Pentru Socialism, ianuarie 1972 (Anul 22, nr. 5577-5600)

1972-01-04 / nr. 5577

TINEREȚEA LA EA ACASĂ La cumpăna a­­nilor, fiecare vis e o torță care se ali­mentează din satis­facții și aspirații pe­ măsura focului său interior. Tinerețea e un soare care dă și primește lumină„ contaminînd cu ge­nerozitate, bucurie­­și fericire, iată pri­mele impresii ale [UNK] reporterului din seara în care orașul întreg, zîmbind din mii de lumini, aș­tepta sosirea anului 1972. Revelionul tine­retului băimărean a fost găzduit și de această dată la res­taurantul „Mine­­rul"­, în organiza­rea remarcabilă a­ Comitetului muni­cipal U.T.C. Cîteva sute de tineri din unitățile metalurgiști, miniere­, chi­­miști, constructori, profesori, studenți etc., s-au întîlnit aici pentru a-și fa­ce intrarea în noul an într-o atmosferă înălțătoare, pe mă­sura succeselor pro­fesionale și umane pe care le-au dă­ruit primului an al cincinalului. Intrind in sfera de atracție a stării de spirit pe care o degajă un revelion al tinereții, ne mis­tuie întrebarea: oa­re ce gin­desc acești entuziaști la răscru­­cea dintre ani? Vă oferim­­ cîteva răs­punsuri: „Să-mi crească mare fetița. Primul meu gînd din ceastă seară ei a­­l-am adresat, și-am închinat in sănăta­tea ei. Al doilea gînd mă poartă spre apropiata mu­tare în noul spital, cu alte condiții de muncă și­ evident cu rezultate pe ca­re ni le dorim su­perioare. Dar cîți dintre cei dragi nu merită un gînd în seara asta, soțul mama, cite fapte care dau sens vie­ții nu încununează intîlnirile revelio­nului".“. , (Maria Weisz, asistentă de laborator). „Acord cel din­ții gînd meu, Viorel, soțului ingi­ner la E. M. Șuior“ (Iuliana Bobariu profesoară). „In ur­cușul meu profe­sional spre neîntre­rupta perfecționare mi-aș dori ca în fi­lm! 1972 rîvna de a mă apropia pe­dagogic de elevi să se bucure de un mai mare succes“. (Oltilia Oltean, pro­fesoară). „Pentru mine re­velionul înseamnă o seară de distracție deplină după un an de muncă și efor­turi. E o seară în care mă distrez și nu-mi place să mă uit nici nici înapoi înainte, că acum nu pentru mă gindesc la nimic grav și profund. Le urez succes colegi­lor mei de muncă“.. (Gheorghe Vlasin, lăcătuș). „In general, îmi place să mă gin­desc la viitor și sunt optimistă. A­­cum încălzesc la suflet un vis mare, pe care mi dori adevărat l-aș — Institutul de sub­­ingineri(Rodica Crișan, funcționa­ră). ..De 25 de ani a­­dun in mine cs­te un pic de în­țelepciune și răs­pundere. Mă gindul să cred bate că, ar fi timpul să fac­­o mare cotitură în viață — să mă că­sătoresc. Anul a­­cesta. N-am loc în seara asta pentru alte ginduri" (Cor­nel Butoi, profesor). „Sunt proaspăt logodit și mă gin­desc ld fericire, ca­re poate fi înțele­gere în primul rând pentru a putea fi apoi mai mult" (Ștefan Roman, me­canic auto). „Revelionul e seară a tuturor du­­­pă un an de mun­că îmbelșugat, cu eforturi care ne-au adus satisfacții. 1971 a fost a­­nul in care con­ducerea partidu­­lui, Nicolae tovarășul Ceaușescu, ne-a îndreptat și mai mult privirea asupra ideii de per­fecționare umană pe care trebuie să o așezăm în fami­lie și societate în fața mesei și nu undeva pe la ușă. In această ordine de idei personal nu mă pot lăuda că am cucerit poziții deosebite, dar simt că m-am perfec­ționat. Lupt pe două fronturi — in producție și la li­ceul seral. In au­gust m-am căsăto­rit. Vedeți cite mo­tive am de a mă gindi la viitor. (— Vă numiți Vasile Mu­­reșan VII. In com­parație cu ceilalți 6 de la mina Her­­ja, dv. unde vă si­ Luați?) — Un singur lucru aș putea să vă spun. Toți aceș­ti Mureșeni sunt oameni destoinici care merită să fie urmați. Numele a­­cesta este respec­tat deopotrivă la Herja și la Ardu­­sat, de unde sunt ei de baștină. Simt o deosebită mîndrie pentru ceea ce fac. Și dacă aici acum cint, simt același impuls și în tim­pul lucrului. Nu mă apasă nimic". Plăcerea de cinta, plăcerea de a a munci, plăcerea de a trăi și a fi feri­cit. Exprimată in­tens, în cuvinte pu­ține. E ceasul al doi­lea din noul an. Pretutindeni, pe străzi, în în­suflete­le localuri, duiește gestul găz­dliri. A întîlnit su­și reporterul unul. — Nu vă supă­rați, ce semnifica­ție are acest bu­chet de flori în noaptea de reve­lion? — Nu mă aștep­tam să fiu între­bată. (Pauză). Poa­te o să­ vi­ se­­ pară nepotrivit... Flori­le acestea sunt pen­tru bunica. Ne du­cem spre cimitir. Mi-a dat prea mult pentru întreaga mea viață ca să o pot uita... re Nu. Nu ni se pa­re potrivit. E ceva foarte firesc și omenesc. Doi studenți sosiți pen­tru scurtă vreme în oraș vor apleca cu fruntea in țărînă un gînd și un bu­chet de flori, pen­tru bunica. Chiar in primele ore ale anului. Cită ome­nie! Orașul respiră cu cîntece și ne privește cu o beție de lumină de pe schelele lui de con­structor harnic și ginditor la cele de mîine. Omul a ieșit în poartă cu toată tandrețea să întim­­pine Anul nou du­pă datini, alături cu tinerețea și o­­menia. PFNTFXJ SOCIALISM Aho, aho, copii și frați... Tradițio­nalul Plugușor pornit de undeva în fap­tul serii a înconjurat orașul și s-a oprit în fața unei porți. O dată cu el, stîrnind alaiul străzilor, cete de copii pocnesc din bice, sună din clopoței. De pe cul­mea unui deal buciumul sună pentru a treia oară. Ecoul lui este purtat peste culmi de dealuri și se pierde undeva în hăul munților. După datină, acest semnal aici în părțile Sighetului înseamnă că noul an va începe curînd. La această oră tirzie, o pornim și noi alături de colindători spre o margine de oraș. Salbele de lu­mini multicolore ne conduc parcă în­tr-o lume de basme. La C.E.I.L. revelio­nul se afla în toi. Anul care e pe sfîrși­­te a fost un an rodnic. Lucrătorii de a­­ici au dat peste plan producție în va­loare de multe milioane de lei. La cel de-al 8-lea revelion, peste 30 de țări de pe meridianele globului au aflat de e­xistența și hărnicia acestui colectiv ma­ramureșean. După miile de maramure­șeni care și-au aflat aici un rost în via­ță, in anul care a trecut alți 200 tineri Printre făurarii de mobilă de la C. E. I. S. s-au calificat, devenind buni construc­tori de mobilă. Minutele trec­­a ora 12. 12 bătăi de gong — iar apoi tradiționala urare ,,La mulți ani!" răsună din sute de piepturi. Anul nou află mesele încărcate, cupele cu vin pline. Directorul general al C.E.Î.L., tovarășul Gheorghe Grünstein, felicită colectivul pentru succesele ob­ținute, le urează multă fericire și noroc în Noul an. Orchestra „atacă" o melo­die populară. In iureșul horii se prind cîteva generații de oameni. Veteranul Vasile Măran, tinerii Lucreția Blaga, Geta Marchiș și alții, însoțind urătorii ajungem la reve­lionul lucrătorilor din sănătate. Aici tradiționalul Plugușor aduce o veste bună. La ora 0,5 la maternitate s-a năs­cut un nou cetățean. Nu se știe precis cum îl cheamă. Se știe doar că e un flă­cău zdravăn de 3,5 kg. Mama lui e să­nătoasă, după cum ne spune medic Constantin Alexandrescu, tînărul care în această noapte este de serviciu pe maternitate. După dans, relaxarea se pune. Dansul , sarea și piperul revelionului. Odată cu lumina, urări și ginduri bune.. Cîteva clipe încă și ma­rele orologiu al timpului va bate pentru noul an — 1972. Sintem­ la dispece­ratul întreprinderii de re­țele electrice Baia Mare. Așteptăm cu emoție să se dea semnalul de stingere a luminii. Dar nu s-a dat... — Altădată se obișnuia, ne spune dispecerul Iosif Traxler. Acum, o aseme­­menea întrerupere in siste­mul național este contra­indicată. Orice deranjament poate fi periculos, conchide­ el. Și printre dispoziții, răspunsuri, comenzi... urămi de Anul nou, ne în­și treținem cu cei ce stau de veghe la dispecerat, de ve­ghe la zeci de aparate ce înseamnă „lumina optimă“ in miile de locuințe în ca­re se întîmpină noul an, se sărbătoresc succesele celui precedent. . — A fost un an bun, ne spune Simion Felecan, dis­pecer coordonator pentru rețelele de medie tensiune. Bun pentru că în sistem am avut mai puține deran­jamente, avarii, întreruperi. S-a îmbunătățit sistemul de protecție, s-au automatizat anumite operații, s-au ex­tins rețelele electrice noi. Numai pentru extinderi am cheltuit în anul 1971 a­­proape 30 milioane lei. E ceva! Este și nu puțin, deoa­rece în ritmul noului cinci­nal transportul, distribuția și folosirea energiei electri­ce trebuie să țină pasul cu cerințele consumatorilor — marea industrie, consuma­torii casnici. Tovarășul Pe­tre Iordănescu, director ad­junct al întreprinderii, și el prezent în această noapte la datorie, ne dă cîteva a­­mănunte în legătură cu realizările pe această temă: două stații trafé de 110 Kv puse în funcțiune în 1971, lucru intens la cea mai mare stație trafa din aceas­tă zonă a țării (400 MvA) ce va intra în acest an în funcțiune, stația nouă­­ de conexiuni, zeci de kilome­tri de rețele noi etc. Iată tot atîtea motive de a ne îndrepta gradul spre con­structorii de rețele și stații, care în anul trecut au ma­terializat investiții de pes­te 56 milioane lei. — Am mai făcut un pas spre electrificarea completă a satelor. Acum cîteva zi­le s-au aprins becurile și la Valea Stejarului, Inău, Fericea. .. De aici, de la dispecerat, o dată cu comenzile de di­rijare a energiei și lumi­nii,­­pleacă gîndurile de prosperitate și urările de sănătate ale oamenilor, fa­nați și în această noapte la datorie. tt SîarR Î Ianuarie 1972 Cei de pe ultima cursă Până la sosirea noului an mai sunt încă șase ore. Autogara din Baia Mare își primește ulti­mii călători ai anului cu toate autobuzele gata de plecare. La loc­ul sătF 31 MM 2194 și-a por­nit motorul. Su­bra cursă spre Tg. Lăpuș din 1971.^Șolf­erul Ioan Leșa și încasatorul Ar­­ghir Tira­n^^astîmmir, își găsesc mereu ceva de lucru. * — ’fi-am lUstște, ne spune tov. Leșa. Știm că noi ,­închidem“ pentru 1971 drumul spre Tg. Lăpuș. Mai sînt zece minute pînă la plecare. Cei doi­ s-au domolit, prilej de scurtă discuție. — Ce vă doriți în noul an? — Anul Ști doiknte, ne spune Leșa. Mai tJi­tii sănătate, și.. mrhet de circulație fără pată. Apoi Atfli rnja cum,bine liceul și, a treia, eh, să nu­­ încet g­ jfesc aflu soață bună, fru­moasă și harnică. Rușinos, ca o fată mare, șo­ferul sefarcă la volan și... tace. — Dam­'Bașa a avut' trei dorințe, ne spune vechiul cărăuș__ Arghir Tira, atunci... Mai întii, mîine cînd voi ajunge acasă la l­ău să-mi aflu familia bine, fericită. Și așa să fim tot anul ce vine. Apoi, fiica mea Ruxandra să termine cla­sa a X-a, Louica să aibă parte numai de note bune, iar noi, noi să ne intîlnim voioși și feri­ciți și-n ‘72 ca și acum. .. .In noaptea dintre ani, unii s-au veselit, alții au fost la posturile lor de muncă, așa ca-n toate zilele... Noaptea de Anul nou a fost sărbătorită în fel și chip. Unii s-au dus la restaurante, alții în întreprinderi, acolo unde s-au organizat revelioa­­ne colective, preferat­­ rudele, unii au alții prietenii și mulți, foar­te mulți au stat acasă în familie. Fiecare, in­diferent unde a întîm­­pinat noul an, a ridicat paharul, a închinat pen­tru anul care pentru realizări, înce­pe, pentru vise, idealuri, pentru să­nătate. Cu toții, s-au în­veselit, au glumit, au rîs și au cîntat, la hotarul dintre ani se fac și bi­lanțuri intime Și se în­trevăd în perspectiva a­­nului care începe, noi realizări. Dintre toți acești oa­meni care au sărbătorit revelionul, sunt convins, semnificația noului an au simțit-o cel mai mult, în profunzime, în pers­pectiva unor idealuri, acei care au întîmpinat noul an în casă nouă. De la Oficiul pentru construirea de locuințe, proprietate personală ni s-a spus că în anul care a trecut — 1971 — s-au dat în folosință, în Baia Mare, 498 de apartamen­te. Printre aceste 498 de familii fericite ne-am ales pentru reportaj doar cîteva. Am pătruns în noaptea dintre ani în familia lui Va­sile Mure­­șan, de pe­­ Bulevardul București nr. 11/52, în­treaga familie, Vasile, Ana — soția­ Sorinei — un copil de doi­ ani, Mu­­reșan Apafia — mama capului de familie, Mi­­roșan PanMimon și Ma­ria — părinții soriei Mureșan Vasile și Eca­­terina — cumnați și Ana Jecan, soția prietenului Alexandru Jecan, care in noaptea de Anul nou erau prezenți cu toții in serviciu, la înalta sărbătoare, cu satisfac­ția unor ginduri împli­nite, organizarea reve­lionului în casă nouă. Cuvintele sunt prea seci pentru a reda sentimen­tele trăite, intr-un ase­menea moment. Gazdele au fost peste tot foar­te amabile. Sentimen­te de bucurie ne-au împărtășit și familiile lui Paul Ilieș din bloc, lucrător la același Uzina chimico-metalurgică, plat­forma Ferneziu, învățătorului Ioan familia Cea­ușescu, locatar al apar­tamentului nr. 49 și în familia lui Vasile Nagy, de la apartamentul nr. 72 din același bloc, care a întîmpinat noul an a­­lături de soția lui, Ma­ria. Alături de acest bloc, se află în stare de fini­saj primul bloc turn de pe Bulevardul București și poartă nr. 13. A fost dat în folosință în data de 15 decembrie 1971 și gîndurile, locatarilor in simțămintele noaptea primului revelion au o anumită semnificație. Am intrat. La etajul 6, ne-a deschis Elisabeta Varga, lucrătoare la S.C.V.A. Două fetițe, Emeșe și Agneza, de 6 și 3 ani, se învîrteau pe lingă mamă, dornice s-o aju­te, încropim o discuție cu tatăl fetițelor, Eme­­rik Varga, despre sem­nificația bucuriei. Soția însă ne întrerupe. — Dacă e vorba de bucurie întrebați-mă pe mine. Uitați, încă nu am aranjat totul. Cînd am primit apartamentul nici nu-mi venea să cred. L-am primit de la stat. Vă rog să mă credeți, am plîns de bucurie. Dacă plînsul poate redia și fericirea unei familii, eu vă spun sincer că am plîns de fericire. Mai puteam oare no­ta și altceva în blocno­tes? In acest bloc am mai consemnat ca feri­ciți locatari pe Ioan Polc­­zer, strungar la „Băi­­măreana" și pe Adal­bert Lazăr, din aceeași întreprindere, pe Silviu Morcovescu, de la U.M.M.U.M. și Mircea Spiridon, tată a trei copii frumoși, .,cum alții nu sunt pe lume", și pe frații Petreuș, Ștefan și Ioan, împreună cu fa­miliile lor, acești mara­mureșeni care au dus peste hotare faima cînte­­cului popular local. In noul cartier care se prefigurează pe orizon­tul băimărean, cartieru­l „Gara nouă", am intrat la apartamentul 27, de pe strada Jupiter nr. 3. Locatar, mai mult decit bucuros, Ionel Hort, Șo­fer la întreprinderea co­munală, In casă mai era soția acestuia, Arna, cele două fetite, Doina și An­gela, bunica gazdei, Ma­ria Pop, o femeie de 78 de ani și un prieten de familie, Grigore Filip, șofer tot la comunală, care tocmai ieșise din serviciu. Satisfacția îm­plinirii se citea pe chi­pul fiecăruia. Innodăm discuția despre satisfac­ție și Ionel Hort nu are cuvinte s-o exprime. E de crezut. A primit un apartament frumos. Nici nu se aștepta. Cui să mulțumească? Ne spune că dacă ar putea, dacă ar avea posibilitatea, ar mulțumi prin vorbe conducătorilor de partid și de stat, tuturor ace­lora care se îngrijesc de cetățenii țarii. Ne decla­ră în modul cel mai sin­cer că el, ca șofer pe autobuzul 31 — MM — 2805, vă mulțumi tutu­ror prin muncă, prin sîr­­guința de a satisface ce­rințele călătorilor. — Tare aș dori — ne spune el — ca în noul an să avem mai multe autobuze, să nu mai fie nemulțumiri, să putem satisface în întregime cerințele populației băi­­mărene. La hotarul dintre ani am pătruns în intimi­tatea unor familii care, poate, ar fi dorit să nu fie deranjate. Reporte­rul le cere scuze și le urează multi ani fericiți,­lor și tuturor acelora care au primit sau au cumpărat locuință. Noul are o gamă variata de semnificații si noi prin aceste rînduri, am cău­tat să surprindem doar una, bucuria de a pe­trece revelionul în oass ta. IN LOCMIN NO!

Next