Radio şi Radiofonia, ianuarie-martie 1932 (Anul 5, nr. 172-184)

1932-02-14 / nr. 178

DUMINICA 14 FEBRUARIE 1932 PRINTRE marile realizări pe care generaţia noastră a avut fericirea să le vadă împlinite, trebuie să recunoaş­tem că radiofonia ocupă un loc deose­bit, chiar dacă nu am considera decât faptul că ea este cea mai democratică realizare a technicei. Radiofonia trece complet peste deosebirea culturală, so­cială sau de rasă, ea nu desparte pe să­tean de orăşean, pe sărac de bogat, sau popoarele între ele, egală pentru toţi, faţă de ea toţi sunt egali. Prin transmi­siunea operelor de artă şi populariza­rea perfecţionărilor ştiinţei şi a produc­ţiilor morale de valoare, radiofonia pro­duce o nivelare de spirit şi concepţii, la care nici un alt instrument de răspândi­re a culturei (nici chiar tiparul) nu poate aspira. In România, Radiofonia naţională, a putut cu mari greutăţi şi cu mare întâr­ziere faţă de vecinii din Răsărit, Nord şi Apus, lua fiinţă numai în 1928, şi numai după ce adevăraţii ■ ei realizatori, d-nii profesor Dragomir Hurmuzescu, Oskar Kiriacescu, C-tin Dimitriu şi Mihail Roşea, au reuşit să tempereze inamiciţia celor, foarte mulţi, cari vedeau în radio­fonie, un instrument de spionaj pericu­los siguranţei statului. Incepându-şi activitatea sub preşiden­­ţia d-lui Profesor Hurmuzescu, primul an de existenţă al Societăţii a fost folosit in special pentru organizarea şi pentru a­­chiziţia clădirei pentru studio, a terenu­lui de la Băneasa, a construcţiei postului şi legărei lui cu studioul. Tot în acest an pentru a se da posibilitatea de audiţie a emisiunilor româneşti şi pentru a se pu­tea antrena personalul în vederea unei raţionale utilizări a postului actual, s-a montat provizoriu în chiar localul stu­dioului un mic post de emisiune. Dificultăţile începutului au fost foarte mari, mai ales în întocmirea programe­lor, şi în special la cel muzical, unde to­tuşi când artiştii cari încă nu înţelegeau importanţa radiofoniei se ilustrau prin lipsă, directorul muzical era nevoit să ia soluţii de moment pentru a nu între­rupe emisiunea. Cei din Societate ne re­amintim de câte ori sub alt nume apă­rea acelaş bun pianist (Directorul muzi­cal), şi de câte ori un absenteist era in­locuit prin plăci de gramofon. In 1929, punându-se In funcţie ac­tualul post, şi tot atunci luând presi­­denţia, d-l Profesor D. Gusti, activi­tatea societăţii e concentrată asupra desvoltărei programelor şi în special asupra programului vorbit, care după indicaţiunile d-sale devine o adevăra­tă şcoală naţională, „Radio-Universi­­tatea”. Intre timp şi programul muzical, sub direcţia d-lui Mihail Jóra, trece printr’o continuă transformare, iar orchestra radio, care-i pârghia acestui program trece, de la 5 elemente din 1928 la 36, cu tendinţa de a se des­­volta încă pe măsura­ posibilităţilor budgetare. In anul trecut Consiliul de Admi-­ nistraţie a studiat şi admis planurile de construcţie ale nouilor studiouri, ce vor fi inaugurate acum, in prezenţa şi­­sub patronajul Majestăţei Sale Regelui Carol al II-lea, care astfel ia din nou prin microfon şi pentru prima oară chiar din studio, contact cu supuşii săi. Sperăm că,lucrările noui, cari au în­ceput prin aceste studiouri, graţie im­boldului pe care ni-l dă patronajul Ma­jestăţei Sale Regelui, vor continua şi în domeniul creerei de noui posturi de e­­misiune şi astfel vom putea cu o zi mai din vreme, auzi în funcţie postul Naţio­nal de 200 kw, pe care cu toţii dorim a-l vedea înălţându-se în mijlocul platoului Transylvan şi răspândind din acele fru­moase plaiuri, gândul şi glasul românesc pentru toată suflarea românească. Sperăm de asemeni, că desvoltarea re­ţelei telefonice din România, va lua ca­lea urmată de cele din străinătate, şi că diferitele centre mai importante din Ro­mânia fiind legate între ele prin cable telefonice subterane, vor contribui şi ele la îmbogăţirea programelor. Se va per­mite în acest mod crearea mai multor posturi şi vom avea în plus posibilitatea ca legându-ne prin cable telefonice cu străinătatea să retransmitem pentru ma­rele public, programele bune ale străini­lor, dând în schimb acestora din când in când producţiile noastre alese. 1928-1932, patru ani de activitate in­tensă şi rodnică, care au putut aduce, cu toată vitregia vremurilor, progrese reale. Pentru aceste progrese în numele radio­­­­amatorilor români, cred că-mi pot per­mite a aduce toate laudele Consiliului de Administraţie, Comitetului de Direcţie şi împreună cu d-nii Mihail Jora şi Adrian Maniu, întregului personal al Societăţei, care nu a cunoscut nici vacanţă, nici sărbătoare, muncind fără preget pentru progresul radiofoniei româneşti, căreia cu toţii li dorim cel mai frumos viitor. G. CĂRNU-MUNTEANU Amici şi colaboratori ai Radiodifuziune i rSL'ijK ['M­­ U. Ing. Cărnu-Munteanu D. Mihail Roşea, fost subdirector P. T. T., în medalion: D. Col Condeescu, adjutant renal. I­. Oscar Kiriacescu, vice-guvernatorul Băncii Naţionale

Next