Radio şi Radiofonia, ianuarie-martie 1932 (Anul 5, nr. 172-184)
1932-02-14 / nr. 178
DUMINICA 14 FEBRUARIE 1932 PRINTRE marile realizări pe care generaţia noastră a avut fericirea să le vadă împlinite, trebuie să recunoaştem că radiofonia ocupă un loc deosebit, chiar dacă nu am considera decât faptul că ea este cea mai democratică realizare a technicei. Radiofonia trece complet peste deosebirea culturală, socială sau de rasă, ea nu desparte pe sătean de orăşean, pe sărac de bogat, sau popoarele între ele, egală pentru toţi, faţă de ea toţi sunt egali. Prin transmisiunea operelor de artă şi popularizarea perfecţionărilor ştiinţei şi a producţiilor morale de valoare, radiofonia produce o nivelare de spirit şi concepţii, la care nici un alt instrument de răspândire a culturei (nici chiar tiparul) nu poate aspira. In România, Radiofonia naţională, a putut cu mari greutăţi şi cu mare întârziere faţă de vecinii din Răsărit, Nord şi Apus, lua fiinţă numai în 1928, şi numai după ce adevăraţii ■ ei realizatori, d-nii profesor Dragomir Hurmuzescu, Oskar Kiriacescu, C-tin Dimitriu şi Mihail Roşea, au reuşit să tempereze inamiciţia celor, foarte mulţi, cari vedeau în radiofonie, un instrument de spionaj periculos siguranţei statului. Incepându-şi activitatea sub preşidenţia d-lui Profesor Hurmuzescu, primul an de existenţă al Societăţii a fost folosit in special pentru organizarea şi pentru achiziţia clădirei pentru studio, a terenului de la Băneasa, a construcţiei postului şi legărei lui cu studioul. Tot în acest an pentru a se da posibilitatea de audiţie a emisiunilor româneşti şi pentru a se putea antrena personalul în vederea unei raţionale utilizări a postului actual, s-a montat provizoriu în chiar localul studioului un mic post de emisiune. Dificultăţile începutului au fost foarte mari, mai ales în întocmirea programelor, şi în special la cel muzical, unde totuşi când artiştii cari încă nu înţelegeau importanţa radiofoniei se ilustrau prin lipsă, directorul muzical era nevoit să ia soluţii de moment pentru a nu întrerupe emisiunea. Cei din Societate ne reamintim de câte ori sub alt nume apărea acelaş bun pianist (Directorul muzical), şi de câte ori un absenteist era inlocuit prin plăci de gramofon. In 1929, punându-se In funcţie actualul post, şi tot atunci luând presidenţia, d-l Profesor D. Gusti, activitatea societăţii e concentrată asupra desvoltărei programelor şi în special asupra programului vorbit, care după indicaţiunile d-sale devine o adevărată şcoală naţională, „Radio-Universitatea”. Intre timp şi programul muzical, sub direcţia d-lui Mihail Jóra, trece printr’o continuă transformare, iar orchestra radio, care-i pârghia acestui program trece, de la 5 elemente din 1928 la 36, cu tendinţa de a se desvolta încă pe măsura posibilităţilor budgetare. In anul trecut Consiliul de Admi- nistraţie a studiat şi admis planurile de construcţie ale nouilor studiouri, ce vor fi inaugurate acum, in prezenţa şisub patronajul Majestăţei Sale Regelui Carol al II-lea, care astfel ia din nou prin microfon şi pentru prima oară chiar din studio, contact cu supuşii săi. Sperăm că,lucrările noui, cari au început prin aceste studiouri, graţie imboldului pe care ni-l dă patronajul Majestăţei Sale Regelui, vor continua şi în domeniul creerei de noui posturi de emisiune şi astfel vom putea cu o zi mai din vreme, auzi în funcţie postul Naţional de 200 kw, pe care cu toţii dorim a-l vedea înălţându-se în mijlocul platoului Transylvan şi răspândind din acele frumoase plaiuri, gândul şi glasul românesc pentru toată suflarea românească. Sperăm de asemeni, că desvoltarea reţelei telefonice din România, va lua calea urmată de cele din străinătate, şi că diferitele centre mai importante din România fiind legate între ele prin cable telefonice subterane, vor contribui şi ele la îmbogăţirea programelor. Se va permite în acest mod crearea mai multor posturi şi vom avea în plus posibilitatea ca legându-ne prin cable telefonice cu străinătatea să retransmitem pentru marele public, programele bune ale străinilor, dând în schimb acestora din când in când producţiile noastre alese. 1928-1932, patru ani de activitate intensă şi rodnică, care au putut aduce, cu toată vitregia vremurilor, progrese reale. Pentru aceste progrese în numele radioamatorilor români, cred că-mi pot permite a aduce toate laudele Consiliului de Administraţie, Comitetului de Direcţie şi împreună cu d-nii Mihail Jora şi Adrian Maniu, întregului personal al Societăţei, care nu a cunoscut nici vacanţă, nici sărbătoare, muncind fără preget pentru progresul radiofoniei româneşti, căreia cu toţii li dorim cel mai frumos viitor. G. CĂRNU-MUNTEANU Amici şi colaboratori ai Radiodifuziune i rSL'ijK ['M U. Ing. Cărnu-Munteanu D. Mihail Roşea, fost subdirector P. T. T., în medalion: D. Col Condeescu, adjutant renal. I. Oscar Kiriacescu, vice-guvernatorul Băncii Naţionale