Radical, iulie-septembrie 1991 (Anul 2, nr. 148-212)

1991-07-02 / nr. 148

CUGETUL ZILEI Mai bine o libertate primejdioasă decit o sclavie­­ jniștită. J. J. ROUSSEAU „Cea mai bună dintre lumile posibile“ S-ar părea că vuietul străzii s-a mai liniștit și că tem­peramentele prea ascuțite în surda luptă pentru o de­mocrație iluzorie (orice democrație, nu-i așa, se hră­nește cu cojile iluziilor înfulecate rînd pe rînd de op­timiștii incorigibili) și-au mai tocit vîrfurile de lance. Puterea găsește răgazul de a mai respira, după ce și-a simțit de cîteva ori acareturile amenințate de vîntul revendicărilor de tot felul. Starea de fapt pare iarăși să indice că „trăim în cea mai bună dintre lumile posibile“ și că numai pîrdalnica perioadă de tranziție ne mai împiedică să gustăm li­niștiți din roadele „înțeleptei politici a partidului (de guvernămînt) și guvernului (de coloratură)“. Așteptăm din­ moment în moment ca unul dintre exponenții puterii să readucă în prim planul stereotipiei verbale formula preferată a lui Ceaușescu: „viața a demon­strat justețea...“ etc. spre galben-verdea crudă a opo­ziției care, nu-i așa, „n-a prezentat nici o alternativă viabilă“ ... Adevărul e că lumea a obosit să mai tot strige („Și pentru ce să mai tot strigi / Cînd nu știi unde e ure­chea?“, spune poetul) — cei care strigă — ori s-a cul­cat pe pernele fricii aducătoare de liniște (ca pe vre­mea „odiosului“) —cei mulțumiți să trăiască oricum, nu­mai să trăiască. O a treia categorie — cei care cred nesmintit în zîmbetul împăciuitor al domnului Iliescu și in cel giocondic al domnului Roman — se iluzio­nează și ei că nu și-au greșit opțiunea și că „mai bine decât așa nu se poate“. Important­e. își spun aceștia, că, de bine de rău, MERGE, că MIȘCĂ CEVA și că spe­ranța ne tot dă tricor­le ca un cățeluș gata de dus la o expoziție chinologică. Ceea ce nu văd aceștia nu este . RĂUL (chiar și iubiții conducători recunosc că „parcur­gem o perioadă dificilă“), ci CAUZA RÂULUI, care nu încetează să persiste. Iluzia transformată în program politic, sărăcia instituționalizată, corupția, minciuna și iresponsabilitatea ca forțe motrice ale evoluției. S-a creat chiar un mit: că în fața exploziei de lu­mină a unei libertăți cîștigate atît de nesperat și de abscons este de preferat ca „spectatorii“ să aibă un pic de albeață pe ochi. Altfel focul le-ar intra prin pupile pînă în măduva sufletului și i-ar arde ca pe niște cîrpe uscate. Varianta cea mai bună a istoriei este cea care se derulează în momentul respectiv, altfel am trece prea repede din iadul existenței în paradisul perfecțiunii — V, și atunci ce-ar mai face istoria? Vasile AVRAM ! firave deficiente în laboratoarele dr De peste trei săptămîni per­sonalul medico-sanitar — me­dici, chimiști, biologi, farma­ciști, asistenți, laboranți și în­grijitoare — se află în gre­vă, la Situație deosebit de gravă, care s-a ajuns ca ur­mare a deficiențelor ce pun în imposibilitate serviciile de laborator clinic să execute pînă chiar și bateria minimă de analize sau explorări strict necesară stabilirii diagnosti­cului, fixării terapiei și urmă­ririi evoluției bolii în timp. Personalul pus față-n față cu executarea investigațiilor mai mult sau mai puțin sa­(continuare în pag. a III-a) Dr. med. Nicolae POPA doctor în medicină medic primar, șef de laborator Spitalul Județean Sibiu y ■­s unu LIBERTATE • DEMOCRAȚIE • AD­EVA­R INDEPENDENT» SIBIU Anul II (CCIL) Nr. 148 Marți, 2 iulie 1991 -3 lei „Cine uită istoria, ” — Adunarea județeană a Asociației Foștilor Deținuți Politici Sibiu — Sîmbătă, 29 iunie a.c., la­ ora 10 în Sala STUDIO Casei de Cultură a Sindicate­­­lor am putut vedea numai capete încărunțite. Prin foș­tii deținuți politici, acolo au fost­ prezentate traseele ce au jalonat istoria nescrisă a re­zistenței românești. Căci nu contau atît numele, cît su­ferințele îndurate la Aiud, Gherla, Ocnele Mari, Bără­gan, Canal. Subiectivitatea fiecăruia era dizolvată într-un punct geografic legat de cîte o temniță și un număr de ani: 20, 16, 10, 6, 4, 1 ... prea ușor de așternut pe hîrtie. Glasurile istovite și lacrimile din ochii unora au fost sus­ținute de o vigoare de fond și de conștiință a ceea ce au fost și sunt: „Cea mai auten­tică formațiune politică din țară“ (Grigore Lechințan). Și, am adăuga noi, cei mai îndrituiți să facă astăzi po­litică. Adunarea a fost preferată printr-o rugăciune, „Tatăl nostru“ și un moment de re­culegere pentru cei morți în gulagul românesc. Vicepreședintele A.F.D.P. Sibiu, dl. Li­viu Popa a pre­zentat o situație globală asu­pra activității filialei locale, de la înființare și pînă in prezent: număr de membri — 574; independența susținu­tă față de alte formațiuni politice; participarea la mi­tinguri, marșuri de protest și manifestații de comemorare; muncă, de asistență juridică; distribuire de ajutoare; ac­tivitate publicistică (în „Pun­cte cardinale“ și „Radical"). S-au adus mulțumiri mem­brilor Comisiei de Muncă și Ocrotiri Sociale, în speță dom­nului Cristescu Eugen, pen­tru prestația neremunerată făcută pentru rezolvarea do­sarelor foștilor deținuți poli­tici (multe și din cauza pe­tiționarilor maghiari si sași). Dl. Zaharia Udrea a prezen­tat situația financiară, după care dl. Brahonski Gheorghe a pledat pentru înălțarea u­­nui monument întru cinstirea victimelor de la Aiud („iadul iadurilor“): „încă mai plutea fumul revoluției, cînd ne-am gîndit să facem un mauso­leu în cinstea celor ce au Unde sînt cei ce nu mai sînt? MOTTO: Aiudule temniță cruntă, dinții tăi macină inima-n luptă Colțul tău hulpar făptura mi-o înghite Aiudule ocnă de plîns și morminte. După un an de regim de exterminare, eroii noștri , au umplut cimitirul fără cruci, aruncați în gropi comune. în Aiudul în care dorm peste o mie de victime, o singură cruce străjuiește, crucea ridi­cată de familia lui Mircea Vulcănescu, descoperit și el într-o groapă comună. Cei plecați din Aiud la minele din Baia Sprie și Valea Nis­trului, descătușați de coșma­rul Aiudului, întrezăreau o­ licărire de speranță; era însă fata morgana, căci în mină trebuiau să muncească, tre­­­­buiau să scoată la suprafață minereul din cele 14 orizon­turi, de la o adîncime de pes­te 500 de metri. Această mun­că cerea sudoare și chin, căci chinul, marele chin este us­cat și mut și aici. Nu toți au­ rezistat, trebuia și aici un cimitir. Cei rămași nu și-au pierdut speranța, așteptînd în tăcere ziua eliberării cu gîndul și speranța Celui de sus. Toate aceste munci erau organizate pe termen lung, în care timp conducerea dia­bolică era convinsă că noi nu vom putea rezista și în lo­cul nostru vor veni alți în­locuitori. în toamna anului 1953, cînd speranțele se epuizaseră, s-a întîmplat neprevăzutul: pre­sați de intervențiile externe, toți deținuții de la mine și canal au fost aduși în Aiud. Din această cauză cele trei biserici și o seamă de maga­zii s-au transformat în dormi­toare cu paturi supraetajate. Un fapt interesant s-a petre­cut: printre cei veniți de la­­ continuare în pag a III-aî Traian P. COLIION INFORMARE — privind desfășurarea activităților Comisiilor de lichidare a patrimoniului fostelor G.A.P. și A.E.I. — Comisiile de lichidare a patrimoniului, numite prin Decizia Prefecturii Sibiu nr. 137/1991 au fost instruite pe domeniul modului­ cum se des­fășoară inventarierea patri­moniului, valorificarea bunu­rilor materiale, licitarea mij­loacelor fixe și determinarea fondurilor ce se cuvin mem­brilor­­ cooperatori pentru te­renurile înscrise în C.A.P. și activitatea depusă, într-o serie de unități cum sunt: Hoghilag, Alma, Valea­­ Viilor, Orlat, Săcel, Vurpăr, Chirpăr, Bîrghiș, Păuca, Ocna Sibiului, secretarii comisiilor de lichi­dare care au sarcina cea mai importantă, în această acțiune, nu au putut fi asigurați, în­­trucît foștii contabili șefi au plecat din unitate din cauza manifestărilor ostile ale unor cooperatori. în ultima perioa­dă, în special în cursul lunii mai 1991, și-au mai cerut transferul secretarii comisiilor de lichidare de la­­ următoar­­ele unități: Sibiu, Șura Mare, Racovița, Axente Sever, Avrig­, Dobîrca, Miercurea, Păuca, Bazna, Velț, Laslea. în aceste condiții a fost necesar să se delege pentru îndeplinirea acțiunii de secretar a comi­siei de lichidare o serie de cadre contabile din unități cu experiență mai puțină și fără autoritatea necesară, ceea ce a diminuat eficiența și bunul mers al operațiunilor de lichi­dare. De asemenea, președinții comisiilor de lichidare, fiind angrenați și în lucrări agri­cole, precum și în comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, nu au putut să cuprindă în­treaga problematică ridicată (continuare în pag. a I­-a) Gligor CIORTEA director general la Direcția pentru Agricultură și Alimentație Publică Sibiu. (continuare în pag. a III-a) Lurian FILIP Singurătatea eroilor, sin­gurătatea țăranilor Foto Radu DUMITRU

Next