Pentru Socialism, octombrie 1971 (Anul 21, nr. 5498-5524)
1971-10-14 / nr. 5509
2 PENTRU SOCIALISM ÎN PLINĂ ASCENSIUNE După opt luni de la înființare asociația intercooperatistă de îngrășare a tineretului bovin, prima de acest gen din județ, se pare că a învins o bună parte din greutățile inerente oricărui început. In sprijinul acestei constatări vin o seamă de calcule economice, fapte, care atestă că munca consiliului de administrație a dat roade bune. Desigur, ca în orice întreprindere și aici în centrul atenției se menține în permanentă realizarea principalilor indici de plan. Eforturile întregului colectiv îndreptate spre atingerea unor parametri mai ridicați la creșterea sporului în greutate vie s-au soldat cu obținerea de rezultate promițătoare. Dacă în primul trimestru al anului indicele acesta a fost foarte scăzut, nedepășind în medie 200 —300 grame pe zi, în prezent s-a ajuns la 700 grame/zi pe cap de animal (plan 660 gr). Un asemenea succes a concurat fără doar și poate la realizarea și depășirea producției marfă. Etalonul hărniciei îl constituie livrările, contribuția adusă de asociație la aprovizionarea populației cu carne. A Astfel în cele 3 trimestre, de aici au fost expediate 449 capete bovine îngrășate, cu o greutate totală de 131,6 tone. Din acestea 107 tone au intrat în consumul intern, iar 24 tone la export. De curînd alte 90 de animale în greutate de 27 tone au luat calea exportului, planul fiind realizat și cu mult depășit la acest capitol important. Tendința de a depăși concomitent sarcina de livrări pentru consi sumatorul intern merită, de asemenea, a fi evidențiată. Este demnă de amintit strădania conducerii de a mări continuu greutatea animalelor la livrare. Așa s-a ajuns la o medie de 200 kg (la intern) și 305 kg (la export). In acest fel s-a reușit ca din cele 187 tone de carne cît este planul anual, în mai puțin de nouă luni să fie livrate 158 tone. Sunt așadar Șanse mari ca în ultimul trimestru să se facă un nou salt în direcția depășirii planului economic. Desigur că acest proces nu se desfășoară lin, fără dificultăți, cum s-ar putea crede la prima vedere. Optimizarea producției cere muncă, eforturi mari și continue. Comuniștii de aici au pus pe primul plan preocuparea și grija pentru asigurarea furajelor. Experiența iernii trecute când trebuiau învinse greutăți enorme pentru a umple zilnic ieslele cu fîn cumpărat și transportat de la mari distante a fost o lecție. S-au tras învățăminte. Acum sunt adunate și depozitate in condiții corespunzătoare 624 tone de fîn iar 320 tone nutrețuri au fost însilozate. Nu e suficient nici aceasta. Sunt necesare 1000 tone fibroase. Deficitul va fi suplinit în mare măsură prin cocenii de porumb. In această toamnă asociația însămînțează 200 ha cu secară, produs cu care în anul viitor se va completa baza furajeră, întreaga suprafață va fi amendată și fertilizată cu 250 kg ha superfosfat în combinație cu 200 kg azotat de amoniu. Pe terenurile mai slabe doza de azotat de amoniu se dublează. Aplicînd o asemenea tehnologice conducerea asociației mizează pe o producție bună de secară. Numai că, așa cum ne explică tovarășul inginer Vasile Cosma, directorul asociației, baza de aprovizionare a C.A.P. din Baia Mare nu onorează tractul conform graficului conde livrare, stabilit. In loc de 900 tone amendamente cît trebuia să sosească Intre 1—20 septembrie, au fost livrate doar 250 tone. Aceasta creează greutăți mari și chiar prejudicii prin întîrzieri la semănat și nerespectarea epocii optime. Tovarășul Cosma ne relatează, de asemenea, cu satisfacție despre o producție bună de porumb. Pe o suprafață de 70 ha s-a evaluat o recoltă de cca 4000 kg boabe la ha. Se ivesc însă și aici probleme, greutăți cu depozitarea produselor. Bunăoară cu brigada de construcții de la C.A.P. Vălenii Șomcutei s-a încheiat din timp un contract pentru construirea de patule. ignorînd obligațiile asumate la data de 15 septembrie lucrarea nu era nici măcar începută. Asociația intercooperatistă din Mireșu Mare este pe drumul cel bun. Perspectivele de dezvoltare sunt clare certe. La sfirșitul anului vii și tot efectivul de bovine va ajunge la 2000 capete— asociația devenind deci o adevărată fabrică de carne. Un colectiv de oameni inimoși se zbate, își înzecește eforturile pentru a pune la punct lucrurile învingînd rînd pe rînd greutățile, obstacolele ce se ivesc în cale. N. SZÖBEL Asociația iefer cooperatism pentru îngrășarea bovinelor ®»8SR!HP0KSI*® lB!tae!E3!fB ®! HM EI SfJLS ® Ca niciodată pînă acum, frumoasa comună Seini cunoaște înnoiri pe toate fronturile: unitățile economice își lărgesc baza de producție, se construiesc străzi, locuințe etc., obiective, care vor contura profilul unui viitor oraș industrial-agrar. Se înțelege că obiectivele construite, cu termen de predare la sfîrșitul acestui an, sînt așteptate ca pîinea caldă și pe bună dreptate. Dar față de timpul înaintat, există unele semne de îngrijorare pentru stadiul unora din ele. Cele mai importante fonduri au fost alocate Fabricii „Seineana* 1", care prin cele peste 4 milioane de lei fonduri cuvenite, își va spori producția cu cca. 50 la sută, în etapa finală și cu 35 la sută începînd cu prima zi din anul viitor. —Apreciez, ne-a spus tovarășul Nicolae Ilie, directorul fabricii, că pînă acum constructorul (n.n. Grupul nr. 1 Baia Mare) a muncit bine, a executat lucrări de calitate, terminîndu-ne mai devreme sălile preselor, pentru drojdie uscată, cea de ambalat, grupul sanitar etc. Ajutorul constructorilor ne-a facilitat continuarea fără întrerupere a producției, ceea ce a și făcut să putem produce peste plan 43 tone drojdie și 250 hl ötel alimentar. Pînă aici toate bune. Mai departe însă tovarășii din conducerea întreprinderii ne-au mărturisit îngrijorarea fată de celelalte lucrări, care trebuiau atacate, dar constructorul și-a redistribuit forțele spre alte obiective. Aici ar fi vorba în primul rînd de demolări de planșee vechi, de recondiționarea halei principale Unde urmează a fi montate două linii de fermentare și alte lucrări. Or, acestea sunt tocmai lucrări care condiționează sporirea producției. Ne întrebăm ce așteaptă constructorul de n-a trecut la execuția lor? Să fi uitat oare că au mai rămas doar două luni și jumătate din acest an? Să fi uitat că trebuie montat utilajul și efectuat rodajul? Pe șantierele seinene De la „Seineana", pe șantierul de drumuri. Pentru anul acesta constructorul are în plan betonarea drumurilor spre complexul avicol, spre cel de creștere a porcinelor și spre ferma I.A.S. Pînă acum, e drept, s-a lucrat în ritm susținut, dar dacă luăm în considerare că această operație nu se poate executa pe frig și mai ales că s-au întrerupt lucrările de vreo patru zile, după cum ne spune tovarășul maistru Vaier Buzura, trebuie să spunem că lucrările sunt în pericol de a nu fi terminate. Singura este accelerarea lucrărilor, soluție folosind timpul bun din această lună. Afirmăm aceasta pornind de la faptul și calculele care atestă că numai la Complexul avicol și rin mirrinp mai fr^humo f,nt-*'na‘ aproape 1.000 m.l. de bandă, iar la ferma agricolă încă 900 m.l. de drum. Or, aici nu s-a turnat încă nici un metru cub de beton! E drept, am vizitat aici la Seini și lucrări care sunt gata de predare, așa cum sunt cele de la stația-trase a I.R.E. și complexul de porcine. Și aici, însă, mai este de lucru, la unele „mărunțișuri", iar timpul trebuie drămuit cu grijă, mai ales că, după constatările noastre, efectivele pierd timp cu mutarea de la un loc de muncă la altul. Lucrarea cea mai periclitată, însă, e blocul de locuințe ce se construiește în „noul centru" de lîngă gară. Ni s-a părut curioasă orientarea maiștrilor de aici în atacarea lucrărilor: s-a început finisajul exterior, în timp ce în interior nu s-au efectuat nici măcar zidurile despărțitoare, fapt ce a făcut ca pînă la această dată să nu poată fi începute lucrările de finisaj interior, instalațiile etc. E drept, aici n-au fost zidari la discreție, dar și la cei existenți nu li s-a asigurat de lucru la capacitatea lor și n-au fost orientați spre lucrările mai importante. Măcar acum, ,,în ceasul al 12-lea", Se impun din partea șefului de șantier și a maiștrilor, măsurile care să asigure predarea la termen a acestui obiectiv. T TOHATAN ÜLM TIMPUL HAMAS TREBUIE FOLOSIT LA MAXIMUM PENTRU ONOAREA COLECTIVULUI Am plecat la Ulmeni cu gindul să scriu un material critic ce intenționam să-l intitulez „Întreprinderea industrială de prefabricate Ulmeni — pe cea mai joasă treaptă a productivității muncii.“ In sprijinul acestui titlu urma să fac uz de citeva argumente plauzibile din viața întreprinderii. Pentru a le recolta m-am adresat tovarășului Ioan Trifu, directorul întreprinderii. — Cum stați cu productivitatea muncii? — E realizată în proporție de 103,5 la sută. — Nu se poate. In carnetul meu am notată, de la statistică, o cifră mult mai mică: optzeci și citeva procente. — Ea corespunde realităților din luna august a anului curent. De atunci au intervenit mari schimbări. Priviți! Și directorul îmi pune in față o situație proaspăt întocmită, cea a realizărilor pe luna septembrie și pe 9 luni din acest an. Cum rezultă din ea, productivitatea muncii a fost realizată pe 9 luni, în proporție de 101,4 la sută, iar pe luna septembrie, in proporție de 103,5 la sută. Deci, nici un argument plauzibil care să mă îndreptățească la scrisul unui material critic. Faptul m-a determinat să trec la investigații de altă natură. Astfel, am aflat că, în luna august, din lipsă de materie primă — ciment — lucrătorii sectorului prefabricate au pierdut aproape 10 zile de muncă. Consecințele slabei activități a serviciului de aprovizionare își spunea cuvîntul. In mod firesc toată lumea intrat în alertă. La organizația a de partid, conducerea întreprinderii, in toate secțiile de producție ce realizează prefabricate, oamenii discutau, chibzuiau asupra a ceea ce trebuia făcut pentru ieșirea din impas. Gândirea colectivă și-a spus cuvîntul: trecem cu toate forțele la revizuirea și repararea liniilor tehnologice, crearea de stocuri cu agregate de balastieră, descongestionarea suprafețelor de producție, astfel incit să creăm condiții optime de lucru care să ne permită recuperarea cit mai grabnică a pierderilor. Trec mai multe zile de încordată și rodnică muncă consacrată pregătirilor. In sfîrșit, sosește un prim vagon cu ciment. Mult așteptata materie primă este descărcată intr-un timp record. Oamenii reiau lucrul din mers. Intre timp, sosesc alte și alte vagoane cu ciment. „Materie primă este din belșug, utilajele funcționează din plin, ireproșabil. Sunt și stocuri suficiente cu agregate de balastieră Trebuie folosite din plin pentru recuperarea rămînerilor în urmă", a zis ținui. Părerii lui i s-au asociat, rînd pe rînd, un muncitor, altul, încă șapte, zece, pînă la ultimul. Și au luat o hotărire colectivă: pină la redresarea situației vom munci în schimburi prelungite. Urmarea? Producția globală (pe nouă luni) realizată in proporție de 103 la sută, iar pe luna septembrie, in proporție de 103,5 la sută. De asemenea, valoarea producției marfă a fost depășită cu 6,6 la sută pe luna septembrie, iar față de 9 luni ale anului trecut volumul acesteia a crescut cu peste 12 la sută. — Ce v-a determinat să faceți asemenea eforturi? — Era in joc onoarea întregului colectiv, ne răspunde betonistul Ioan Păcuraru, unul dintre comuniștii care, prin exemplul personal i-a dinamizat în muncă pe toți. Din acest răspuns, ce degajă multă responsabilitate muncitorească, am aflat, de fapt, in ce constă forța colectivului întregii întreprinderi atunci cind are de învins greutate, în conștiința lor de a neobosiți luptători pentru înfăptuirea sarcinilor trasate de cel de-al X-lea Congres al partidului cu privire la sporirea producției de materiale de construcții. Orice răminere in urmă constituie, cum bine afirma betonistul nostru, o inadmisibilă tentativă de știrbire a onoarei colectivului din care faci parte. CONSTANTIN JOSAN I B3»nifa M9ia fi SBBaME«eMae E I I î j.„Compozitorul“ din í Dumbrava ^— Iți amintești, bade Moșuț, că in anul trecut ai luat împrumut de la noi de la cooperativă 1.100 bucăți de țiglă? — îmi amintesc, măi fecior. Cum să nu-mi amintesc, cind 1 chiar tu mi le-ai dat? ^ — Acum n-am mai zice că t ți le-am dat împrumut ci că l DJe-am vindut. Adu-ne degraba 1.300 de lei și alta n-ai treabă cu noi! 1 Dialogul de mai sus a fost purtat între 4 ochi in biroul cooperativei agricole de producție din Dumbrava între : Gheorghe Leșe, contabilul șef al cooperativei, și Alexa Moșuț, din satul Dobricu Lăpușului, într- una din zilele toamnei anului 1966. Peste citeva ore de la această discuție A. Moșuț a adus cei 1.300 lei și i-a înmîțnat lui Gh. Cupșe pe atunci vicepreședinte al cooperativei. Acesta la rîndul său a predat banii contabilului șef, Gh. Lere, care i-a băgat in ... propriul său buzunar. * „Pofta vine mîncînd“, spune un proverb. Alg și cu Gh. Leișe. La scurtă vreme după ce a „ciupit“ cei 1.300 lei — a măsuit un Stat de plată — transformînd suma de 3407 lei in 4708 lei. „Cîștigul“ de 1.301 ’ lei l-a pus de asemenea la „păstrare“ in buzunar, „Merge treaba", își zicea în sinea lui măsluitorul, văzind ca nimeni din conducerea co-operativei sau de la județ nu i se sesizează de matrapazlîcurile sale. Stimulat de bunul mers al afacerilor, măsluitorul a pus bazele unui viitor cinstec, pe care-l fredona in orele I de „răgaz“: „Ce frumoasă este viața / De contabil dimineața ! Dimineața pe răcoare / Cu , bănuți în buzunare ! Vremea trecea, iar Gheorghe Leje continua să ciupească din avutul cooperativei. La o parte dintre cetățenii cărora cooperativa le-a dat pășune pentru animale, printre care : A. Petruș și T. Mureșan din I Stoiceni, V. Cupșa, I. Oană și I. Cimpean, din Dobric, Gheorghe Leje le-a încasat banii datorați eliberându-le, cite o chitanță de fabricație proprie. Banii încasați ca de obicei nu au mai fost evidențiați în scriptele cooperativei, luând, de asemenea, drumul buzunarelor contabilului. Dar, ce să mai lungim vorba. In cîțiva ani, măsluitorul compozitor a adus cooperativei agricole din Dumbrava un important prejudiciu, ieri „Am avut o serie de chestune prevăzute. Trebuia să iau de undeva bani, se scuză Gh. Lete. In anul 1966 a trebuit să plătesc o cantitate de motorină tractoristului Ioan Nistea, iar în anul 1967 am fost nevoit să achit casarea pentru două tinere sosite in practică în unitatea noastră. Argumentîndu-i-se că mecanizatorul I. Nistea a decedat in anul 1965 și că sumele pe care le-a încasat de la Ion și Alexa Petrehuș și pe care pretinde că le-a folosit la achitarea eleve contravalorii cazării unor practicante nu au fost evidențiate nici la intrare nici la ieșire în actele cooperativei, acesta nu a mai avut ce zice. Argumentul său „forte“, acuma după ce a fost justiției, a rămas doar diferit acela că prejudiciul material pe care l-a adus cooperativei a fost recuperat. Este adevărat că prejudiciul a fost în bună parte recuperat. Cum rămîne cu contabilul? A fost el destituit sau cel puțin suspendat din funcție? Aș! Se pare că organele de resort s-au situat pe poziția spectatorului distant din lojă. I. PRIBOI Panou de onoare: ANA CHEREJI, muncitoare la întreprinderea de industrializare a laptelui Baia Mare B I I I Joi 14 octombrie 1971 Pe urmele materialelor publicate „Ițele telefoanelor“ Am primit următorul răspuns din partea Oficiului municipal de poștă și telecomunicații Baia Mare la articolul publicat în ziarul din 28 septembrie: ..La data de 29 august, semnatarul articolului, A. Varhamtovschi, făcut o comandă cu un abonat din Cluj. Telefonista de serviciu a făcut numeroase apeluri la numărul solicitat. Dar, abonatul din Cluj n-a răspuns. Abia la ultimul apel, la ora 22,08 s-a obținut legătura și s-a efectuat convorbirea. Aceste apeluri, ca și faptul că telefonul abonatului din Cluj a fost deranjat, ne-au fost confirmate. Apelurile făcute pentru Cluj cu prefix 951 au înregistrat greșit un apel pentru Timișoara cu prefix 961. Asemănarea de prefixe a favorizat apelul eronat. Vă asigurăm, că îmbunătățirea activității de servire a abonaților stă permanent în atenția noastră. Articolul în cauză ne-a ajutat în această privință“. AR FI LOGICOARE ? ! Conducerea secției l-a chemat, urmărind un scop bine definit, să explice de ce absentează nemotivat, fapt ce pune sub semn de întrebare creditul încrederii de care a beneficiat datorită priceperii lui profesionale. Surprins de așa atitudine, cel în cauză privește la oamenii care l-au pus pe drumuri, simulînd multă nedumerire. Ii privește cu mîndria omului în al cărui suflet nu a putut încolți regretul pentru greșeala săvîrșită. I De ce? Fiindcă este prea mîn■dru din fire, se crede mai mult decit perfect. I se pune o întrebare. El răspunde prin alte șapte întrebări. Bineînțeles , ocolind răspunsul „diplomatic", la obiect, nici una in stare să justifice absențele-i nemotivate din serviciu. Urmează alte și alte întrebări. Le ascultă vădind o arogantă stăpînire de sine. Pentru ca în cele din urmă să izbucnească: „dezaprob gestul dumneavoastră... n-aveți pic de atitudine tovărășească... nu sunteți în stare să mă înțelegeți“. Cu siguranță că omul ar fi găsit înțelegere. Dar pentru asta era nevoie să prezinte un argument cît de cu convingător. ..Pledoaria“ lui, împănată cu fel de fel de acuzații la adresa celor care îi supliniseră lipsa de la serviciu, a fost mai mult decit banală. Neacceptind-o, tovarășii din conducere durau să-l se străscoată din vînzoleala în care s-a cuibărit cu gîndul că poate lucra oricum. — Ne-ați lipsit ca mina dreaptă, încearcă unul să-i explice. — Dacă-i așa, atunci trageți o linie peste nemotivate. Considerați că am fost învoit. Conducerea nu acceptă. Pentru că socotește nedrept a trece cu Vederea lipsurile ne motivate. J înfuriat, omul în cauză intervine brusc in discuție, plansind socratic o povață, îi Cer câți să judecați logic lucrul ” zile. ! Logic ?! Doar a fost chemată în virtutea unei logici cit se poate de clare, logică ce nu admite cocoloșirea lipsurilor. Ea a dat posibilitate judecătorilor ad-hoc ai cazului în speță să-l determine pe „Insculpat“ să-și recunoască vina. I Și bine a făcut. Căci, logic gîndind, se pune o întrebare! g ce s-ar întîmpla oare dacă, într-o bună zi, de la serviciu I ar lipsi nemotivat toți colegii de muncă ai lui A.D., tehnician la S.I.L. Tăuții de Sus? Ar fi oare logic? C JDERI NOTĂ