Radio şi Radiofonia, ianuarie-martie 1932 (Anul 5, nr. 172-184)
1932-02-14 / nr. 178
DUMINICA 14 FEBRUARIE 1932 vor cânta in studioul nostru. începutul a fost făcut deja anul trecut, prin execuţiile cântăreţei berlineze Anny Sobota, a pianistei ungare Misai Moszony şi a pianistului chilian Claudio Arrau. In 1931 s’au putut transmite din afară şi câteva concerte de un interes deosebit. Astfel au fost cele 3 festivaluri româneşti de muzică de cameră, de muzică corală şi de muzică simfonică, organizată de Societatea compozitorilor români la Ateneu, apoi două concerte simfonice executate de Societatea „Muzica”, un concert coral al societăţii „Cântul nostru” şi in sfârşit un festival Enescu, transmis de la Ateneu, în care marele nostru muzician a executat la violină concertele de Bach şi Beethoven şi a dirijat rapsodia sa concertată pentru violoncel. Cu ocazia cincantenarului lui s’a organizat apoi în Octombrie o „săptămână George Enescu” la care cei mai distinşi artişti ai noştri şi-au dat concursul. Producţiile muzicale vesele n’au fost nici ele neglijate. Astfel s’au transmis din studio in cursul anului trecut 4 reviste muzicale in afară de operetele de cari am vorbit, şi numeroasele formaţii de jazz, sketchuri muzicale, coruri ruseşti cu acompaniament de balalaici şi altele. Din această scurtă şi necomplectă dare de seamă se poate constata că pruncul muzical al radio-ului Bucureşti, a început să se ţină binişor în picioare şi să umble nesprijinit Că i se mai întâmplă din când in când privind prea mult văzduhul înserat, să se împiedice şi să se întindă la pământ, Doamne ! e foarte natural. La vârsta lui severitatea prea mare e timpurie. Cu un cuvânt bun, cu un „copăcel” afectuos şi cu un surâs indulgent din partea auditorilor, copilaşul va creşte şi-şi va da măsura puterilor sale în scurtă vreme. Aşa să-i ajute D-zeu şi... clandestinii. M. ЗОВА 15 (MU OBIT WtWVEM simţământul că trăim începuЦДз turile întemeierii unei nod ere, pe care o făureşte civilizaţia prin radiofonie. Va fi astfel binecuvântat după călugărul născocitor al teascului de slove—inginerul ce a descoperit auzirea cuvintelor plutitoare prin nevăzutele spaţii. Minunea dă singură prilejul înfăptuirilor de care toţi ne bucurăm, şi sântem mândri că aproape toţi cărturarii cei buni au şi obişnuit să aibe loc de dornică întâlnire la microfonul românesc Cerul întreg în nemărginire iată-l preschimbat în şcoală pentru adevăruri culese fără silă de ascultători fără număr. Şi de pe acum chiar iată alături de vatra la care se întâlneau strămoşii, fiece aparat de radio îndeplinind o menire socială, apropiind nu numai sufletele unei familii, ci peste orice hotar unind în aceiaşi bucurie de gând pe fiece neam pentru el, şi pe toate pentru omenire. E de prisos a mai aminti că tot meritul de până acum al programului vorbit se datoreşte numai zelului cu care intelectualii din toate tărâmurile de cultură şi-au dăruit concursul — unii din ei cu păr alb debutând cu o nouă tinereţe, alţii foarte tineri dând abia după vorbirile de la radio întâia carte. Din ascultarea lor am desprins credinţele pe care le însemnăm acum. Ne-am dat seama că în el însuşi cuvântul poartă puteri de înţelegere nouă pe care i. Ic dă rostirea în nevăzut, şi pe care nu era în stare să le redea tiparul. In mersul gândurilor sunt cuvinte ce se limpezesc în sunet, altele cer o mai adâncă muzică de clopot, o frază se grăbeşte, alta se resfiră ca un colan de mărgăritare. Cuvântul viu găseşte astfel nuanţări infinite şi ideia îşi recâştigă nedespărţirea de simţământ. Cald ca o pâine nouă — se împarte tuturor şi rămâne întreg — se iveşte mai legat de gândul pe care voia să îl exprime, şi eliberat din vechia declamaţie, trăieşte numai prin puterea sincerităţii, rămânând ascultat numai pentru folosul ce îl aduce când purificat de undele văzduhului — pluteşte în idee neprihănită. ADRIAN MANIU Quartetul Sarms Sus: D. George Enescu; jos. D. Claudiu Arraud. Alfred Alessandrescu Quartetul Theodorescu