Radical, iulie-septembrie 1992 (Anul 3, nr. 400-465)
1992-09-15 / nr. 454
INDEPENDENT« SIBIU Anul ITT, (CCIL) Nr. 454 Marți, 15 Septembrie 1992 5 lei Raid-anchetă La început de an școlar Pentru fiecare dintre noi, anii de școală reprezintă neîndoielnic chintesența devenirii. Chipul blajin sau aspru al dascălului, încercînd cu migală și pricepere să sădească în inimile noastre sămînța cerească a virtuții, precum și întreaga perioadă petrecută în sanctuarele științei rămîne domeniul intangibil al memoriei noastre. Iar dacă școala vieții — în adevăratul înțeles al cuvîntului — ne procură întotdeauna un sentiment de nostalgie, viața școlii în schimb, cu multiplele-i dificultăți generate — în actualul context — de absența unei Legi a învățămîntului ori de infimul procent de 0,03 la sută alocat de la bugetul statului pentru învățămînt și cultură, ne provoacă un sentiment ambiguu, amestec nedefinit de suspiciune, revoltă și descumpănire. Raidul-anchetă întreprins în ajunul debutului de an școlar, în cîteva instituții de învățămînt public din municipiul Mediaș, a avut menirea de a ne edifica asupra problemelor specifice, cu care se confruntă astăzi învățămîntul românesc în general. Școala Generală Nr. 1, situată în str. Viitorului 14, a fost înființată în anul 1826. Dată fiind vechimea clădirii, eforturile financiare pe care le implică reparațiile, amenajările, reviziile instalațiilor electrice sau de apă-canal, ca și igienizările necesare sunt substanțiale. „Cu cei 400 000 lei alocați — ne spunea direc t Continuare în paga TV-ul Ion GlulNOD VERNISAJ Garuda, pasăre regală, pasărea miraculoasă a mitologiei vedice, întrece în zbor vîntul și servește drept vehicul ceresc zeului indic Vișnu. O minunată reprezentare a Garudei, lucrată în lemn cu minuțiozitatea caracteristică Extremului Orient, a fost aleasă de colectivul secției „Colecții, expoziții, relații internaționale“ a Muzeului Civilizației Populare ASTRA, ca simbol al expoziției „Din creația artizanală a popoarelor lumii“. Prezenta manifestare este o premieră națională, care înscrie în circuitul publicului primul muzeu de etnografie universală din România. Expoziția reunește obiecte din „colecțiile exotice“ ale muzeului, aduse de pasionați exploratori sibieni din sec. al XIX-lea, ■împrospătate în anul 1990 cu „cadouri“ pe care vîrfurile conducerii comuniste le primiseră cu ocaziile diverselor vizite în alte state. Interesul pentru deschiderea acestui unic muzeu de etnografie și artă populară din România destinat etnoculturilor extraeuropene, se remarcă prin contribuția Ambasadei Chinei din București, care a pus la dispoziție unele exponate. Casa Hermes din Piața Mică nr. 11 își deschide porțile, invitînd publicul sibian la această primă expoziție a cărei vernisare va avea loc vineri, 18 septembrie, ora 18. Carmina MAIOR AVȚ Organizația de tineret a Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat convoacă toți membrii săi pentru miercuri, 16 septembrie a.c., ora 17 la sediul P.N.Ț.C.D. Sibiu, pentru comunicări importante. (Continuare în pag. a II-a) Ștefan MIHAI Oara, de la linii, la Iată-mă în gară, de altădata într-un moment plănuit a se afla intre sfir situl weekend-ului, petrecut poate pentru a da cu sapa într-un sat din apropiere, ori pentru a vedea o rudă de departe în luptă cu destinul post-revoluționar, și gîndul coborît din tren că mîine va fi o nouă zi de lucru sau, cine știe, de concediu necerut. Minutarul ceasului de pe frontul clădirii unde se intră la casele de bilete sare, aproape ca la groapa de nisip, arătînd ora 16 și R minute. Două cozi imense, cu solicitanți temători că impiegatul va ajunge pe peron înaintea lor, lasă să se înțeleagă că ori au venit la noroc, ori că la agenția de voiaj s-a dat din umeria neputință locurile fiind toate rezervate. Se înțelege, imaginea e de „accelerat" necîntat de Topârceanu, propriu-zis fiind vorba de ..olteanul“ 238 atrcînd spre București frumosul defileu și sînt sigur de asta pentru că la casă stă atîrnată o tăbliță care spune totul despre acest tren. Dar, la fel, și celalalt ..șarpe“ trebuie să fie Reportajul de duminică de accelerat și, deoarece n-am după ce să mă ghidez, citesc de pe marea tablă interioară că e vorba de 221, care o ia spre Timișoara. După ce mă izbesc de cîteva sacoșe, intru în sălile de așteptare. Clasa a II-a e jos, curată și aerisită, fără mirosuri de trupuri și de mîncare, „curtată“ de șase persoane tăcute și de doi în caldarîm drăgostiți ce și-au aflat aici banca șoaptelor lirice. O țărancă muncită, mănîncă, aproape cu evlavie, pîine goală, stînd turcește pe grătarul de pus sugarii să doarmă Sus, la clasa I, doar patru bănci într-un spațiu pe jumătate ocupat. Pe una din ele, un tînăr stă întins ca la doctor, în vreme ce un altuî privește direct într-un perete. Ies pe peroane. Pe primul, cel fără șine, cu pătrățele ca de glucoză, vorbesc cu o domnișoară ce vinde la un chioșc al „Resibului“. Se codește să-mi declare numele, poate dintr-o sfială ce se trage de la întrebarea referitoare la vîrstă. Altfel e amabilă, prietenoasă. Are marfă destulă și chiar ștrudele fără viespi, datorită geamului pe care îl trage după servirea unui client. Du A încă o diversiune! Un act reprobabil s-a petrecut în 8 septembrie 1992 la mănăstirea Bistrița, județul Vîlcea și anume încoronarea domnului Ioan Cioabă ca rege al tuturor romilor din lume, care în etapa actuală constituie o sfidare la adresa poporului român și a istoriei sale România se găsește într-o stare de agitație în preajma alegerilor, în declin economic și moral. Momentul a fost ales cu scopul de a agita spiritele pentru crearea unei atmosfere antimonarhice în țara noastră. Un act deliberat, tendențios și antipatriotic. Tragedia se amplifică și prin aceea că unii sacerdoți s-au implicat în acest eveniment. Regretabil e puțin spus, deoarece din cînd în cînd ni se reîmprospătează memoria că tot o parte dintre clericii ortodocși au aprobat, sub stăpînirea lui Ceaușescu, demolarea de lăcașuri sfinte. Marea masă a romilor,,din România nu și-a însușit regalitatea domnului Cioabă. Aceștia-s oamenii cinstiți, în marea lor majoritate încadrați în muncă, asigurîndu-și existența, în acest mod. Ne întrebăm, celeste etnii cînd vor proceda la alegerea de regi? Regele rușilor, regele lipovenilor, regele turcilor, regele. .. adică o republică, un președinte de republică și mai mulți regi, rege pentru fiecare naționalitate conlocuitoare! In 1959, în Franța s-a încoronat ca rege al romilor un oarecare Ionel Rotaru. în 1937, un alt țigan originar din România, Ianus Kreik s-a proclamat rege al romilor în Polonia. Regalitatea n-a durat, statele respective nefiind receptive să admită conduceri de regi și președinți în aceeași țară. Puterea din România încurajează diversiunea, ba cu ungurii, ba cu țiganii, sau alte mijloace pentru a putea stăpîni, pentru a acumula capital politic. Unde ești tu Țepeș Doamne ...? Vasile GIURGIU Vom scăpa oare de otrăvuri? Marți, 8 septembrie, în ziua de Sfînta Mărie Mică, miercurenii au avut motive întemeiate de satisfacție întru speranță: membrii organizației „Greenpeace“, în frunte cu dl. Andreas Bernstorff, au fost nu numai oaspeți ai comunei, ci și părtași la efortul prelungit al locuitorilor săi de a scăpa o dată de spectrul sumbru al celor peste 500 de tone de otrăvuri chimice depozitate aici de aproape un an de zile. In cuvântul său, dl. Bernstorff a afirmat răspicat ceea ce noi știam, dar credeam că era încă un posibil echivoc: că afacerea deșeurilor chimice este o „afacere murdară“ (iată, deci, domnule președinte Ion Iliescu, că „dracul este tocmai atît de negru pe cît l-am apreciat noi“), că substanțele chimice de la Miercurea sunt otrăvuri și au marfă utilă și utilizabilă (iată, deci, domnule președinte al Consiliului Județean, inginer Romeo Trifu, că nici la acest capitol noi nu ne-am înșelat, ci dumneavoastră. Sau poate nici dumneavoastră, dar așa a fost „jocul“ făcut. Ce i-a îndemnat pe reprezentanții „Greenpeace“ să se deplaseze de la Hamburg la Sibiu, și, apoi, la Miercurea? După mărturia lor, tocmai acțiunile hotărîte întreprinse de miercureni în această vară: blocarea șoselei naționale, mitingurile de protest organizate aici, demersurile pe lingă oficialitățile județene republicane (iată, deci, domși nule prim-ministru. Theodor Stolojan că și așa se pot rezolva probleme pentru care guvernul României n-a avut urechi de auzit, ci doar reproșuri și amenințări). în cuvîntul lor reprezentanții celor din Miercurea au mulțumit atît societății „Greenpeace“, cît și Forumului German din Sibiu, reprezentat de doamna Anemarie Weber, pentru tot ceea ce au întreprins în dorința de a ne ajuta și au hotărît să-și conjuge eforturile cu cele ale părții germane în sensul în care, dacă „Greenpeace“ a hotărît „să facă cadou“ guvernului de la Bonn, 12 butoaie returnate din România, pentru a sensibiliza pe responsabilii guvernamentali germani, cît și opinia publică din această țară, atunci și noi, românii, să facem un asemenea cadou alor noștri, începînd cu Prefectura și Consiliul Județean, și ajungînd pînă la președinte guvern. Să sperăm, însă, că nu se va ajunge pînă acolo, mai ales că interesul competitorilor, în campania electorală este să aibă liniște pentru a-și debita promisiunile și angajamentele. Pe cele noi, că p. cele vechi le-am uitat de mult. Prof. Nicolae GASTONE