul Universităţii. Figura nobilă şi iubită a omului şi profesorului va rămâne neştearsă în memoria celor ce i-au fost colegi şi studenţi.I această activitate de catedră. Om de acţiune şi de hotărîre convingeri, el s-a simţit dator să participe activ la discuţiile care au constituit preambulul diferitelor reforme înfăptuite, după Unire, în Statul român. Astfel, în preajma elaborării Constituţiei din 1923, când o largă discuţie începuse în vederea cristalizării principiilor viitorului aşezământ fundamental al României, el alcătueşte un proect de Constituţie, care, prin ideile înaintate care-i stau la bază, cuprinde numeroase sugestii, care prezintă şi azi un viu interes. Pentru ideile sale reformatoare, el pledează şi într-o conferinţă publică, ţinută la Bucureşti în anul 1922, în cadrul Institutului social român, care iniţiase un număr de prelegeri publice în scopul pregătirii nouei Constituţii. Dar dacă opera juridică a profesorului Boila este foarte variată prin subiectele pe care Ie tratează şi prin problemele pe care le pune, ea are în schimb la bază întotdeauna aceeaşi ideie fundamentală. Ideie democratică, însufleţit încă din tinereţe ,de credinţa în această ideie, profesorul Boila a fost, de-a lungul întregei sale vieţi, un slujitor credincios al idealului său. încrederea în viitorul democraţiei nu izvora la el numai din convingerea că ea este sistemul de guvernământ cel mai raţional, ci era rezultatul unei adânci iubiri pentru semenii săi. In această privinţă, profesorul Boila spunea adesea apropiaţilor săi că ideia democratică nu este decât o formă a iubirii de oameni, pentru că numai dacă iubeşti oamenii îi poţi socoti destul de buni pentru a se guverna ei înţiţi. In lupta pentru democraţie, fostul profesor şi de mai multe ori decan al Facultăţii juridice clujene nu a cunoscut nici compromisuri, nici înfrângeri. De aceea, chiar atunci când dictatura isbutise să triumfe temporar, el a continuat să-şi afirme, în prelegerile sale, credinţa în permanenţa ideii democratice. TUDOR DRAGANU DOLIUL STUDENŢIMII De prezenţa unor oameni simţim nevoia dincolo de dimensiunile limitate ale timpului fizic.. Experienţa lor, vieaţa lor întreagă, închinate unui ideal trebue să fecundeze şi realităţile prezente şi pe cele ce vor veni. Cu moartea profesorului Romul Boila, se micşorează şirul acelora, a căror vieaţă şi experienţă reprezentau pentru noi ancora cea mai serioasă în mijlocul acestor deconcertante realităţi. Tineretul universitar al organizaţiei P. N. Ţ. din Cluj, trăieşte intens drama marelui desnodământ. Despărţirea această evocă din plin figura de mare luptător a ilustrului dispărut ca şi vieaţa sa, în mod integral, dăruită pe rugul luptei pentru Ardeal. Opinia publică românească, tribunii şi martorii vii ai luptei noastre din trecut, vor arăta desigur golul pe care-l lasă ilustrul dispărut în mijlocul realităţilor româneşti, iar nouă, generaţiei tinere, ne revine înălţătoarea sarcină de a desprinde sensul luptei pe care prof. Romul Boila a desfăşurat-o sub ochii noştri. A fost un tablou pe care nu odată, generaţia noastră a trebuit să-l remarce, în culmea entuziasmului, când figura iluminată a marelui profesor, aducea la toate evenimentele istorice, pe care a trebuit să le sărbătorim în surghiun, aducea mustrarea de foc a acestui Ardeal pe care o mişelească decizie îl rupsese din fiinţa şi trupul ţării. Să se străduiască generaţia tânără, să se apropie de complexul sufletesc al marelui dispărut. In sufletul său lupta dârză pentru Ardeal mai lăsase odată neîpieritoarele sale urme. De clipele cruciale ale luptei încoronate prin Marea Unire, prof. Romul Boila avusese parte , din plin şi totuşi, numai la două decenii, suflatul lui sângerat generos odată pentru marele ideal, a cunoscut şi a două participare la marea durere şi apoi marea sărbătoare a recuceririi sfântului pământ.• Istoria trebue să consfinţească de două ori istorica prezenţă a marelui român. Azi, după plecarea Lui, rămâne urma nepieritoare a marelui său exemplu. La lumina acestui exemplu, să întindem braţul neobositei noastre munci în ogorul Ardealului şi a ţării care a fost preocuparea de căpetenie a marelui plecat dintre noi.. Să-i fie amintirea veşnică, pe cât ne e nouă de mare durerea!