Pentru Socialism, ianuarie 1958 (Anul 9, nr. 1240-1264)

1958-01-03 / nr. 1240

ORfan fii COMiTETULUI FIESIORfAL AL PARTIDULUI l­IUN­CITORESC ROM­­­N­ ȘI AL SFATULUI POPULAR RERIORAL BAIA­RIARE Anul 1^1. Nr. 1240 Vineri, 3 ianuarie 1958 4 pag. 20 bani PRIMELE SUCCESE în cel de al treilea an al cincinalului La m­inele „1 Mai** In primul schimb al anului 1958 Orologiul vremii a bătut de 12 ori în poarta anului 1958. O dată cu el, cu clinchetul cupelor și al urărilor de „La mulți ani!“ e­­chipa prim topitorului Mihai Trafan a preluat cuptorul mare, în pîntecele căruia se născuseră din încleștarea flăcărilor cu me­talul, primele șarje ale Noului An. Oamenii și-au luat posturile în primire. Cuptorul vîjîia, sufla prin suflante, asemenea unui balaur. Prin vizorul, cît o mone­­tă de 50 bani, topitorul aruncă o privire în interior. Metalul se zbătea, se umfla asemenea aluatu­lui. Pe la suprafață, se scurge o șuviță de zgură. — E copt — răsună apoi co­manda șefului de echipă — Pre­gătiți-vă pentru prima slobo­zită... Topitorii Vasile Pop, Ioan Lak­­ner, Paul Fodor, loan Cupșa, au pus mîinile pe răngi. Cîteva lo­vituri de ciocan, și dopurile au sărit. Prin orificii, a pornit șu­voi metalul alb, incandescent, una, două, zece, douăzeci... de lingouri. Ceasul de buzunar ară­ta ora 0:30, iar pe calendar, ziua scrisă cu roșu — 1 ianuarie 1958. Prinși în muncă, oamenii din echipa lui Mihai Trafan nici n-au băgat de seamă că becurile se stinseseră pentru cîteva clipe. Și în timp ce șuvoiul de metal țișnea prin gurile cuptorului, 18 oameni din echipă se felicitau pentru prima slobozită din anul 1958. Au urmat apoi alte operații. Cuptorul a înghițit în primele 6 ore ale zilei zeci de tone de aglo­merat și cocs. Iar pînă la veni­rea schimbului de dimineață, e­­chipa lui Mihai Trafan a mai smuls cuptorului încă trei șarje. 1 IANUARIE La schimb a venit echipa pri­mului topitor Petrar Ilie. Noap­tea au ciocnit oamenii paharele împreună, pentru victoriile din anul trecut și pentru cele pe care le vor făuri în noul an. N-a lipsit nimeni de la schimb. Wa­­ter-jakerul încărcat, vuia parcă mai aprig ca altă dată. Jos, prin gurile de scurgere, metalul se revărsa vijelios în forme. Unul dintre oameni, a luat un ciocan și o daltă, și a încrestat pe pri­ma șarjă „958“. S-a dat un pas înapoi, a privit fața străluci­toare a metalului admirativ. Dar n-a stat mult așa. Uriașul uzinei chema oamenii pentru șarja a doua. Ceasurile au trecut pe nesim­țite. — Cît am dat? întreabă unul. Și drept răspuns, Petrar Ilie ii arată tăblița neagră pe care erau însemnate 5 linii. — Cinci slobozite? — Da, Cu una peste realizarea zilei de 31 decembrie­­ 1957. 2 IANUARIE La orele 6 dimineața, la rafi­nare a intrat în schimb echipa lui Vasile Sabău. Oamenii au fost repartizați la posturi, și munca a început cu un avînt demn de noul An. La încărcarea cuptoarelor s-a obținut prima victorie a schimbului. Pop Gheor­­ghe II și Mesaroș Aurel, au reușit să termine operația de în­cărcare cu mai bine de o oră mai devreme. A doua victorie au ob­ținut-o cei de la dezargintare, terminînd operația în numai 6 ore în loc de 8—9 ore cu­ durea­ză de obicei. Pînă la sfîrșitul zilei, rafina­­torii și-au depășit cu toții pla­nul zilei, iar cei de la cupelare de asemenea. Cît despre eviden­țiați, e greu de stabilit. Au mun­cit bine și Ioan Volfart și Con­stantin Poncete și Mihai V. Pop și în sfirșit, fiecare muncitor din secție. După cât se vede încă din pri­mele zile, muncitorii de la rafi­narea plumbului vor ca in noul an să înscăuneze o nouă situa­ție, adică, să nu mai existe frun­tași și codași, ci numai eviden­țiați în producție. TRACTORIST FRUWTAS In sala colțului roșu al sta­țiunii răsfoia ziarul, se oprea la cite un articol apoi cădea pe gînduri și privea pe geam la tractorul universal — 26 din curte care tocmai sosise de pe teren. — Ce te zbați măi Victore — îl întrebă prietenul său de mun­că. — Mă gîndeam la succesele obținute de poporul nostru în ultimii ani, și la viața mea. Acum sunt matur și îmi dau sea­ma cum a fost în trecut și satul nostru. Cu ochii mei am văzut cum ne jefuiau chiaburii și mo­șierii. Doar ei conduceau satul! La școală nu mă puteam duce că trebuia să-l ajut pe tata la mun­ca cîmpului. Au venit apoi alte greutăți. Pentru a-și întreține familia, pe cei 6 copii, tata era silit să lu­creze, din zori pînă seara tîrziu la chiaburul Negreanu pentru a cîștiga o bucată de pîine pe care s-o pună mama pe masa noastră săracă. La fel ca noi mulți țărani muncitori din Căpleni trăiau în mizerie. Am fost mărișor cînd imperia­liștii au dezlănțuit al II-lea răz­boi mondial, în care din satul nostru și-au pierdut viața mulți în timp ce moșierii și chiaburii se îmbogățeau pe spinarea țăra­nilor săraci. După anul 1944 am simțit însă că, cu ajutorul Uniunii Sovietice începe o viață nouă și în patria noastră. Făclia culturii a pătruns și în satul nostru — continuă Victor Blejan. — Dorul de a învăța, de a deveni mecanic m-a făcut să plec la școala de tractoriști, la București. Aci m-am întîlnit cu mulți fii de muncitori și țărani săraci și ne-am întrecut să învă­țăm care mai de care mai bine ca să devenim oameni pricepuți pe mînuirea tractoarelor și a mașinilor agricole. Mare mi-a fost bucuria, cînd în anul 1951 părinții mei s-au înscris in marea familie a colec­tiviștilor din satul Căpleni. Am terminat și eu școala, m-am re­întors acasă să lucrez cu tracto­­r pe ogoarele gospodăriei ca­­ive, să-i ajut pe părinți și pe colectiviști. Intre timp frații mei și suro­rile mele s-au căsătorit, acum și ei fac parte din colectivă. . Intr-o zi din toamna anului 1952 împreună cu ceilalți tineri recruți din sat am plecat în ar­mată. Cei 3 ani petrecuți acolo au constituit pentru mine școală în care am dobîndit bogate­­ cunoștințe profesionale, politi­ce și culturale. După lăsarea la vatră m-am reîntors din nou la S.M.T. Tășnad. Ca mecanizator am prilejul să ajut colectiviști­lor. Munca noastră este apreciată și răsplătită. Conducerea sta­țiunii se îngrijește să avem toa­te condițiile pentru a putea rea­liza planul. Iar acum atelierele de reparații sunt amenajate bine, fi-e drag să muncești alături de ceilalți mecanizatori la repara­rea tractoarelor și mașinilor a­­gricole. Noul sistem de salarizare îmi asigură un salar lunar de 1100 lei, iar în campania agri­colă din vară am primit și peste 1.700 lei. Acum sînt și eu căsătorit și din cîștigul meu putem trăi bine, avem de toate. Am cumpă­rat mobilă, haine, și cele nece­sare în casă. ★ M-am interesat despre munca mecanizatorului Blejan Victor și am aflat că este unul dintre cei mai buni tractoriști. Planul de producție îl depășește regulat, iar prin buna îngrijire a mașini­lor și in anul trecut a reușit să economisească piese de schimb. El se îngrijește de pregătirea profesională a elevului Ioan Do­han și a altor tineri din stațiune. Văzînd realizările uriașe care au loc în țara noastră sub conduce­rea partidului, Victor Blejan și-a dat seama că locul lui este ală­turi de comuniști, în rândul ce­lor mai devotați fii ai poporului. Cu această convingere a făcut cererea, și organizația de partid socotindu-l demn de a face par­te din avangarda clasei munci­toare, l-a primit in rîndurile sale. De atunci caută să fie mereu în­tre fruntașii stațiunii și luptă pentru realizarea cu succes a planului de producție, contri­buind activ la transformarea so­cialistă al agriculturii. DECORĂRI cu prilejul celei de-a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne Cu prilejul celei de-a zecea a­­niversări a proclamării Republi­cii Populare Romîne, Prezidiul Marii Adunări Naționale a con­ferit ordine și medalii ale Repu­blicii Populare c­omune unui ma­re număr de activiști de partid și de stat, muncitori, țărani mun­citori, militari, tehnicieni, ingi­neri, învățători, profesori, oa­meni de știință și artă pentru meritele lor deosebite în îndepli­­rea sarcinilor date de partid, pentru activitatea deosebită de­­p­să pe tărîmul ""istrucției de stat, economice, seriale, cultura­le și ologiștt]. Citiți în pe­gine 4­ a ★ ★ ★ — 1958 VA FI UN AN AL ÎNTĂRIRII PRIETENIEI ȘI PĂCII ÎNTRE PO­POARE. ★ ★ Crește sectorul socialist din agricultură Văzînd succesele obținute de către membrii gospodăriilor a­­gricole colective, tot mai mulți țărani muncitori pășesc pe dru­mul agriculturii socialiste. In cursul lunii decembrie 1957, în raionul Satu Mare 595 familii au intrat în unitățile agricole co­operatiste. Suprafața sectorului cooperatist a crescut în aceeași perioadă cu peste 1.100 hectare. 'ț Mesajul de Anul Nou rostit la postul de radio de tovarășul dr. Petru Groza, președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române Dragi prieteni și tovarăși. Peste cîteva minute ne despărțim de anul 1957. Încheiem bilanțul u­­nui an de muncă rodnică pentru în­tărirea patriei noastre libere și în același timp, bilanțul unui deceniu d­e la Instaurarea Republicii Popu­lare Romîne. Eroica noastră clasă muncitoare, harnica noastră țără­nime, împreună cu vrednicii noștri cărturari, entuziasmați de rezulta­tele obținute pînă în prezent în­­făpuiesc cu adîncă încredere opera mare a construirii unei vieți noi, transformnd țara într-un uriaș șan­tier. Ei urmează cu încredere poli­tica justă a Partidului Muncitoresc Român și a guvernului Republcii Populare Romîne, dezvoltînd econo­mia națională și îmbogățind zi de zi, cu noi valori patrimoniul nostru cultural. Intrăm în primul an al ce­lui de al doilea deceniu al Repu­blicii noastre, într-un nou an de muncă pașnică, plini de încredere în destinele patriei noastre scumpe, în viitorul luminos pe care și-l con­struiește prin muncă spornică po­porul român. Pășim pragul anului 1958 cu aceeași fermă convingere că vom întări mai departe alianța între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare și vom adm­ei tot mai mult frățeasca colaborare și prie­tenie dintre poporul român și mino­ritățile naționale din patria noastră comună. Sîntem siguri că harnicul nostru popor, talentat și gospodar, colabo­­rînd și ajutîndu-se reciproc cu bunii săi prieteni și aliați din țările la­gărului socialist, în frunte cu Uniu­nea Sovietică, va dezvolta mai de­parte pe drumul socialismului, in­dustria și agricultura țării noastre, ceea ce va duce la creșterea neîn­treruptă a bunăstării sale. Noi și tot mai valoroase cuceriri ale științei vor fi puse în slujba oamenilor muncii. Operele literare și de artă izvorîte din dragostea pentru popor și inspirate din re­alitățile noi ale vieții noastre pe care o trăim acum din plin, vor contribui la ridicarea nivelului cul­tural al maselor și la întărirea vo­inței oamenilor muncii de a-și mări eforturile pentru înflorirea patriei noastre. Sîntem convinși că țările socialiste, marea noastră prietenă — Uniunea Sovietică, forțele iubi­toare de pace din întreaga lume, vor dobîndi și în acest an victorii însemnate în înfăptuirea celei mai scumpe năzuinți a omenirii — sta­tornicirea unei păci trainice în lu­me și a conviețuirii pașnice între popoare. Pentru viitorul luminos al iubi­tului nostru popor, pentru biruința păcii și a înțelegerii între toate ță­rile, permiteți-mi ca în această noapte a Anului Nou, să vă adresez tradiționala urare romînească „La mulți ani!“ ¥ ¥ ¥ După o serie de ex­perimentări și regla­je ale mașinilor, la Industria Bumbacu­lui din Capitală, s-a trecut la prelucrarea pe scară industrială a firelor de bumbac în amestec de 30 la sută person. IN CLIȘEU: Un as­pect din filatura un­de se lucrează noul produs. ¥ с с Prinși in vilejul dem nei Olah Vasile deputat intr-un m­e cătun ce aparține satului Ady Endre se frămintase mult în ultima vreme. Și în a­­cest cătun avem posibilități, își­ zicea el. Nl supăra faptul că de ei părea că au uitat toți și cei de la r­aion și cei de la sfat din Că­­uaș. Intr-o sesiune care a avut loc nu de mult și-a dat friu li­ber frământărilor sale. — Bine tovarăși — a spus el — noi tot vorbim de problema cooperativizării agriculturii, dar la noi în cătun nu vine nimeni să ne dea o mină de ajutor. Noi oare nu suntem­ vrednici să fa­cem o întovărășire? Problema a fost larg dezbătută pe loc și li s-a promis ajutor. Dar și pînă a­­tunci munca trebuie începută, au fost de părere mai mulți deputați. S-au dat și unele indicații în a­­cest sens, și li s-a recomandat să înceapă cu prelucrarea statu­tului întovărășirii. Cele discutate la sesiune au întărit convingerea deputatului Olah că, trebuie făcut ceva prin forțe proprii pînă vor veni tova­rășii de la raion. Și mergind spre casă își făcu un plan. O să stea de vorbă cu Laurențiu Silaghi, cu Martin Helingher și cu alți buni gospodari din cătun. Ajuns a­­casă s-a apucat de muncă, adunat cîțiva oameni și au discu­­­tat împreună, au dezbătut sta­tutul intr-o seară lungă de iar­nă. Ideea întovărășirii agricole a fost îmbrățișată de cei mai buni gospodari din sat. Nagy Lauren­țiu, țăran mijlocaș cu prestigiu în cătun, după ce și-a făcut ce­rerea a trecut și a stat de vorbă cu Vasile Silaghi pe care l-a con­vins să ceară și el intrarea în întovărășire. Numărul cererilor a crescut la 10 in aceeași zi. Apoi a­ a format comitetul de iniția­tivă, în care a intrat Szilaghi Va­sile, Olah Vasile, Martin Helin­gher și alții. Deputatul Olah dat de știre raionului că munca a a pornit și că primele rezultate sunt bune, dar că nu le-ar strica un pic de ajutor. Ajutorul nu a întîrziat mult. Comuniștii de la S.M.T. Tășnad­ s-au angajat să le­­­nă în ajutor. Doar și în satul vecin Rădu­­lești ei au sprijinit pe țăranii muncitori să înjghebeze o into­­vărășire. Cînd tov. Ionescu Si­­mion, organizator de partid, și Ember Paul, directorul S.M.T. însoțiți de președintele Sfatului popular din Căuaș au sosit în cătun ei au fost primiți cu multă căldură. Adunați intr-o casă ei au discutat mult, de felul cum vor munci și apoi au pornit la acțiune. Helingher le-a povestit că a citit în ziarul „Előre“ despre succesele obținute în regiunile Constanța și Galați. Apoi și in­ satele din jur ca Erius în crai a­­proape toți țăranii muncitori s-au Întovărășit. Deși un cătun „părăsit de lume“ nici ei nu vor să rămînă mai prejos ca vecinii din alte sate. Cu ajutorul S.M.T.­­iștilor au fost lămurite încă ci­­teva familii astfel că numărul celor înscriși ajunsese la 19 fa­­­­milii cu 119,21 ha. Munca se du­ce și pentru lămurirea celorlalte 12 familii ca să nu se oprească la jumătatea drumului. Toate cele 33 familii din cătun , sunt pe cale de a intra in înto­­­vărășire. Una să fim, o singură familie unită. La 29 decembrie și locuitorii acestui cătun au fost luați de vîrtejul vieții noi. Ei au sărbă­torit inaugurarea formate in cinstea întovărășirii celei de-a 10-a aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne. N. Szabél Utemiști distinși » » cu diplome de onoare Sute de tineri din întreprinde­rile și instituțiile băimărene s-au adunat in după-masa zilei de 28 decembrie în sala cinematogra­fului „Flacăra“ pentru a cinsti cea de-a 10-a aniversare a procla­mării Republicii Populare Ro­mîne. Despre semnificația măre­țului eveniment a vorbit tov. Simion Văleanu, prim-secretar al comitetului orășenesc U.T.M., care a arătat că sub conducerea înțeleaptă a partidului, poporul nostru muncitor a dăruit patriei noastre dragi, în primul deceniu de democrație populară, realizări însemnate și multilaterale. Prin­tre constructorii vieții noi — a spus printre altele vorbitorul — se află și tineretul băimărean. Tinerii de la uzinele „Gh. Gheor­­ghiu-Dej“, „Petre Gheorghe“, „1 Mai“ Ferneziu și din alte Între­prinderi, nu numai că au­ contri­buit la realizarea înainte de ter­men a planului anual de produc­ție, dar au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a înscrie în contul de economii a întreprin­derilor sute de mii lei. Cu ocazia adunării festive, pen­tru merite deosebite în procesul de producție și în munca de or­ganizație, patru utemiști au fost distinși cu diploma de onoare a Comitetului regional U.T.M. Pentru strungarul Benak Alexan­dru de la uzinele „Gh. Gheor­­ghiu-Dej“ care își depășește lu­nă de lună planul de producție cu 40—45 la sută sau minerul Nyiri Andrei care cu brigada sa dă peste plan însemnate canti­tăți de minereu și ceilalți — diplo­ma de merit ce le-a fost acor­dată va fi un imbold pentru a cuceri realizări și mai mărețe în noul an — 1958. După îndeplinirea planului După îndeplinirea planului producției globale pe anul 1957, colectivul întreprinderii mi­niere „7 Noiembrie“ Nistru cin­stind a 10-a aniversare a procla­mă­­i Republicii Populare Ro­mîne la numai 6 zile, în ziua de 26 decembrie, a sărbătorit o nouă victr­­ă: îndeplinirea planului producției marfă înainte de ter­men. In­intea luptei pentru obți­nerea noii victorii s-a situat sec­­torul ,,9 Mai“ care înest la data de 20 decembrie și-a Îndeplinit planul producției marfă. Un aport deosebit i-au adus echipele lui Macovei Firiza și a lui loan Ma­rincat care în cursul anului și-au depășit regulat în fiecare lună sarcinile de plan iar dintre bri­găzile de mineri cea a lui Gheor­ghe Am­iaș și Gheorghe Onciu. Pentru prima dată in ultimii ani întreprinderea și-a *­­^pli­nit astfel atit planul producției globale cit și al producției mar­fă. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne D­ECRET Pentru stabilirea datei alegerii deputaților în sfaturile populare Art. 1. Data alegerii deputaților în sfaturile populare se stabilește pentru ziua de 2 martie 1958.» Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale Dr. PETRU GROZA București la­ 2 ianuarie 1958, nr. 1. Constituirea sfaturilor populare se va face după data de 11 martie 1958. Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naționale GHEORGHE STOICA COMUNICAT despre starea sănătății tovarășului dr. Patru Groza președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale In urma intervenției chirurgicale făcute în ziua de 17 noiembrie 1957, s-a produs o ameliorare subiectivă, boala cotinuînd să evolueze .In al-Acad. prof. dr. N. G. Lupu Prof. dr. C. Iliescu­­ Prof. dr. 1. Făgărășanu ______București, 1 ianuarie 1958.­rimele zile a apărut o înrăutățire a stării generale și locale pentru ca­­re se aplică trag­mentul adecvat*/’ Prof. dr. T. Burghele Prof. dr. T. Spîrchez Dr. C. Cabana Dr. T. Popescu La poalele munți­lor celor mai nordici ai țării se întinde așa numita Țară a Oașului, un colț mi­nunat al patriei cu un port specific din­tre cele mai frumoa­se din patrie. Oșenii sunt oameni primi­tori și numări nevoie mare. Ei susțin că sunt urmași ai daci­lor și că le-au păs­trat întocmai portul și obiceiurile. Cînd poporul era slugă in propria-i țară, în Oaș era o sărăcie și mizerie cumplită. Cel mai mare procent de mortalitate infantilă din Europa aici a fost înregistrat. La cîteva zeci de mii­­ de suflete era un sin­gur medic și doi fel­ceri. In Oaș, in afa­ră de cîteva mici sa­te nu se făcea agri­cultură. Oșanul ple­ca primăvara după lucru in toată țara. Era cunoscut ca un lucrător care mun­cește mult și se mul­țumește cu foarte puțin. Spre iarnă se intoarcea acasă cu cîțiva saci de gră­unțe și cu șalele rup­te de oboseală. Ig­noranța și bolile so­ciale se cuibăriseră in vetrele oșenilor. Nu vreau să vor­besc despre înoirea prin care trece Oa­șul in anii regimu­lui nostru, nici de­spre școlile noi ridi­cate aici, și nici de­spre modernul spi­tal construit la Ne­grești. Ar fi prea mult să vorbesc de­spre posibilitățile pe care le au oșenii să câștige bani mun­cind la întreprinde­rile locale. Vreau doar să arăt­m­ cîte­va cuvinte cum a pă­­truns agrotehnica în Țara Oașului, cum a îndrăgit oșanul mun­ca pe ogor, și cum aplică acum o serie de metode înaintate în munca pămintu­­lui. De un deceniu în­coace statul nostru face mari eforturi pentru ridicarea a­­griculturii și în acest colț de țară atit de urgisit altădată. La căminele culturale agronomii țin confe­rințe interesante. La început oșenii nu le puteau suferi. — Mare blestem și agrotehnica asta — spuneau ei. Dar an de an s-a întărit munca de propagare a meto­delor noi în agricul­tură. La Livada a fost înființată o gos­podărie de stat care prin rezultatele ob­ținute a pus pe gin­­duri pe mulți oșeni care apoi s-au apu­cat să cultive și ei grîu sau porumb. Dacă in urmă cu 7—8 ani in tot raio­nul s-au însămînțat numai vreo 900 hec­tare cu grîu, în toam­na aceasta suprafa­ța pe care a și dat de-acum colțul griu­lui este de 10.800 ha. Pînă în 1952 oșenii nici nu se vindeau la dezmiriștitul o­­goarelor sau la ară­turi de vară. Și iată că în acest an ei au făcut arături de va­ră și dezmiriștiri pe 6.000 ha. Oșenii în­grașă acum ogoare­le cu bălegar care nu mai este aruncat sau ars la marginea V/zVv­V/vV/vW­AVVW.­. • satelor ca înainte. Acum vreo trei ani cind s-au adus pen­tru prima oară în­grășăminte chimice, oșenii le-au primit cu ostilitate. Nu cre­deau că prafurile a­­celea pot mări pro­ducția de grîu sau porumb. Cu toate că agronomii au făcut experiențe pe iarba din curtea sfaturi­lor populare, oșenii priveau cu îndoială rezultatele. La Cer­­teza, Racșa, Bixad și alte sate, cîțiva o­­șeni au dus pe as­cuns cu „dopurile” îngrășăminte chimi­ce, pe care le-au îm­prăștiat pe iarbă în curtea lor, și doar atunci au avut în­credere că agronomii n-au făcut nici o vrăjitorie. In ultimii ani recoltele din gospodăriile colecti­ve au crescut mereu. In această vară gos­podăria colectivă din Livada a obținut 1.400 kg. griu la hec­tar, cea din Reme­­tea 1.408 kg. etc. Pe întreg raionul In ul­timii patru-cinci ani recolta medie de griu a sporit cu 50%. L-am întrebat de curind pe un oșan din Certeza cum e cu „blestemata“ de agrotehnică care le-a adus pe aci așa de­odată atiția termeni noi, cu care și-au îmbogățit limba. Cí­mul s-a uitat la mi­ne dintr-o parte a­­poi a început să râ­­dă cu poftă: — No, apoi ii „fain blestemul" agroteh­nicii, că ne țipa multe bucate. Zău, că ii fain... . . WWW /wwwww­­­ INSTANTANEE IN ȚARA OAȘULUI JÎi» expoziția „Țara f­optei

Next