Pentru Socialism, iunie 1957 (Anul 8, nr. 1058-1083)

1957-06-01 / nr. 1058

Odată un mare detașament de ostași ai Romei antice găsea în marș. Se apropia­se ploaie cu descărcări electrice.­­ Deodată deasupra detașamen­tului au apărut sute de lumini albastre. S-au luminat vîrfurile lăncilor ostașilor. Se părea că lăncile de fier ale ostașilor ard fără să se consume. Fenomenul descris este numit luminile Elm. Aceste lumini a­­par de obicei pe diferite obiecte ascuțite metalice sau din alte materiale care stau în poziție verticală: pe vîrfurile turnuri­lor, pe paratrăsnete, pe catar­­gurile vaselor și uneori pe ar­bori. După înfățișare ele se aseamănă cu flăcările și ating uneori înălțimea de zeci de centimetri. In special în munți, luminile Elm apar și pe oameni. Cîțiva alpiniști sovietici au văzut un asemenea fenomen cind făceau o ascensiune pe unul din vîrfurile Tian­­șanului, în Asia Centrală. Pe neașteptate, cerul s-a acope­rit de nori și a început o ploaie puternică însoțită de descărcări electrice. In timpul ploii alpi­niști­i au observat că capetele lor emanau o lumină puterni­că. Se părea că erau înconju­rate cu o aureolă. Luminau nu numai capetele dar și spărgă­toarele de gheață, aparatele fotografice și nasturii metalici. Cînd ploaia a încetat, lumi­nile Elm au dispărut iar cu al­­piniștii nu s-a întîmplat nimic. Asemenea fenomene sînt ob­servate de mulți care au vizi­tat munții. In munți luminile Elm se observă mai des în timpul verii iar în vale pe cîmpie — iarna. Adeseori ele sînt văzute în timpul viscole­lor. Luminile Elm se manifestă atît printr-o luminiscență re­gulată, cît și prin lumini sepa­rate, făclii separate. Adeseori, aceste lumini se aseamănă în a­­șa măsură cu oamenii sar să le flăcările încît strigă. In realitate însă aceste lumini n-au nimic comun cu făcliile aprinse. Ele reprezintă descăr­cări electrice lente. Apariția luminilor Ele este strîns legată de norii încărcați cu electricitate. In timpul fur­tunilor, în nori și pe suprafața pămîntului se acumulează mul­te sarcini electrice care uneori n­u pot să străpungă straturile de aer, ci se scurg liniștit, și în întuneric noi observăm lu­­miniscența lor ca niște făclii palide de culoare albastră. CUVINTE ÎNCRUCIȘATE Plutind pe valuri orizontal. 1. Unul care a sufe­rit inb­l naufragiu. 2. Peștișor de m­are — Simbolul Rhodiului — Pronume. 3. Grad superior în ma­rina militară. 4. Curelușă de meșină. — Pat marinăresc. 5. A pregăti mîncarea — Mișcare convulsivă contractată din deprindere. 6. Pro­nume — Pliantă hildtacee — Calciu. 7. Măsură agrară — Opac. 8. Ma­rinar celebru — Vtas. 9. Luntre u­­șoară turcească. Corabie pusă în mișcare de aburi. 10. Ustensile casnice. — Celebru navigator por­tughez. Vertical. 1. Ce ține de navigație. — Costache Antoniu. 2. Coman­dantul flotai. Pod mișcător. 3. Pă­­mînt în limbaj marinăresc — Co­rabie. 4. Fiică — Servește — Re­ce. 5. Interse­cție — Nu prea îngust. 6. Fabricant de mare — Particulă a viitorului. 7. Șalupă — Navigator portughez. 8. Crustaceu — Porto­foliu pentru hărți și desene. 9. Na­vală — Navigator spaniol. 10. Scop — Antena cortabi și. .1. * 3 0- S « r e 9 *o_ =*= PENTRU SOCIALISM ------------------------- MEDALION MUZICAL |------------------------­ Mesajul operei marelui compozitor rus PIOTR ILICI CEAIKOVSKI Ceaikovski, aparține acelei pleia­de minunate de compozitori, care a fost scoasă la iveală de avîntul social din jurul anilor 1860. Năs­­cut la 7 mai 1840 la Votkinsk (Wiatka), ca fiu al unui inginer de mine, devenit în 1858, directo­rul Institutului Tehnologic din Pe­tersburg. Ceaikovski a fost îndru­mat de către părinții săi spre ca­riera funcționărească, deși talentul său muzical se manifestase încă din copilărie. Ceaikovski fu nevoit să studieze dreptul și să intre func­ționar într-un minister. El își con­tinuă studiile muzicale, iar la vîrsta de 23 ani, simțindu-se pu­ternic atras de arta sunetelor, pă­­r­ă postul pe care îl ocupa și se înscrie ca student la Conservatorul din Petersburg, unde era profesor Anton Rubinstein. Tînărul muzician întîmpină de la început rezistența academismului și a conservatoris­­mului care domnea printre profe­sorii Conservatorului. Cu o adevărată pasiune se de­dică Ceaikovski studiilor muzicale, vrînd parcă să recîștige printr-o muzică încordată timpul pierdut. Toate problemele artei muzicale îl interesau în aceeași măsură și în­tocmai ca Beethoven, el a cercetat cu viu interes nu numai legile teo­riei și compoziției muzicale dar și posibilitățile tehnice expresive ale muzicii, studiind în același timp, pianul, orga, flautul, vioa­ra și muzica vocală. In doi ani, Ceaikovski absolvi în mod strălu­citi Conservatorul din Petersburg, obținînd premiul de compoziție pen­tru lucrarea „Imnul bucuriei“, scrisă după textul „Odei bucuri­ei“ de Schüler. In 1868, Nicolai Rubinstein, ilus­trul pedagog rus, întemeietorul Conservatorului din Moscova, oferă catedra de teorie în această și înaltă școală artistică: "■ ." Timp de 11 ani, în calitate de profesor, Ceaikovski­­ a format nu­meroase talente componistice, lăr­gind prin munca sa pedagogică bazele artei și culturii ruse, con­tribuind și pe această cale la dez­voltarea școlii naționale muzicale ruse. In amintirea activității sale pedagogice, Conservatorul din Mos­cova păstrează și astăzi numele de „Conservatorul Ceaikovski“. In 1879, Ceaikovski și-a încheiat activitatea pedagogică, dedicîn­­du-se exclusiv compoziției. O in­fluență binefăcătoare a avut asu­pra lui, apropierea de grupul celor „Civici“ de la care și-a însușit principiul inovației creatoare, cre­dința față de tradiția vie, tendința progresistă a muzicii sprijinită pe cîmtecul popular. De-a lungul uneii vieți relativ scurte — Ceainikovski a trăit numai 53 de ani — compozitorul a îm­bogățit literatura muzicală rusă și universală cu peste 280 opere, pă­trunse toate de un puternic carac­ter național rus, și de un vibrant sentiment de iubire pentru poporul rus și pentru marea sa patrie. Muzica lui Ceaikovski, își are rădăcinnele adînc înfipte în temele populare și numeroase melodii a căror origine o găsim în cîntecul orășenesc, în romanța rusă. El a compus în to­ate formele muzicale, opere și si­mfoniisii, muzică de came­ră și romanțe, balade pentru voce, concerte pentru pian, vioară și vio­loncel și lucrări pentru pian solo. Din cele 10 opere ale sale cele mai populare sunt „Eugen Oneghi­n“ și „Dama de Pică“, prima inspirată de celebrul poem al lui Pușkin, iar cea de a doua, scrisă după o nuvelă a aceluiași poet revoluționar rus. Ceaikovski oglindește în opera sa și mai ales în creațiile sale sim­fonice contradicțiile dintre năzuin­țele poporului rus spre o viață li­beră și fericită și realitatea apă­sătoare a opresiunii sociale și po­litice a absolutismului țarist. Așa cum altul simte nevoia de a vorbi și ia comunica ideile, tot așa Ceai­kovski simțea nevoia de -a comuni­ca cu cei din jurul său, prin mu­zică, a cărei sinceritate și putere de convingere ,izvorăște din dragos­tea nestăpînită față de poporul rus. Alături de marii realiști ai litera­turii ruse, Ceaikovski caută în ar­ta sa, să se aproprie de viață și să redea adevărul în toate aspectele sale. Marelui compozitor îi era com­plet străină resemnarea în fața „destinului orb“, renunțarea la luptă. Cu cît sentimentul de luptă împotriva dușmanilor poporului era mai ascuțită, cu atît forma protestului lui Ceaikovski mai convingătoare, iar voința apare sa de luptă mai încordată. Folosind bogăția fără margini a folclorului național, Geiaikovski zugrăvește în creația sa caracterul omului rus, dragostea lui de viață, năzuințele sale spre bine și frumos, încrede­rea în triumful luminei­­ asupra în­tunericului. Muzica lui Ceaikovski este deosebit de iubită de popoa­rele lumii care văd în ea întruchi­parea unei arte muzicale, făurită de un artist identificat cu năzuin­țele­ și luptele pentru progres ale omenirii. Ceaikovski creează ima­gini puternice cu o mare forță de generalizare a vieții. Datorită­­ a­­cestor preocupări pentru realitate și adevărul ei, a îmbrățișat cu multă plăcere muzica programati­că ,mai­ accesibilă pentru masele largi. El era convins de rolul so­cial al muzicii și de puternica ei influență asupra maselor. Forma muzicală care corespun­dea cel mai mult simțirii și gîndi­­rii lui Ceaikovski era simfonia. In această privință el însuși s-a pro­nunțat, că „simfonia este cea mai lirică dintre toate formele­ muzica­le, capabilă să exprime cel mai perfect, tot ceea ce nu se poate ex­prima prin cuvinte“. Cu alt prilej confirma și explica această idee scriind, că simfonia „este o confe­siune muzicală a sufletului, care prin însușirea sa esențială se re­varsă prin sunete tot astfel, cum poetul își exprimă sentimentul în versuri. Diferența constă numai în aceea că muzica dispune de mij­loace incomparabil mai puternice și de un limbaj mai subtil pentru exprimarea nenumăratelor imagini ale vieții și a stărilor sufletești“.. De aici se poate vedea că Ceaikov­­ski admitea a mare varietate muzicii simfonice, în care își pot­­ găsi exprimarea nu numai emoții­le subiective, intime ale vieții in­terioare, dar și lumea din afară sub aspectele ei cele mai diverse. Trăsătura caracteristică a crea­ției simfonice a lui Ceaikovski con­stă în folosirea și dezvoltarea lar­gă a elementelor populare. Astfel, el continuă în mod direct tradițiile naționale ale lui Glinka, pentru care în tot timpul vieții sale a nutrit o admirație nemărginită. U­­tilizarea elementului folcloric, ca un reflex al vieții poporului în sim­foniile lui Ceaikovski a rezultat din tendința compozitorului spre concretizarea imaginilor și din do­rința de a se­­ adresa maselor în­tr-un limbaj simplu și accesibil. Cu toată predilecția sa pentru monumental, pentru amploarea for­melor care au la bază înalte idei filozofice, Ceaikovski era totuși a­­tras în mod irezistibil și către ge­nurile mai simple ale muzicii vo­cale și instrumentale. In simfonii­le și concertele sale, nu mai puțin ca în muzica de cameră sau în suite, simțim o strînsă legătură cu genurile familiare ale cîntecului, dansului, improvizațiilor lirice, toate avînd acea poezie simplă dar vibrantă a vieții­ de fiecare zi, atît de dragă marelui compozitor. Ca și lucrările celorlalți mari compozitori clasici ruși, moșteni­rea artistică lăsată de el posterită­ții s-a înscris în partea de aur culturii universale. Moștenirea sa a este prețuită la justa ei valoare de către muzicienii sovietici, păstră­tori ai celor mai bune tradiții ale clasicismului muzical. SANDU T. DUMITRU N. Tînăra sculptură Petina din orașul autoarea Cicalov mai multor sculpturi interesante lu­crează acum la o sculptură con­sacrată celui de al VI-lea Festi­val Mondial al Tineretului și Studenților pen­tru pace și prie­tenie. IN Nadejda CLIȘEU: Petina in fața operei sale „Tinerețea”. Muntele care artă Așa-numitul „Munte care cîn­­tă" este cea mai mare dună de nisip din regiunile pustii ale sta­tului Nevada (S.U.A.). El este înalt de 300 metri și lung de a­­proximativ 500 de metri. El își schimbă continuu forma după di­recția vid­ului. In orele de după­­amiază ridicătura de nisip „cîn­­tă". Sunetele ce se aud par a fi o melodie executată de nenumă­rate viori și flaute. Acest fenomen a fost observat nu numai în America. Asemenea dune „care cîntă", deși mai mici, se întilnesc în Africa și în Chi­na. Unii oameni de știință cred că fenomenul se datorește frecă­rii miliardelor de particule de nisip, alții consideră că ar fi re­zultatul căldurii iradiate de nisi­pul încins de soar­e. Bariera vizibilității După bariera sunetului și a căldurii, piloții avioanelor cu reacție care zboară cu o viteză supersonică întîmpină o nouă di­ficultate — bariera vizibilității. Echipajul acestor avioane ultra­rapide ar vedea un alt avion zbu­­rînd spre ele, atunci cînd ar fi deja prea tîrziu pentru orice miș­care. Ochiul omenesc nu este su­ficient de dezvoltat pentru ase­menea viteze. Avioanele supersonice s-ar pu­tea ciocni în aer, fără ca piloții să poată preveni acest accident. Pilotul care zboară cu o vitez­ă de 300 de metri pe secundă va trebui să vadă ce se întîmplă în interiorul și exteriorul cabinei, să aprecieze ce s-a întîmplat și să ia o hotărîre cu privire la avionul său. încercările au dovedit că este necesară o zecime de secun­dă pentru ca nervul optic să transmită imaginea de pe retină pînă în creier. Aceasta înseamnă că, practic, pilotul va vedea avio­nul care zboară spre el cu o ze­cime de secundă mai tîrziu. Intre timp, celălalt avion se va apro­pia cu 30 de metri. Pentru ca semnalizările creierului să ajun­gă pînă la mîini sau picioare și să se execute mișcările este nevoie de alte patru necesare zecimi de secundă. In timpul acesta, avionul s-a apropiat deja cu 120 de metri și pînă cînd să observe obiectul care a apărut în fața lui și să recunoască dacă este vorba de o stea, o pată pe geamul ca­binei, un balon meteorologic sau un avion are nevoie de cel puțin o jumătate de secundă. Acest fapt preocupă foarte mult pe oamenii de știință. Ei luptă să găsească cît mai repede o so­luție pentru a nu interzia dezvol­tarea aviației cu reacție. Pagină apărută sub îngrijirea lui I. TUDOR KRIVOKLA­T — O BIJUTERIE A CETĂȚILOR CEHE Aproape de inima Boemiei, într-o pitorească și romantică re­giune împrejmuită de peria unor codri deși, se înalță cetatea Kri­­voklat, una din cele mai frumoase și mai bine păstrate din întreaga Boemie. Cu excepția Hradului din Praga, Krivoklat este lăcașul celor mai bogate amintiri isto­rice ale Cehoslovaciei și o ade­vărată comoară de monumente ar­hitectonice, cu detalii ale goticului târzlu de o neasemuită valoare și frumusețe. Construită încă în secolul XIII-lea pe locul unei foste cetăți de lemn, cetatea Kri­­voklat a primit două secole mai tîrziu veșmintul goticului, al a­­șa-numitului gotic vladislavian, pentru ca mai apoi, în secolele XV­ și XVII, să fie îmbogățită cu noi bijuterii de arhitectură. Dar pe cît de interesantă este evoluția arhitectonică a Kri­­noklatului, pe atît de demnă de reținut îi este și istoria. Din ve­chile scrieri aflăm că stă­pin al cetății a fost, încă în anul 1410, cneazul Oto Cerny (Oto cel Ne­gru) de Olomouc și că Premysl Otokar I și Vaclav I veneau cu [ plăcere, pentru perioade îndelun­­] gate, la Krivokrat. Premysl Oto­­­­kar al II-lea a adus apoi sub­stanțiale modificări construcției. Aici au fost crescuți și educați prințul moștenitor Karel și regele Vaclav al IV-lea, iar regele Vla­dislav Jagelinsky a investit mari sume de­ bani între anii 1490 —­ 1500 pentru lucrări de reparație și restaurare a cetății. Există așezări vechi care au da­rul de a vorbi prin ele visele chiar, și celor mai puțin pregătiți. O astfel de așezare este și bătrîna cetate Krivoklat, despre care s-ar putea spune că echivalează cu tomuri întregi de istorie a artelor. A­­proape că nu există ungher al cetății care să nu grăiască astăzi, printr-un anume amănunt, care să nu demonstreze în a­­mintirile pe care Le sugerează sau prin detalii in aparență ne­însemnate fie bogate perioade ale istoriei poporului ceh, fie o anume fază de dezvoltare în arta con­strucțiilor. Când te apropii de Krivoklat­te cuprinde o anume cucernicie. Tă­cerea înfiorată a codrilor, majes­­tatea senină a zidurilor, gîndu­­rile ce te duc înapoi și imagina­­ția care construiește febril pe da­tele cunoscute, creează vizitato­rilor o atitudine sufletească pe care poate numai lectura unui bun roman istoric sau vizionarea unui puternic spectacol, o mai poate înfiripa. Intrat în grația muzeelor statului, adminis­trivo* Klóiul este întreținut în zilele­ noastre ca un important ment al istoriei cehe, menit monu­slujească generației de astăzi să și celor viitoare drept un adevărat lăcaș de cultură. CURIOZITĂȚI Expansiunea universului Deplasarea către roșu a luminii venită de la celelalte galaxii a făcut să se creadă că ele nu încetează de a se depărta de galaxia noastră, cu viteze tot mai mari. După ultimele știri, teoria expan­siunii universului pierde teren. Deplasarea fascicolelor galaxiilor s-ar datora unei „oboseli“ a luminii, care ar spectrului părăsi o parte a energiei sale în cursul străbaterii spațiilor interstelare. Tutunul și cancerul Substanța „3,4 benzopyren“, 6 gări arse. Cercetătorii care au substanță foarte cancerigenă, se stabilit aceasta sînt subvenția­­găsește în proporție destul de :.. . , „ . . . . mare în rămășițele hîrtiei de­ți­­nută de regia franceză a tutunului. Prima scrisoare timbrată de la polul sud a sosit în Fran­ța. Ea a fost expe­diată de către bi­roul poștal de pe lingă baza ameri­cană instalată la po­­ anul geofizic lui sud geografic. Baza franceză din țara lui Charcot, a­­proape de polul sud magnetic, a fost in­stalată de curînd cu ajutorul helicoptere­lor. Expediția sovieti­că ocupă „oaza lui Banger”, singurul teritoriu antarctic neînghețat, în care cresc licheni firavi. Telefon transatlantic Prima legătură telefonică inter­continentală prin cablu a fost realizată de curînd între Canada și Marea Britanie. Cablurile sub­marine existente pînă în prezent nu puteau servi decît la comuni­cările telegrafice. Noua instalație a costat aproape 15 miliarde de franci francezi. Bâtrînul uriaș Intr-o grotă din Kuangsi, pale­ontologii chinezi au scos dintr-un strat de argilă roșie trei dinți ce au aparținut unui uriaș interme­diar între maimuță și om și care a trăit acum aproape o jumătate de million de ani. Chirurgia creierului Societatea medico-psihologică franceză a primit trei rapoarte cu privire la niște bolnavi mintali, care au suferit lobotomia acum mai bine de cinci ani. Ei sînt aproape vindecați și și-au reluat o activitate socială normală. Insă cicatricele lăsate de intervenția chirurgicală provoacă accese de epilepsie. Se știe că Uniunea Sovietică a inter­zis, în urma experiențelor, lobotomia (secționarea unui lob al creieru­lui). Pămîntul este crăpat Dolari ce nu se uzează Autoritățile administrative americane studiază înlocuirea hîrtiei pentru fabricarea biletelor de bancă cu nylon. Cel mai mare pod din Europa occidentală Geologii americani au descoperit în scoarța pămîntească o falie (despicătură) submarină continuă cu o lungime de 72.000 kilometri, largă de 26 kilometri și adîncă de 2.400 metri. Pentru a ajunge la această concluzie puțin îmbucură­toare, au fost necesari cinci ani de măsurători precise. Stațiuni meteorologice Ele vor fi insta­late pentru prima oară pe banchiza an­tarctică, de către ex­pediția sovietică. Vreo 20 de stațiunii de felul acesta sînt în construcție în bazinul polar. Ele vor înregistra auto­mat: temperatura, presiunea atmosferi­ automate că, viteza și direc­ția vîntului. Măsu­rătorile lor vor fi e­­mise potrivit unui cod, pri­n instalații de radio. El va fi construit la 25 de kilo­metri de Havre, în apropierea castelului Tancarville și va face un salt de 608 metri pe deasupra Senei. Avînd o lungime de 1.410 metri, construcția sa, va necesita 15.000 de tone de oțel, 58.000 metri cubi de beton și 24.000 kilometri de sîrmă de oțel. Coca-cola cehoslovacă Ziarele cehoslova­ce anunță — la două luni după repunerea în vînzare a „che­­wing-gum-ului” (a gumei de meste­cat) — apariția u­nei noi băuturi fără alcool, denumită „Kavila”, care va fi versiunea cehos­lovacă „Coca-cola”, a băuturii „Ka­vila” va avea cu­loarea închisă, va fi parfumată cu miros de vanilie și, ca și băutura națio­nală americană, va conține cofeină. Premiera baletului „Călin" Pe scena Operei de Stat din capitală a avut loc premiera ba­­ltului „Călin". UN CLIȘEU: O scenă din timpul spectacolului. Sîmbăta, 1 iunie 1957/ 1 CUVINTE ÎNCRUCIȘATE SPORT ** % Orizontal: 1. Sportul din punct de vedere al zilelor noastre. — La șah și-n dormitor. 2. Sportul An­­gelicăi Rozeanu — Pe terenul de volei. 3. Cea mai bună apărare vorbind la fotbal — II reprezintă orice echipă sportivă națională — în tactică. 4. Prenume — Se culcă pe el unii sportivi încrezuți la per­formanțele realizate. — Pentru ultima dată. 5. Existat pe stadion Celebru compozitor italian. 6. Pă­răsești stadionul — La hipism (pl) — Birtașu în fața porții. 7. O echipă sportivă în constituire — Cameră dar nu la fotbal. 8. La cea fixă încep campionatele (pl) — Stadion la sate — Rata! 9. Pose­siv — Minge neterminată — O fac sportivii după joc (pl) 10. Cea a campionatelor e mîndria învin­gătorilor — începutul clădirii în limba maghiară. 11. Fundașii și halfii la jocul de fotbal. — Pe vre­me ce trec înflorește sportul în patria noastră — Disciplină spor­tivă (2 cuv.). Vertical: 1. In sport nu se ține cont de ea — Disciplină sportivă foarte mult îndrăgită.­­2. A strica un obiect — Interjecție. 3. Nume­ral — Șii le dau unii sportivi în­crezuți — Cînd nu poți marca cu piciorul, marchezi cu... (sing). 4. Disciplină sportivă pe roate — Turn răsturnat. 5. Campion —Tai de la coadă. — Cîteodată mai arde și în... ude. 6. Su­veranitate (abr.) — Consider. 7. Cele sportive sînt mult în­drăgite de spectatori — Pronume _ 8. Acela — Soare egiptean — Ju­­­­cător în echipa de fotbal Dinamo București. 9. Loc destinat întrece­rilor sportive — La jocul de fot­bal pentru a crea condiții favora­bile. 10. 3.14. — Intersecție la că­lărie. — Sportivi talentați. 11. Așa cum trebuie să fie sportivii — Poate fi rotundă sau patrată — Pană. 12. întrunire sportivă: Emil Covaci r

Next