Rampa, ianuarie 1923 (Anul 7, nr. 1555-1577)
1923-01-15 / nr. 1565
ANUL VII No. 1565 IN 12 PA lai NI LEI 2 Luni 15 Ianuarie 1923 IUARIE ZiLNIfc PAUST MOIta ABONAMENTELE Un an tmbnl Trai luni IN ToATA TARA Lai MO Lai 100 Lai IM IN STRĂINĂTATE Lai 7M Lai *00 Lei 200 Abonamentele ea ptttesc înainte «pap Manascriaele nepobUcato aa distrug a a An and urli* sa primesc la administraţia clarului şi la toate agenţiile de publicitate Biurourile, Redacţia ţi Administraţia, Bucureşti, Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 MEMENTO NUMĂR Cerett'Uwiif IdinpwniteredIZotL (Stofe, Mătasuri'și oríce Nonfafí:Papísten&Sun/Academíeí 1 (lânga Gnemalax) frejuri convenabile An nou Nu pentru a face un bilanţ al vechiului an, însemnăm aci câteva rânduri, în marginea anului ce începe. 1922 a înregistrat un frumos final de stagiune şi un agitat debut al alteea. In acesta din urmă ne aflăm, şi vâltoarea discuţiilor asupra ei e prea sălbatecă încă, pentru ca să încercăm a desprinde din ea stropul de adevăr. • Voim să formulăm doar urări pentru anul care vine. El începe tulbure. — din punct de vedere politic, mai ales, cu nori groşi şi negri. Frământate evenimente surescită minţile; liniştea de care se simte atât de mare nevoie, e departe de a se pogorâ asupra lumei. Şi ţara noastră e mai agitată, din toate punctele de vedere, decât celelalte din întreaga Europă. Cum să nu sufere — în asemenea situaţie — mişcarea artistică! Vechiul adagiu „Inter armae silent musae“ parcă încă îşi mai păstrează actualitatea, deşi armele năpraznicilui războiu au tăcut de mult. Pacea adâncă şi generoasă întârzie totuşi, deocamdată, să-şi reverse dneomu-i de belşug binefacerile.cSpiritele în continuă încordare păstrează o atitudine explicabilă de rezervă faţă de producţiile artistice. Teatrul şi muzica trec printr’o crâncenă criză. Aşa începe anul 1923. Nu e vesel. Dar nădejdi se înfiripă totuşi din spasmul înfricoşător care iar clipsează trupul naţiunilor. Nădejdea unei potoliri generale vine de la Lausanne. Alta, naşte din îndrumările politicei interne. Aşa, poate, avea-vom un an artistic mai bun decât cel care s’a scurs. Noi o dorim din suflet. Dorim ca teribilele contingente valutare să înceteze cât de curând, pentru ca schimbul de artişti cu Occidentul să redevie posibil, iar astfel mişcarea intelectuală din ţară să capete preţioasele stimulente din afară, fără de cari nu poate propăşi. Cu speranţa, aceasta am tras Derdeaua prăfuită peste anul expirat, îi urăm noroc celor ce se avântă cu curaj în anul început. Tuturora, un an bun şi spornic, şi după vechea zicala românească, aşa de utilă azi. ..O mie de ani pace!“. „Rampa“ *AIDA" LA OPERA Desen de Boss Vrăbiescu ". dac Să bem sau nu? de Dr C. Poenaru-Căprescu Sa vedem efectele alcoolului şi din alte puncte de vedere. E bine stabilit astăzi şi trebue să o ştie toţi că alcoolismul prin debilitarea organismului, este una din cauzele frequente cari ajută desvoltarea tuberculozei. Această boală socială, numită cu drept cuvânt marea secerătoare a omenirei, distruge singură în fiecare an pe suprafaţa globului, mai multă omenire decât toate celelalte boale contagioase la un loc, şi decât răsboaiele. Tuberculoza este duşmanul cel mai neînduplecat al omenirei. Ei bine, Hai nevastă la prășit! Ce bărbate-ai nebunit! Vezi cum m’am înbolnăjit! Hai nevastă la băut! Bogda proste mi-a trecut! (Poporul), alcoolismul face sa isbucnească tuberculoza acolo unde ea nu ar fi apărut fără de ajutorul alcoolului. Profesorul Landouzy de la Paris, unul dintre cei mai mari organizatori ai luptei sociale contra tuberculozei, a spus: „L’alcoolisme fait le fn ă la tuberculose“ (alcoolismul face cuibul tuberculozei) şi un alt profesor de la Paris Trayer a spus cu drept cuvânt: „La tuberculose se prend sur le zinc“. Se ştie ,că mesele de consumaţie din cârciumele populare, sunt îm- brăcate cu zinc ca şi tejghelele pe cari se serveşte băutura. De aci formula figurată atât de precisă care arată că alcoolicul cu încetul se tuberculizează. Vizitam spitalele din Marsilia, când am văzut pe muncitorii din port aşezaţi la mese îmbrăcate cu zinc bând absintul pe nerăsuflate, dând psiharul peste cap dintr’o dată (en barbare). Acelaş obiceiu l-am văzut la Cette, la Banyuls sur mer, la Lyon şi la Paris. Absintul este ura din băuturile cele mai tari în alcool şi în esenţe, de aceea este băutura cea mai toxică. Să ne gândim iarăşi că alcoolismul degenerează rasa şi prin acest efect dezastruos, devine o problemă socială şi naţională. Să ne reamintim deci că copiii alcoolicilor sunt nişte nenorociţi, fiinţe desmoştenite de soartă, slabi, anemici, epileptici, paralitici, sau perverşi, impulsivi, imbecili, indiofi, degeneraţi demenţi, precoci, alienaţi sau devin criminali. Alcoolismul este şi in-fanticid, căci mulţi copii nascuti din părinţi alcoolici mor repede. Hereditatea morbidă găseşte cel mai mare procent la capitolul alcoolismului. Distinsul meu profesor Al. Obreja, care a instruit generaţii întregi cu o rară elocinţă, a publicat numeroase studii asupra alienaţilor din ospiciul Mărcriţă, în care arată cât de mare este procentul alcoolismului etiologic la aceşti oameni nenorociţi. Iată de ce glorioasa şi nemuritoarea Franţa a luptat ani de-a rândul contra fabricanţilor de absint. A venit războiul mondial din 1914 şi ca un trăznet năpraznic duşmanul din afară s’a năpustit să o doboare, s’o cotropească, s’o (Urmează în pag. 2 a^ ECOURI Unul din primii ardeii ai Teatrului Naţional a fost pe vremuri — pe vremuri foarte îndepărtate chiar — însurat. Cum, in tinereţe, acum bătrânul arisit, a fost un mare don Juan, menajul nu a putut dura. După repetate certuri infernale, a divorţat. Au trecut de atunci 30 de ani, şi niciodată soţia divorţată na avut curiozitatea să se interesese de fostul ei soţ. Acesta din urmă a interpretat luna trecută rolul principal dintr'o comedie clasică. S’a făcut oarecare vâlvă in jurul acestei creaţii, şi fosta soţie, cuprinsă de cine ştie ce reminiscenţe, a trimis la teatru pe slujnica ei de încredere, pe care o ţine de pe vremea când era măritată. Slujnica s’a dus, a ascultat un act, pa urmă s’a plictisit şi a venit acasă: — Cucoană dragă, ce să-ţi spun, de loc nu s’a schimbat domnul. Cum era acum douăzeci de ani, aţa e şi aci... Şi la teatru se ţine de drăcii, cum se ţinea şi acasă. Una ’dintre simpaticele noastre actriţe — nu sprăjiim numele, persoană însemnată — şi-a aratat de curând 0 boltă foarte curăţită şi drăguţă, de ale cărei servicii este foarte mulţumită. ..:■■■■ Bona, care este foarte ' 'ioasă, şi mândră în acelaş timp de noul mediu în care se află, şi-a pus în gând să înv‘ ■ ■'■■"'■'triveşte. In acest scop, şi-a cumpărat o metodă de limba franceză, căreia i se dedici în orele ei libere, făcând progrese însemnate pe zi ce trece. Deunăzi, aducând dimineaţa cafeaua cu lapte stăpânei sale, spre a-i arăta progresele făcute, o întâmpină zâmbind, cu următoarea frază: __J’espere que vous avez tres bien dormi, Monsieur ou Madame.Cunoscutul boem M. N..— (nu acestea 1» supt iniţialele, dar altminteri cum vroţi sparge căpşoarele, dragi cetitoare?) —, om de lume, om de bine, om de teatru, om de litere şi... băiat de viaţă, salt de nevoile traiului, s’a angajat într’o mare bancă din Bucureşti şi a fost ataşat secţiei de corespondenţă. Fireşte, amicul nostru îţi ia slujba ,,en amatteur", ţi nu renunţă nici o clipă la spirite, obişnuit cu ele încă din frageda copilărie, IiUr'o bună zi, şeful secției îl chemă la dânsul: — Uite ce e, dragă d-lel N„ ti'am nimic de spus contra stilului d-tale. Numai, pui e comercial. Uite, de pildă, scrisoarea asta redactată de d-ta, trebue refăcută. Trebue să scrii simplu, de tot, ca să priceapă și cel din urmă dobitoc” . — Bine, d-le şef, se va face.„ numai să-mi spuneţi şi mie ce n’aţi priceput dv„. ca să ştiu ce să refac! «i ■ - M ......v —.........- ■ . . <i 1© 'Păianjenul toarce lungi fire-argintii In raza ce-abia încălzeşte.Şi umbra e neagră, Răcoarea pluteşte, Subt pânzele portocalii E marea, câmpie cu holdele verzi... Tar dealu e aprins; Apare plaja O punte de aur... Pe roşile vii •Se ’ntinde, molatecă, vraja bntâielor zile de toamnă. Din crame răsună un cântec vift. Pe mare e-un lan de murmure. Ciorchinii de sticlă se ascund printre foi. Și apele sunt —- o pădure. O casă pe coastă — cărbune aprins — (Căci arde pe ziduri glicina). Sunt două petulii — oblonul întins — întârzie încă albina Iar florile soarelui — talere mari — tie poartă bănuţi — un tezaur — __puse de harnicii lor grădinari In vie, pendule de aur. Sânziana Mira-Bran Teatrul Regina Maria Déeen de Bosr D-ra Renée Annie în ,,Pui de Vultur“