Progresul, ianuarie-iunie 1864 (Anul 2, nr. 1-89)

1864-05-16 / nr. 65

No. 65. ROMANIA. ANUL II. FOAEA PUBLICAŢIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURTEA DE APEL DIN IASI. IN IASSI prenumeratiunea Re fate la Tipografia Minervel nic la hiristigiel. Diarul se publicâ de la 3—6 coaie pe septâmânâ. Abonamentul pe an 111 lei, pe patru luni 37 lei. In districtele României, prenumeratiunea se face la tim­ouri­e postale. Inserarea unui rând de 35 literi costa un leu, cursul fiscalei. Iaşii 16 Mai, Depeşi Teleg­rafice. Bucureşti 14 Mai. Domnule Prefect, Liniştea publicâ nici un minut şi în nici o parte a României nu a’au tulburat în tot periodul de la 2 Mai şi pânâ astăzi. Veţi conteni dar de a nu mal raporta pe fie­ care zi prin telegraf, despre sta­rea normalâ a judeţului ,precum vâ cerusem prin circulara mea din 2 Mal. In viitor nu’mî veţi mal raporta de cât în cazul când ordinea publicâ s’ar tulbura unde­va, căzu care mulţemitâ bunului spirit al populaţiunelor, nici câ este probabile. Ministru Cogâlniceanu. Domnule Prefect, înâlţimea Sa Domnul, a otârât zioa de 21 Maî, zioa onomastică a Mâniei Sale Doamnei, pentru prii­­mirea plebiscitului din mânile înaltei comisiunî în­sărcinată cu recensimentul voturilor. Aceastâ prii­­mire se va face în sala tronului şi în faţa autorită­ţilor Statului, ziua de 21 Mai, este şi va fi o zi ma­re în istoria noastrâ naţională. Vâ invit dlar ca în înţâlegere cu autorităţile comunale din judeţul­e- voastre, sâ’i daţi tota solemnitatea. Aceastâ zi se va începe prin Te-Deum la toate bisericele de ori­ce rit. Ministru Cogâlniceanu. După ştiinţele telegrafice ce s’a şi priimit pânâ acum, resultatul voturilor plebiscitului în toata ţara este pe­ste­­700,000 care au votat­ pentru vre-o 60 persoane contra şi la 50,000 absenţi şi abţinuţi şi a­­cei care dupâ art. 27 din legea comunală nu pot fi alegători. NB. Dupâ ştiinţile statistice No. contribuabililor pământeni ar fi de 769.000. Revistă Politică. Ziarele străine au început deja a ne aduce soco­tinţele lor emise asupra măsurilor celor nule, luate de Guvernul nostru pentru a face posibilă introdu­cerea de reforme neapărat trebuitoare la prospera­­rea ţereî. Fireşte câ aprecierile făcute de atare zia­­rie sunt conforme cu puntul de vedere a Guverne­lor şi a naţiunilor în mijlocul cărora ele s’au produs. Asfel, noi cunoştem ca în genere, elementul german, şi în specie acel Austriac, mai cu samă acel oficial sau Guvernamental, nici odată n’au iubit pa Român ; de acela şi ziaristica unui atare element, precum am aretat în mai multe rânduri, şi în caşul de faţâ, ca şi altâ datâ, se încearcă a gâsi cu naţiunea Românâ şi Guvernul el, fârâ a cere autorizaţiunea macar de la suzeran, n’ar fi în drept de a’şî da acele institu­­ţiuni care’l convin mai bine pentru desvoltâmântul libertăţilor, prin urmare şi a prosperităţii sale, ma­teriale, morale şi politice. Cât de absurda este o a­­seminea pretenţiune a foilor de Viena, o vede tot omul cu mintea sănătoasă. De acela, noi nu vom mai reproduce, nici macar în estract, pretenţioasa lor dialectică prin care vor a’şî susţinea o părere fârâ nici un simţ. în contra foilor nemţeşti, acele francese susţin nu numai câ naţiunea şi Guvernul Român au tot dreptul de a se constitui în modul cum îi convine mai bine ţerii, dar încă o declară pe faţâ câ, din starea în care ajunsesârâ lucrurile la noi, singura numai mâsurâ, îmbrâţioşatâ acum de Gu­vern şi aprobată apoi de naţiune, este neapărat acela care mai putea scăpa situaţiunea şi a feri interesele cele mai vitale a­le naţiunii de căderea lor la o nefericita alteraţiune. Şi aceasta socotinţă favora­bila drepturilor noastre nu e emisă numai de ziarele Franceze cele liberale şi independinte, ci şi de câ­­tre cele oficioase, ba chiar şi de Monitorul univer­sal al Franciei. Acest din urmă, ce’i dreptul, nu aprobă într’un mod absolut, dar e învederat, zice Independința Belgicâ, cum câ modul dupâ care este relatat actul acesta de Monitorul Frances nu aratâ câ el ar fi desaprobat de câtrâ cabinetul de Tuilerie. Eatâ reproducem aici în estract aprecierile acestei ceatiuni făcute de Independinţa Belgica şi corespon­dinţii sei, precum şi o întimpinare a ziarului Belgian la absurdele rumori despre concentrări de trupe a sta­turilor limitrofe la fruntariele României în scop ostil. „Măsura prin care Principele Cuza au expus, la aprobarea ţerii, o lege electorală pe bazele cele mai liberale este, naturalminte, atacată cu cea mai mare vivacitate de câtre presa Austriacă și Rusasca. „înse nu trebuie a se da uitării câ revisiunea le­gii electorale în principatele Dunârena era prevezutâ în protocoalele de la Paris din anul 1858, şi câ nu era nici macar speranţă de a vedea acceptat noul proiect de lege electorâ de câtrâ o Camerâ care’s! datoreşte esistinţa sa numai privilegielor consacrate prin legea de mai înainte.“ Din corespondinţele ziarului mencionat estragem acele următoare : „Monitorul Frances au făcut menţiune de măsura din urmă apucată de Principele Cuza. Acest ziar oficial o espune într’un mod aşa, încât este prea în­vederat câ apucătura acelui suveran este în totul aprobată de guvernământul imperial. Trebuie înse sâ constatăm câ protocoalele conferinţelor Parisiene de la 1858 permit ca legea electoralâ sâ fie modi­­dicatâ, şi câ prin urmare ele dau autoritate legalâ la iniciativa luatâ astăzi de Principele Cuza. Du­pre cele ce se spun, se afirmâ câ nimine pe aici nu s’au mai emoţionat despre resimţimântul pe care l’au putut produce acest incidente, la Viena şi St. Pe­tersburg.“ Un alt corespondinte al Independinţei Belgice se esprimâ dupâ cum urmeazâ : „...Totâ lumea cunoşte acum iniciativa pe care au luat’o principele Cuza pentru a’şi î­­estra ţâra cu ins­­tituţiunî liberale. Nu mai era acum trebuinţâ de cât­ câ Monitorul sâ ne anunţie câ în adever factul era aşa. Ei bine ! Monitorul au apărut şi au publicat m­esu­­rile luate la Bucureşti, şi dupâ modul aprobativ, cu care acest organ îşi face expunerea sa, este prea u­­şor de înţeleşii câ actele Domnitorului României nu puteau a fi vâcrute rêa de cabinetul de la Tuilerie. Trebuie, afarâ de aceastâ aprobare a cercurilor ofi­ciale, sâ arâtâm câ opiniunea publicâ aplaudâ la a ■ ceste acte de o importențâ atât de liberală şi refor­matrice prin care se poate asecura, pentru tot­dea­­una, viitorul provincielor Unite.“ Relative la concentrârile de armate a puterilor mar­ginalie, gâsim în Independinţa Belgica întimpinarea aceasta urmâtoare : „....Cât pentru demonstraţiunile militarie, pe care puterile limitrofe le-ar face la fruntariele României în scopul unei ocupaţiunî acestei ţeri, acele nu esist decât în imaginaţiunea inventorilor de nuvele. Tru­pele ruseşti în Besarabia, noi am arătat’o deja, nu sunt destinate decât de a completa corpul de armatâ ce ocupa provinciele meridionale a­le imperiului cu numerul efectiv şi ce’l avea maî înainte de tulburări­le din Polonia. Cele 30 de mii de militari pe care Au­stria l-au întrunit în Transilvania se reduc, de bunâ samâ, la un simplu cordon militar, cu destinaţiune, mai mult, de a ţinea faţâ la mişcările ce ar putea a se produce în provinciele slave şi madjare a­le im­periului de Austria, decât de a comprima tendinţele reformiste a­le guvernului Român. Dar, afară de a­­cesta, tractatul de Paris, prin care puterile şi-au in­terzis dreptul de a interveni isolate pe teritoriul su­pus la suzeranitatea otomană, este o garanţie sufici­entă contra tuturor veleităţilor de osteritate materială.“ —Guvernul naţional polon de la Cracovia mai dâ din când în când câte un semn de viaţâ. în Zilele din urmâ, ne spune Ziarul Ost-deutsche-Post câ acel gu­vern au trimis unul individ urmâtoarea ordine, fiind câ nu vroia a’şi plâti dârile sale patriotice: „Guver­nul Naţional, Capul poliţiei Cracovia, 16 Mai 1864. Câtre cetâtenul N. N. Te provoc, cetâţâne ca în curs de trei zie sâ plâteştî restul de dare naţionaîâ din anul trecut în somâ de 360 fl. şi pentru întâiul pă­trar al anului curent soma de 90 fl, pe care le vei varsa în casa oraşului, prin impiegaţii acestui guv­en şi pentru scopul de organisaţiune naţională, în ca­şul contrariu se va pronuncia contra la sentinţa con­­demnaţiunei la moarte şi se va esecuta fârâ nici o în­­doealâ şi întârziere.“ — Regele de Grecia va visita insulile Ionice­r la 24 Mai se porneşte la Corfu. O amnistie pentru mi­litari au fost emisâ. D. Zaimis este trimis la Corfu ca plenipotenţiarii estra-ordinariu. — De la Roma se scrie câ boala papii s’au agra­vat într’un mod­ alarmant. țfiatul Opiniunea spune câ Papa prin o bulâ secretâ ar fi ordonat Conclavu­lui de a se întruni numai cu numerul cardinalilor din Roma şi de a alege pe noul papa mal înainte de a se da în public încunoştinţarea despre moartea celui de acum. PUBLICAŢII ADMINISTRATIVE. Ministeriul Cultelor şi Instrucţiunei Publice. 2) No. 14518. Se publicâ în general, ca în ziua de 18 Mai, anul curent, ficsatâ prin anunciul No. 10991 din Monitorul No. 83, pentru rearendarea moşielor Monastirilor Pâpâuţii şi Sf. loan Gurâ de aur, se va ţine a 3-a strigare, care strigarea întâia va fi la 14 şi a doua la 16 a­le acestei luni. Prefectura Poliţiei Iaşii. No. 7527. La 20 a­le curentei Mal, urmând a se ţine licitaţie în Camera Prefecturei pentru închirie­rea caselor Egumeneşti de la biserica Sf. Lazâr, pe timp de 4 ani, începâtorî de la 23 April contenit a­­nul 1864, se publica spre obşteasca ştiinţâ, ca DD. concurenţi în zioa terminată sâ se înfăţoşeze la Prefectură cu ofertele sigilate şi garanţiile cuvenite. Prefectura district. Iaşii. No. 4457. Jurnalul Consiliului Miniştrilor, din 22 Aprilie, aprobat şi de Mâinea Sa Domnitorul, pentru sub­ordonarea Poliţiei oraşului Iaşii, câtre a­­ceasta Prefectura, se publicâ spre obşteasca ştiinţâ. JURNAL. Astăzi Mercur! 22 Aprilie 1864, în şedinţa Con­siliului Miniştrilor, luându-se în bâgare de samâ re­feratul D. Ministru de Interne No. 11.113, prin ca­re propune unificarea administraţiunei oraşului şi a districtului Iaşii. Având în vedere câ pe când oraşul Iaşii era cen­trul administraţiunel superioare a Moldovei, era un ce natural, ca prefectura de poliţie a capitalei ţârei sâ fie despârţitâ şi ne­atârnatâ de prefectura jude­ţului, unanimitatea administraţiunel fiind concentrată în Ministeriul de Interne, care le ţinea între dânsale ecuilibrul şi legăturile cuvenite. Având în vedere câ de la proclamarea unirei si transportarea Ministerium de Interne în Bucureşti, pastrarea in Iaşi a prefecture! de poliţie şi a pre­fecture! de district într’o stare despârţitâ şi ne­a­­târnatâ una de alta, au dovedit printr’o ispitâ de 2 ani, câ nu poate avea de cât consecvenţile cele mal vâtâmâtoare, atât unitateî administraţiunel, cât­ şi intereselor particulare ale populaţiuneî din oraşul şi districtul Iaşii, atât de strâns legate între dânsâle. Având în vedere câ menţinerea acestor doue au­torităţi, în starea lor actuala de dualism, este ceva anormal în organisaţiunea celor­lante prefecturi de districte. Având în vedere ca prefecţii districtelor sunt râs­­punzători ca representanţi ai guvernului în districte­le lor respective, despre tot ce se atinge de lucrul public. Având în vedere că de la aşezarea guvernului central în Bucureşti, toate autorităţile, toate servi­ciile publice din Iaşi, au rămas ne­atârnate unele de altele şi fârâ nici o sub-privighere alta de­cât acea ce să exercita din capitala României. Având în vedere ca o supra­veghere localâ, acea

Next