Pentru Socialism, noiembrie 1971 (Anul 21, nr. 5525-5549)
1971-11-26 / nr. 5546
s * V i :EN?K\ •; PROLETARI DIN TOATE ȚARILE, INIȚIVAL ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN MARAMUREȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Nk In metalurgie neferoasă -obiectivul pvalorificarea complexă a produselor miniere Cincinalul pe care-l materializăm înseamnă pentru metalurgia neferoasă a țării un pas înainte în direcția valorificării superioare a produselor re, a acestei miniebogății a subsolului patriei noastre destinată sporirii continue a potențialului economic, al României socialiste. Despre obiectivele ce stau în fața metalurgiștilor și preocupările lor în acest context, ne-a vorbit tovarășul ing. Dumitru Jeana, directorul Centralei industriale pentru metale neferoase și rare din Baia Mare. Uzinele aparținătoare centralei noastre prelucrează și introduc în circuitul economic întreaga cantitate de metale neferoase și rare, cu excepția aluminiului. Creșterea producției din actualul cincinal ce revine unităților noastre este de 25 la sută, față de nivelul din 1970 și ea implică concentrarea tuturor tortelor spre o valorificare superioară a produselor miniere, obținerii pe cale industrială a unor noi metale, lichidarea pierderilor de metale, de orice natură ar fi aceste pierderi. Din sarcinile amintite, uzinelor băimărene din cadrul noastre le centralei revine misiunea de a realiza peste o treime, cu accent pe sporirea producției de cupru, acid sulfuric, a derivatelor ce rezultă din prelucrarea lor, ca și a unei largi game de produse chimice. Pe linia pornită, concomitent cu dezvoltarea sectorului se va adunei în continuare sistematizarea și profilarea uzinelor? — Da! Mai întîi aș menționa că metalurgia plumbului ca și a zincului urmează să o concentrăm la uzinele din Copșa Mică, urmînd ca la Baia Mare să se prelucreze concentratele de cupru. Tot la Baia Mare se va continua valorificarea plumbului în obținerea unor produse cum ar fi laminatele. In acest context, transformări esențiale urmează să se materializeze la uzina Firiza. Aici, se va trece pe metalurgia cuprului, gazele de sulf urmînd să ducă la creșterea accentuată a producției de acid sulfuric, iar suprafețele eliberate vor fi adaptate producției de piese de schimb necesare uzinelor noastre. De asemenea, în acest cincinal, la uzina Firiza va prelucrarea începe minereurilor de bioxid de mangan existente în județ. La platforma Baia Mare se va dezvolta și diversifica producția pulberilor greu fuzibile și a oxizilor de plumb— Ce fonduri de Investiții sunt alocate Centralei industriale pentru această etapă? — E vorba de crearea capacităților de prelucrare, de sistematizarea și modernizarea uzinelor noastre. In acest sens la dispoziție avem fonduri importante de investiții, loc de seamă Un îl ocupă obiectivele vizînd purificarea mediilor de lucru și ambiante, combaterea poluării apelor cu chimici sau agenți fizici. — Directivele Congresului al X-lea al PC.R.. stabilesc jaloanele unui salt calitativ general. Cum va fi el înfăptuit în metalurgia neferoasă? Convorbire consemnată de T. TOHATAN (Continuare în pag. a 3-a) Simetrie industrială. Foto: F. SZABD ♦ Anul XXI nr. 5546 Vineri 26 noiembrie 1971 ■* 4 pagini — 30 bani Echipa condusă de Filip Chendeș sapă galeria direcțională pe filonul Gutin la E.M. Cavnic. Ea obține, datorită priceperii șefului său, a organizării muncii, succese deosebite. COMUNICAT COMUN cu privire la vizita în Republica Socialistă România a președintelui R. S. F. Iugoslavia, Iosip Broz Tito La invitația tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general Partidului Comunist Român, prealședintele Consiliului de Stat Republicii Socialiste România, toalvarășul Iosip Broz Tito, președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, președintele Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, a făcut o vizită de prietenie în Republica Socialistă România în zilele de 23 și 24 noiembrie 1971. înalții oaspeți au vizitat cu acest prilej Municipiul Timișoara, întreprinderile industriale „Electromotor" și „Industria Lunii” și s-au întreținut prietenește cu muncitorii, tehnicienii și inginerii acestor întreprinderi. Oamenii muncii din orașul Timișoara au făcut o călduroasă primire înalților oaspeți — expresie vie a sentimentelor de prietenie și stimă reciprocă ce caracterizează relațiile româno-iugoslave. In timpul vizitei, au avut loc convorbiri la Timișoara între secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și președintele Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, președintele Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, Iosip Broz Tito, la care au participat: Din partea română, tovarășii: Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România, Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Siie Verdeț, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Emil Drăgănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, președintele părții române în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Corneliu Mănescu, membru C.C. al P.C.R., ministrul afaceriilor externe, Vasile Vlad, membru supleant al C.C. al P.C.R., șef de secție la C.C. al P.C.R., Ion Florescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., șef de secție la C.C. al P.C.R., Constantin Mitea, membru supleant al C.C. al P.C.R., consilier la C.C. al P.C.R., Vasile Șandru, ambasadorul Republicii Socialiste România în R.S.F. Iugoslavia, și Gheorghe Colț, director în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea iugoslavă, tovarășii: Gemal Bredici, președintele Consiliului Executiv Federal al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Dragoslav Markovici, președintele Adunării Republicii Socialiste Serbia, membru al Prezidiului Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, Stane Dolani, președintele în funcțiune al Biroului Executiv al Prezidiului Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, Mirko Topavaț, secretarul federal pentru afacerile externe, membru al Prezidiului Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, Dușan Grigorievici, membru al Consiliului Executiv Federal, președintele părții iugoslave în Comisia mixtă româno-iugoslavă de colaborare economică, Iso Njegovan, ambasadorul Republicii Socialiste Federative în Republica Socialistă Iugoslavia România, Marko Vrduneț, șeful ad-înterim al Cabinetului președintelui republicii, Miloș Mejovski, consilierul președintelui republicii pentru probleme de politică externă, Giura Vukolici, în Secretariatul Federal director pentru Afacerile Externe, Murat Agovici, consilier în Secretariatul Federal pentru Afacerile Externe. In cadrul convorbirilor, desfășurate într-o atmosferă prietenească, cordială, de deplină înțelegere și încredere reciprocă, cei doi președinți au efectuat un schimb de păreri privind promovarea în continuare a prieteniei și colaborării dintre Republica Socialistă România , și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, dintre Partidul Comunist și Uniunea Comuniștilor Român din Iugoslavia, problemele actuale ale relațiilor internaționale, precum și problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Ei s-au informat asupra realizărilor, succeselor și dezvoltării viitoare ale celor două țări și au avut un schimb de păreri cu privire la experiența României și Iugoslaviei în opera de construire a socialismului. Președinții Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito au evidențiat cu deosebită satisfacție că prietenia tradițională româno-iugoslavă, întemeiată pe legăturile istorice dintre popoarele celor două țări și pe lupta lor pentru independență națională și progres social, cunoaște astăzi, în condițiile construirii societății socialiste în România și Iugoslavia, o înflorire continuă, multilaterală. Ei au apreciat că în perioada care a trecut de la întîlnirea de la Brdo-Kranj din 3—4 noiembrie 1970, colaborarea bilaterală între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, între Partidul Comunist Român și Uniunea Comuniștilor din Iugoslavia s-a amplificat și s-a îmbogățit în conținut; au devenit tot mai intense și mai fructuoase întîlnirile și schimburile de păreri dintre reprezentanții partidelor și guvernelor, ai instituțiilor, organelor și organizațiilor de partid și de stat, obștești și economice. Această colaborare, care reprezintă o afirmare elocventă a deplinei egalități în drepturi a două țări socialiste suverane și. (Continuare în pag. a 4-a) — Mă întrebați despre activitatea grupelor sindicale? Să fim serioși, multă treabă nu fac ele. Și nici n-au cum. In transporturi nu-i ca într-o uzină, unde toți se află grupați în cîteva secții... Oamenii noștri se urcă pe mașini și pleacă în toate părțile județului, ale țării. Doar lunea, cînd e zi de instructaj ne reîntilnim. încolo s-a zis... Atunci se dezbat toate evenimentele, se critică abaterile de la regulile de circulație și se arată cum stă situația... Noi nu avem timp de ședințe... Am experiență. Din 1960, de cind sînt președintele sindicatului, sincer să fiu, m-am și plictisit... Eu sunt și șef de coloană și am atîtea pe cap nicit nu mai știu cum să mă descurc. Să spună tovarășa Duța dacă nu e așa! E secretara comitetului și cunoaște problemele, s-a plictisit Aceste aprecieri aparțin tovarășului Vasile Bot, președintele comitetului sindicatului de la Autobaza Tg. Lăpuș, unitate care ocupă un loc de cinste în cadrul I.T.A. Baia Mare. Cu adevăr conțin ele, încă nu ne pronunțăm. Deși, subliniem, problema îndeplinirii sarcinilor de transport planificate nu poate fi pusă în discuție. Ba, dimpotrivă, situația încheiată pe cele nouă luni ale anului arată că majoritatea indicatorilor stabiliți în plan au fost nu numai realizați, ci și depășiți. Chestiunea abordată în investigația întreprinsă aici viza modalitățile în care organizația sindicală, grupele sale și organele alese ale acestora, își îndeplinesc atribuțiile cu care sînt investite, felul în care ele își afirmă prezența in toate sectoarele social-economice și cultural-educative ale unității. Or, cunoscînd că tocmai în acest domeniu al vieții interne de organizație mai persistă încă numeroase lacune, interlocutorii noștri s-au dovedit de o surprinzătoare sinceritate. Normal, nici nu s-au încumetat să aducă vreun motiv pentru a justifica de ce comitetul sindicatului nu și-a întocmit plan de muncă pe ultimele două trimestre, pentru ce din luna iulie membrii acestui organ nu s-au întîlnit în vreo ședință de lucru pentru a dezbate problemele care frămîntă colectivul de salariați, despre măsurile ce se impun a fi luate în vederea îmbunătățirii activității cultural-educative ori despre modul în care sînt efectuate pregătirile necesare pe timpul iernii. „In luna iulie am plecat în concediu, se lamenta președintele. După ce m-am reîntors, în luna august, am fost trimis la coloana auto din Cavnic și abia din ziua de 11 octombrie mă găsesc în unitate. Și ce puteam să fac? Totul a rămas în sarcina tovarășei Constanța Duță care s-a dus și ea apoi in concediu. Așa că.. Incontestabil, toți salariații sunt îndrituiți să beneficieze de concediul de odihnă. E acesta dreptul lor legal. Dar din cei 13 membri ai comitetului sindicatului s-ar fi găsit măcar unul care să suplinească lipsa temporară a președintelui ori a secretarului. Cu atît mai mult cu ,cît în acest sens sînt indicații precise. Dar așa se vede treaba că aici, la Autobaza din Tg. Lăpuș, fie că aceste indicații nu sînt cunoscute, fie că este ignorat principiul muncii și conducerii colective. Altfel nu se explică de ce activitatea sindicatului a fost lăsată atîta vreme în voia soartei. „Nu știu ce să spun, arăta, mecanicul Augustin Vlașin, membru al Consiliului județean al sindicatelor. Eu nu prea cunosc multe despre felul în care își desfășoară activitatea comitetul sindicatului și cu atît mai puțin grupele sindicale. Motivul: am fost plecat în străinătate la specializare timp de șase luni. M-am reîntors abia de vreo lună și jumătate. Cert este însă un lucru: activitatea sindicatului nostru este slabă. Grupele sindicale sunt aproape inexistente". „Eu, spunea Augustin Ciorbă, de la coloana auto nr. 1, nici nu știu măcar cine este organizatorul grupei sindicale. Dacă l-aș cunoaște i-aș arăta cît de prost sînt întreținute vestiarele, că două robinete nu sînt suficiente pentru spălatul a peste o sută de oameni". „Nici eu nu-mi cunosc organizatorul grupei, interveni A. PADUREANU in (Continuare în pag. a 3-a)' i m * Teatrul dramatic din Baia Mare, prezintă mîine la ora 19.30, spectacolul „Interesul general“ de Aurel Baranga. Sînt valabile abonamentele F. * De la Direcția județeană Loto- Pronosport sîntem informați că pînă la această dată, în județul nostru, la toate sistemele de joc au fost atribuite cîștiguri în valoare de peste milioane lei, 12 autoturisme de diferite tipuri, din care 6 au fost cîștigate la Loz in plic, 25 de excursii peste hotare. De asemenea, în ultima lună au cîștigat la Loto Traian Govor și Dumitru Ghedan 34.580 lei respectiv, 15.950 lei. La sistemul de joc Loz în plic, Pavel Săsăran și Ioan Grei au cîștigat 20 000 și respectiv 10.000 lei. * La muncitorilor cererea care lucrează în schimburile Ușii, cu începere de la 1 decembrie se introduce o cursă în plus pe ruta Baia Mare—Rus- Cursa pleacă din Rus la ora 20.15, și sosește la Baia Mare la 20.55, pleacă din Baia Mare la 22.30 și sosește la Rus la 23.10 . Tot de la 1 decembrie, la cererea publicului călător se introduce un autobuz în plus pe ruta Baia Mare — Seini. Astfel, numărul plecărilor din ambele sensuri, va fi de 24, în loc de 18, cîte au fost pînă cum. Noul mers este afișat la autogara, de unde, se primesc și informații. * Asociația sportivă „Minaur“ Baia Mare, organizează o reuniune tovărășească, sîmbătă 27 noiembrie 1971, orele 20, în localul braseriei „Transilvania“ își dau concursul soliști muzică ușoară deși populară. Se organizează tombolă. Reuniunea are drept scop strîngerea legăturilor între handbaliștii Asociației sportive „Minaur" și susținătorii ei. Sînt invitați toți iubitorii handbalului. * Luni, 29 noiembrie a.c„ orele 18, în sala de spectacole a Casei de cultură a sindicatelor din Baia Mare, are loc în cadrul Universității populare expunerea: „Prieteni ai fotbalului“ (cursul „Olimpiadele de-a lungul anilor"). Conferențiază Cristian Țopescu, redactor la Televiziunea Română. * La Muzeul județean, expoziția „Prezențe artistice la Baia Mare, 1896 —1971“, poate vizitată zilnic înfiare orele cu excepția ti—19, zilei de luni. Acum vreo doi ani, un profesor de școală, iubitor al artei scenice, mi se plingea: vine prea puțină lume la teatru. In această „puțină lume“ — adăuga el — se numără destui elevi, care nu vin atît pentru plăcerea lor, cît ca să facă plăcere profesorilor. Faptele sînt fapte, dar profesorul nostru trăgea de aci niște concluzii, pentru mine cel puțin surprinzătoare. Dacă lumea nu vine la teatru — susținea el — de vină ar fi... școala. Da! Cică școala ar fi datoare să le dezvolte tinerilor gustul pentru frumos, pentru cultură, inclusiv pentru teatru. Departe de mine intenția de a minimaliza rolul școlii" Țin minte că, atunci cînd eram copil — în vremea fostului regim — era destul ca profesorii să ne recomande un film, o piesă, o carte, ca noi, puștii, de-ai dracului, s-o ocolim. Dar astea se petreceau în vremea regimului burghezo-moșieresc. Fără îndoială că azi profesorii se bucură de mult mai multă autoritate. Pe vremea cind eram eu puști, ne atrăgeau mai mult filmele purtînd inscripția „intrarea interzisă pentru persoanele sub 16 ani". Azi copiii sunt mai evoluați, știu că acest anunț se pune adesea nu atît din motive morale, cu comercialei ca să-i atragă — și abia nu vin. Să ne întoarcem însă la teatru și la raportul lui cu școala. Fără a subaprecia rolul dascălilor in formarea publicului, să ne fie permis a aminti că teatrul este el însuși o școală, ba încă, intr-un fel, o școală mai veche și de mai largă audiență decit școala însăși. Mă gândesc la teatrul antic de acum 2000—2500 de ani. Capodoperele lui — rămase și azi neîntrecute — erau jucate în fața unui public analfabet! Nici exagerare, deși pe atunci nu existau sondaje ca azi, orice istoric teatrolog să poate confirma că publicul atenian era compus în mare majoritate — probabil peste 90 la sută — din analfabeți. Nu mă interesează insă precis gradul lor de instruire, cu faptul că nu urmaseră la vre-o școală. înseamnă că, cel puțin la origine, teatrul era o instituție mai largă decit școala, avea PROPRIILE sale metode de de a-și ATRAGE și FORMA publicul, mai ales că teatrul avea și funcții de școală. CEL PUȚIN în direcția educării estetice a publicului, dar și politice, după cum vedem și azi dintr-un evantai larg de piese, de la Eschile și Sofocle pînă la Aristofan și Plaut. Firește, diviziunea muncii continuat, teatrul nu mai deține a azi poziția de intîietate față de alte arte ale spectacolului, ca altădată, e întrecut — ca rază de audiență — de către cinema, în trecut și acesta, la rîndul său, de puterea de cuprindere a televiziunii. In specificul lui însă, de la nașterea sa — și cu atît mai mult azi, în condițiile socialismului — funcția educației reprezintă nu ceva adăugat, ci un dat înnăscut. A spune că teatrul e o școală nu înseamnă a-i impune ceva străin de specificul său. SERGIU FARCAȘAN (Continuare in pag. a 2-a) ÎNALTA ȘCOALĂ ÎNTRE ORGANIZARE ȘI EDUCAȚIE 1