Primăvara, 1922 (Anul 2, nr. 2-52)

1922-11-26 / nr. 48

Anul II. Nr. 48 Wtf £ül P*€S£» SEVER BOUI iWBOilA Nr. JL&gt_____ Prețul 1 leu. CenzuratPetru Sarmicolaul-mare, 26 Noembre 1922 Teodor Bucurescu Abonamentul: Un an . . . 32 Lei. 6 luni ... 16 Lei. S luni ... 8 Lei Pentru streinătate 64 lei Pentru America: 2 Dolari. Instrația: Librăria J^N Primăvara Str. Principele Carol Nr. 36. fiar infleptum­ Director: Un an . . 44 Lei Pantru preoți,învăță­tori, țărani: n 11 q­I­g N i V J.'S V^'ISV B3uni|t?p0sv min Abonamente’ nouisi in­­cassează în America: Nicolae Toconița Nr 831 N. American St Ph­iladelphia Pa. iar George Staica Nr 5531 Russel și Detroit Mich Redacția și Admi­­ rați copiii și la măestrie. De multe ori întâlnești vr’un domn, ori țăran de al nostru, care nevăzând bunătățile mari cari ni le-a adus România, ori cu dorul de a vedea lucrurile în România cu mult mai bine mai frumoase și curate decât au fost în Ungaria — dacă, află vr’o nedreptate, dacă i-sa întâmplat vr-o neplăcere, dacă e la vr’o societatea și n’a pri­mit ajutor cât ar fi vrut, îl auzi. — Asta ne-a adus-o Ro­mânia. Foarte greșită părere. Nu România ne-a adus nepăcerile, ci răsboiul. România ne-a adus multe, foarte multe bunătăți: România,a venit încărcătă de bunătăți și la toți fiii ei credincioși se împarte. Țăranul român — a primit o breazdă de pământ de moșie, domnul — a ajuns în slujbe frumoase, la poștă, la tren, la primărie, primpretură și pre­fectură. S’a dat posturi și celor ce n’au cerut. Că nu toate posturile sunt pline cu româ­ni, sunt oameni harnici și între streini. Și dacă nu ai de ajuns funcționari români, sunt buni și alții dacă sunt harnici și cu credință față de țară! O bunătate mare, care va aduce mulțumirea și buna în­țelegere între toți fiii marelui regat România este școala. In 4 ani de zile au răsărit ca din pământ școale medii și licee pline de copiii românilor. Până la anul 1918 aveam noi Românii din Ardeal și Banat 4 licee, gimnazii românești, iar elevi 1200, iar în cele ungu­­riș> erau vr’o 800 total 2000 copii. Astăzi avem 41 licee cu 12,528 elevi și 49 școli medii (civile) cu 4550 elevi iar 12 școli industriale cu 768 elevi. De tot 17,845 elevi, mai mult cu 15,845 decât în 1­918, Orb ar trebui să fie cineva și să nu vadă bunătatea aceas­ta mare care ne-a adus-o, nu­mai România. In Sânnicolaul­­mare la școala medie abia erau 4­5 mult 10 elevi români. In anul 1919, când s’a deschis școala românească s’au înscris 33 elevi. In 1920 21 sunt 106, în 1921 22 sunt 160 elevi iar în anul acesta 230 copii și fete. Mare dar și bunătate e acesta! Unde stăm mai slab? La șco­lile de industrie sunt abia 768 elevi. Aceasta e mare greșală. Țara are lipsă de incă mulți funcționari harnici și cinstiți, au i­ertat ca să fugim de izvo­­rul de îmbogățire, care e in­dustria mari și și comerțul. Palatele frumoase de la orașe dacă întrebi cine li-e stăpânul, vei vedea că partea cea mai mare sunt ale industrieșilor și comercianților. Acolo e bogația. Măestria e plug de aur, și noi Românii să nu fugim de acest plug. E bine să facă copiii și fetele scoală, 4 clase medii, ori chiar și bacalaureatul din co­merciale și atunci să-i dăm la măestrie. Maestru cu carte și harnic e o comoară pentru țară. Dacă ne uităm la firmele din orașe, vedem că noi românii suntem aici foarte slabi. Pentru ca să ne întărim, să lăsăm tânguirile și că ne punem pe lucru . Copiii și fetele după ce fac 4 clase medii să-i dăm la măes­trie. — Cei ce știu și înțeleg astfel să facă. Despărțământul „Astra“ din Sânnicolaul-mare după cum am publicat tn numărul trecut și-a ținut adunarea Marii, la 21 Noemvrie în sala de gimnastică a școalei medie sub președinția Dlui Dr. I. Demian. Popor a fost puțin și păcat, că dela­ această adunare a­­ asociațiunei pentru literatura și cul­­­­tura poporului — lipsește chiar cel poftit la masă. In cuvântul de deschidere preșe­dintele a arătat rolul trecutul și pre­zentul frumos al Astrei, vorbit cu căldură despre viața răpostatului și pretiosului president An­drei­u Bârseanu. Adunarea prezentă, prin sculare a dat expresiune (sim­­țemânt) durerii. S’a cetit raportul co­mitetului,prin prof L. Rusovan fn care pentru viitor a comunicat un prog­ram frumos de muncă. Cu arcușul său Dl. înv. I. Ioanovici a înveselit sufletele cu „Doină Oltului“ și un buiav­ac Păr. St. Opreanu, din Ti­mișoara, venit ocasional, a vorbit cu convingere „Despre căsătorie„ ară­tând câteva păcate cari împedecă o bună căsnicie. Economul I. Voichiță cunoscut publicului, cu puterea de a preda comicul, a înveselit pe cei prezenți prin deci: „Țiganul Sfânt.“ Propunerea Dlui Dr. N. Oprean de a se face liste pentru adunarea taxelor — a fost primită S’au înscris membrii pe viață plă­tind câte 200 lei: dir. T. Bucurescu și Pretorul V. Bogdan. Membrii pentru biblioteca Astrei cu 35 lei a­nual: Păr.ui. Bădălan, O. Colari, I. Bobârnac, N. Dejan. Membrii activi (noui) cu 10 lei Dna M. Sassebeși, Dșoara L. Burcky C. Grozescu, G. Ioanoviciu, P. Anni­­chi, T. Vintan, A. Țapoș, I. Albu, Ș. Vasile, V. Bărbuș, I. Ardean. Membri ajutori cu 6 lei. î. Farca. Petrolul nostru țară are pețitori. Acum nu mai sunt Englezi și france­zi,­ ci de dincolo de Ocean, au venit pețitori la petrolul nostru.Americanii Societatea mare americană „Gua­ranty Trust Company, spune că foarte mult ar dori să primească a stoarce isvoarele de petrol ale Statului ro­mân. Compania se obligă să deie pet­ Pentru suflet. Scrisoare către săteni. Zi de zi, de câte ori ies la stradă să-mi petrec copiii îndreptați spre casă de la școală, dar mai ales in zilele puști de toamnă, când frunze îngălbenite cad pe cale de groaza, gerului dușman ca norocul vieții pline de păcate, în posomorite seri de toamnă, petrecându-i lung în urmă, fără să vreau îmi vine în minte un proverb spaniol, pe care l-am cetit și rescetit, când eram­ și eu copil: „Dă-i noroc copilului tău și-l aruncă ’nmare“. Cum se ajută spaniolii cu prover­bul aceasta, le aparține lor toată în­țelepciunea de aceea nici n’am prea îndrăsnit sa ispitesc prea mult felul lor de-al înțelege; de­cât­e ori însă copiii mei în posomorite seri de toamnă se pierd în lungul uliții, îmi vine în minte proverbul spaniol și îngândurat mă întorc în școală. Aplecat pe masa mută, mărturie multor griji și sbuciumări multe, eu aseamăn norocul din proverb cu în­treg binele ce-i dă școala la acei cari trec prin ea, iar marea o asea­­măn cu viața noastră plină de păcate care copleșește sufletele cu nesaț, întocmai ca marea a cărei valuri tur­bate, înghit de multe ori și corăbiile cele mai puternice. Iar De aceea mă gândesc eu îngrijo­ra copiii cari se pierd în lungul uliții în fiecare seară, mă gândesc la norocul lor sortit să-l piardă acum ori mai târziu, în marea fără rost a păcatelor și a neștiinței omenești. Păcate sunt multe la tot colțul, pentru că e mare neștiința care naște mulțimea de păcate, iar mulțimea păcatelor sapă ca un cioclin, groa­pa unui om, groapa unei familii, groapa unui neam întreg. Și oare nu este păcat înaintea Marelui Dum­nezeu, să- și piardă ei norocul după atâta trudă și năcaz ? ! Dragii mei săteni, în satele noastre nu se mai știe ce este păcat înaintea lui Dum­nezeu. In satele noastre nu se mai știe, că păcatele după greutatea lor își vor primi pedeapsa înfricoșată. In satele noastre, ochiul nu vede alt bun, decât păcate. O impresuri­­țare de păcate este icoana satelor noastre și lumea nici acum la sfâr­șitul neisprăvit incă, al îngrozitorului foc de sânge nu vrea să înțeleagă, că păcatele se pedepsesc de la mic până la mare. Și oare năpras­nicul răsboiu fără de sfârșit, nu este el o dovadă luminoasă ca soarele de amenz, că păcatele se pedepsesc amarnic ?! Luminătorul (Urmează)

Next