Radical, ianuarie-martie 1994 (Anul 5, nr. 1030-1092)

1994-01-04 / nr. 1030

PENTRU CA LA SIBIU MAFIILE IȘI FAC TOT MAI SIMȚITĂ PREZENTA. DACA CINEVA DOREȘTE SA VINA ALĂTURI DE NOI IN LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI ȘI A TICĂLOȘIEI, IL AȘTEPTAMI 21 RADICAL Noaptea românului , Ilie Ilașcu este maltratat psihic și fizic în ce­lula 13 din închisoarea de la Grigoriopol.­­ Fos­tul ministru de interne Doru Viorel Ursu își petre­ce sfârșitul de an în tihnă, la Dârlos.­­ Casa lui Ion Rațiu din București este mistuită de flăcări și documente din seiful acestuia dispar, în timp ce domnia sa se afla la Londra.­­ Jirinovski dă apă la moară țiganilor, care peste noapte și-au procu­rat documente științifice prin care se susține (chi­purile) că sunt înaintașii dacilor și geților pe aces­te meleaguri! adelo poteca în India și canei bah­­tale! . Iliescu, urmașul lui Cioabă, totuși, a avut bun simț: a vorbit la ora 22, în foarte puține zâm­bete și aproximativ românește, cu accent... ita­lieni . In acest timp, aproape viu, Pol Veverac, a schemat un scenariu de revelion, în care Marina Almăjan, în dulce grai, bâlbâia despre o „rană“ și „niște ichebane“: porci cu pene la ochi­­ ar­­i știind el bucătarii ce fac. Dacă vreunul nu era chiar mort pe tavă și îi vedea pe confrații din TV, li se făcea rușinie! . Udilă a devenit prin faimo­sul Robingo și 35 000 lei, cel mai rasat intelectual din TV. 0 în Europa de Vest inundațiile fac ra­vagii! 0 La București lipsește un trăsnet: rabdă-ne pe noi,oamenii, Doamne, pe acest • Și pă­mânt! • adevăr Camelia PENTELESCU Anul Nr. 1 .030 Marți i, 4 ian. 1994 40 lei COTIDIAN INDEPENDENT* SIBIU evelion mm N-am mai scris de­oarece timp, la această rubrică, a ziarului „21 Radical“ considerând că este mai cuminte să mă abțin, aceasta ne­­scutindu-mă să acumulez în cantități progre­sive porții de venin pe diferite și multiple constatări de zi cu zi. Noaptea de REVELION EVERASCIAN pus însă capăt paharului de venin care a a debordat Domnule EVERACU! Nu ești în stare să ingurgitezi cantitatea enormă de venin cu gustul lui amar și dăunător vieții, care poate să însemne moartea instantanee, sper că nu­mai și numai în funcția deținută, cu care ne-a blagoslovit știm noi cine. Atâta reclamă s-a făcut pentru înscrieri la petrecerea „pe viu“, la „festinul" televiziunii —a cui o fi fost ideea să-i fie de cap, încât, noi abonații, contribuabili di­n țară, — care nu avem acces decât la PROGRAMUL I, TVR-L ne așteptam la ceva de excepție. Decepție totală, totală, bine că erați la ma­re distanță pentru a nu recepționa expresii­le cu care ați fost „gratulați“. Romanul este indignat, nemulțumit, atunci când este con­siderat atât de înapoiat încât să înghită ori­ce batjocură. Nici nu vă imaginați ce serviciu ați făcut celor ce au cerut cu mult timp în urmă să­ demisionați. Acum sunt convins că toți a­­ceia, cărora mă alătur, vor căpăta satisfacția de a nu se mai confunda TVR cu persoana de tristă amintire „everacianismul“ dăunător­gropar al aspirațiilor majorității abonaților TVR. Ați patronat cu bună știință un colectiv bi­ne selecționat, festinul pantagruelic sfidând o mare parte din populația țării, prin pre­zentarea în prim plan a taris­melor prepara­te culinare cu care au­ satisfăcut papilele gustative ale invitaților, care, nonșalant răs­­­­pundeau la interviurile de prost gust, că sunt încântați de programul revelionului, omițând­­ să aprecieze doar meniul copios alcătuit.­­ Cu puține excepții, întreg programul a fost­­ astfel conceput încât să semene aidoma cu „talentele“ săptămânale menite să plafoneze „gândirea“ celor ce vor să evadeze spiritual din întunericul ultimelor decenii. — Nu este cazul să justific af­rmația prin exemplificări din program. Personal m-aș simți jignit dacă s-ar repe­ta secvențe din acest program in zilele ur­mătoare așa cum era obiceiul ultimilor ani. Renunțați odată cu funcția ce o dețineți și la sărăcirea sufletelor noastre, de hrană, spi­rituală de care suntem flămânzi, ca să nu mai vorbim de acei ce simt aceste lipsuri și pe masa copiilor. Circul nu poate înlocui pâinea de toate zi­lele rostind rugăciunea TATAL NOSTRU pe care sper că nu ați uitat-o. Halal educație! Dumnezeu fie cu noi și să ne asculte ruga. Livin LALU Ședință la Consiliul Județean Sibiu . CORPUL GARDIENILOR PUBLICI Consiliul Județean Sibiu și-a început activitatea în 1994, cu o întâlnire între conduce­rea acestuia și directorii di­recțiilor ce funcționează în cadrul CJ. Au fost abordate o serie de probleme ce vizea­ză programul de activitate în 1994. Printre priorități, s-a discutat activitatea Corpului gardienilor publici înființat în decembrie 1993. „Ca ur­gență se impun, în perioada imediat următoare, întâlniri •tapizate, cu primarii din nri­vii pu­nicipiile, orașele și comunele județului, in care­­ â lămurim necesarul de forțe de pază și­­ ordine, sediile și probl­em­ele financiare. S-a estimat că pen­tru o comună obișnuită, al­ cărui buget se iască la 6—7 milioane lei numai paza și ordinea publică va costa 10 —12 milioane. In ciuda aces­tui impediment, nu vom re­nunța la crearea Corpului gardienilor publici, care este prim­ul elem­ent de autoritate al primarului și de mare in­teres în beneficiul cetățea­nului. In prima etapă vom di­mensiona corpul la strictul necesar, iar in a doua etapă vom interveni la Guvern, ca­re este abilitat să organizeze aplicarea legilor, pentru a re­zolva această problemă din alte surse bugetare“, ne-a de­clarat dl Romeo Trifu, la încheierea ședinței. DRUMURI COMUNALE ȘI JUDEȚENE O altă problemă abordată a fost aceea a situației drn­(Continuare In pag. a IV-a) C.P. Despre țigani Trebuie să recunoaștem că singura intenție „con­structivă“ (?) a regimului trecut a fost emanciparea țiganilor. O minoritate cu trăsături ieșite din comun, care de milenii își mențin mentalitatea tribală sau nomadă, anacronică mediu­lui civilizat prin care furișează cu șiretenia sa și comoditatea cunoscută. Au profitat la maximum de comunism, în care s-au simțit în largul lor, pro­movând pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Suficient să amintim de Dej, Apostol, ca reprezen­­ți de seamă ai acestei se­minții, alături de majorita­tea membrilor comitetu­lui central, comitetelor ju­dețene, prin excelență pri­mi secretari, încadrații de securitate sau optezeci la sută din funcționarii cor­pului diplomatic. Orice contact cu amba­sadele române, trapa prin apariția negroizilor, a pri­virilor iscoditoare ale pa­radeilor care zburdau prin saloanele reprezentanțelor noastre în străinătate. A fost perioada în care România se confunda cu „rominia” (?) și nu întâm­plător eram catalogați ca atare. Pânâ și Sibiul, oraș prin excelență de influență eu­­rocentrală, a fost invadat de această minoritate, a­­jungând să fie reprezenta­tă în județeană de partid sau municipiu­ paradoxal u­­nii purtând nume ariene. Am observat recent chiar dezinvoltura cu care se (Continuare In pag a t­­ a) Liviu NICULIU

Next