Radical, ianuarie-martie 1991 (Anul 2, nr. 21-82)
1991-01-15 / nr. 28
Anul II, nr. CCIL/28 21 - RADICAL Timișoara, Gdanskul românesc ? (urmare din pag ß prin" Guvernul pT") în prezent, se subordonează strategiei de trecere spre societatea de p;"ță care „este plină de rele, dar este cea mai bună pe care a găsit-o omenirea pînă acum“. „Relele“ vin de la faptul că, pe lingă prosperitate, legile , ieții aduc șomaj și falimentul unor întreprinderi. Totuși, în opinia ministrului resurselor și energiei, piața pune în valoare spiritul de inițiativă și eficiența muncii oamenilor. Din păcate, pînă în prezent, a menționat d-l Zisu, nu există legi suficiente pentru traducerea în practică a programului guvernamental. Comisia deplasată la Timișoara a căutat soluționarea revendicărilor greviștilor făcînd tot posibilul în acest sens. Rezultatul se știe. După două zile, comitetul de grevă a hotărît „continuarea mișcării revendicative“. „Nu considerați gest politic cererea de demisie a guvernului“, a spus un lider sindical, întrucît, prin acțiunea lor, sindicatele își manifestă față de puterea nemulțumirea executivă, conform unui drept fundamental. Aici mi se pare un punct cîștigat de grupările sindicaliste timișene, care ar trebui înțeles de toate celelalte din țară. Indiferent de partidul aflat la putere, sindicatelor trebuie să li se recunoască dreptul de a lua poziție atunci cînd prin politica sa economică și socială Guvernul greșește. Dar, pentru asta, organizațiile sindicale trebuie să dovedească maturitate in maniera în care analizează hotărîrile lui, o bună și realistă bază informațională axată pe problematica economică, politică și culturală. Ceea ce, în cazul timișorenilor, s-a realizat. Aspect din timpul convorbirilor cu reprezentantul guvernului la Timișoara (primul din dreapta). Pag. 3 Perestroika a murit Evenimentele dramatice din Lituania ne-au readus la realitate. Tentativa lui Gorbaciov de a democratiza U.R.S.S. s-a spulberat sub propriile lui ordine. Cel care, acum cîțiva ani, ne-a entuziasmat văzînd în el omul eliberării noastre, a dovedit într-o singură noapte că vede democrația într-un mod original. Originalitatea constă în viziunea principiilor democratice dirijate prin forță. Opțiunea spre independență a micilor state baltice, a Moldovei noastre basarabene, este sfidată de puterea ultimului imperiu multinațional, devenit desuet într-un context european și mondial al instaurării dreptului fundamental al popoarelor pentru autodeterminare. Simultaneitatea evenimentelor din Lituania cu cele din Golful Persic pune în lumină întrebarea: care este deosebirea dintre ocuparea armată a Kuweitului și cea a capitalei lituaniene . Dacă Saddam Hussein a atacat un stat vecin suveran, Mihail Gorbaciov a atacat un stat baltic, integrat în manieră stalinistă, în 1940, în cadrul imperiului bolșevic. Deosebirea este doar gea grafică, dovedind că dictatura oriunde și oricare ar fi denumirea ei, nu vede în politică decit atingerea unor scopuri strategice sau economice. Imperialismul rusesc trăiește încă, dovedind că Moscova lui Gorbaciov, astăzi, este aceeași ca a țarilor și a lui Stalin. Nu trebuie să fii specialist pentru a-ți da seama de asta și de faptul că Occidentul a dovedit și dovedește slăbiciuni în felul cum privte problematica est-europeană. Puterea rusească s-a dezvoltat sub aripa îngăduitoare a țărilor vest-europene, devenind jandarmul popoarelor vecine. Premiul Nobel pentru pace, acordat anul trecut lui Gorbaciov, dovedește același joc de interese prin care Occidentul lăsa, la sfîrșitul celui de al doilea război mondial, țările din Răsărit la discreția Moscovei Dacă în Golf sunt față în față două armate (să nu uităm girul dat de O.N.U. celei formate de americani și aliații lor), în Lituania, armata sovietică se „lupă” cu manifestanți neînarmați. Rămîne de așteptat răspunsul Națiunilor Unite, prefigurîndu-se un nou principiu de drept internațional, prin care să se justifice intervenții armate oriunde în lume unde se încalcă principiile democrației. Lovitura dată independenței Lituaniei este aceeași care în 1936 a insîngerat Ungaria, iar în 1968 a întunecat „primăvara de la Praga“. Ea pune capăt încrederii în perestroika gorbacioviană. Nu este posibilă o reformă a comunismului, care nu-și recunoaște decît formal greșelile, tot așa cum nu ar fi fost posibilă o reformă a național-socialismului hitlerist, a fascismului musolinian sau franchist. Căutarea și recunoașterea tradițiilor naționale, lupta pentru libertate după principiul „prin noi înșine“, sunt singurele „arme“ ale poparelor mici, destinate unei perpetue influențe din partea marilor puteri. Dorin TEODORESCU D.N.: Noi înțelegem că Prefectura se confruntă cu probleme deosebite în administrația județului și chiar dacă relații oficiale nu avem prin faptul că ne-am retras din Consiliul Prefecturii (pentru a nu ne mai da girul unei coloraturi politice) înțelegem să mergem de multe ori cu idei și soluții pentru depășirea unor situații dificile, urmînd ca și aici să prevaleze interesul cetățeanului asupra interesului partidului. Exact cum am arătat, că pe plan național și județean singura modalitate de a te face credibil față de populație este de a veni cu soluții și idei alternative aflate în beneficiul tuturor. Rep.s Care sunt relațiile conducerii locale a P.N.L. cu membrii săi? D.N.: Nai am avut niste ședințe cu membrii noștri și vom avea și în continuare. De exemplu întilniți pe profesiuni și pe sexe. Totodată membrii noștri țin legătura prin sediul partidului biroul senatorial și prin deplasări, (ocazii cu care explicăm poziția noastră sau preluăm ideile și sugestiile oamenilor). Intenționăm să constituim un club liberal de discuții politice și profit de acest interviu pentru a face apid la eventuale posibile eptizații și ajutoare din partea membrilor pentru ca acest proiect să fie finalizat. De asemenea facem încă un apel la toți membrii și simpatizanții noștri pentru a veni cu propuneri economice, administrative și politice. Rep.: Care sunt cinci probleme concrete pe care le considerați prioritare pentru județul Sibiu și pentru care aveți și soluții? D.N.: In primul rînd avem în vedere îmbunătățirea aprovizionării cu alimente, apă și căldură. Pe plan local trebuie stimulat producătorul particular. în piețe nu există tonete specializate în vînzarea produselor. Piața Cibin unde își desfac produsele particularii nu îndeplinește nici măcar un stadiu minim de desfacere civilizată. Mergem chiar pînă la ideea construirii unei hale agroalimentare în care să putem stimula concurența. în hala respectivă o parte să fie ocupată de către agricultura de stat (societăți comerciale anonime) iar cealaltă parte să fie rezervată producătorilor particulari. Astfel vom arăta o adevărată concurență în care să troneze legea cererii și a ofertei și nu în ultimul rînd calitatea. Prețurile vor fi într-o directă concurență. Problema morilor de măcinat lasă de asemenea de dorit... Rep.: Aceasta se știe. Concret care ar fi soluțiile? D.N.: Reutilarea morilor și repunerea în funcțiune cu utilaje din țară sau străinătate. Cedarea acestor mori către particulari, dar în stare de bună funcționare. Se impune de asemenea stimularea țăranilor și a producătorilor de produse agroalimentare (de exemplu „Leandia“, dacă nu are materie primă trebuie facilitată acordarea unor prețuri avantajoase la vînzare, mai ales producătorilor particulari. Numai așa vom reuși să determinăm acești producători să iasă cu produsele stocate), în ceea ce privește problema apei sîntem conștienți de faptul că regimul pluviometric a fost foarte scăzut. Dar se putea asigura necesarul de apă potabilă către populație printr-o mai bună coordonare și verificare a marelui consumator de apă care este industria. Știm că marile întreprinderi sunt așezate de-a lungul rîului Cibin, dar nu folosesc apa industrială. Se puteau amenaja niște gropi de aducțiune în marginea rîului pentru decantarea apei. Cu pompe speciale se putea pompa apa din rîu ca să ajungă în întreprinderi, rămînînd apa potabilă pentru populație. Se puteau face puțuri de colectare a apei în amonte de Sibiu prin investiții. Mai știu că există un proiect de aducțiune a apei potabile de la Sadu. Era o prioritate cu care Prefectura ar fi trebuit să demareze demult. Iar marii consumatori de apă pot să-și găsească singuri alte soluții. Nu credem că soluția dată de noi este cea mai bună, dar e obligația fiecărei întreprinderi de a face demersuri în acest sens. Căldura nu poate fi asigurată la cote optime existînd lucrări prost efectuate și o sumedenie de pierderi. Ceea ce impun Prefecturii e faptul că această problemă trebuia abordată în urmă cu cîteva luni. O altă prioritate pentru județ rămîne provizoratul cultural în care se zbate Sibiul. Beneficiem încă doar de tradiția istorică deosebită a acestui oraș. O propunere concretă pe care o facem edililor Sibiului este înființarea unui Palat al culturii. Acest lucru nu este o utopie și cu o investiție foarte mică se poate realiza concret. Actualul sediu al Poliției ar fi potrivit pentru a reînnoi toată spiritualitatea Sibiului: exemplu Uniunea Scriitorilor — filiala Sibiu, Revista „Euphorion", Revista „Transilvania“, „Continent“, o Casă a Cărții, întreprinderea Cinematografică (aflată în prezent pe str. Teclu printre noroaie), Uniunea Artiștilor Plastici (nu există o sală de expoziții pentru artiștii plastici care să atingă haremurile unei adevărate săli). Nu suntem mulțumiți de denumirea integrală a străzilor și piețelor. De exemplu, Piața Mare ar fi fost mai potrivit să primească numele de Piața Revoluției pentru că acolo s-a murit prima dată în Sibiu. Poate că actuala stradă Lomonosov, dat fiind și actualul sediu P.N.L., ar fi fost mai normal să se numească „I. C. Bratianu“. Problemă stringentă rămîne și necesitatea pentru oraș și județ a unui teatru care să fie reprezentativ tradiției Sibiului. Construirea acestuia se poate încerca prin colaborarea cu marile centre culturale din Europa: Germania, Austria, Franța cu subvenții de la stat dar și prin donațiile cetățenilor. Este adevărat, se va pune problema banilor. Dar prin această liberalizare a prețurilor, „furt din buzunarul cetățeanului“, se poate face rost de bani pentru asemenea investiții. Noi îl întrebăm pe d-l Roman (care atunci cînd a preluat puterea a considerat dezastruoasă situația țării) în ce stadiu se află acum economia? Noi apreciem situația ca fiind și mai proastă decit în decembrie ’39. După cum se știe, P.N.L. a afirmat de multe ori că programul guvernului e program liberal. Chiar noi i-am acuzat că ne-au furat programul. Nu contestam și ni am contestat programul guvernului, dar am atras atenția asupra modului de aplicare și asupra priorităților pe nu va insista guvernul. Oare nu era normal ca pînă acum să fi avut un sector privat puternic, o agricultură puternică și o reformă monetară și bancară foarte bine gîndite? Atunci ar fi fost normală această liberalizare a prețurilor. Doar cînd legea cererii și ofertei libere ar fi tronat în economia națională am fi putut afirma că avem o piață de tip occidental. Rep.: Ce fac în Parlament reprezentanții dvs.? In ce mod susțin ei problemele Sibiului? Rezultate... D.N.: Cu foarte multă plăcere noi P.N.L. putem să arătăm activitatea concretă a senatorului (singurul senator liberal din Ardeal) și a deputatului nostru din Parlament. Aș începe cu primul. După cum e cunoscut, d-l senator Mircea Curelea e vicepreședintele Comisiei de Administrație locală a Sibiului, membru în Comisia juridică, precum și președintele subcomisiei de organizare statală în Comisia de redactare a Constituției. Rep.: Se reflectă însă problemele Sibiului în activitatea lor parlamentară? Acest oraș a fost permanent văduvit de o corectă percepere la nivel național... D.N.: Bineînțeles, pentru că dînșii nu au uitat și nu uită că sînt aleșii urbei noastre, în primul rînd și-au adus foarte multe contribuții referitor la noua organizare statală. D-l senator Curelea a ridicat problema județului desființat abtiv (în perioada comunistă, Tîrnava Mare) susținând în Senat doleanțele oamenilor de reînființare a lui. O altă contribuție extrem de mare a avut-o în problema Legii fondului funciar. Rep.: Pentru Sibiu...? D.N.: Fiind contactat de foarte mulți țărani și nu în ultimul rînd personal de către președintele Forumului Democrat German, (care i-a înaintat un amendament pentru restabilirea juridică a etnicilor germani și anularea Legii 187/ 1945 prin care au fost expropriați) d-1 Curelea a susținut că indiferent unde există aceste terenuri ale lor, trebuie făcut un act de justiție pentru a putea îngheța exodul de etnici germani și chiar a reuși reîntoarcerea unoia dintre ei. Personal d-1 Curelea l-a interpelat pe ministrul justiției d-l Babiuc nefiind mulțumit de rezultatul anchetelor făcute după 22 decembrie 1939 in Sibiu. Dineul, (d-1 Curelea) cu părere de rău, a afirmat că rezultatul acestor anchete nu a reușit să stabilească adevărurile despre Revoluția sibiană. O altă problemă, vizează abuzuri făcute sub regimul comunist. Au fost aduse memorii de foarte mulți cetățeni ai județului nostru. Se poate menționa interpelarea primului ministru vizavi de numirea în funcții în mod nedemocratic a conducerii administrative locale. D-l deputat Ban Ioan a ars și are și dinsul foarte multe amendamente la legi propuse de către cetățenii Sibiului, dînsul depasindu-se și în întreprinderile Sibiului, luînd contact cu muncitorii, sindicatele și administrațiile de conducere (de exemplu la întreprinderea „Victoria“). A pus în Parlament problema sindicatelor din Cooperația meșteșugărească, spre exemplu sindicatul liber din Cooperativa „Arta Sibiului“. Prin intervenția și a deputaților liberali s-a reușit recunoașterea sindicatelor libere din aceste cooperații. Cu durere totuși trebuie să arăt că în Parlament dacă apare un reprezentant al opoziției cu o problemă, chiar dacă oferă o alternativă bună, este întîmpinat cu foarte multă rezervă. Rep.: Considerați că vă aflați la nivelul și standardul european al partidelor politice similare? D.N.: P.N.L. nu se poate considera la nivelul standardului european al partidelor similare din foarte multe motive. Asta nu Lseamnă că nu avem o doctrină sau ideologie adecvată partidelor de același fel din lume, dar situația politică și democratică a țării noastre este la un nivel extrem de scăzut în comparație cu țările democrate în care există partide liberale. Cauzele sunt foarte cunoscute de noi toți, presiunile externe asupra partidului le-am arătat. Un alt fapt este că noi funcționăm doar de 11 luni. Lucian FILIP LIBERALII LA SIBIU (II) — Interviu cu DAN NEACȘU, secretarul organizației locale a P.N.L. —