Rampa, decembrie 1913 (Anul 2, nr. 588-588)

1913-12-13 / nr. 588

i ■■aaaaaawa^i »Teatrul Naţional­­ Teatrul Modern Societatea Dramatica Cavaleria I 1 8 1 Compania Dramatică Mari­oara Voiculescu Rusticană 1 În4,i*,nn prin P Mponanni PAtt. i TEATRUL LEON POPFSOI g jW TEATRU-CINEMA „CLASIC” (LIRIC) I ! î 1 Operă într’un act de P. Mascagni. Cân­tată în Românește Santuzza . . D-na Veturia Triteanu Turicdu . . D-na Ştefan Mărcuş Alfie ... « G. Folescu Lola . . . D-ra M. Zaborovschi Lucia . . . D-na Elena Seinescu . Cor de ţărani şi ţărance. Cor de biserică. M­­­ fi La şezătore | Piesă într’un act de C. Sandu-Aldea şi­­ Borcea. Muzica de Tib. Brediceanu Ileana. . . D-na Venturia Triteanu Sorin . . . D-na G. Folescu Radu ... » I. T. Căpriţă Moş Marin » Tică Niculescu Maria Dumitra D-ra Angela Petrescu Lelea Chiva D-ra Maria Georgescu Marioara . . . Beatrice Chiveţeanu Stan . . . D-na Vasile Cristescu _____Cor de ţărani şi ţărance Piesă în 3 acte Emerich Földes tradusă de L. Rebreanu Paul Lechner— — C. Radovici Văduva Falk— — EI. Crissenghy 1 1 I 1 ma­rea stagiune!1II AZI lima Veit Heiterer— M. Schilling — Dr. Hitzl------­D-na Baumann Schleunig----­Dora ----------­Tinărul conte— Rezi----------­Dr. Wein — — Dr. Kressen — A. Teedossian — Morţun — Constantiniu — F. Simionescu — Mitzi Ionescu — Kann­er — F. Rebreanu — Călin — A. Obreja — Iliescu Bumbești II Sîmbătă 14 Decembrie 1 1OJEIUL RASB­NA cu Stohr----------------Popea Foerstl---------— — Deeu D-na Schottek — N. Bădescu Un domn cu ochelari Condora D-na Foerstl — — Elvass D-na Schmidt — A. Petrescu O doamnă------------E. Axente Altă doamnă — —- V. Gheorghiu Domnul între două vîrste —-------Costescu Fetița — — — — René Detectivul— — — Botez Alt detectiv-------Popovici * Servitorul — — — Scrioşteanu Frumoasa Elena Costume și decoruri noul Film original jucat de Al. Dem­etriad, N. Grigorescu, K­. Bulfinsky, Ma­rioara Oinski, Cos­min, P. Bu­­landra, de la teatrul Naţional COFETĂRIE şi DISTILERIE T. B. CREŢULESCU S-sar Strada Carol, 47 Aduce la cunoştinţa Onor. sale cli­entele că fiind din nou asortată pentru sezonul actual, oferă: Rom Jamaica cu ... . Lei 3.— Rom Vanilie și Ananas. . » 3.70 Rom St. Georges . ... » 4.50 Rom St. Helene . . . . » 6.40 Liqueruri superioaro de la 2 »in sus Lisa do Chitră. kgr. ...» 4.— Four Sec, kgr....... 4.50 Precum şi toate celelalte produse ca: Dulceţuri, Bomboane, Pişcoturi, Fructe zaharisite, Şampanie, diferite mărci cu preţurile cele mai scăzute. Mare depozit de Spirt rafinat şi denaturat RECLAMA ESTE SUFLETUL COMERŢULUI ! Cinema Venus O Splendoare STR DOAMNEI —----- No. TO -P8INJESA [LENA (Iubire şi Sacrificiu) Betti Nansen e sublimă (Culmea Tragediei) Spectacolul se va fini cu o comedie hazlie '» I S I I I I ««.—SI Pentru Doamne Noua Fabrică de Pălării „LA PĂLĂRIA DE AUR“ a primit modele noui pentru sezonul de iarnă şi primeşte spre reformat pălării uzate, de fabrică, forme lipite, de ca­tifea de pluş sau fetru, pre­­făcîndu-le după orice model. Se primesc comenzi şi cu fur­­niturile clientelor atît pentru fabrică cit şi pentru salonul nostru de mode - 12 Strada Colţei 12 — Piste drum de băcănia La Panduri (în c­isa dentistului Goldenberg) Citiţi Facla fpuiste Dunărei ■ ■ ■ I­­ I | însemnările unui Mobilizat | IIII , ■ § 3 I Publicate în „Dimineaţa“ | I A apărut | § 1 ___In volum 1 Reclama e sufletul comerţului Mergeţi la „Clasic“ al „Rampei“ Va cuprinde articole de scriitorii noştri cei mai de frunte, poveşti japo­neze, slave, o serie de poezii traduse deadreptul din literatura sanscrită, în­ceputul celebrului roman „Thais“ de Anatole France, într’o excelentă tra­ducere, o serie splendidă de clişee în culori, etc. Intr’un cuvînt, va fi o minune, atît în ce priveşte materialul literar cît şi al ilustraţiilor. Alarma Aduse din Berlin : 2.000 mantile dela Lei 25 bucata; 1.000 costume Tailleur dela lei 41 bucata; 2.000 man­tile elegante de pluş. SVI are de­pozit de blănării. Mantile şi tail­­leure cât de fine, cu jumătate preţ mai eftin ca ori­unde. Blănăria „Progresul“ Bucureşti, Str. Sfinţilor 4 SPORTIVE aviaţiuni. Zilele trecute aviatorul Daucourt s’a reîntors în Franţa, ve­nind din Asia Mică, unde a fost ne­voit sa şi curme voiajul său spre Cairo după ce străbătuse întreaga E­uropă. La sosirea lui în Marsilia l-au in­­tîmpinat un mare număr de amici şi ziarişti carora le-a povestit peripeţiile călătoriei sale. După ce a părăsit Franţa, fu nevoit să­ ateriseze la München din cauza unui accident întîmplat la motor. In urmă, a trecut prin Ungaria, îndreptindu-se spre Craiova, trebuind ca deasupra Carpaţilor să se menţie la o înălţime de 3500 m. In Bulgaria încep seria pedicilor puse de vreme, datorite vînturilor pu­ternice. Mai multe zile pierdute, îl fac să ajungă la Constantinopol pe un timp ploios, ce se menţine şi după plecarea sa. Trecînd în Asia­ Mică, fur­­tunele se îndesesc din ce în ce, pînă cînd una mai puternică îl trînteşte la pămînt rupîndu-i o aripă a aeropla­nului. In timpul cît aștepta ajutoare ca să repare stricăciunile, un păstor Card pus să păzească aparatul îi dă foc fără să vrea, și din «Borel»-ul său nu mai rămîne decît motorul. . Cu acesta legat de spatele unui ca­­tîr Daucourt a sosit la Alexandria. Liga aeriană a Franţei l-a sărbătorit pentru frumosul său sbor. —Roland Garos, eroul trecerei Mărei Mediterane a plecat în sudul Franţei, unde e clima mai dulce, spre a încerca să bată recordul lumei de înălţime menţinut pînă acum de regretatul Per­­regon. Tot la Saint-Raphael, localitatea unde s’a dus Garos, a sosit şi avia­torul Sudemars, cu acelaş scop. — Implinindu-se 12 ani de cînd apa­ratul fraţilor Wright a făcut primul sbor mecanic, Aero-Clubul Statelor- Unite a dat un banchet spre comemo­rarea acestui eveniment însemnat în aviaţiune. . Orville Wright, răspunzînd la pros­lăvirile ce i se aduceau, a spus la urmă că el a construit un stabilizator au­tomatic pentru aeroplane, spre a păstra stabilizaţiunea aparatului cu cea mai mare siguranţă şi uşurinţă. Prin acesta el crede că se va putea evita 95 la sută din accidente. T. S. 7­ 1 Tinereţea Casandrei Roman de V. Demetrius 61 Intre orăşenii de la marginele Bucureştilor şi cei din centru e tot atîta străinătate, sfială şi duş­mănie, ca între locuitorii satelor cu ai oraşelor. De la poarta casii ei auzi pe Neagu Mihăescu, şi el sosit a­­tunci, jucîndu-se cu Ticu, cîinele lui... , — Nu-l dă tata pe el, nici pe un milion! striga funcționarul. Vocea lui Mihăescu părea gre­­oae, hodorogită. Deşi omul era trupeş, a­i fi putut spune voinic, părea copt Era galben şi gras. Ticu pusese labele pe genun­chii lui, dădea din cap, se gudura, iar Neagu îl mîngîia pe grumaz. Și cîine și om suflau greu. Ticu se svîrlise, sărise ca de obicei în dreapta și în stingă în jurul stă­­pînului, dar Mihăescu nu făcuse alta decît să-l privească. Maică-sa, duduca Sofia, era în prag, Ca­­sandra lingă sobă, în bucătărie. Era vremea mesii. —'• Am un junghi mamă! se I prinse Neagu. — Poate ca te-a luat vre­un vînt, pentru că ai umblat des­cheiat la palton. — Dar nu vezi ce vreme e ? zise el. La ceasul acela se simțeau ra­zele soarelui călduţe, desmerdă­­toare. Toți chiriașii lui Eduard își făceau de lucru prin ograda cea mare. Pînă și îndureratele pi­­sicărese, uitînd că le era ruşine să stea faţă în faţă cu vecinii, eşeau pe clipită sub cer. Căpită­­neasa ciura răguşit, iar Casandra aştepta să dea mai repede la masă ca să stea sub razele de soare. Pe la ceasurile patru o pere­­che de oameni tineri, mărunţi amîndoi, ciocănea la fereastra de către stradă a Eugenii. Voia să închirieze camera. «Mai bine la doi oameni căsă­toriţi, cum mi se par ăştia, de­cît să-mi care toate femeile în odae...» cugetă Eugenia. Se învoiră din preţ, şi noii chi­riaşi, peste o jumătate de oră, erau stăpînii camerii, în care Marga­pa­reta intrase cu atîta dor şi ima nesecată. XXIV Odihna, liniştea în care-şi vă­­tuia viaţa Neagu Mihăescu, fe­reala lui de orice frămîntare şi silinţă, sila de tot ce ustură, stîr­­neşte, arde şi nimiceşte, aveau pe semne o pricină adîncă. Fusese îndrăgostit, şi fără pie­dică putuse să alăture inimii lui pe femeia ce o plăcuse. Ea, Ca­sandra, trecea pe dinainte-i ca o ființă străină, ca o slugă, uneori îngrijorată, iar el, bărbatul ei, nu se simțise nici­odată îmboldit să o întrebe unde-i e gîndul și inima. După două luni de la venirea Casandrii în casa lui, nefiind în stare să aprindă simţurile femeii, sau să-i deştepte şi să-i ţină trează conştiinţa, măcar că e iubită, Neagu se obişnui cu încă o făp­tură femeiască în casă, şi atîta. Fără nici un sdruncin, fără nici o trudă, funcţionarul de la dome­nii era vecinic în aşteptarea me­sii. Cînd venea de la slujbă perdea cîteva minute cu Tică în curti­­cica apartamentului lui, parcă anume ca să nu aștepte în casă punerea farfuriilor. Jocul cu cîi­nele îl obosea tot mai mult și întreba cu răsuflarea perdută. — E gata? De la o vreme nu mai ajun­geau două kilograme de carne pe zi. Un spor de leafă venise tocmai la timp ca să înlesnească cumpărarea a cite trei kilograme. Duduca Sofia se bucura la fie­care înghiţitură a feciorului ei. — Cum gătesc eu... se lăuda ea vecinelor, să veniţi să-l vedeţi la masă pe Neagu! Nu-i ajung cite două farfurii de fie­care fel de bucate, şi în fiecare zi gătesc cite patru feluri! Cu cît mînca mai mult, Neagu Mihăescu se îngrăşa, ce-i drept spre bucuria mă-si, dar faţa lui rămînea tot cenuşie, iar cu vre­mea îngrăşîndu-se întinzîndu-se mereu, părea umflată cu ţeava. De ce e aşa de galben şi gras? o întrebase despre Mihăescu, Ma­ria Casimcea pe fie-sa. Casandra dase din umeri ne­știutoare, pentru că ochii ei tre­ceau peste bărbatu-său, goi de grije pentru el. Toată străduinţa femeilor din casa lui Neagu era zilnic îndreptată pentru gospo­dărie, pentru bucătărie. Duduca Sofia, ca un căpitan de corabie, sta vecinie la cîrmă, cu lingura în brîu, înaintea tingirilor pline. Cînd într’o zi la masă, între două feluri de bucate, cu gura plină şi cu un dumicat de pîine bine tăvălit în sos şi înfipt în fur­culiţă, gata să fie aruncat în gură, Neagu Mihăescu spuse că nu prea se simte bine, că nu ştie ce are: nevastă-sa şi chiar maică-sa îl priviră zîmbind. — Cînd ţi-o pieri pofta de mîn­­care, maică, atunci să te plîngi! rosti duduca Sofia. Slavă Dom­nului, bucatele mele!., cum gă­tesc eu! să vie şi regele la masa noastră. Nesaţiul lui Neagu creştea ne­contenit Ca şi cum s’ar fi făcut goluri în el peste noapte, aşa se scula de flămînd dimineaţa, de lacom. Cafeaua cu lapte, intr-o cană de-o jumătate de oca, nu-i mai ajungea. Mînca unt pe pîine, felie peste felie. La prînz, văzîn­­du-1 cum înghite bucăţi mari, fără să le amestece, cu silinţă, stărui­tor, ai fi zis că are să reuşească în sfîrşit să astupe golurile din voluminosul lui stomac. Cînd se oprea, era ostenit, asudat, şi i se părea lungă şi calea din bucătărie pînă alături, la pat. Cu pîntecele în sus, adormea şi trebuiau să-l sgîlţîe ca să se deştepte şi să plece la slujbă. Dar strașnica lui poftă de mîn­­care privi într’o zi cu scîrba să­tulului, în castronul plin pînă în vîrf cu ciorbă de burtă. — Nu-mi e bine! zise el, și se ridică de la masă, galben, spăi­­mîntat. Femeile, galbene ca și el, de în­grij­orare părăsiră prînzul. Neagu se întinse în pat și făcu semne cu mina să-l lase singur. Atîta plăcere avea şi el: mîncarea. Dacă nici să mănînce nu mai putea, era bun să moară, şi deci nu mai voia să ştie de dragostea nimă­­nuia. Ii era silă şi de nevastă şi de mamă, ca şi de bucate. Duduca Sofia, pentru întîia oară luă de mină pe noră-sa, o duse în bucătărie și-i spuse: — Ce zici de asta! S’a bolnă­vit ca teafăr din nimic! Mînca mai abitir ca noi! cu­ şapte mînca! Nu-l supăra, stai aici! Dacă ţi-e foame, mănîncă. Eu mă duc să-l întreb ce are... Și duduca Sofia, închizînd uşa în urma ei, trecu în odaia bol­navului. (Va urma.. Spectacolele zilei : 13 Decembrie 1913 Tipefk­ofla C'îoswrstivfi „Paserul“, Bidfivoni*­ Ellaabota No. 27.—C. 6194 Mergeţi la „Clasic"

Next