Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)
1923-01-14 / nr. 3
«üzem pats« síver socul íihbolia I Cenzurat Petru L^- -^.^q..Zx...... 811. Nr. 3 Prețul 1 l&tt. Sarmicolaul-mare, 14 ianuarie 1923 —M—BH—aBBBOB—MMi—B^MMBKB»BrgBa«g«aK3i«■>■ 'iirmmui ——É—■ ■ —— mxrzrjítmi ■aareaggij.r^gií^.'Ki-yysíg.BaríKiJwaiEg^sgBSJ^——eaM^M ___ /-iául "Fflrnavaa" varrni e—r-rs—i—.—r— ■— ---------------------------------------:---------:-------— ------------------—----------— — ......................... ............ 1 " ■" Dlui Abonamente nouiși încassează în America: Nicolae ToconițaNr 831 N. American St Philadelphia Pa. iar George Staica Nr 5531 Russelst Detroit Mich Redacția și AdmiPrimăvara Str. Principele Carol Nr. 36. Instrația: Librăria Asqdițiunea ASTRA Str.Șaguna Nr 6 Sibiiu Director: Teodor Bucurescu Ascopamentul: Ulien . . . 44 Lei Pentru preoți,învățători, țărani. Un an . . . 40 Lei. 8 luni ... 20 Lei. 8 luni ... 10 Lei Pentru America. 2 Dolari. Pentru străinătate POlei ANUL NOU Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să încheiem socotelile anului 1922, căci ne bate la ușe necunoscutul an nou 1923. — Și acum făcând socoteala anului bătrân care pleacă să ne întrebăm cum a fost bun sau rău ? Economul care a muncit cu sirguință ar fi avut rod și mai mare dacă seceta nu i-ar fi cules jumătate din rod. Din gura economilor cari au muncit știm să spunem că nu-1 afurisesc. Cei ce nu au lucrat și așteaptă să le vină gura î n gură, porumbul fript și caii nu folosesc în agricultură decât mijloacele de lucru din babăluc, aceia se vartă și se tânguesc, leacul lor e să se lase de văicăreli și oftăzi și cu sirguință la lucru primăvara, vara și toamna, iar iarna la învățătură și socoată, ca să lucreze cu cap, că vai de picioare unde nu este cap. îndustrieșii și comercianții și băncile sigur nu vor spune că au avut an rău. Numai în Sânnicolaul-mare, s’au mai înfințat vr’o 4 prăvălii mari, cari nu se plâng că le merge rău. Școalele, am vorbit într’un număr din Primăvara au sporit în deosebi în vechiul regat se întrec comunele cari de cari se ridice școale cât mai frumoase, iar pe la noi s’au umplut de copiii și fetele Românilor dornici de învățătură și progres. Mai rău stăm la industrie și comerț. Bisericile au umblat tot pe ogașul bătrân, deși am dori o întinerire de muncă religioasă morală. Abia ici colo procurăi de clopote și încolo poteaca rătucită din bătrâni. Armata, viteaza armată română se pregătește pentru zilele cari vin și cari trebuesc să ne afle uniți în cuget și ’nsimțiri pe toți românii „dela Nistru pân’ la Tisa.“ Societatea românească cu partidele prea multe și cu poftele nesătule anul trecut abia ici colo unde a arătat semne bune de viață, în cele mai multe sate ceartă între preoți, neînțelegeri între învățător și preot; fiecare sat cu câte 4—5 partide unul mai arțăgos decât celalalt și unul mai batjocurilor decât al doilea. Unde nu a fost așa; oamenii au tăcut și au cautat de lucru și au mers cu bine înainte, iar unde ceartă și sfadă a fost oamenii se mută unul la altul după vorba românului „ca cânele la mâță“. Care-i calea cea mai bună iubiții noștri cetitori o vor ști bine alege. Partea cea mai mare în fiecare an ară, seamană și cosesc știu că grâul dacă-l sameni cu neghină și nu-l privești și nici nu-l alegi prin mașină mânănd pâine neagră. Cine ce seamănă aceea culege. Dacă ar fi după voia noastră am dorit să vedem că în satelele noastre sporesc: școalele bune, bisericile curate, casele culturale, cooperativele îndustriești și comercianții români. administrație bună românească, pe dintea ușii că se pardosește cu piatră și fac drumuri bune prin sat și de la sat la sat plantate cu pomi roditori. Lumină bună electrică, casele curate cu grădinițe de flori pe dintea ușii cu copii mulți și sănătoși și pace și buna înțelegere între membri familiei, tată mamă frați și surori, între vecini între olaltă și între toți locuitorii satelor și orașelor. Cui îi place aceasta să se întrebe dacă a făcut așa anul trecut și dacă se cunoaște vinovat de ceva și îi place binele și înaintarea să-și mai pună straje gurii de a vorbi de rău că ce ție nu-ți place altuia nu face și să facă totdeauna altuia ce ai dori să-ți facă el ție. Noi cunoaștem mulți oameni cari știu și cunosc răul și nu ajută să se îndrepteze, ci stau la o parte. Cei ce simțesc putere de lucru și de voință să iasă toate la o parte fie primar, secretar, învățător, preot, funcționar la poștă, tren, ori primpretură sau prefectură, civil, ori militar, bărbat sau femeie. In fața anului nou să trecem întâmplările anului bătrân, să ne spovedim sufletul ce am făcut pentru neam țară și lege și să zicem: „cele bune să se adune, cele rele să se spele.“ Liniște și pace -n țară. Aceasta dorim cetitorilor noștri iubiți, ca pe viitor când vom face cronica anului să vedem multe împlinite din cele ce acum le avem ca dorințe. Un om prețuește atât, cât poate din gândurile frumoase să facă fapte. Anul nou, cu bine îl dorim cetitorilor noștri înmormântarea învățătorului Ion Ivașcu Inima lui tineră, încărcată de iubire a străfulgerat-o un glonț dușmn, purtat de-o mână și mai dușmană. Iar în ziua dintâi a Crăciunului corpul lui care nu mai putea iubi a fost așezat spre veșnică odihnă în cimitirul comunei sale natale Sânnicolaul-mare. Întreagă comuna sa petrecut pân la groapă. Biserica spațioasă din Sânnicolaul-mare încă n’a întrunit în sine atâta lume ca și în ziua prohodu ui sărmanului Ionel. Mama lui sdrobită de durere era însoțită în jalea sa de lacrimile tuturora, de duioasele accente ale funebralelor corului „Doina“ și de plânsetul metalic al fanfarei îndoliate. In panegiricul de la sfârșit, părintele Fleșeriu începe cu apostrofarea divină: „Caine, Caine, unde este fratele tău Avei!, sbiciuind cu dreptate păcatele mari ale omului nemernic care-și ucide pe fratele său, din răsbunare. La groapă, dir. L. Cioban în numele corpului didactic rostește cuvinte de jale și durere adâncă pentru despărțirea cea din urmă. Ionel a fost cuminte și însuflețitor de bun, numai soartea i-a fost haină și sfârșitul trist. „In planul cel secret“ cu ultimul refren închide mormântul, iar mama sa plânge în urmă, plânge și azi și va plânge întotdeauna și toată bogăția criminalului Flocos din Nădlac cu toate boldurile lui nu va putea ușura durerea inimii de mamă. Veșnică să i fie pomenirea ! 100 iei acostul eri. Paris, 8,10. Berlin, 43000. Viena, 40 000, Budapesta, 1450, New-York, 0,57, Zurich, 300, Belgrad, 52.15, Bruxelles, 900. De anul nou. In taina tristelor cântări Ce le doinesc în toate Sub vălul dulcelor mânturi, Ce’n pieptul meu se zbate ! un dor ce vreau să-l părăsesc Și-mi vine totdeuna, t-un foc, ce vreau să-l potolesc Dar mi s’aprinde ’ntr’ una. Oh, lasă-mi pătimirea mea, — Durere de osânda! — Să mi istovească flacăra, Pojarul sa mi i stângă Să mi vindec sufletul rănit !de suferințe grele, Căci numai rele l’au hrănit Și va piere de ele . . . In noaptea negrului meu gând Oh vino dar, lumină Credință nouă aducând Și de nădejde plină, Iar soarele biruitor Răsată cu mărire De mângăiere*purtător Și sol de mântuire. A. Contrea, Proverbe. Azi mlădită de tufun, mâne coadă de cocean. Meșteșugul e brătasă de aur. Omul vrednic scoate bani din peatră seacă. *