Pentru Socialism, februarie 1958 (Anul 9, nr. 1265-1288)

1958-02-21 / nr. 1282

La ordinea zilei Primăvara poate să vină In raza comunei Satulung, sînt șase Întovărășiri agricole, — unele mai tinere, altele mai vechi. Atenția comitetului comunal de partid și a sfatului popular se îndreaptă spre fiecare în egală măsură, dîndu-le un sprijin concret. Simion Drăgoi, tehnicianul agronom al statului a trecut rînd pe rînd pe la toate șase, le-a verificat semințele și apoi a luat din ele probe spre a trimite laboratorului din Satu Mare. Cu privește sămința de floarea-soarelui, el a propus să fie schimbată cu soiul „Jdanov“, care merge foarte bine pe aceste locuri, întovărășirile au fost Îndrumate să aplice și Îngrășăminte chimice. Griul de toamnă de soiul „Cenad“ e frumos, totuși membrii Întovărășirii „7 Noiembrie“ au hotărît să dea griului in primăvară cite 100 kg, azotat de amoniu la hectar. Așa au hotărit și ceilalți întovărășiți. Ei vor să-și asigure o producție bogată. Această străduință a lor e susținută și de cooperativa locală, care s-a aprovizionat din timp cu mari cantități de Îngrășăminte chimice. Cu privește îngrășămintele naturale, întovărășiții au profitat de drumul de sanie din iarna aceasta, transportnd tot gunoiul de grad la cimp. Nici în privința uneltelor ei nu s-au lăsat mai prejos. Primăvara poate să vină oricât de repede. Ei nu vor putea fi surprinși nepregătiți. Își crează fond de bază ' Toate întovărășirile din raza comunei au fost îndrumate să-și formeze în acest an un fond de bază. Discuțiile purtate în adunările de dare de seamă, au dus la convingerea profundă că ionelul obștesc servește în primul rînd interesului comun. Iată de ce toate întovărășirile au hotărît să formeze asemenea fonduri din veniturile realizate de pe urma cerealelor contractate, întovărășiții din Mogoșești vor să contracteze 5.000 kg. griu și 5.000 kg. porumb, cei din întovărășirea „7 Noiembrie" vor contracta 6.000 kg. griu, porumb și floarea-soarelui, etc. Toate Întovărășirile au hotărit să cumpere mașini și unelte agricole și animale de producție, care ar asigura creșterea nu numai a avuției obștești, ci ar fi totodată și un izvor de venituri pentru Întovărășiri. In întîmpinarea alegerilor . Comuniștii din întovărășiri au hotărît ca în cinstea alegerilor să ducă o muncă politică susținută in vederea cooperativizării agriculturii. Deoarece in fiecare sat, există deja sector cooperatist, munca se duce in direcția măririi lui prin primirea de noi membri. In satul Arieșu de Pădure, candidatul Andrei Vișa (circumscripția nr. 34) după ce a fost propus de alegători drept candidat de deputat, și-a făcut cerere să fie primit în întovărășire și împreună cu cministul Vasile Aman l-au lămurit pe mijlocașul Timofie Sălăjan, care a intrat și el cu 3,33 ha. teren. In aceste zile Întovărășiții au discutat și aprobat cele 5 cereri depuse. Mai multe cereri au fost depuse și în satul Mogoșești unde candidații Octavian Codreanu, Vasile Tămîian și Alexandru Sabadîș au pornit o acțiune de cooperativizare completă a satului. Se înfăptuiesc propunerile alegătorilor . Satulung, ca și multe alte comune, se poate azi minări cu multe realizări, printre care și electrificarea a 4 sate. Cu ocazia propunerilor de candidați, alegătorii au cerut radioficarea satelor. Această expresie a setei de cultură, o consecință directă creșterii nivelului de trai al oamenilor de la sate a fost îmbrățișată cu căldură de către sfatul popular comunal. Analizând posibilitățile existente s-au și luat măsurile imediate ca în cinstea alegerilor să fie realizată și această propunere. Până acum pe strada Satu Nou, strada dispensarului și pe o parte din strada principală s-au și introdus difuzoarele în casele oamenilor. De aici firul va trece spre Mogoșești, Hideaga și apoi și la Finteușu Mic. Candidații de deputați au mobilizat mase largi la munci voluntare, ei înșiși găsindu-se în fruntea acestei acțiuni. «Colectiviștii,, din Mănăștur O mină de oameni harnici, puțini la număr la Început, cărora li s-au alăturat apoi alții, au hotărit să Înființeze o gospodărie colectivă. Numărul familiilor care au depus cereri ajunse la 14. Totuși, incă nu erau toate condițiile pentru a se putea inaugura gospodăria colectivă. Acest lucru s-a întimplat in anul trecut. Dar oamenii nu au renunțat la planul lor. Ba mai mult, avînd teritoriul comasat, ei au Început să lucreze in comun, ca și in colectivă. Și așa au muncit ei in anul 1957. Ochii satului i-au urmărit zi de zi. Și au cu ce se mîndri oamenii. Rodul muncii colective le-a asigurat împărțirea unor cantități mari de produse. La porumb, spre pildă, le-a revenit la zimuncă 19 kg. (știuleți), la cartofi ei au repartizat 4 kg. la zimuncă, din fin 20 kg. ș.a. loan Pop, pentru cele 189 zilemuncă a primit 3.691 kg. porumb, 756 kg. cartofi, 3.780 kg. fin. Cantități mari a primit și Gheorghe Mihalca, Ioan Moja și alții. Din porumbul contractat și din prunele valorificate, ei au cumpărat doi cai, căruță nouă, etc. Dacă intri azi in magazia lor, vei găsi acolo fondul de semințe asigurat, griu de primăvară, ovăz, porumb, etc. Sunt și alte rezultate despre care acești oameni vorbesc cu o mândrie deosebită. Zilele acestea, colectivul s-a mărit cu încă 5 familii de țărani muncitori. Munca politică continuă. in cinstea alegerilor — spun oamenii — am vrea să facem sărbătoarea inaugurării colectivei noastre. Așa se numesc ei de la 1 aprilie 1957, „colectiviști“. Ne-a intrat așa un obicei — spune tov. Gheorghe Mihalca — președintele comitetului de inițiativă, acum candidat raional în circumscripția nr. 16—să ne spunem, colectiviști. Așa ne spun și oamenii din sat. „Colectiviștii“ din Mănăștur pun speranțe mari în pomicultură. Acum, colectiviștii din Mănăștur (nici eu nu știu cum să-i numesc) se pregătesc pentru campania agricolă de primăvară. Uneltele au fost reparate și pregătite, iar în curând vor începe și stropitul pomilor. Dorința arzătoare a acestor familii este ca să sărbătorească ci mai curînd ziua cînd vor deveni adevărați colectiviști. N. Sandu DUPĂ UN AN Era 15 din primele zile ale lui septembrie 1957 cînd l-am întîlnit pe prietenul meu, Vasile Oncea, băimătrean de prin Batvan. Pășea aînărit și dus pe gînduri. L-am oprit și în loc de obișnuitul salut, primul lucru mi-a fost să-l întreb ce i s-a întîmplat. ★ Totul se trage de la pantofi — a început prietenul meu, sau mai bine zis de la dorința mea de a avea o pereche de pantofi făcuți la secția cooperativei „Talpa”, a cărei vitrină mă ispitise. Nu m-a lăsat inima să nu intru și să-mi comand, și eu o pereche. N-am reușit ce-i drept, fiindcă mi s-a spus să revin peste cîteva zile. Și-ntr-adevăr n-a trecut mult și pe la începutul lui februarie 1957,m-am așezat frumușel pe un scaun în fața maistrului secției, tov.Moise Marcovici, care după ce m-am descălțat și mi-am pus picioarele goale pe filele unui registru, mi-a desenat piciorul și mi-a luat măsură. In timp ce făcea această operație îmi spunea: lucrul de căpetenie ca încălțămintea să iasă comodă este măsura, de aceea la noi măsurătorile se fac cu cea mai mare grijă. O dată scăpat de aceasta, așa după cum se obișnuiește, l-am întrebat și eu pe maistrul care părea un om deosebit de amabil. Și acum, cînd vor fi gata? Nu m-am mirat deloc cînd mi-a răspuns: Pentru un lucru bun, este nevoie de timp, așa că treceți peste vreo lună jumătate. Cu acestea am plecat mulțumit că făcusem o treabă bună și mă și vedeam încălcînd pantofii noi. In aprilie 1957 am intrat din nou prin magazin. Pantofii erau gata. Erau eleganți, lucrați cu grijă și păreau foarte trainici. Am încercat în grabă să-i încalc. Zadarnic. Erau cel puțin cu un număr mai mic. Nid nimic, m-a consolat maistrul secției, se-ntîmplă uneori și de acestea. Nu fiți amărît. Vă facem o altă pereche și mai frumoasă. Ce era să fac? Am așteptat, și după cîtva timp, iată-mă în fața unei alte perechi de pantofi. Și întocmai ca și omul care după ce s-a fript cu ciorba fierbinte suflă și în iaurt, m-am apropiat și eu cu teamă de pantofi. Și nu în mod nejustificat. Meșteșugarii noștri, datorită atenției cu care au lucrat, au sărit de data asta peste cal, pantofii îmi erau mai mari cu vreun număr și jumătate. Văzînd că așa n-o voi putea scoate la capăt, mi-am luat pantofii subsuoară și mi am dus la centrala cooperativei „Talpa“. Cei prezenți, tov. Teodor Bolea, președintele cooperativei, tov. Marcovici, (maistrul secției unde mi se lucraseră pantofii) și conducătorul tehnic al cooperativei, au fost cu toții de părere că pantofii sînt prea mari și că-i absolută nevoie să mi se facă o b frteia pereche. Și spre mai multă siguranță mi s-a luat din nou desenul piciorului și măsurile respective, tot atît de cu grijă ca și cu cîteva luni înainte. A trecut vremea. Se făcuse de acum vară în regulă și s-a terminat și a treia pereche de pantofi. De astă dată, pantoful stîng îmi venea atît de comod încît era cît pe-aci să-l felicit pe maistru. Cum însă nu sînt pripit din fire, at încercat și dreptul. Mă strîngea. Nu-i nimic spuse tov. Marcovici, lașa-s pantofii noi; faceți 2—3 ture prin piață și se lasă. M-am lăsat convins. Am încălțat pantofii noi, într-o minunată zi de vară dar n-am apucat să dau ocol pieții că am început să șchiopătez. La piciorul drept mi se făcuseră două bășici. I-am dus pantofii înapoi, am povestit ce mi s-a întîmplat și mi s-a spus să-i las cîtva timp acolo, că apoi îi voi putea purta. După ce pantofii au fost ținuți săptămîni întregi pe calapod tot nu i-am putut purta și acum nu vor să-mi facă alții, i așa că mă duc la U.R.C.M., mi-a spus prietenul a bine revoltat, să văd ce pot face ca pînă în cele din urmă să am totuși o pereche de pantofi de comandă. ★ Furat de treburi n-am putut așterne pe hîrtie povestea tovarășului meu. Și iacă l-am întîlnit din nou pe la începutul lui februarie a acestui an și mi-a povestit că la U R.C.M. tov. N. Krupițer, l-a ascultat atent, revoltat și el de nepăsarea cu care se rezolvă problemele oamenilor muncii la secția de comandă a cooperativei „Talpa“, și a luat măsuri să i se facă o altă pereche de încălțăminte, a patra. După această înftințire, indignat de toată această întîmplare m-am ntors acasă și am început să scriu, cu intenția că poate rîndurile mele ar ajuta să se pună capăt unor asemenea cazuri de lipsă de răspundere. Cele ce i s-au întimplat prietenului meu denotă că la secția comandă a cooperativei „Talpa” se lucrează uneori cu lipsă de simț de răspundere și nu se ține seamă de satisfacerea nevoilor celor ce muncesc și că deși trece mult timp, nu totdeauna ies din muncă lucruri bune. Pentru conformitate. * A. ZAGORSK1 înlesniri la plata chiriilor restante Printr-o hotărîre a Consiliului de Miniștri au fost stabilite unele înlesniri de plată a chiriilor restante. Potrivit acestei hotăriri, pentru sumele datorate din chiriile restante la 31 decembrie 1957 nu se vor mai plăti majorări, dacă chiriașii respectivi vor achita sumele datorate în termen de 90 de zile de la data apariției hotărîrii (31 ianuarie 1958). Sunt scutiți de plata majorărilor și chiriașii care in cursul anului 1957 sil-au achitat chiriile datorate fără a fi plătit majorările respective. In cazul in care sumele datorate din chiria restantă la 31 decembrie 1957 depășesc volumul chiriei datorată pe un trimestru, comitetele executive ale sfaturilor populare raionale și orășenești vor eșalona plata acestei chirii în rate lunare care nu vor fi mai mici decit cuantumul chiriei trimestriale. La aceste sume nu se vor plăti majorări dacă ele se achită în termenele stabilite prin eșalonare- PENTRU SOCIALISM Pregătiri pentru campania de primăvara Principala acțiune spre care iși Îndreaptă eforturile colectiviștii din satul Teceu este pregătirea in bune condițiuni a campaniei de primăvară. Munca este organizată pe echipe și se urmărește îndeaproape calitatea lucrărilor. Până acum ei au transportat in întregime gunoiul de grajd la cimp și sunt pe terminate cu repararea inventarului agricol. Pentru a obține o producție sporită la hectar conducerea a avut grijă să schimbe la baza de recepție din Sighet semințele proprii, primind în schimb sămînță de calitate. O parte dintre atelaje transportă finul la sediul gospodăriei. Cu un deosebit elan se lucrează în atelierul de lemnărie condus de comunistul Tocai Ioan. In perioada de iarnă s-a pregătit și lucrat material lemnos pentru 10 căruțe, iar alte 10 căruțe au fost bine reparate. Printre evidențiați în această perioadă se numără colectiviștii: Osițki Vasile, Rusneac Dumitru, Tót Ana, Teascu Vasile și alții. Elevii Școlii elementare ,r. 4 din Baia Mare, au petrecut plăcut la carnavalul organizat nu de mult la școală. Crește producția de lapte Cu prilejul adunării de bilanț și a discutării planului de producție pe anul curent, majoritatea colectiviștilor de la G.A.C. „Veac Nou“ din comuna Remeți au criticat cu asprime munca defectuoasă, prestată in anul care a trecut in ferma de animale. Această muncă a avut drept rezultat scăderea producției de lapte pe cap de vacă furajată la 1.200 litri lapte. Colectivistul Hașduc Nicolae a arătat că, dacă s-a ajuns la o asemenea producție slabă, acest fapt se datorește în primul rând proastei furajări a animalelor, a lipsei de concentrare și suculente și, in al doilea rînd, pentru că îngrijitorii au fost retribuiți prin norme fixe, nefiind cointeresați să presteze o muncă de calitate. Pentru îmbunătățirea muncii în acest sector el a propus introducerea normelor. A trecut de abia o lună și jumătate și rezultatele normării muncii sunt din ce în ce mai evidente. Producția pe cap de vacă furajată s-a ridicat cu 48 la sută, iar pe cap de vacă în lactație cu 88 la sută. Acest succes se datorește faptului, că muncitorii la ferma de animale sunt comtederesați în a presta o muncă de calitate. Din activitatea unor cercuri școlare Sub conducerea competentă a tov. inginer Szabó L., la Școala tehnică de exploatare C.F.R. din Satu Mare funcționează un cerc al tinerilor tehnicieni care desfășoară o bogată activitate. Lucrările de specialitate feroviară prezentate în cadrul ședințelor cercului tehnic, de către cei mai buni membri ai săi, stîrnesc de fiecare dată un viu interes. Cu calificativul „foarte bine” a fost apreciată lucrarea elevului Constantin Țuțuiaș intitulată „Pregătirea stațiilor în vederea iernii”. La alcătuirea lucrării „Schimbători de cale” elevul Gheorghe Tudor din anul IV s-a folosit de un vast material bibliografic ,reușind să prezinte o lucrare documentată. Deosebit de interesantă și utilă a fost și lucrarea elevelor Joldescu V. și Bildei Viorica, pe tema „Planul de formare a trenurilor de marfă”. Un alt cerc de curînd înființat este acela al tinerilor comercialiști. Prima lucrare „încărcarea mărfii în vagoane”, a fost prezentată de Carol Szász, iar a doua, „Transportul mărfurilor perisabile”, de către Vasile Suciu. O activitate frumoasă desfășoară și cercul literar „Mihail Sadoveanu”, frecventat de iubitorii de literatură. Intr-o formă atrăgătoare și pe înțelesul tuturor, a fost prezentată recenzia cărții „Calea Văcărești” de către eleva Ronici Elena. Incepînd cu luna februarie conducerea cercului literar editează bilunar gazeta de perete „Luceafărul”. M. Burduja elev Vineri, 21 fțleruuarie 1968. OOOOQQOOOOO In Editura de Stat pentru literatura politici au apărut: V.I. LENIN : Opere vol. 19.7,50 lei 612 pag. Cel de-al 19-lea volum al Operelor lui V.I. Lenin cuprinde lucrările scrise în perioada martie-decembrie 1913. In articolele „Trei izvoare și trei părți constitutive ale marxismului”, „La 25 de ani de la moartea lui Joseph Dietzgen”, „Corespondența între Marx și Engels” și altele. Lenin expune și dezvoltă o serie de probleme fundamentale ale teoriei marxiste combătînd cu tărie atitudinile reformiste și revizioniste. Articolele „Despre național al P.M.S.D.R.”, programul „Clasa muncitoare și problema națională” etc. sînt consacrate fundamentării programului bolșevic în problema națională. Un loc important îl ocupă articolele îndreptate împotriva menșevicilor-lichidatori, troțkiștilor și bundiștilor: „Probleme litigioase”, „Despre unitatea muncitorească” etc. Intr-o serie de articole „Suc cesul grevelor din 1912 în comparație cu cele din anii trecuți" etc. Lenin tratează problema coacerii unei crize politice în Rusia și arată rolul conducător al proletariatului în mișcarea revoluționară în creștere. In articolele „Reforma agrară și sărăcimea satelor”, „Problema agrară și actuala situație a Rusiei” și altele, Lenin arată sărăcirea și ruinarea principalei mase a țărănimii și sarcina care se pune în fața partidului bolșevic și a clasei muncitoare de a atrage țărănimea la lupta activă împotriva absolutismului. Intr-o serie de articole: „Barbaria civilizată”, „înarmarea capitalismului” și altele, Lenin arată creșterea înarmărilor și pregătirea în vederea unui război imperialist, trezirea popoarelor coloniale și supune criticii oportunismul din mișcarea muncitorească internațională. SUCARNO . Indonezia acuză 8,70 lei 363 pag. Cartea „Indonezia acuză” este o culegere de articole și cuvîntări ale președintelui Republicii Indonezia, Lucarno. Printre ele se află pledoaria la procesul care-i fusese intentat în 1930, cuvântarea rostită la un miting în timpul conferinței de la Bogor (1954), discursul ținut la deschiderea conferinței de la Bandung (1955) etc. Volumul oferă cititorului din țara noastră posibilitatea să înțeleagă mai bine o serie de aspecte specifice ale dominației seculare a colonialismului în Indonezia, caracterul și țelurile luptei poporului indonezian atît înainte cît și după proclamarea independenței patriei sale. Prin cuprinsul culegerii străbate ca un fir roșu ideea luptei împotriva imperialismului și colonialismului pe scară națională și internațională, ideea cuceririi și întăririi continue a independenței Indoneziei ca și năzuința spre prosperitate a poporului indonezian. ___ încheierea contractelor pentru lucrări a S.M.T.orice încheierea contractelor de lucrări între stațiunile de mașini și tractoare și unitățile agricole cooperatiste este o problemă de o deosebită însemnătate. De ea depinde în mare parte extinderea mecanizării lucrărilor agricole, buna desfășurare a muncilor agricole și deci recolta din acest an. Experiența din anii trecuți a demonstrat din plin că încheierea acestor contracte din timp, oferă conducerilor stațiunilor de mașini și tractoare posibilitatea unei juste repartizări, ,a mecanizatorilor și a utilajului. In anii trecuți însă unele S.M.T.uri au practicat obiceiul de a încheia contracte în toiul lucrărilor agricole sau chiar după terminarea unor munci executate. Pe de altă parte unele unități cooperatiste s-au trezit tîrziu atunci cînd tractoarele stațiunilor erau deja dirijate la locul de muncă. In anul trecut S.M.T. Mărtinești nu a respectat contractul de lucrări cu gospodăria colectivă din Micula ceea ce a dus la efectuarea cu întîrziere a unor lucrări. De aceea nu-i de mirare că — deși conducerea colectivei a procedat greșit — s-au contractat puține lucrări. Anliz'nd stadile în care se află acțiunea de încheiere a contractelor de lucrări pe regiune rezultă că conducerile unor stațiuni sunt departe de a acoperi integral sarcinile de producție prin contracte de lucrări încheiate cu unități agricole socialiste, deși ne găsim în preajma muncilor agricole de primăvară. Această stare de lucruri va putea duce la trimiterea cu întîrziere a tractoarelor și agregatelor pe teren și deci va întîrzia și executarea lucrărilor mecanizate. Mai sînt unele unități agricole cooperatiste care nu solicită extinderea complexului de lucrări mecanizate care să cuprindă semănatul, prășitul, cultivatul, etc., mărginindu-se doar la arătura de însămînțare. In această direcție corpul de ingineri și tehnicieni agronomi trebuie ca prin calcule economice să demonstreze superioritatea și rentabilitatea extinderii lucrărilor cu mijloace mecanizate. Exemplu edificator în acest sens îl constituie recoltele gospodăriilor colective din Berveni, Halmeu, Păulești Livada și altele care din ani trecuți au trecut la extinderea lucrărilor mecanizate. In aceste zile conducerile S.M.T -urilor trebuie să-și intensifice eforturile și să contracteze cît mai multe lucrări, în special cu unitățile sectorului socialist din agricultură. j űöó ©o@e«®®®aeeeee#e©« O fila din istoria naționalităților conlocuitoare Răzvrătirea iobagilor șvabi din comuna Sîi, raionul Satu Mare, în anul 1785 In urma răscoalei conduse de Fr. Rákóczi împotriva dominației Habsburgice din jurul anului 1700, cea mai mare parte a teritoriului fostului județ Satu Mare a devenit teatru de luptă. Armatele imperiale nu cunoșteau nici o milă față de populația satelor, care în mare majortate s-au alăturat răscoalei, trăind cu gîndul că reușita acesteia le va ușura traiul. Nesiguranța vieții, mizeria, masacrele, epidemiile și fărădelegile i-au determinat pe iobagi să-și părăsească satele și să se stabilească în alte părți. Pămînturile întinse și mănoase ale conților Károlyi au stat nelucrate ani de zile. Ultimele fronturi ale armatei lui Rákóczi sub conducerea generalului trădător Alexandru Károlyi, au depus armele în fața armatei imperiale în apropierea comunei Moftin, și tot în același an, în 1711 ,s-a încheiat pacea de la Sătmar. Zeci de mii de jughere de pămînt bun, fertil, proprietatea conților Károly stăteau nelucrate, părăginite. Lipseau mijloacele de producție și brațele de muncă. Populația care a supraviețuit a fost comasată în cîteva comune ca Berveni, Ghenci, etc. In căutarea de brațe de muncă, contele, care se bucura de faima de gospodar priceput și cu vederi largi, și-a aruncat privirea spre Germania sudică, spre provincia Wüttemberg unde cu tot măcelul ce avusese loc cu 200 de ani mai înainte, se arăta un surplus de mil. Aici și-a trimis agenții contele. Desigur, ei nu aveau sarcină grea, deoarece populația iobagă de acolo era crunt exploatată. O singură condiție li se punea viitorilor colonialiști: să fie catolici și de o religiozitate adîncă. Incepînd din vara anului 1711 și pînă aproape de sfirșitul veacului XVIII-lea asistăm la o colonizare a teritoriilor distruse de la Cărei pînă sub poalele Bîcului, cu coloniști din Wüttemberg. In felul acesta a luat naștere și colonia Sîi de sub poalele munților Bîcului. Promisiunile agenților contelui nu au fost împlinite. O dată veniți aici țăranii erau supuși la fel de fel de obligații, de cele mai multe ori arbitrare. Colonialiștii din aceste părți duceau o viață grea, teritoriul cultivabil era foarte mic, pomăritul și viticultura se găseau la un nivel destul de primitiv. Nu-i, de mirare că populația era nemulțumită, agitată. Sînt numeroase cazuri cînd colonistul s-a văzut nevoit să se reîntoarcă în patria lui veche, sau să fugă pe moșia altui latifundiar. Vestea despre răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan din Munții Apuseni, transmisă probabil de iobagii romîni din satele din jur, va fi contribuit și ea la agitarea spiritelor, determinîndu-i pe iobagii din Sîi să ia atitudine mai hotărîtă, mai activă față de fărădelegile feudalului. In anul 1785, în toiul muncilor agricole, iobagii din Sîi au fost solicitați de ișpanul contelui să repare un nod. Intrețperea și reparația acestor poduri cădea în sarcina autorităților județene (comitat). Primarul, vrînd să ducă la îndeplinire ordinul, s-a lovit de împotrivirea oamenilor, care l-au primit cu vociferări, ba chiar cu amenințări la adresa lui și a administratorilor contelui. Capul răzvrătirii era Martin Jung.El se sprijinea pe un „stat major” compus din cei mai luminați țărani, ca Iosif Koch, Ladislau Mock, Xaverius Weiss, Iosif Renz și un fost primar, solidar cu iobagii: Hansjörg Koch. Martin Jung susținea sus și tare că populația comunei nu e datoare să repare podul județean, decît dacă contele îi va retribui pentru asta, sau dacă valoarea muncii lor va fi scăzută din impozitul lor județean. A mai afirmat că în procesul similar al șvabilor din Moftin și Ghilvaci, „înalta judecătorie” din Ardud a adus o decizie generală, în sensul că iobagii nu pot fi siliți să lucreze la reparări de drumuri și poduri care aparțin comitatului, decît dacă ei vor fi retribuiți pentru aceasta. Cuvintele mobilizatoare și agitația lui Jung au avut un efect mare. Oamenii înflăcărați, plini de revoltă și mînie, s-au adunat în fața casei primarului Martin Mohr, strigînd și scandînd lozinci de revoltă și de nesupunere. Mulțimea voia să-l cîștige de partea ei și pe primar, dar acesta, fidel supus al contelui și de frica de a fi tras la răspundere, nu li s-a alăturat. Cînd țăranii au aflat că el a înștiințat printr-un curier pe administratorii cofiíelui de crele îi tîmplate, l-au supus la pedeaps de 8 lovituri de băț. La aparițiașpanului care voia să-i trimită lucru, mulțimea s-a împotriv nevrînd să execute porunca. Dimpotrivă, cînd ișpanul, vizînd spiritele agitate a dat semn de retragere, Iosif Koch l-a amenințat zicînd: „Așteaptă numai, să fie și altfel”. Puțin după această scenă, din capii răzvrătirii au fost arestați și încinși în beciul comun. Departe de a se lăsa intimidat conducătorii rămași liberi au chemat prin batere de tobă populați întregii comune, să se adune fața casei comunale unde erau deținuți cei arestați. La apariția mulțimii, autorității s-au văzut nevoite să bată în retragere și să dea drumul cele trei deținuți... Documentele, din păcate, nu relatează mai mult. E de presupu că autoritățile vor fi luat măsui severe împotriva iobagilor. ik In anii puterii populare populația din comuna Sîi eliberat pentru totdeauna de sub jugul înrobirii și exploatării se bucură d depline drepturi ca și toate naționalitățile conlocuitoare din patria noastră. Alături de toți oamenii muncii din regiune șvabii nn. Sîi participă activ la manifestările ce au loc în cadrul campaniei electorale și se pregătesc ci însuflețire pentru alegerile de 12 martie, pe care le întîmpină cinci succese pe drumul construiri socialismului, /