Pentru Socialism, noiembrie 1958 (Anul 9, nr. 1496-1520)
1958-11-01 / nr. 1496
à i Aprovizionarea populației in discuția comitetului executiv Analiza făcută de Comitetul executiv al Sfatului popular al orașului Satu Mare asupra activității secției comerciale și a unităților comerțului de stat in realizarea planului pe trimestrul III și în privința aprovizionării de iarnă a populației orașului, a fost oportună. Cifrele ce vorbesc despre volumul desfacerilor mărfurilor de larg consum, oglindesc creșterea continuă a nivelului de viață a oamenilor muncii. Indicele de consum arată că față de anul trecut au fost desfăcute cu 12 la sută mai multă carne și preparate de carne, cu 57 la sută mai multă slănină și untură, cu 11 la sută mai mult unt, cu 20 la sută mai mult săpun de rufe. De asemenea, au fost desfăcute mari cantități de legume și zarzavaturi, însemnate cantități de mărfuri industriale ca aparate de radio, mobilă, mașini de cusut, mașini de spălat rufe etc. Cu toate acestea, s-au manifestat o serie de lipsuri în această perioadă în domeniul desfacerilor. Să luăm de pildă: O.C.L. Aprozar care invocă drept motiv pentru nerealizarea planului, faptul că pe piața neorganizată sunt în permanența legume și fructe, și mai ales că și gospodăria de stat are unitate de desfacere în oraș. Invocarea unor asemenea motive dovedește neînțelegerea rolului pe care-l are Aprozarul. Oare nu O.C.L. Aprozar este acel factor care trebuie să influențeze în mod pozitiv piața neorganizată?... Sau nu este un fapt pozitiv că gospodăriile de stat, pe lângă livrările masive către comerțul socialist, mai contribuie și pe această cale la o mai bună aprovizionare a oamenilor muncii? Desigur că asemenea „motive“ și „scuze“ nici nu trebuiau admise în raportul secției comerciale. Ele trebuiau combătute din capul locului. Acest sector al comerțului de stat nu se bucură în schimb de sprijinul cuvenit din partea comitetului executiv, pentru a-i asigura mai mult spațiu comercial, și de înmagazinare, mai ales la periferiile orașului și în jurul piețelor. Pentru aprovizionarea de iarnă a populației au fost desfăcute mari cantități de legume și zarzavaturi, atic pentru consum individual cit și pentru cel colectiv (cantine, cămine, etc.). In cuvîntul lor unii tovarăși au arătat lipsurile și neajunsurile existente încă în comerțul socialist. „Avem magazine frumos amenajate, cu mult gust și simț gospodăresc, ceea ce este o mindde a noastră, a spus deputatul dr. Iorgu Iordan. Dar depozitele acestor magazine, pe lîngă că sînt insuficiente, sînt și necorespunzătoare, ducînd la alterarea unor mărfuri. S-a mai discutat mult despre lipsa nejustificată a unor mărfuri de larg consum care deși există din abundență în magazii, lipsesc din unitățile de desfacere. Astfel se prezintă situația cu uniformele școlare. Mult a fost discutată problema desfacerii laptelui la prețuri ferme de stat. Pentru aceasta se vor lua măsuri de lărgire a rețelei de distribuire a laptelui. Laptele livrat de I.C.U., pe lîngă că conține un procent mai mare de grăsime, este și mai ieftin decit pe piața neorganizată. Deputații au prevenit secția comerciala să preîntimpine lipsurile care s-au manifestat iarna trecută, la desfacerea legumelor și zarzavaturilor cu amănuntul de magazinele O.C.L. A-prozar. Aceste produse trebuie asigurate in stare proaspătă pînă la noua recoltă, prin însilozări în cantități corespunzătoare. O altă problemă este aceea a insilozării fructelor pentru primăvară. Producția mare din acest an face posibilă și chiar necesară asigurarea populației cu fructe de calitate la prețuri de stat apărînd-o de speculanții de pe piața neorganizată. Mai mulți tovarăși au ridicat problema lipsei de educație a unor lucrători din comerț în spiritul atitudinii tovărășești și a respectului față de consumatori. Numai așa se explică că la magazinul „Lumea copiilor“ se mai întimplă asemenea apostrofări ca „asta avem, dacă nu-ți place nu cumpăra“. In legătură cu aceste probleme a fost amintit și caracterul formal al condicilor de sugestii și reclamații, răspunsurile formale ce se dau pe alocuri sezisărilor cumpărătorilor. In legătură cu aprovizionarea de iarnă a populației, a mai fost discutată problema lemnelor de foc a sticlei pentru geamuri, a distribuirii petrolului lampant și a altor mărfuri industriale specifice perioadei de iarnă. Hotărîrile luate, măsurile economico-organizatorice preconizate în această ședință dau dovadă de o preocupare atentă pentru îmbunătățirea aprovizionării și deservirii populației. N. SZŐBÉL Toată atenția terminării construcțiilor din gospodăriile colective (urmare din pag. l-a). Și ritmul nesatisfăcător al lucrărilor începute, constă în nefolosirea tuturor posibilităților existente în gospodăriile colective. Trebuie să se țină seama, că numeroase gospodării colective, au pe terenurile lor sau în apropiere, piatră, nisip pămînt bun pentru fabricat cărămizi și cămai în fiecare gospodărie colectivă, sînt oameni, care cunosc, sau pot deprinde meșteșugul fabricării cărămizilor, dulgheria, zidăria, etc. Realizarea construcțiilor depinde în mare măsură de munca colectiviștilor. De aceea, este necesar ca în aceste zile, pînă la sosirea iernii, să fie mărit numărul colectiviștilor care lucrează în brigăzi speciale de construcții, acordîndu-le tot sprijinul necesar pentru buna desfășurare a muncii. In această direcție, au sarcină de seamă tehnicienii constructori de la sfaturile populare raionale, de a îndruma cu competență, unitățile agricole cooperatiste, pentru a efectua construcții trainice și economicoase, corespunzătoare necesităților gospodăriei. Ne găsim în pragul iernii și deci terminarea construcțiilor planificate trebuie urgentată pentru a putea asigura adăpostirea animalelor de producție în bune condițiuni, și pentru a păstra uneltele agricole sub șoproane și în remize. Comuniștii din gospodariile colective, trebuie să militeze pentru construirea clădirilor gospodărești, necesare dezvoltării multilaterale a unităților socialiste, pentru a face din ele mari producătoare de cereale, de produse animale, pentru întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor colective. Păstrarea legumelor In timpul iernii LefSfere constituie una din principalele produse agricole necesare pentru hrana oamenilor. Roșiile, ardeii, conopida și altele, sînt bogate în săruri minerale și în vitamine și sînt necesare funcționării normale a organismului omenesc. In scopul asigurării necesarului de legume, în perioada de iarnă, se cere acordarea atenției deosebite recoltării și păstrării lor. Prin păstrare, trebuie să asigurăm ca ele să-și mențină pînă la consumare valoarea nutritivă, culoarea, aroma, gustul, frăgezimea. Legumele, după recoltare se pun la zvîntat, apoi se curăță de pămînt și frunze. Totodată se vor înlătura acele legume care sînt lovite, zgîriate sau vătămate de boli sau dăunători, evitînd astfel, putrezirea rapidă a stocului de legume păstrate. Locul de păstrat al legumelor în timpul iernii, trebuie să fie într-un loc întunecos, (întrucît în prezența luminii se produc procesele de oxidare și reducție a substanțelor), și uscat. Umiditatea mare creează condiții de existență favorabilă bolilor care determină putrezirea legumelor. Păstrarea legumelor în timpul iernii se poate face în bune condiții în silozuri. Silozurile se construiesc la suprafața pămîntului, sub formă de grămezi sau diguri de legume, apoi se acoperă cu un strat de paie în grosime de 40—60 cm., peste care se pune un strat de pămînt de 40—50 cm. grosime. Locul unde se face silozul, trebuie curățat de resturi de plante, iar la nevoie terenul se dezinfectează cu lapte de var. Pe suprafața terenului unde se face silozul, împrăștiem un strat de 5—10 cm. de nisip uscat. Pămîntul pentru acoperit silozul trebuie să fie argilos, ceea ce nu permite pătrunderea apei și a frigului în siloz. Dimensiunea silozului se face de la caz la caz după specificul plantelor pe care le păstrăm. Silozurile pentru morcovi și pătrunjei vor fi mai înguste, adică 60—80 cm. Pentru cartofi, sfeclă, ridichi, silozurile se fac mai late, înainte de a așeza legumele punem la baza silozurilor un sistem de ventilație pentru asigurarea schimbării aerului cald și consumat cu aerul proaspăt. Este necesară și construirea canalelor verticale care pot asigura aerisirea normală de la un capăt la altul al silozului. Canalul orizontal al ventilației se deschide în timpul iernii în orele din zi cînd temperatura aerului de afară începe să crească. Astfel, trebuie menținută în siloz o temperatură medie de plus 4 grade Celsius. In cazul cînd temperatura din siloz se ridică la plus 7—8 grade Celsius, trebuiesc luate măsuri de scădere a temperaturii, prin aerisire. In zilele geroase ventilatoarele de la silozuri se astupă cu paie pentru a feri legumele de îngheț. Păstrarea legumelor se poate face și în șanțuri de adîncime de 0,5—1,0 m., unde trebuiesc efectuate în principiu aceleași pregătiri ca la silozurile de pe suprafața pămîntului. In cursul iernii este necesară supravegherea îndeaproape a silozurilor pentru a asigura păstrarea legumelor în bune condițiuni. De aceea, o dată cu depozitarea legumelor în silozuri trebuie asigurat complexul de cerințe necesare iernării produselor legumicole pentru a putea da în consumație legume proaspete și fără stricăciuni. y 376 pag. 7,90 lei Cronica lui Kataev redă un episod din eroica construire a Magnitogorskului, în Ural. Evenimentele cărții se petrec în numai 24 de ore, totuși cititorul are posibilitatea să intuiască prin forța de sugestie a romanului — grandoarea construcției, transformarea calitativă a oamenilor, să „vadă“ perfecționarea profilului lor de oameni noi. I. LAJECINIKOV: „Palatul de gheață" 458 pag. 9,35 lei Autorul, supranumit Walter Scott al Rusiei, a scris acest roman în deceniul al 4-lea al secolului trecut. El redă în paginile cărții sale aspecte ale luptei patriotului rus Artemi Volinski și a grupului său, împotriva „sugrumătorilor patriei“, împărăteasa Anna Ivanovna și clica favoriților ei. ★ * PENTRU SOCIALISM Mák Zoltán, tîmplarul gospodăriei colective „Horia, Cloșca și Crișan“ din Medieșu Aurit pregătește din timp produsele de care are nevoie gospodăria- Un om a descoperit un zăcămînt La redacție a venit un bătrîn modest și prinse a vorbi cu voce caldă, cumpătată: — Tovarășe, am o durere și vreau s-o împărtășesc și aici, poate... Bătrînul a fost miner, acum pensionar de mulți ani. Il cheamă Ioan Lupșa. După ce a fost pensionat, moșul s-a apucat de o treabă la care se gîndea de mult: să descopere zăcăminte de minereuri, sau minerale, folositoare. Cu lămpașul de miner într-o mină, cu tîrnăcopul într-alta, Ioan Lupșa, în ciuda celor peste 50 de ani ai săi, a început să cutreiere munții și minele părăsite dimprejurul Băii Mari. Și munca nu i-a fost zadarnică. A descoperit întîi un bogat zăcămînt de caolin — materie primă atît de prețioasă la fabricarea porțelanurilor. S-a bucurat bătrînul de descoperirea sa. A dat fuga la secția regională de industrie locală, propunînd ca acest caolin să fie folosit într-un fel. „Vom veni la fața locului și vom face constatări“ — i-a spus tov. Ștefan Rogojan de la această secție. Și n-a mai venit nimenea la fața locului. Apoi bătrînul a scris la fabrica de porțelan din Cluj, Timișoara și la Combinatul chimic nr. 2. „Tovarăși — scria el — am găsit caolin de calitate foarte bună, în cantități mari, am găsit și oxizi de fier pentru vopsele. Veniți, vedeți calitatea folosiți aceste mineși reuri prețioase. E păcat să zacă sub munte degeaba, mai ales că exploatarea lor nu se poate face ușor“. Dar nici de la aceste fabrici n-a primit nici un răspuns. Atunci moșul a luat o lădiță, pus în ea cîteva kialograme de caolin și a trimis-o fabricii de porțelan din Cluj. Așa ar vedea ce caolin bun este pe aici, și poate astfel s-ar valorifica, gîndea loan Lupșa. Și din nou nici un răspuns... loan Lupșa continuă să caute. A găsit un zăcămînt de bentonită. Știa că aceasta este foarte folositoare după o anumită prelucrare în industria petrolului, la distilare. Și cum știa că uzina chimică „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Baia Mare, aduce bentonită tocmai din Banat, s-a dus acolo cu probe și cu propunerea, ca bentonita băimăreană să fie folosită. De la această uzină i s-a spus: „Tovarășe Lupșa se va forma o comisie, va merge la fața locului, va studia și vom vedea ce este de făcut“. Bătrînul a ascultat, mai auzise de multe ori asta, s-a dus acasă și a așteptat. Nici bentonită n-a venit s-o vadă nimenea... In sfîrșit, într-o zi la zăcămîntul descoperit de Ioan Lupșa, s-a oprit un autocamion cu cîțiva specialiști... în teracotă. Moșul se dusese la o făbricuță de plăci de teracotă, arătase caolinul, iar cei de acolo au rămas încremeniți. — Asta da, caolin. Tot vrem să facem noi plăci de teracotă albe. Este mult? — Și nepoții noștri o să aibă parte din acest zăcămînt, le-a spus bătrînul. Au luat cei de la fabrica de teracotă caolinul, și au spus că vor face experiență. N-au făcut nici azi, și asta din dezinteres, nepăsare față de caolinului valorificare a descoperit... „Mă doare, mi-a spus moș Ioan Lupșa, cînd văd că aici sînt nefolosite mari cantități de caolin, oxid de fier și bentonită care se aduc din alte părți, cu bani grei. Aș avea o singură dorință, ca zăcămintele găsite de mine să fie folosite, să văd cum prind viață bogățiile acestea neștiute pînă acum“. Ce părere au despre această dorință legitimă a lui Ioan Lupșa la secția tovarășii de de industrie regională locală și de la uzina chimică „Gh. Gheorghiu-Dej“, care au promis că se vor interesa de aceste bogății? GH. COSTEA g8888S888888888SS88S88*888888888S88888888S88888 8888888888S8S888888888S888888S888S88S8S8888S8888 S8S88388SSSSS8888S388SS88888S8SSSS88S8S8S8S838888888S88 Vine iarna la Cehal Și-n căminul cultural Vai, Cehal.... ce halt Plictisită de atîta așteptare Iarna și-a ridicat capul dintre niște cotloane de munți, a dat la o parte nițel cîteva crengi aproape golite de arămiile frunze și a scrutat zările în patru cinturi. — Așaa... Sora Vară s-a dus, sora Toamna văd că-și strînge ultimele țoale, se gată și ea de ducă, încă nițel și-mi vine rindul să iau totul în primire.... Și iarna, pe cut putu de repede, dădu cîteva raite, curioasă de pregătirile ce i s-au făcut. Prin fabrici... bine! Prin casele oamenilor.... bine! Termină în grabă cu orașele și luă grăbită drumul satelor, dar și pe-aici... Bine — bine, bine, peste tot. Tocmai cînd era să se odihnească insă nițel prin raionul Tășnad, Iarna se opri mirată, își duse palma la sprîncenele-i brumate și privi țintă spre un sat. — Dar asta ce-o mai fi! O casă părăsită?! Ia să văd eu... Renunță la odihnă și porni grăbită spre satul in marginea căruia o tăbliță anunța: sat Cehal. Pătrunse-n grabă pînă-n inima satului și se pomeni în fața clădirii pe care o remarcase. Bunii o dată in ușă și ușa se deschise larg. — Ce ești tu? — Cămin cultural — răspunse clădirea cu o voce plingătoare. — Nu credt — Crede-mă! Iarna intră să se convingă și îndată izbucni mintoasă! — Minciună! Ești casă părăsită!. — Am... scenă. — Ce scenă! Niște scînduri și-atît! încolo ești gol pușcă. Nici mobilier n-ai, ba, nici dușumele! — Am doi pari înfipți colea-n colț... — Ce rost au? — ?.... — Eu sînt iarna! Ești pregătit de sosirea mea? — Păi... — Nici un „păi"! Lemne ai? — N-am nici măcar sobă. Ce rost au deci lemnele... — Dar cu activitatea cum stai? — Nu prea bine. Toată vara s-a spus că... oamenii n-au vreme de muncă culturală, că au de lucru la cîmp. Acum au terminat cu cimpul, dar.... la cămin, in frig, cui ii arde de muncă culturală! — Cine fi e director?! — învățătorii! Iosif Borota .... dar nu-i el principalul vinovat, ci președintele sfatului popular tov. Ioan Racolța care... Dar iarna nu mai așteptă alte explicații. Porni virtej și *2 cit ai clipi, fu in fața locuinței președintelui, pătrunse cum știu ea în casă și se opri lingă patul omului care dormea. Suflă o dată mintoasă, trezindu-l. — Ce-i cu pustietatea de cămin cultural din Cehal? — Fondurile din contribuție voluntară... — Ce-i cu ele? y — Au fost folosite pe ... — Pe cer — Un grajd... — Dar aveați grajd bun! Era . ..un sat și noi am clădit altul, la marginea satului... — De ce? — Ca să putem raporta „construcții noi" la raion, căci de-am repara și înzestra pe cele vechi numai, ... nu s-ar observa „realizări"... Iarna pufin: — Așa, se observă... lipsuri! Dar cu pregătirea căminului cultural pentru iarnă? Sobă, lemne? Iarna își încruntă sprincecenele și ieși. Se gândi o clipă să facă o astfel de vizită și să mai ceară părerea altora despre vitrega soartă a căminului cultural. Dar renunță, căci era aproape dimineață și îi veni în grad o idee mai bună. Să scrie ziarului un articol care să înceapă așa: Vine iarna la Cehal Și-n căminul cultural... Vai, Cehal. .. cehal! MIRCEA POP S8S>ȘS 8888îSȘ8M?8sRtS8S88858888i888888Ș«8«S*ȘiS*^SS 5*S*S*88SSS8S8Ss8»S*588SS88§5»3»S8S||i,J#8S?S58?8 S888388888S*SiȘș8#as8»18S>5*SSSSSiA*S8S85^S88_|88 Sîmbătă, 1 noiembrie 1955. Din viața economică a fabricii „Unio“ Problemele economice ale unei întreprinderi capitaliste sînt de domeniul „secretului profesional“, deoarece muncitorii, inginerii și tehnicienii sînt ținuți la distanță de aceste probleme de către un restrins mănunchi de „interesați“ — acei care beneficiază de veniturile ce le aduce întreprinderea respectivă. In contrast cu acest principiu, în economia socialistă gospodărirea întreprinderilor, secțiilor și atelierelor se face după principiul gospodăririi chibzuite, la care sunt chemați să participe masa mare de muncitori, și tehnicieni, care prin ingineri propunerile făcute și prin măsurile luate aduc un aport deosebit în buna gospodărire a sectorului in care activează. Analizând activitatea colectivului uzinei „Unio“ din Satu Mare, prin prisma bunei sale gospodăriri, ne dăm seama că traducîndu-se în viață propunerile muncitorilor, s-au făcut pași însemnați in direcția îmbunătățirii situației economico-financiare. Cunoscînd că una din pîrghiile principale în lupta pentru dezvoltarea economiei naționale și ridicarea continuă a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii o constituie reducerea prețului de cost al producției, incă de la începutul anului colectivul uzinei a luat o serie de măsuri menite să ducă la reducerea prețului de cost, în care scop a fost antrenat întreg colectivul de muncitori și tehnicieni pentru descoperirea tuturor resurselor interne. Datorită acestor lucruri s-au obținut rezultate bune în ceea ce privește reducerea cheltuielilor de producție. Astfel, în luna septembrie, colectivul uzinei a reușit să reducă prețul de cost. El a reușit sa obțină la prețul de cost economic în valoare de 629.000 lei, iar de la începutul anului și pînă în prezent economiile la prețul de cost se ridică la peste un milion lei. Făcînd o comparație cu realizările obținute în anul trecut, vedem că in cursul anului curent, muncitorii de la „Unió“ Satu Alare au livrat industriei noastre vagoane de 10 tone cu 12 la sută mai ieftine ca anul trecut, lanțuri pentru raclete cu 6 la sută, vagoneți de mină cu aproape 10 la sută mai ieftin, iar costul transporturilor cu raclete este în prezent cu 6 la sută mai mic decît în anul trecut. Din economiile realizate la prețul de cost în cursul anului curent, s-ar putea construi 12 vagoane de călători, 40 vagoane de 10 tone sau 313 vagoneți de mină. Aceste însemnate realizări n-au fost desigur întîmplătoare, ele își au izvorul în munca asiduă depusă de întregul colectiv de muncă al acestei uzine. Aceste rezultatele muncitorilor, tehnicienilor datoresc care mobilizați de comuniști au introdus în procesul tehnologic un regim strict de economii, ceea ce a și determinat de altfel reducerea simțitoare a consumului specific de materiale, în urma cărui fapt s-au realizat pînă în prezent economii la materiale și materii prime de peste 600.000 lei. De asemenea, s-a dus o luptă susținută împotriva risipei și a reducerii cheltuielilor de regie pentru secțiile de fabricație și pentru uzină în urma cărui fapt la acest capitol s-au obținut economii in valoare de 50.000 lei. Privită în ansamblu este indiscutabili că uzina „Unio" a pornit pe calea succeselor, iar frumoasele rezultate obținute pînă în prezent sînt demne de toată lauda. Analizînd însă mai departe problemele economice ale acestei fabrici se constată că în activitatea ei economică mai există încă unele deficiențe. Așa de pildă, vedem din bilanțul semestrului I a.c. că nu a fost realizat planul de Încasări, datorită cărui fapt nu s-a făcut vărsarea beneficiilor către stat. Acest lucru denotă că colectivul acestei uzine mai are de muncit pînă la desăvîrșirea unei gospodăriri socialiste in totalitatea ei. Pentru a înlătura aceste deficiențe trebuiesc luate măsuri serioase pentru ca livrările de produse, să se facă în mod ritmic, lucru care atrage după sine realizarea planului de încasări, lichidarea stocurilor supranormative și accelerarea circulației fondurilor bănești, iar în ultima instanță vărsarea către stat a beneficiilor realizate. AUGUSTIN MUREȘAN Cu cîntec și voie bună Dimineață răcoroasă de toamnă. Rind pe rind, cu pachețele de mîncare în miini, elevii ciclului II s-au adunat in fața școlii din Halmeu. — Cu ce mergem, tovarășe profesor? Vine repede mașina?... își manifestau unii nerăbdarea Diriginții Eugenia Bodilă, M. Silișteanu, V. Căpîlnean, făceau ultimele verificări. — A sosit mașina, a sosit mașina! — In ordine, în ordine copii— strigau profesorii. Dar parcă-i mai auzea cineva? Cu ai bate din palme erau în mașină cu toții. Elevul de serviciu a avut ce munca. Doar micuții ciclului I priveau supărați spre cei ce plecau... Ce de cîntece, ce de voie bună pînă la gospodăria agricolă de stat! Ajunși aici, fiecare clasă a format o echipă. Diriginților le-a revenit rolul de a conduce echipele ce s-au chemat la întrecere încă pe drum. Munca a început, cu elan, tinerește. Copiii au scos cartofii. Apoi au făcut un foc de tabără, au cvntat... Soarele depășise de mult zenitul. S-a trecut la constatarea rezultatelor, la cântărirea cartofilor. — 5.760 kg cartofi care se adaugă altor 5.420 kg strinși cu două zile înainte. Vasile Cîmpeanu corespondent Brigada celor 4 frați Curtea uzinei electrice e ca un adevărat șantier de construcție. Grinzi, grămezi de balast, saci cu ciment, macarale, betoniere, oameni într-un du-te-vino, un furnicar adevărat. Spre hala de mașini apar șanțuri în care sînt așezate cabluri și țevi. Lucrările de montaj sînt conduse și executate de oameni sprinteni, cu toții tineri. Am aflat că sînt de pe alte meleaguri, trimiși aici de Trustul de construcții și montaj din București. O brigadă vestită. Brigadă care are ca nucleu principal pe cei 4 frați electricieni — frații Bocicor. Cu tovarășul Nicolae Bocicor — șeful brigăzii —am vrut să stau de vorbă. Ce-i drept era o treabă nu prea ușoară. E foarte ocupat, sfaturi tehnice, dădea dispoziții, controla bunul mers al muncii. După o strîngere caldă de mîini, șeful brigăzii răspunde scurt și concis, dar tot mai pasionat despre munca lor, despre importanța acestei munci. — Acum aici la Satu Mare lucrăm la montarea unui generator electric de 2.200 c. p. Apoi subliniază cu tărie importanța muncii lor pentru acest oraș. Munca lor va birui greutățile existente pînă acum în aprovizionarea întreprinderilor, instituțiilor, a cartierelor și satelor din împrejurimi cu curent electric. Cunoaște efectul municiilor, doar nu e primul oraș și nici ultimul, unde brigada fraților a lăsat amintiri pline de recunoștință în inima multor cetățeni. Povestea despre brigadă e pătrunsă de aceeași pasiune pentru muncă și meserie. Caracteristicile brigăzii ? ... Buna cunoaștere a meseriei, disciplina și munca conștiincioasă, de calitate care asigură buna reputație a brigăzii. Din cei 10 frați 6 sînt colectiviști în gospodăria agricolă colectivă din sat. Și ei se bucură de aceeași apreciere. Vedeți sîntem o familie mare — declamă zîmbind interlocutorul meu. La întrebarea — cînd vor fi gata lucrările de montaj, răspunsul e bine chibzuit. — Bazat pe experiența brigăzii, ritmul accelerat de muncă va asigura terminarea instalațiilor încă înainte de venirea iernii. Noi știm — a spus maistrul — că perioada de iarnă este o perioadă de vîrf la consumul energiei electrice în toate sectoarele. Lucrează cu elan cei 4 frați și ceilalți ai lor din brigadă: Nicolae Panait, Matei Stanciu, Ioan Agrigoroaiei, Gheorghe Chifu pentru ca să pună în mișcare cu 30 zile mai devreme agregatul care va asigura o mai bună aprovizionare cu curent electric. I