Radical, aprilie-iunie 1992 (Anul 3, nr. 337-399)
1992-04-01 / nr. 337
Rrnini, scripeți si rotițe £ de mirare că se face atâta caz de circul — cu sburători, dresură, clovni, cu tot tacîmul unor spectacole de gen — evident, de circul convențiilor F.S.N., desfășurate la „trapezi, sub „cupolă“, deci la nivel înalt (cele mărunte desfășurindu-se „la drum de seară“, pe „neve“). Dar, la urma urmei, cîte nu i-au fost date acestui popor să vadă încă una, două în plus, ce mai contează? Așadar, circul Frontului (cînd de Est, cînd de Vest) continuă să facă furori, veștejindu-și heraldicul semn de partid — trandafirul — cu toate gunoaiele conservate dintr-un trecut otrăvit. (Prea adesea suntem nevoiți să vorbim de gunoaie de tot felul...) Am zis „semn de partid“, dar, judecind mai temeinic lucrurile, în evoluția lor, constatăm că nu avem de-a face decît cu un somn, nu și cu un partid. Căci F.S.N.-ul n-a fost și nu este un partid. Intrat în viața politică a țării „prin escaladare și efracție“ (balcaniade și mineriade), profitind de marea revoltă populară din decembrie 1989, a cărei unică, fierbinte dorință era doborîrea dictaturii comuniste (susținută, firește de lipsa endemică a libertăților cetățenești, de foame și frig) acest hibrid — F.S.N. — s-a uit (nu s-a constituit) ca o adunătură de „emanați“, cu interese, doar pentru moment, centripete, în fond, fiecare cu interesul — pentru ograda lui, pentru „trandafirul“ lui, pentru mîzga în care să-și cultive bunăstarea. Și iată, acum, centrifuga s-a pornit, de le iese... untul. Nici nu putea fi altfel. Urzeală — ideologia comunistă — care-i ținea cît de cit într-o țesătură, firav cusută cu sloganele reformei, se destramă ca orice zdreanță putredă. Nici nu putea fi altfel, spuneam, pentru că un partid politic nu-i o făcătură, ci o construcție la edificiul căreia stă o concepție, în care principiile leagă, unesc, iar metodele de zidire delimitează, particularizează constructorii. Ce-ar f putut să-i unească pe Roman, Iliescu ,Stoica, Văcaru și alți emanați? Desigur, interesul pentru putere! Ce-i desparte? Același interes pentru putere. Dar între interese și principii nu se poate pune semnul egal. Deci, neavînd principii nu pot fi uniți. Și totuși, acești emanați se aseamănă (de aceea s-au și adunat) prin metodele folosite — minciună, demagogie, arivism (de aceea i-a și detonat). Dacă mai reușesc încă ( și mai reușesc) să păcălească niște naivi, niște inconștienți, niște căzuți în cap, cu molozul pe care-l prezintă monolit, cu moțiuni și declarații către națiune (Către care?) manevrînd, în economie, pîrghii (de cauciuc) scripeți (de lemn, ca și limba lor) nu-i bat, pentru că vremea lor e pe gătate. Au rămas deva cu rotițele ruginite ale unui timp revolut — mașinăria, marea mașinărie a societății se schimbă, iar piesele celei vechi se dau la D.C.A. — containerizate, pentru retopit. Ciudat este faptul că moare un partid care nu s-a născut niciodată. Dar să nu neglijăm valoarea de cunoaștere a paradoxurilor! TRAIAN SUCHT INDEPENDENT* SIBIU Anul III. (CC ÎL) Nr. 331 Miercuri, 1 aprilie 1992 fi iei Caricatură de: Rudi Schmückte Simpozion internațional la Salzburg : PROCESUL COMUNISMULUI Personalități politice și specialiști în domeniul social, juridic și al istoriei politice din Europa de Est și din fosta URSS, precum și din America Latină, Europa de Vest și SUA, au fost invitate de curînd la Salzburg, de către Fundația Carta 77 și Salzburg Seminar, — sprijinite de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă —, la conferința „Justiția in vremuri de tranziție“. Delegația română a fost reprezentată prin ministrul jusției, Mircea Ionescu-Quintus, deputatul Sorin Botez, vicepreședinte al PNL, Alin Teodorescu, președintele Fundației Soros din București și Lucian Mihai, lector la Facultatea de Drept din București. Dintre temele cu predilecție dezbătute la conferința din Salzburg, de un real interes și mereu reluate din unghiuri diverse, amintesc cele privitoare la „justiția retroactivă“, aplicabilă celor care au condus și servit fostele regimuri totalitare, făcîndu-se referire la „de-nazificarea“ Germaniei în urma celui de-al doilea război mondial precum și la despăgubirile și repunerea și drepturile firești a populației de origine japoneză din SUA, împotriva căreia au fost „impuse“ tutele măsuri represive în timp ce SUA se aflau în război cu Japonia A fost analizată, de altfel, experiența țărilor Americii de Sud privind pedepsirea regimurilor autoritare. Situația evoluțiilor din Europa de Est, — în urma înlăturării regimurilor Roma (continuare în pag. a lV-a) Andrei ILENÍ TRANSBORDURI Dacă ar fi să luăm în serios anticomunismul verbal al domnului Petre Roman, proaspătul victorios în războiul cu el însuși, am întoarce paginile pînă în ianuarie 1991 și am citi declarația ministrului, de atunci, al justiției și de acum al internelor. Declarația se făcea în numele primului ministru, de atunci, și îmi cer îngăduința să citez, spre aducere aminte, un fragment luat, recunosc, nu la întîmplare: „Nu putem și nu trebuie să fim liniștiți cîtă vreme cei vinovați de dezastrul economic, politic, social și cultural al țării, care a dus la Revoluția română din decembrie 1989, sau care au încercat să o reprime în singe ,se află printre noi, anonimi, nepăsători și în afara oricărei răspunderi“. Trecuse un an de la revoluție. A trecut un an și mai bine de la publicarea declarației. S-au petrecut schimbări mari în timp puțin, cea mai importantă fiind, fără doar și poate, ruperea prejudecății conform căreia Frontul Salvării Naționale înseamnă țara însăși. Spre rușinea noastră, această confuzie este întreținută cu bună știință și rea intenție, ea continuînd să existe în mintea unor oameni cinstiți, pentru care timp de peste 40 de ani politica a însemnat un lux la care nu îndrăzneau să urce sau un gunoi la care nu voiau să coboare. Alegerile din februarie au consemnat creșterea îmbucurătoare a calității gîndirii politice a electoratului, aceasta însemnînd începutul despriderii din confuzie. Nu este greu însă de observat și altfel de schimbări, ele petrecîndu-se direct sub ochii noștri și invitîndu-ne la meditație. Acei vinovați de dezastrul economic, politic, social și cultural al țării, care nu ne-au părăsit încă, au încetat să mai fie anonimi, și cu atît mai puțin nepăsători. Acești oameni încearcă să invadeze pe căi necinstite, dar îngăduite de o lege strîmbă, cele mai înalte instituții ale țării, încurajînd predispoziția de trădători a unor parlamentari gata să vîndă încredere celor ce i-au ales, partidul comunist român, reanimat și rebotezat de tov. Verdeț se infiltrează nelegitim în parlament, fără să fi avut măcar un candidat la vremea alegerilor. Cine are nevoie de prezența acestui partid în parlament? Cine are interes ca acest partid să existe? Ce interese meschine se împletesc ,și pînă la ce nivel? Ce coaliții sinistre ne pasc? Vom afla sigur că da, pentru că nu există otravă cu efect veșnic și nu poate fi otrăvit un popor întreg. Deocamdată, partidul comunist s-a furișat în Parlamentul Român prin două valize cu fundul dublu. Cota credibilității noastre peste hotare, și așa foarte scăzută riscă, de acum, să se prăbușească. Dar, revin la citatul inițial nu putem și nu trebuie să fim liniștiți. “ Nu știu dacă domnul Victor Babiuc, ministrul de justiție — atunci — și de interne acum, cfil care a făcut declarația respectivă, sau domnul Petre Roman, prim ministru atunci și gata pricind pentru noi și noi demnități, în numele căruia s-a făcut declarația, sunt liniștiți sau nu. Țara însă nu este. Mihai BRATU P.S. — pe eticheta uneia dintre valize scrie: Anania. Proprietarul ei nu s-a distins prin nimic, niciodată, ceea ce ne face să presupunem că este o valiză goală. Cealaltă valiză are scris pe etichetă: Șomîcu. Este același Șomîcu, apărător înflăcărat al cauzei drepte a lui Saddamm Hussein, care într-un discurs fulminant rostit în Parlamentul României cerea, trei mai mult nici mai puțin, decît sa-i sănm in ajutor blîndului irakian. Poate cu noul stăpîn... (M.B.Î. S. R. FERA Mașini de copit/second-hand./ AGFA/29 AGFA Telefoane ERICSSON /SECOND-HAND/ f AXURl J A 2 Z V -TONER :HIRT1E_ (PIESE DE SCHIM8 INFORMAȚII TEL/FAX* 92/413556