Radical, octombrie-decembrie 1992 (Anul 3, nr. 466-523)

1992-10-01 / nr. 466

pag. a în discuție, problema locuințelor (urmare din pag. 1) Locuința a rămas liberă prin plecarea unei familii, angaja­tă a ROM TELECOM S.A. ca­re o și solicită pentru anga­jații săi. Numai că, se pare că’ ROM TELECOM S.A. a și repartizat-o unei familii, fă­ră a respecta, însă, lista de priorități. Astfel că cel în­dreptățit — conform acestei liste — să o primească se a­­flă în proces cu această fa­milie. Se hotărăște, în conse­cință, a se repartiza, totuși, locuința ROM­TELECOM-ului, conform legii, dar cu condiția ca aceasta să o repartizeze la rîndul ei celui în drept. Toți sunt de acord că ROM­TELE­­­COM-ul ar trebui „amendat“, prin retragerea locuinței,, dar se are în vedere că în felul acesta familia care, conform listei de priorități, are drep­tul la ea ar fi implicit „lo­vită“. In fine, să mai adăugăm că la nivel de municipiu există în jur de 16 000 de cereri de locuințe, că se așteaptă un val imens de repatriați din Germania, care se pare că au prioritate în repartiza­rea locuințelor și că, lucru de altfel cunoscut, construc­ția de locuințe stagnează. Toa­te acestea crează o situație a­­larmantă în privința soluțio­nării cererilor de locuințe, în ideea stimulării construc­țiilor de locuințe primăria intenționează să emită o ho­­tărîre, conform căreia să se repartizeze locuințele rămase disponibile din fondul locativ de stat numai pensionarilor, cazurilor sociale și instituții­lor bugetare. Urmînd ca so­cietăților comerciale și regii­lor autonome cu capital de stat să li se concesioneze te­renuri în vederea construirii de locuințe pentru angajații proprii. Cam acestea sînt, în mare, problemele discutate, marți, 29 septembrie, la Primărie, în privința locuințelor. Să recu­noaștem că perspectiva este de-a dreptul sumbră. Calendar creștin Intru aceasta zi prazni­cul acoperămîntului Prea­­sfintei Născătoare de Dum­nezeu, Sfînta Fecioară Ma­ria. Intru aceasta zi se mai face pomenire despre păti­mirea Sfîntului Apostol Anania. 7,00 Programul Televiziunii Naționale din Republica Mol­dova. 10,00 Actualități • Me­teo. 10,20 Calendarul zilei. 10.30 Super Channel. 12,05 O­­ra de muzică. 12.55 Oameni de lîngă noi. 13.25 Jazz-maga­­zin. 13.55 Actualități • Meteo. 14.15 Tradiții. 14,45 Preuniver­­sitaria. 15,25 Cursuri de limbi străine. 15.55 Agenda muzi­cală. 16.25 Forum. 16.55 Avan­premieră. 17.00 Actualități. 17.05 Repere moldave. 17.35 Te­leviziunea vă ascultă! 18.00 Shanhai la sfîrșit de secol 18.20 Simpozion. 19.00 Studioul economic. 19.30 Desene anima­te. 20.00 Actualități 20.35 Sport. 20,45 Film serial „Dal­las“ ep. 168. 21.45 Dosarele Istoriei. 22,15 Reflecții rutiere. 22,30 Studioul șlagărelor. 22. 45 Reporter ’92. 23.15 Actuali­tăți. 23,30 Stadion. 24.00 închi­derea programului. PROGRAM Joi, 1 octombrie 1992 21 RADICAL Anul III, nr. CCIL/466 Cu patru ani în urmă, în ajunul zilei cînd trebuia să-și sărbătorească ziua de naște­re — împlinea douăzeci și cinci de ani —, Brancea Flo­rin avu surpriza să audă din gura iubitei sale că era... pocăită. Această mărturisire voia să fie un delicat refuz de a participa la petrecere. In naivitatea ei, Aurora Mar­­cu nu-și dădu seama că dez­văluirea confesiunii căreia îi aparținea era un adevărat șoc în comparație cu vestea că nu va veni a doua zi la sera­tă. Timp de cîteva minute, Florin nu scoase o vorbă, în­să chipul său era atît de po­somorit ,încît ea crezu de cu­viință să adauge: — E greșeala mea că nu ți-am spus de la bun început. Am crezut că va rezolva Dumne­zeu situația, m-am rugat pen­tru asta, dar se vede că Dom­nul vrea să fie altfel. Florin continua să păstrez­e tăcerea. Aurora se gîndi că e mai bine să nu-i tulbure gîndurile, astfel că nu mai spuse pimip, dar în sinea ei începu să se roage atît de fierbinte încît pe obraji i se­­ vedeau două dîre de lacrimi. Florin­ii luă mina și o duse la buze, sărută vîrful degete­lor, apoi spuse: — De ce-mi faci una ca asta, Rora? Nu puteai să fii și tu, acolo, ca toată lumea, ortodoxă? Dar vom rezolva-o noi și pe asta, încheie el cu glas gîtuit. După ce o conduse pînă în fața porții, înainte de a-și lua rămas-bun, o întrebă: Dialoguri cu Thals — Cărui cult aparții? — Merg la Casa Domnului unde se adună baptiștii, spu­se ea privindu-i senin. Cum și-o fi petrecut el zi­ua următoare. Aurora n-a mai aflat, deoarece a ezitat să-l întrebe. Ceea ce nu va uita e faptul că în ziua ace­ea, ca niciodată pînă atunci, a stat tot tim­pul în genunchi și s-a rugat, în ziua aceea n-a mîncat și n-a băut nimic. Florin nu era omul care să lase o situație neclară. Ca singur copil la părinți bene­ficiase de o educație aleasă. Părinții săi, atei convinși, fo­loseau numele Domnului doar la modul peiorativ și nu e de mirare că, la vîrsta sa, încă nu pusese mîna pe o Biblie Dar asta nu îl oprea să fie „alergic“ la fanatismul părin­ților. Cel puțin el, datorită culturii unidirectoriale pe ca­re o avea, încă nu se pro­nunțase, nu cercetase dacă e­­xistă sau nu Dumnezeu. Ca­­racterial, era un radical, nu se mulțumea cu jumătăți de măsură, poate de aceea măr­turisirea Europei îl făcu să se simtă pus în fața unei al­ternative. „Voi folosi“, medita el, „metoda reducerii la ab­surd. Dacă nu există Dumne­zeu înseamnă că sutele de milioane de creștini sunt niș­te deliranți (acceptînd defini­ția conform căreia omul de­lirant se crede ceea ce nu es­te, sau consideră o situație a fi alta decit cea reală). Dacă nu mă număr printre ei nu înseamnă că nu pot verifica și teza contrarie: dacă există Dumnezeu, ce fel de oameni sunt cei care nu cred în El? Tot niște nebuni, deoarece se complac într-o „realitate“ con­fecționată pe măsura comodi­tății lor. Voi afla adevărul, cu orice preț. Nu pot rămâne în situația ambiguă de acum“. Pentru a nu fi deranjant în cercetările sale de dulcea pre­zență a iubitei, Florin se ho­tărî să frecventeze biserica ortodocșilor din localitate. „Să nu uit un­­ lucru"— își spunea el — pornesc de la premiza că există Dumnezeu. Rămîne ca să-L descopăr și să intru în­ relație cu El. Da­că nu voi reuși înseamnă că nu există și ca atare va tre­bui s-o smulg pe Rora din to­rentul acestor rătăciți, s-o a­­duc pe drumul cel bun“. Iuliu GARDHȘ Lumina Aurorei j Exponate din Casa „Her­mes“, sculptură de fildeș din Africa Centrală și pie­se de vestimentație femi­nină chinezești. I Foto: R. BÁLINT Grafică și sculptură la„Astra“ Protagoniștii expoziției de grafică și sculp­tură, vernisată joia trecută la „Astra“, sunt Gheorghe Pârcălăboiu și Adrian Popescu. Cei doi sunt și protagoniștii acestui interviu. — Cum v-ați înțeles voi pentru acest tan­dem, prin propunerea grafică a semnelor tale zodiacale, Gh. Pârcălăboiu, și ritualul dansu­rilor „Inorogilor“, prin propunerile tale, A. Po­pescu? — Gh. Pârcălăboiu: înțelegerea este o comple­tare. Prin „greutatea“ lucrărilor lui Adrian (și la propriu și la figurat), am dispus un evident contrast, prin linia filiformă a lucrărilor me­le. Adrian ar putea să spună ceva asemănă­tor dar, oricum, ideea pe care am căutat să o impunem, este aceea de completare. — A. Popescu: Noi doi ne-am dat mîna pen­tru că avem o sensibilitate excesivă spre sen­surile, opuse, ale balanței... Dar s-a întîmplat o logodnă care poate fi de durată. „Oficiali­zarea logodnei“ ține de tridimensionarea tim­pului. — Am înțeles. Dar propunerea grafică în­spre completare, adică puntea identică, care există în această expoziție, trebuie să fi por­nit de undeva și, nu neapărat, din înțelegerea dintre voi. .. — Gh. Pârcălăboiu. Corect, înțelegerea din­tre noi nu este programatică. La fel de bine, după vernisaj, poți avea impresia unor pro­gramări spațiale în funcție de anumite un­ghiuri pe care le bănuim acum. Dar, repet, și cred că îți convine formula, reprezentarea punții este o completare în această expoziție. — A. Popescu: Sculpturile mele au șansa grafiei. Eu lucrez cu eroziunea formei în naș­tere ... Deci, ne apropiem unul de celălalt. La fel de bine, ansamblul de monolit al lui Pâr­călăboiu poate deveni de factură inversă a semnului balanței propuse. — Gheorghe, eu m-am întreținut, ceva mai înainte, cu lucrările tale. Aș spune că semnele zodiacale au dimensiuni tridimensionate prin așezarea unui mamifer (utopic, oare?), în roa­ta timpului, nereferindu-mă, neapărat, la una dintre lucrările tale care se numește ROATA... — Gh. Pârcălăboiu. Semnul zodiacal are un „deasupra“, indiferent de zodia speciei. Toc­mai de aceea, semnele zodiacale propuse de mine sunt deasupra ideii de interpretare mo­­zaicală. Altfel spus, radiografia mea grafică este indiferentă la zodia speciei. — Mi-ar place să vorbim. Adriane, despre funcția piramidală, sfîrșită, intr-un infinit, a INOROGILOR tăi. Adică există o regie, cău­tată, prin care forma salvează gravitația ... — A. Popescu. M-ai prins. La baza clepsi­drei este o închipuire a imaginii care nu poa­te fi­­ răsturnată. Din păcate,­ imaginea se răs­toarnă, voit, prin șansa interpretării. Deci, te-am împăcat și pe tine și pe virtualii parti­cipanții la dialogul nostru. „Necazul“ este că sculptura mea se și dispune graficii lui Pâr­călăboiu, dar inevitabil, cred că-l indispune prin faptul că este „mai grea“ decît lucrările lui. — Dialogul cu voi a fost spațializat și ne­apărat de strictă valoare. Personajele din voi sunt, de fapt, inorogi tușați în ramele semne­lor zodiacale. Vă mulțumesc. Andrei ILENI

Next