Radio, septembrie-decembrie 1928 (Anul 1, nr. 1-15)
1928-09-23 / nr. 1
2 к АШ O-JURNAL" Duminică 23 Sept. 1 Radio- bia ia pune capăt războaiele Special pentru „Radio-Jurnal", de D. SARHQFF, vice-preşedinte al asociaţiei de Radio din umeri Indiscutabil că radio-ul a adus o sumedenie de foloase şi a creat o mulţime de posibilităţi de existenţă. Aşa de pildă il avem pe David Sarnoff care a debutat ca messenger boy (comisionar), când nu era îndestul de familiarizat cu limba engleză şi care astăzi, deşi tânăr încă, ocupă, situaţia de vice-preşedinte şi manager general, al matei corporaţii de radio din străinătate, fiind consultat în permanenţă de marii Icaderi, nu numai din lumea comercială şi industrială, dar şi din lumea ştiinţifică. O viaţă nouă însă epoca în care Samof a urcat treptele măririi a luat sfârşit. Radi-ul, după cum a citit toată lumea, a fost „stabilizat". Radio-difuziunea e o forţă. Ştim încă foarte puţin despre ea, şi despre ceiace se poate realiza pentr'insa. Am ajuns doar la limanul unei mări necunoscute până acum, şi fiind oameni, voim s o explorăm Nu ştim ce continente se află dincolo. Ceiace vom descoperi şi când o vom descoperi atârnă în mare parte de îndemânarea noastră în a construi un vas, care să poată naviga pe această întindere de apă. D. Sarnoff nu are numai idei. El e omul, care inspiră imaginaţia tuturora ce vin în contact cu dânsul. Când vorbeşte despre această nouă mare şi problematicele conţinente aflătoare dincolo de ea, vezi corporaţia de radio nu ca o asociaţie comercială oarecare, ci ca ceva nou in conştiinţa omenească. Ii vezi parcă pe descoperitorii radioului cum se apucă să construiască acel vapor. Experienţa i-a învăţat câte ceva din ceiace trebue să fie vasul, ce materiale urmează să fie întrebuinţate, ce părţi din ştiinţa omenească trebuiesc puse in aplicare şi valorificate. Dar să lăsăm comparaţia — radio nu este invenţia unui singur om. Marconi este pionerul universal recunoscut, însă radioul ca instalaţie, cu aparate de emisiune şi recepţie aşa cum suntem obişnuiţi să-l cunoaştem în ultimul timp, nu se bazează pe o singură invenţie ci pe mai multe. Dezvoltarea fantastică a radiofoniei Nimeni nu posedă dreptul legal de a se ocupa cu aceste instalaţii. Compania generală de electricitate controla unele din aceste patente in America. Westinghouse le controla pe altele. Altele erau controlate de către compania Marconi din Anglia, şi iarăşi altele erau proprietatea unor persoane şi corporaţii, care trebuie să rămână anonime spre a nu deslănţui un adevărat potop de procese care să stabilească drepturile lor precise de proprietate. Din pricina acestei situaţii a luat fiinţă Radio Corporation din America. Până la întemeierea ei, şi chiar un timp după aceia, legislaţia respectivă era atât de încâlcită încât fabricanţii aproape că nu se puteau feri de o încălcare a drepturilor celorlalţi. Telefonia fără fir se ivise la orizont şi cererea după instalaţii radiofonice sport. Nici o companie nu putea să fabrice aceste instalaţiuni complecte, fără a face uz de invenţii, patentate de alte firma Dar chiar când erau decise să plătească sume mari, pentru a se folosi de aceste născociri era adesea o problemă cui să i le plătească. De aci rezultă o serie de procesee, iar dacă America ar fi aşteptat până ce toate aceste procese ar fi fost judecate, timp de câţiva ani n’ar fi avut nici un fel de industrie de radio. Cererea de instalaţii radiofonice deveni atât de mare, încât fabricile nu aşteptară. Unele din ele produceau cu oarecari restricţiuni, pe care altele şi le impuneau mai puţin, dar tendinţa generală era de a profita pe cât posibil de beneficii şi de a urmări câştiguri imediate, fără a ţine socoteală de rezultatul final al proceselor în curs. Nu e de mirare că în astfel de împrejurări, unele fabrici care n’aveau nici un fel de drept au intrat orbeşte în industria de instalaţii radiofonice. Cererea fiind atât de mare, orice industriaş, care avea flerul beneficiilor, avea şanse de câştig. De la o săptămână la alta se organizau noi societăţi şi anunţuri pe o pagină întreagă de ziar vesteau întemeierea lor, adesea cu o ilustraţie a elaboratorilor ştiinţificoi, neclădite încă, dar urmând să fie puse sub direcţia faimosului expert cutare. Cei iniţiaţi recunoşteau uşor în somitatea d-lui cutare vre-un electrician, cu un an de practică, în una de uzine e mai vechi. Evident că în acea perioadă halcgonică industria radiofonică prezenta o mulţime de foloase — o are t.t aur, ce evuiem, că lucrurile nu puteau să continue astfel. Alt fapt, care se mai adăuga haosului general, era acel, că toate aceste afaceri depindeau de transmisiunea sunetelor prin văzduh — și aceasta nu renta. Dacă înceta telefonia fără fir era să înceteze toată industria radiofonică. Și nu exista încă nici un mijloc de a face pe consumator să plătească pentru agrementul ce-l culegea din văzduh, la caz că dispunea de un aparat de recepţie. Astfel se evidenţie necesitatea de a forma Corporaţia de Radio din America. întemeierea ei dădea posibilitatea de a continua industria radiofonică. R. C. A., după ce a strâns toate patentele şi a fost în măsură de a le apăra drepturile împotriva usurpatorilor, nu a declarat războiu companiilor rivale, ci dimpotrivă a căutat să stabilească o bună înţelegere. Dafi industriaşilor putinţa de a se servi de brevete Dar doi ochi nu pot vedea atâta, cât văd milioane de ochi. Nu trebue numai să ţinem ochii deschişi, ci trebuie să avem grijă, ca şi aceste milioane de ochi să fie treji. Nu trebue să punem piedici în calea nimănui, care vrea să ia o atitudine constructivă, în faţa radioului, indiferent dacă e vorba de un concurent sau de un funcţionar subaltern. De aceia, socot eu, şansele radionului sunt mai mari azi, ca oricând. Ideia joacă un rol în orice afacere, dar nu toate întreprinderile concep importanţa ei. In unele industrii se crede că e deajuns, dacă cei din fruntea întreprinderei au idei iar funcţionarii subalterni sunt siliţi să execute ordinele ad litteram, fără a gândi Rezultatul e, că omul maşină, rutinat e preferat muncitorului care gândeşte şi are imaginaţie, iar tânărul care are idei e descurajat. In industria radio-ului nu poate fi vorba de aşa ceva. Trebue să avem disciplină, evident, dar dacă tănârul cu imaginaţie şi idei e încurajat, va fi şi disciplinat, in timp ce bietul băiat care n are decât, o disciplină, n’are şanse de a’şi desvolta idei. Radiofonia nu va mai fi multă vreme o simplă distracţie. Va servi scopuri practice Dar chiar şi ca mijloc distractiv se cere o imaginaţie bogată spre a descoperi ce vor să auză massele de oameni pe pământ. Acum câţiva ani s’a crezut că Americanilor nu le pasă de muzică bună, dar când făcut încercarea de a li se da" o astfe muzică, au răspuns cu entuziasm. Se p să nu fi votat pentru ea înainte de a şt înseamnă, dar auzind-o, au cerut să dea cât mai muită. Se pot aduce multe critici progran de astăzi, dar dacă le comparăm cu de acum un an sau doi, nu ne putem cunde mirarea, cât de repede s’a disv' această artă nouă. Gândeşte-te că nu precedente cu care să începi, întreaga artă a radiofoniei a luat a dela război încoace, şi a luat fiinţă nimic. Radiofonia va pune capăt răuilor, căci misiunea ei este de a pune fi întreagă în relaţii de prietenie. Răsb rezudlă din neînţelegeri; când oameni înţeleg între ei, sunt gata să se împlnească. Radiodifuziunea de astăzi face spre a sprijini şi a înlesni această legere mutuală. Şi dacă mai adăugăm televiziunea, aşa încât putem vedea: persoanele cu care vorbim, va fi mai ca oricând să recurgem la război. Când imaginea va complecta sunetul, clio-ul va însemna ceva mai mult o distracţie, dar incidental va însemna des o distracţie într’o măsură mai larg, treaptă mai înaltă decât lumea şi-o închipui. De fapt radio-ul e şi acum mai mult cât un amuzator. E îndoelnic, dacă ţi predicele şi toată propaganda pentru trarea căminului in ultimii ani, a fi pentru cămin, cât a făcut-o radio-ul. A radiofonia a ferit milioane de căminuri plictiseală. (Anglo Americani N. S. Copyright). _ Situaţia radiofoniei la noi Interviewi. 1пщт Emil Рейгеазсвл Să determinăm o mişcare serioasă, In favoarea radiofoniei: aceasta e ţinta pe care o urmărim. In acest scop nu vom obosi în a cerceta mereu pe oamenii de seamă, pe conducătorii vieţii noastre publice până când asemenea judecătorului din parabola biblică, cei chemaţi vor auzi rugămintea radiofoniştilor. Printre cei dintâi cărora ne-am adresat, a fost şi d. inginer Emil Petraşcu, profesor la institutul electrotechnic, un prieten al radiofoniei şi reprezentantul amatorilor în comisia de radio, a binevoit să ne dea o serie de lămuriri asupra situaţei radiofoniei la noi în ţară. Istă declaraţiunile d-sale: — In ce stadiu se găseşte radiofonia la noi in ţară ? — Intr’o stare încă nebuloasă. — Ce înţelegeţi prin aceasta? — Moştenitoare a unei situaţii grele, creiată dintr’o concepţie de organizare cu totul greşită, societatea de difuziune are de invins o sumă de greutăţi, de netezit o sumă de asperităţi, pentru ca apoi, pe teren sănătos, să înceapă opera de construire. — Care sunt cauzele care îngreuiază astfel desvoltarea radiofoniei la noi ? — Voi cita deocamdată numai legea radiofoniei. Rezultatele sunt următoarele : Nici 8 mii de abonaţi faţă de peste 200 de mii cât ar fi fost normal să avem, după mai bine de 3 ani de introducere a radiofoniei, la noi în ţară. Cel puţin zece mii de clandestine. Câteva zeci cari renunţă în fiecare săptămână la posturile lor. Faţă de această situaţie, societatea de difuziune, de curând înfiinţată, caută să ia toate măsurile de îndreptare , s’a făcut cunoscut celor în drept măsurile necesare de luat, precum şi urgenţa ce se impune pentru aceasta, şi a căpătat toate promisiunile posibile. Promisiuni verbale şi promisiuni scrise, au făcut mărturia bunei voiţi a celor de sus. Promisiuni, întovărăşite de o sinceră bună-voinţă, iată singurul progres ce s’a realizat până acum, pe calea ameliorării regimului radiofoniei. E adevărat însă că acă promisiune vor fi ţinute, înainte de finele acestui an vom avea un regim occidental al radiofoniei. — Dar în ceea ce priveşte organizarea difuziunei pe anul in curs ce ştiţi ? — Pe cât am fost pus în curent cu cele ce se lucrează ele se pot rezuma astfel : Un post de 12 kw. antenă a fost comandat la soc. Marconi, una dintre cele mai serioase şi de încredere fabrici de radio din lume. Postul modulat prin sistemul zis „cu curent constant1* va avea circa 18 kw. modulaţi antenă şi va fi suficient pentru cerinţele moderne ale broadcastingului. El va putea fi auzit pe galenă simplă, până la 50-60 km. depărtare, cu una sau două lămpi, pe o rază de câteva sute de km. şi apoi pe posturile obicinuite, cu mai multe lămpi, în toată Europa, cu uşurinţă. — Pe ce lungime de unde se vor face emisiunile ? — Aceasta este o chestiune încă nerezolvată . Acum 2 ani când la Geneva s’a făcut noua distribuţie a lungimilor de undă, nimeni din oficialitate nu s'a gândit să trimită reprezentanţi ai României la acel congres. Singură „Asociaţia Prieteni’or Radiotelefoniei” s’a gândit la aceasta, însă neavând fondurile necesare, spre a trimite în străinătate un reprezentant specialist, a rugat legaţiunea română din Elveţia să trimită dânsa pe cineva spre a cere cel puţin o lungime de undă şi pentru noi. In aceste condiţiuni s’au putut obţine două lungimi de undă : 235 m. pentru Bucureşti şi 205 pentru Iaşi, de 235 metri, cu toate că un nct de vedere al propagărei, n punct de vedere al sintomiei, desavantajul că nu toate recepţie se pot scoborî atât de iţea începând să se acorde de tetri în sus. De aceea societatea de difuziune se sbate acum să mai obţină o lungime de undă sau măcar să nu se schimbe această lungime de undă cu una mai mare. Dificultăţile cele mai de seamă ne vin din partea Germaniei, care a acaparat o mulţime de lungimi de undă favorabile. Se speră însă că până ce va sosi postul, se va tranşa şi această chestiune. — Unde va fi situat postul? — Pe un teren de câteva hectare, ce a fost concesionat de ministerul de domenii, sec. de difuziune şi care se află la Otopeni, circa 10 km. de Bucureşti, pe şoseaua Bucureşti-Ploeşti. Acolo se clădeşte localul propriu pentru maşini şi personal, local care va fi în toamna aceasta. __Când va începe noul post de emisia — Postul va pleca din Londra la fii lui Octombrie, va fi probabil în ţară pe finele anului curent, se va instala nici. 2 luni în noul local şi e probabil că cursul lunei lui Martie 1929 va începe misiunile de probă. — Până atunci vom fi lipsiţi de emisiu — Nu, dar va trebui să ne mulţum cu mai puţin . Un post de broadcasting, 400 waţi alimentare, împrumutat de ei Marconi, va suplini până la venirea Р tului celui mare. Postul este alimentat de un genera de înaltă tensiune, ce furnizează 2500 vi la fălcile lămpilor de emisiune şi de пкх laţie. Microfonul este urmat de trei etaje — amplificare, a modulaţiei. Alte trei predează lampa de modulaţie. Postul poate pune între 3—4 amperi antenă, după lungimea de undă pe care emite. — Probabil că emisiunile se vor fa pe lungime da 401,6 m, care ar fi de cio să devină unda noastră oficială. — Postul acesta va fi auzit departe? — Va fi auzit pe galenă în tot Bucureţiul şi cu câteva lâmpi până la circa 2 km. — Când vor începe emisiunile ? — După câte ştiu în cursul lunei Octoibrie. In acelaş scop s’a şi terminat, la sedii societăţei, amenajarea şi tapetarea studiului, camerei pentru speaker, s’a termin; instalarea de alimentare, de la oraş, a gneratorilor, etc. In modul acesta putem nădăjdui că amtorii vor avea, chiar la începutul sezonul, emisiuni interesante şi îngrijite. Palatul mahaladjahului din Isidore cipriade şi o instalaţie modernă de radio (aparat de recepţie). |" Ţăranul lituanian Pr. Puterniti.s. in stă_de 75 ani, care a dat un concret !? cu un instrument numit »cauca”