Pentru Socialism, iunie 1957 (Anul 8, nr. 1058-1083)
1957-06-01 / nr. 1058
Odată un mare detașament de ostași ai Romei antice găsea în marș. Se apropiase ploaie cu descărcări electrice. Deodată deasupra detașamentului au apărut sute de lumini albastre. S-au luminat vîrfurile lăncilor ostașilor. Se părea că lăncile de fier ale ostașilor ard fără să se consume. Fenomenul descris este numit luminile Elm. Aceste lumini apar de obicei pe diferite obiecte ascuțite metalice sau din alte materiale care stau în poziție verticală: pe vîrfurile turnurilor, pe paratrăsnete, pe catargurile vaselor și uneori pe arbori. După înfățișare ele se aseamănă cu flăcările și ating uneori înălțimea de zeci de centimetri. In special în munți, luminile Elm apar și pe oameni. Cîțiva alpiniști sovietici au văzut un asemenea fenomen cind făceau o ascensiune pe unul din vîrfurile Tianșanului, în Asia Centrală. Pe neașteptate, cerul s-a acoperit de nori și a început o ploaie puternică însoțită de descărcări electrice. In timpul ploii alpiniștii au observat că capetele lor emanau o lumină puternică. Se părea că erau înconjurate cu o aureolă. Luminau nu numai capetele dar și spărgătoarele de gheață, aparatele fotografice și nasturii metalici. Cînd ploaia a încetat, luminile Elm au dispărut iar cu alpiniștii nu s-a întîmplat nimic. Asemenea fenomene sînt observate de mulți care au vizitat munții. In munți luminile Elm se observă mai des în timpul verii iar în vale pe cîmpie — iarna. Adeseori ele sînt văzute în timpul viscolelor. Luminile Elm se manifestă atît printr-o luminiscență regulată, cît și prin lumini separate, făclii separate. Adeseori, aceste lumini se aseamănă în așa măsură cu oamenii sar să le flăcările încît strigă. In realitate însă aceste lumini n-au nimic comun cu făcliile aprinse. Ele reprezintă descărcări electrice lente. Apariția luminilor Ele este strîns legată de norii încărcați cu electricitate. In timpul furtunilor, în nori și pe suprafața pămîntului se acumulează multe sarcini electrice care uneori nu pot să străpungă straturile de aer, ci se scurg liniștit, și în întuneric noi observăm luminiscența lor ca niște făclii palide de culoare albastră. CUVINTE ÎNCRUCIȘATE Plutind pe valuri orizontal. 1. Unul care a suferit inbl naufragiu. 2. Peștișor de mare — Simbolul Rhodiului — Pronume. 3. Grad superior în marina militară. 4. Curelușă de meșină. — Pat marinăresc. 5. A pregăti mîncarea — Mișcare convulsivă contractată din deprindere. 6. Pronume — Pliantă hildtacee — Calciu. 7. Măsură agrară — Opac. 8. Marinar celebru — Vtas. 9. Luntre ușoară turcească. Corabie pusă în mișcare de aburi. 10. Ustensile casnice. — Celebru navigator portughez. Vertical. 1. Ce ține de navigație. — Costache Antoniu. 2. Comandantul flotai. Pod mișcător. 3. Pămînt în limbaj marinăresc — Corabie. 4. Fiică — Servește — Rece. 5. Intersecție — Nu prea îngust. 6. Fabricant de mare — Particulă a viitorului. 7. Șalupă — Navigator portughez. 8. Crustaceu — Portofoliu pentru hărți și desene. 9. Navală — Navigator spaniol. 10. Scop — Antena cortabi și. .1. * 3 0- S « r e 9 *o_ =*= PENTRU SOCIALISM ------------------------- MEDALION MUZICAL |------------------------ Mesajul operei marelui compozitor rus PIOTR ILICI CEAIKOVSKI Ceaikovski, aparține acelei pleiade minunate de compozitori, care a fost scoasă la iveală de avîntul social din jurul anilor 1860. Născut la 7 mai 1840 la Votkinsk (Wiatka), ca fiu al unui inginer de mine, devenit în 1858, directorul Institutului Tehnologic din Petersburg. Ceaikovski a fost îndrumat de către părinții săi spre cariera funcționărească, deși talentul său muzical se manifestase încă din copilărie. Ceaikovski fu nevoit să studieze dreptul și să intre funcționar într-un minister. El își continuă studiile muzicale, iar la vîrsta de 23 ani, simțindu-se puternic atras de arta sunetelor, pără postul pe care îl ocupa și se înscrie ca student la Conservatorul din Petersburg, unde era profesor Anton Rubinstein. Tînărul muzician întîmpină de la început rezistența academismului și a conservatorismului care domnea printre profesorii Conservatorului. Cu o adevărată pasiune se dedică Ceaikovski studiilor muzicale, vrînd parcă să recîștige printr-o muzică încordată timpul pierdut. Toate problemele artei muzicale îl interesau în aceeași măsură și întocmai ca Beethoven, el a cercetat cu viu interes nu numai legile teoriei și compoziției muzicale dar și posibilitățile tehnice expresive ale muzicii, studiind în același timp, pianul, orga, flautul, vioara și muzica vocală. In doi ani, Ceaikovski absolvi în mod străluciti Conservatorul din Petersburg, obținînd premiul de compoziție pentru lucrarea „Imnul bucuriei“, scrisă după textul „Odei bucuriei“ de Schüler. In 1868, Nicolai Rubinstein, ilustrul pedagog rus, întemeietorul Conservatorului din Moscova, oferă catedra de teorie în această și înaltă școală artistică: "■ ." Timp de 11 ani, în calitate de profesor, Ceaikovski a format numeroase talente componistice, lărgind prin munca sa pedagogică bazele artei și culturii ruse, contribuind și pe această cale la dezvoltarea școlii naționale muzicale ruse. In amintirea activității sale pedagogice, Conservatorul din Moscova păstrează și astăzi numele de „Conservatorul Ceaikovski“. In 1879, Ceaikovski și-a încheiat activitatea pedagogică, dedicîndu-se exclusiv compoziției. O influență binefăcătoare a avut asupra lui, apropierea de grupul celor „Civici“ de la care și-a însușit principiul inovației creatoare, credința față de tradiția vie, tendința progresistă a muzicii sprijinită pe cîmtecul popular. De-a lungul uneii vieți relativ scurte — Ceainikovski a trăit numai 53 de ani — compozitorul a îmbogățit literatura muzicală rusă și universală cu peste 280 opere, pătrunse toate de un puternic caracter național rus, și de un vibrant sentiment de iubire pentru poporul rus și pentru marea sa patrie. Muzica lui Ceaikovski, își are rădăcinnele adînc înfipte în temele populare și numeroase melodii a căror origine o găsim în cîntecul orășenesc, în romanța rusă. El a compus în toate formele muzicale, opere și simfoniisii, muzică de cameră și romanțe, balade pentru voce, concerte pentru pian, vioară și violoncel și lucrări pentru pian solo. Din cele 10 opere ale sale cele mai populare sunt „Eugen Oneghin“ și „Dama de Pică“, prima inspirată de celebrul poem al lui Pușkin, iar cea de a doua, scrisă după o nuvelă a aceluiași poet revoluționar rus. Ceaikovski oglindește în opera sa și mai ales în creațiile sale simfonice contradicțiile dintre năzuințele poporului rus spre o viață liberă și fericită și realitatea apăsătoare a opresiunii sociale și politice a absolutismului țarist. Așa cum altul simte nevoia de a vorbi și ia comunica ideile, tot așa Ceaikovski simțea nevoia de -a comunica cu cei din jurul său, prin muzică, a cărei sinceritate și putere de convingere ,izvorăște din dragostea nestăpînită față de poporul rus. Alături de marii realiști ai literaturii ruse, Ceaikovski caută în arta sa, să se aproprie de viață și să redea adevărul în toate aspectele sale. Marelui compozitor îi era complet străină resemnarea în fața „destinului orb“, renunțarea la luptă. Cu cît sentimentul de luptă împotriva dușmanilor poporului era mai ascuțită, cu atît forma protestului lui Ceaikovski mai convingătoare, iar voința apare sa de luptă mai încordată. Folosind bogăția fără margini a folclorului național, Geiaikovski zugrăvește în creația sa caracterul omului rus, dragostea lui de viață, năzuințele sale spre bine și frumos, încrederea în triumful luminei asupra întunericului. Muzica lui Ceaikovski este deosebit de iubită de popoarele lumii care văd în ea întruchiparea unei arte muzicale, făurită de un artist identificat cu năzuințele și luptele pentru progres ale omenirii. Ceaikovski creează imagini puternice cu o mare forță de generalizare a vieții. Datorită acestor preocupări pentru realitate și adevărul ei, a îmbrățișat cu multă plăcere muzica programatică ,mai accesibilă pentru masele largi. El era convins de rolul social al muzicii și de puternica ei influență asupra maselor. Forma muzicală care corespundea cel mai mult simțirii și gîndirii lui Ceaikovski era simfonia. In această privință el însuși s-a pronunțat, că „simfonia este cea mai lirică dintre toate formele muzicale, capabilă să exprime cel mai perfect, tot ceea ce nu se poate exprima prin cuvinte“. Cu alt prilej confirma și explica această idee scriind, că simfonia „este o confesiune muzicală a sufletului, care prin însușirea sa esențială se revarsă prin sunete tot astfel, cum poetul își exprimă sentimentul în versuri. Diferența constă numai în aceea că muzica dispune de mijloace incomparabil mai puternice și de un limbaj mai subtil pentru exprimarea nenumăratelor imagini ale vieții și a stărilor sufletești“.. De aici se poate vedea că Ceaikovski admitea a mare varietate muzicii simfonice, în care își pot găsi exprimarea nu numai emoțiile subiective, intime ale vieții interioare, dar și lumea din afară sub aspectele ei cele mai diverse. Trăsătura caracteristică a creației simfonice a lui Ceaikovski constă în folosirea și dezvoltarea largă a elementelor populare. Astfel, el continuă în mod direct tradițiile naționale ale lui Glinka, pentru care în tot timpul vieții sale a nutrit o admirație nemărginită. Utilizarea elementului folcloric, ca un reflex al vieții poporului în simfoniile lui Ceaikovski a rezultat din tendința compozitorului spre concretizarea imaginilor și din dorința de a se adresa maselor într-un limbaj simplu și accesibil. Cu toată predilecția sa pentru monumental, pentru amploarea formelor care au la bază înalte idei filozofice, Ceaikovski era totuși atras în mod irezistibil și către genurile mai simple ale muzicii vocale și instrumentale. In simfoniile și concertele sale, nu mai puțin ca în muzica de cameră sau în suite, simțim o strînsă legătură cu genurile familiare ale cîntecului, dansului, improvizațiilor lirice, toate avînd acea poezie simplă dar vibrantă a vieții de fiecare zi, atît de dragă marelui compozitor. Ca și lucrările celorlalți mari compozitori clasici ruși, moștenirea artistică lăsată de el posterității s-a înscris în partea de aur culturii universale. Moștenirea sa a este prețuită la justa ei valoare de către muzicienii sovietici, păstrători ai celor mai bune tradiții ale clasicismului muzical. SANDU T. DUMITRU N. Tînăra sculptură Petina din orașul autoarea Cicalov mai multor sculpturi interesante lucrează acum la o sculptură consacrată celui de al VI-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru pace și prietenie. IN Nadejda CLIȘEU: Petina in fața operei sale „Tinerețea”. Muntele care artă Așa-numitul „Munte care cîntă" este cea mai mare dună de nisip din regiunile pustii ale statului Nevada (S.U.A.). El este înalt de 300 metri și lung de aproximativ 500 de metri. El își schimbă continuu forma după direcția vidului. In orele de dupăamiază ridicătura de nisip „cîntă". Sunetele ce se aud par a fi o melodie executată de nenumărate viori și flaute. Acest fenomen a fost observat nu numai în America. Asemenea dune „care cîntă", deși mai mici, se întilnesc în Africa și în China. Unii oameni de știință cred că fenomenul se datorește frecării miliardelor de particule de nisip, alții consideră că ar fi rezultatul căldurii iradiate de nisipul încins de soare. Bariera vizibilității După bariera sunetului și a căldurii, piloții avioanelor cu reacție care zboară cu o viteză supersonică întîmpină o nouă dificultate — bariera vizibilității. Echipajul acestor avioane ultrarapide ar vedea un alt avion zburînd spre ele, atunci cînd ar fi deja prea tîrziu pentru orice mișcare. Ochiul omenesc nu este suficient de dezvoltat pentru asemenea viteze. Avioanele supersonice s-ar putea ciocni în aer, fără ca piloții să poată preveni acest accident. Pilotul care zboară cu o viteză de 300 de metri pe secundă va trebui să vadă ce se întîmplă în interiorul și exteriorul cabinei, să aprecieze ce s-a întîmplat și să ia o hotărîre cu privire la avionul său. încercările au dovedit că este necesară o zecime de secundă pentru ca nervul optic să transmită imaginea de pe retină pînă în creier. Aceasta înseamnă că, practic, pilotul va vedea avionul care zboară spre el cu o zecime de secundă mai tîrziu. Intre timp, celălalt avion se va apropia cu 30 de metri. Pentru ca semnalizările creierului să ajungă pînă la mîini sau picioare și să se execute mișcările este nevoie de alte patru necesare zecimi de secundă. In timpul acesta, avionul s-a apropiat deja cu 120 de metri și pînă cînd să observe obiectul care a apărut în fața lui și să recunoască dacă este vorba de o stea, o pată pe geamul cabinei, un balon meteorologic sau un avion are nevoie de cel puțin o jumătate de secundă. Acest fapt preocupă foarte mult pe oamenii de știință. Ei luptă să găsească cît mai repede o soluție pentru a nu interzia dezvoltarea aviației cu reacție. Pagină apărută sub îngrijirea lui I. TUDOR KRIVOKLAT — O BIJUTERIE A CETĂȚILOR CEHE Aproape de inima Boemiei, într-o pitorească și romantică regiune împrejmuită de peria unor codri deși, se înalță cetatea Krivoklat, una din cele mai frumoase și mai bine păstrate din întreaga Boemie. Cu excepția Hradului din Praga, Krivoklat este lăcașul celor mai bogate amintiri istorice ale Cehoslovaciei și o adevărată comoară de monumente arhitectonice, cu detalii ale goticului târzlu de o neasemuită valoare și frumusețe. Construită încă în secolul XIII-lea pe locul unei foste cetăți de lemn, cetatea Krivoklat a primit două secole mai tîrziu veșmintul goticului, al așa-numitului gotic vladislavian, pentru ca mai apoi, în secolele XV și XVII, să fie îmbogățită cu noi bijuterii de arhitectură. Dar pe cît de interesantă este evoluția arhitectonică a Krinoklatului, pe atît de demnă de reținut îi este și istoria. Din vechile scrieri aflăm că stăpin al cetății a fost, încă în anul 1410, cneazul Oto Cerny (Oto cel Negru) de Olomouc și că Premysl Otokar I și Vaclav I veneau cu [ plăcere, pentru perioade îndelun] gate, la Krivokrat. Premysl Otokar al II-lea a adus apoi substanțiale modificări construcției. Aici au fost crescuți și educați prințul moștenitor Karel și regele Vaclav al IV-lea, iar regele Vladislav Jagelinsky a investit mari sume de bani între anii 1490 — 1500 pentru lucrări de reparație și restaurare a cetății. Există așezări vechi care au darul de a vorbi prin ele visele chiar, și celor mai puțin pregătiți. O astfel de așezare este și bătrîna cetate Krivoklat, despre care s-ar putea spune că echivalează cu tomuri întregi de istorie a artelor. Aproape că nu există ungher al cetății care să nu grăiască astăzi, printr-un anume amănunt, care să nu demonstreze în amintirile pe care Le sugerează sau prin detalii in aparență neînsemnate fie bogate perioade ale istoriei poporului ceh, fie o anume fază de dezvoltare în arta construcțiilor. Când te apropii de Krivoklatte cuprinde o anume cucernicie. Tăcerea înfiorată a codrilor, majestatea senină a zidurilor, gîndurile ce te duc înapoi și imaginația care construiește febril pe datele cunoscute, creează vizitatorilor o atitudine sufletească pe care poate numai lectura unui bun roman istoric sau vizionarea unui puternic spectacol, o mai poate înfiripa. Intrat în grația muzeelor statului, administrivo* Klóiul este întreținut în zilele noastre ca un important ment al istoriei cehe, menit monuslujească generației de astăzi să și celor viitoare drept un adevărat lăcaș de cultură. CURIOZITĂȚI Expansiunea universului Deplasarea către roșu a luminii venită de la celelalte galaxii a făcut să se creadă că ele nu încetează de a se depărta de galaxia noastră, cu viteze tot mai mari. După ultimele știri, teoria expansiunii universului pierde teren. Deplasarea fascicolelor galaxiilor s-ar datora unei „oboseli“ a luminii, care ar spectrului părăsi o parte a energiei sale în cursul străbaterii spațiilor interstelare. Tutunul și cancerul Substanța „3,4 benzopyren“, 6 gări arse. Cercetătorii care au substanță foarte cancerigenă, se stabilit aceasta sînt subvențiagăsește în proporție destul de :.. . , „ . . . . mare în rămășițele hîrtiei deținută de regia franceză a tutunului. Prima scrisoare timbrată de la polul sud a sosit în Franța. Ea a fost expediată de către biroul poștal de pe lingă baza americană instalată la po anul geofizic lui sud geografic. Baza franceză din țara lui Charcot, aproape de polul sud magnetic, a fost instalată de curînd cu ajutorul helicopterelor. Expediția sovietică ocupă „oaza lui Banger”, singurul teritoriu antarctic neînghețat, în care cresc licheni firavi. Telefon transatlantic Prima legătură telefonică intercontinentală prin cablu a fost realizată de curînd între Canada și Marea Britanie. Cablurile submarine existente pînă în prezent nu puteau servi decît la comunicările telegrafice. Noua instalație a costat aproape 15 miliarde de franci francezi. Bâtrînul uriaș Intr-o grotă din Kuangsi, paleontologii chinezi au scos dintr-un strat de argilă roșie trei dinți ce au aparținut unui uriaș intermediar între maimuță și om și care a trăit acum aproape o jumătate de million de ani. Chirurgia creierului Societatea medico-psihologică franceză a primit trei rapoarte cu privire la niște bolnavi mintali, care au suferit lobotomia acum mai bine de cinci ani. Ei sînt aproape vindecați și și-au reluat o activitate socială normală. Insă cicatricele lăsate de intervenția chirurgicală provoacă accese de epilepsie. Se știe că Uniunea Sovietică a interzis, în urma experiențelor, lobotomia (secționarea unui lob al creierului). Pămîntul este crăpat Dolari ce nu se uzează Autoritățile administrative americane studiază înlocuirea hîrtiei pentru fabricarea biletelor de bancă cu nylon. Cel mai mare pod din Europa occidentală Geologii americani au descoperit în scoarța pămîntească o falie (despicătură) submarină continuă cu o lungime de 72.000 kilometri, largă de 26 kilometri și adîncă de 2.400 metri. Pentru a ajunge la această concluzie puțin îmbucurătoare, au fost necesari cinci ani de măsurători precise. Stațiuni meteorologice Ele vor fi instalate pentru prima oară pe banchiza antarctică, de către expediția sovietică. Vreo 20 de stațiunii de felul acesta sînt în construcție în bazinul polar. Ele vor înregistra automat: temperatura, presiunea atmosferi automate că, viteza și direcția vîntului. Măsurătorile lor vor fi emise potrivit unui cod, prin instalații de radio. El va fi construit la 25 de kilometri de Havre, în apropierea castelului Tancarville și va face un salt de 608 metri pe deasupra Senei. Avînd o lungime de 1.410 metri, construcția sa, va necesita 15.000 de tone de oțel, 58.000 metri cubi de beton și 24.000 kilometri de sîrmă de oțel. Coca-cola cehoslovacă Ziarele cehoslovace anunță — la două luni după repunerea în vînzare a „chewing-gum-ului” (a gumei de mestecat) — apariția unei noi băuturi fără alcool, denumită „Kavila”, care va fi versiunea cehoslovacă „Coca-cola”, a băuturii „Kavila” va avea culoarea închisă, va fi parfumată cu miros de vanilie și, ca și băutura națională americană, va conține cofeină. Premiera baletului „Călin" Pe scena Operei de Stat din capitală a avut loc premiera baltului „Călin". UN CLIȘEU: O scenă din timpul spectacolului. Sîmbăta, 1 iunie 1957/ 1 CUVINTE ÎNCRUCIȘATE SPORT ** % Orizontal: 1. Sportul din punct de vedere al zilelor noastre. — La șah și-n dormitor. 2. Sportul Angelicăi Rozeanu — Pe terenul de volei. 3. Cea mai bună apărare vorbind la fotbal — II reprezintă orice echipă sportivă națională — în tactică. 4. Prenume — Se culcă pe el unii sportivi încrezuți la performanțele realizate. — Pentru ultima dată. 5. Existat pe stadion Celebru compozitor italian. 6. Părăsești stadionul — La hipism (pl) — Birtașu în fața porții. 7. O echipă sportivă în constituire — Cameră dar nu la fotbal. 8. La cea fixă încep campionatele (pl) — Stadion la sate — Rata! 9. Posesiv — Minge neterminată — O fac sportivii după joc (pl) 10. Cea a campionatelor e mîndria învingătorilor — începutul clădirii în limba maghiară. 11. Fundașii și halfii la jocul de fotbal. — Pe vreme ce trec înflorește sportul în patria noastră — Disciplină sportivă (2 cuv.). Vertical: 1. In sport nu se ține cont de ea — Disciplină sportivă foarte mult îndrăgită.2. A strica un obiect — Interjecție. 3. Numeral — Șii le dau unii sportivi încrezuți — Cînd nu poți marca cu piciorul, marchezi cu... (sing). 4. Disciplină sportivă pe roate — Turn răsturnat. 5. Campion —Tai de la coadă. — Cîteodată mai arde și în... ude. 6. Suveranitate (abr.) — Consider. 7. Cele sportive sînt mult îndrăgite de spectatori — Pronume _ 8. Acela — Soare egiptean — Jucător în echipa de fotbal Dinamo București. 9. Loc destinat întrecerilor sportive — La jocul de fotbal pentru a crea condiții favorabile. 10. 3.14. — Intersecție la călărie. — Sportivi talentați. 11. Așa cum trebuie să fie sportivii — Poate fi rotundă sau patrată — Pană. 12. întrunire sportivă: Emil Covaci r