Primăvara, 1928 (Anul 8, nr. 1-52)

1928-01-15 / nr. 3

Oa Asociatiuntutt "ASTRA” «fc? Liațt m­ai O Nr­­iul VIII. No. 3. Prețul 3 lei. *.•.« Sânnicolaul-mare, 15 Ianuarie 1928. úi bi« MUZEUL PRESEI SEVER 80CU JM­BOI­A TELEFON No. 39. Director Teodor Bucurescu M miM Abonamentul: Un an . 200 Lei Pentru preoți, în­vățători, țărani: Un an . 150 Lei 6 l ani . 75 Lei 3 luni . 38 Lei Pentru America. 2 Dolari. Jugoslavia 120 Dinari. Pentru primării și societăți 300 Lei. Redacția și Admi­nistrația: Str. Principele Carol No. 47. Devastări morale. De Octavian Goga. Trebuie să unim glasul nostru cu toată lumea românească și să desaprobăm devastările ce s’au produs cu prilejul re­centului congres studențesc. Lăsăm la o parte toate pricinile, care­ au deslănțuit furtuna. Admitem chiar și rolul unor agenți provocatori, de care vorbeau comunicatele tinerilor universitari. Cu toate acestea, cele petrecute sunt lucruri fără rost. Privite prin prizma utili­tății, care e suprema dogmă într’o mișcare națională,­­devastările au stricat din toate punctele de vedere. Au contribuit mai întâi la o atmosferă de nesiguranță în zile destul de grele. Au angajat apoi budgetul statului în vremuri de simțitoare ananghie. Unde mai punem propaganda ce s’a făcut în presa străină, ca să se discrediteze țara. Tot câștigul deci­s al dușmanului. Dar privite și ca manifestări tinerești, tul­burările dela Cluj—Oradea, așa cum s’au desfășurat, nu rezistă unui examen de frumusețe romantică, de care n’a fost lip­sită până azi nicio vijejie universitară. Principiul violenței își mânuiește și el obiectivele după oare­cari impulsuri cere­brale, atunci când e lansat de intelectuali. In­­ ori­ ce caz imunitatea bisericilor era asigurată pân’acum în toate agitațiile de la noi și de peste hotare. "Revolta se oprea pretutindeni la pragul casei de rugăciuni și respecta ca un azil sfințit lăcașul ab­­strucțiunii pure. S’ar putea ca tocmai stu­denții să părăsească la noi această axiomă tradițională, un vechi colț luminos neatins de toate frământările unanimității? A fost o regretabilă eclipsă de inteligență călca­rea sinagogilor. Tineretul nostru își dă seamă, de­sigur, că nu poate fi pus în desacord cu anumite precepte de tole­ranță, care sunt apanajul curent al civi­lizației și au deplina consacrare a sufle­tului românesc, el trebui să vegheze ca adversarii țării să nu poată atribui ten­dințe anticulturale unei lupte de apărare națională. Studenții înțeleg că pe urma unor asemeni greșeli se poate interpreta fals de către cei interesați caracterul legi­timelor lor revendicări, făcând să apară ca o atitudine de odioasa xenofobie dreapta protestare a unui neam împotriva invaziilor parazitare. De­ aceea sunt con­vins că vor face să se respecte ori­ce altar, după formula veche și pururea nouă din parabola înțeleptului lui Lessing, asupra căreia se meditează în prelegerile de la Alma-Mater. Sunt bucuros că în acest sens s’au făcut declarațiile studenților la procesul ce-au avut și mai ales sunt mul­țumitoare cuvintele luminoase al preșe­dintelui Uniunii care își disolidariza cole­gii de întreaga tulburare. Cred că lăsând la o parte exagerările celor puțini, noua generație se va încadra definitiv în acest sentiment normal, rămânând ca cele în­tâmplate să nu fie pe viitor decât un in­dem mai mult pentru păstrarea demnității neștirbite. Dar fiindcă vine vorba de devastări, și fiindcă cei care se plâng mai mult, la unison cu străinii, sunt tocmai gazetele de scandal Adevărul, Dimineața și Lupta, mi se pare oportun momentul de­ a cân­tări noțiunea devastării subt un aspect mult mai grav, decât al trâmbițatelor ne­reguli universitare. Va admite ori­cine, va admite și cel mai recalcitrant, dintre citi­torii acestei reviste, că deasupra bunurilor materiale, se ridică valorile morale, care trag mai greu în cumpăna­­ conștiinței noastre. Recunoscut odată acest adevăr elementar, problema se pune simplă și categorică . Dacă suntem de acord cu toții în condamnarea recentelor neorânduieli strigate în presa mondială de la Budapesta, până la Singapur, ce cuvânt de osândă putem avea când ne gândim la vanda­lismul moral, care se practică de ani de zile subt ochii noștri, — fără speciale sancțiuni și fără manifestări zguduitoare ale oprobriului public? Să ne oprim la chestiune și să vor­bim limpede cu țara. In presa Capitalei de după război s’au încuibat destructori de profesie. Cu bani de origină obscură, speculând naivitatea noastră și-au făcut cetățile lor, din care indivizi fără obraz și fără sintaxă, străini de neamul și de legea acestui pământ, întreprind metodica lui devastare morală. Ce sunt Adevărul, Dimineața și Lupta, dacă nu asociații clandestine de piraterie sufletescă în Ro­mânia? Ce sunt Brauerii, Kalman Blumen­­felzii, Honigmanni, toată această faună râioasă din strada Sărindar, dacă nu lă­custele apocaliptice, care-au dat busna într’o holdă stropită cu sânge? De zece ani muștruluiesc țara și scot limba la toate altarele noastre. De zece ani stră­duințele cinstite ale unui neam în opera lui de consolidare sunt împiedecate și desonorate de acești intruși fatali —, care scuipă necontenit în rezervoriul etic al românismului. Chiriași cu ziua ai opiniei publice, honigmanii împart brevete de capacitate, honigmanii și au improvizat judecătorii noștri, honigmanii au umplut toate cătunele cu balele lor. Presa din Sărindar vrea să fie Curtea de Casație a cerebralității de pe ambele versante ale Carpaților. Cunoașteți strădania lor, insti­tuțiile din bătrâni, ni le-au demonetizat, datinile ni le-au călcat în picioare, limba ne-au schilăvit-o. S’au înfipt ca termitele în criteriile de existență ale neamului și rod acolo fără să se mai sature. Toată galeria oamenilor băștinași, care­ au spart coaja anonimatului, e luată în răspăr și despoiată până la sânge. N’a fost aureolă de poet să nu ne-o fi smuls, începând cu Eminescu, n’a rămas reputație politică ne­ Alipirea Basarabiei. In anul 1926, cel mai important act politic pentru neam și țară, a fost tratatul de amiciție italo-român, semnat de Dl. General Averescu din partea României și de Mussolini, din partea Italiei. Această bună prietenie ce a câștigat-o și o are Dl. General Averescu în Italia, și-a adus o mare și frumoasă bucurie din partea Italiei, prin Mussolini, recunoscând și Italia alipirea Basarabiei la patria mamă. In acest acest chip, se vede sub două cruciulițe, iscălind tratatul, Dl. General Averescu, eroul dela Mărăști, iar lângă el sub o cruciuliță, cu mâna proptită de masă, este marele bărbat de stat al Italiei, Mussolini.

Next