Primăvara, 1923 (Anul 3, nr. 1-52)

1923-01-14 / nr. 3

«üzem pats« síver socul íihbolia I Cenzurat Petru L^- -^.^q..Zx...... 811. Nr. 3 Prețul 1 l&tt. Sarmicolaul-­mare, 14 ianuarie 1923 —M—BH—aBBBOB—MMi—B^MMBKB»BrgBa«g«aK3i«■>■ 'iirmmui ——É—■ ■ —— mxrzrjítmi ■aareaggij.r^gií^.'Ki-yysíg.BaríKiJwaiEg^sgBSJ^——eaM^M ___ /-iául "Fflrnavaa" varrni e—r-rs—i—.—r— ■— ---------------------------------------:---------:-------— ------------------—----------— — ......................... ............ 1 " ■" Dlui Abonamente nouiși în­­cassează în America: Nicolae ToconițaNr 831 N. American St Ph­iladelphia Pa. iar George Staica Nr 5531 Russel­st Detroit Mich Redacția și Admi­Primăvara Str. Principele Carol Nr. 36. Instrația: Librăria Asqdițiunea ASTRA Str­­.Șaguna Nr 6 Sibiiu Director: Teodor Bucurescu Ascopamentul: Uli­en . . . 44 Lei Pentru preoți,învăță­tori, țărani. Un an . . . 40 Lei. 8 luni ... 20 Lei. 8 luni ... 10 Lei Pentru America. 2 Dolari. Pentru străinătate POlei ANUL NOU Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să încheiem socote­lile anului 1922, căci ne bate la ușe necunoscutul an nou 1923. — Și acum făcând soco­teala anului bătrân care pleacă să ne întrebăm cum a fost bun sau rău ? Economul care a muncit cu sirguință ar fi avut rod și mai mare dacă seceta nu i-ar fi cules jumătate din rod. Din gura economilor cari au mun­cit știm să spunem că nu-1 afurisesc. Cei ce nu au lucrat și așteaptă să le vină gura î n gu­ră, porumbul fript și caii nu folosesc în agricultură decât mijloacele de lucru din babă­­luc, aceia se vartă și se tân­­guesc, leacul lor e să se lase de văicăreli și oftăzi și cu sir­guință la lucru primăvara, vara și toamna, iar iarna la învăță­tură și socoată, ca să lucreze cu cap, că vai de picioare unde nu este cap. îndustrieșii și comercianții și băncile sigur nu vor spune că au avut an rău. Numai în Sânnicolaul-mare, s’au mai înfințat vr’o 4 prăvă­lii mari, cari nu se plâng că le merge rău. Școalele, am vorbit într’un număr din Primăvara au sporit în deosebi în vechiul regat se întrec comunele cari de cari se ridice școale cât mai frumoase, iar pe la noi s’au umplut de copiii și fetele Românilor dor­nici de învățătură și progres. Mai rău stăm la industrie și comerț. Bisericile au umblat tot pe ogașul bătrân, de­și am dori o întinerire de muncă religioasă morală. Abia ici colo procurăi de clopote și încolo poteaca rătucită din bătrâni. Armata, viteaza armată­­ ro­mână se pregătește pentru zi­lele cari vin și cari trebuesc să ne afle uniți în cuget și ’nsimțiri pe toți românii „dela Nistru pân’ la Tisa.“ Societatea românească cu partidele prea multe și cu pof­tele nesătule anul trecut abia ici colo unde a arătat semne bune de viață, în cele mai multe sate ceartă între preoți, neînțelegeri între învățător și preot; fiecare sat cu câte 4—5 partide unul mai arțăgos decât celalalt și unul mai batjocu­rilor decât al doilea. Unde nu a fost așa; oamenii au tăcut și­ au cautat de lucru și au mers cu bine înainte, iar unde ceartă și sfadă a fost oamenii se mută unul la altul după vor­ba românului „ca cânele la­ mâță“. Care-i calea cea mai bună iubiții noștri cetitori o vor ști bine alege. Partea cea mai mare în fiecare an ară, seamană și cosesc știu că grâul dacă-l sameni cu neghină și nu-l privești și nici nu-l alegi prin mașină mânănd­ pâine neagră. Cine ce seamănă aceea cu­lege. Dacă ar fi după voia noast­ră am dorit să vedem că în satelele noastre sporesc: școa­lele bune, bisericile curate, ca­sele culturale, cooperativele în­dustriești și comercianții ro­mâni. administrație bună româ­nească, pe dintea ușii că se pardosește cu piatră și fac drumuri bune prin sat și de la sat la sat plantate cu pomi roditori. Lumină bună electrică, ca­sele curate cu grădinițe de flori pe dintea ușii cu copii mulți și sănătoși și pace și buna înțelegere între membri fami­liei, tată mamă frați și surori, între vecini între olaltă și între toți locuitorii satelor și orașelor. Cui îi place aceasta să se întrebe dacă a făcut așa anul trecut și dacă se cunoaște vi­novat de ceva și îi place binele și înaintarea să-și mai pună straje gurii de a vorbi de rău că ce ție nu-ți place altuia nu face și să facă totdeauna al­tuia ce ai dori să-ți facă el ție. Noi cunoaștem mulți oame­ni cari știu și cunosc răul și nu ajută să se îndrepteze, ci stau la o parte. Cei ce simțesc putere de luc­ru și de voință să iasă toate la o parte fie primar, secretar, învățător, preot, funcțion­ar la poștă, tren, ori primpretură sau prefectură, civil, ori militar, bărbat sau femeie. In fața anu­lui nou să trecem întâmplările anului bătrân, să ne s­povedim sufletul ce am făcut pentru­­ neam țară și lege și să zicem: „cele bune să se­ adune, cele rele să se spele.“ Liniște și pace -n țară. Aceasta dorim cetitorilor noșt­ri iubiți, ca pe viitor când vom face cronica anului să vedem multe împlinite din cele ce acum le avem ca dorințe. Un om prețuește atât, cât poate din gândurile frumoase să facă fapte. Anul nou, cu bine îl dorim cetitorilor noștri­ înmormântarea învățătorului Ion Ivașcu Inima lui tineră, încărcată de iu­bire a străfulgerat-o un glonț duș­­m­n, purtat de-o mână și mai duș­mană. Iar în ziua dintâi a Crăciu­nului corpul lui care nu mai putea iubi a fost așezat spre veșnică odih­nă în cimitirul comunei sale natale Sânnicolaul-mare. Întreagă comuna sa petrecut pân la groapă. Biserica spațioasă din Sânnicolaul-mare încă n’a întrunit în sine atâta lume ca și în ziua prohodu ui sărmanului Ionel. Mama lui sdrobită de durere era însoțită în jalea sa de lacrimile tuturora, de duioasele accente ale funebralelor corului „Doina“ și de plânsetul me­talic al fanfarei îndoliate. In panegiricul de la sfârșit, părin­tele Fleș­eriu începe cu apostrofarea divină: „Caine, Caine, unde este fratele tău Avei!, sbiciuind cu drep­tate păcatele mari ale omului ne­mernic care-și ucide pe fratele său, din răsbunare. La groapă, dir. L. Cioban în numele corpului didactic rostește cuvinte de jale și durere adâncă pentru despărțirea cea din urmă. Ionel a fost cuminte și însuf­­lețitor de bun, numai soartea i-a fost haină și sfârșitul trist. „In planul cel secret“ cu ultimul refren închide mormân­­­tul, iar­ mama sa plânge în urmă, plânge și azi și va plânge în­tot­deauna și toată bogăția criminalu­lui Flocos din Nădlac cu toate bol­­durile lui nu va putea ușura durerea inimii de mamă. Veșnică să i fie pomenirea ! 100 iei a­costul eri. Paris, 8,10. Berlin, 43000. Viena, 40 000, Budapesta, 1450, New-York, 0,57, Zurich, 300, Belgrad, 52.15, Bruxelles, 900. De anul nou. In taina tristelor cântări Ce le doinesc în toate Sub vălul dulcel­or mânturi, Ce’n pieptul meu se zbate ! un dor ce vreau să-l părăsesc Și-mi vine totdeuna, t-un foc, ce vreau să-l potolesc Dar mi­ s’aprinde ’ntr’ una. Oh, lasă-mi pătimirea mea, — Durere de osânda! — Să mi istovească flacăra, Pojarul sa mi i stângă Să mi vindec sufletul rănit !de suferințe grele, Căci numai rele l’au hrănit Și va piere de ele . . . In noaptea negrului meu gând Oh vino dar, lumină Credință nouă aducând Și de nădejde plină, Iar soarele biruitor Răsată cu mărire De mângăiere*­purtător Și sol de mântuire. A. Contrea, Proverbe. Azi mlădită de tufun, mâne coadă de cocean. Meșteșugul e brătasă de aur. Omul vrednic scoate bani din peatră seacă. *

Next