Rampa, februarie 1923 (Anul 7, nr. 1578-1600)
1923-02-05 / nr. 1582
N’J^TR IN 12 PAGINI, IEI 2 ANUL VII No. 1582Luni 5 Februarie 1923 EMENTO naca Ai'AHJS iOLMit Direct o» t M. TAUST MOMU ABONAMENTELE Un na Sut luni Trei Ioni IN TOATA TARA L«t 600 Lei «00 Lei «io IN STRĂINĂTATE Lot 700 Loi «00 Lei 200 Blumurile, Redacţia şi Administraţia , Bucureşti, Abonamentele «o pllt«M MiawcrtMlt oepublicato Anwcturile ee prtatN te «tednlundlii clarului si la toata agențiile de publicitate tnalntw «utl I aa diatrug • e [ Str. Sărindar No. 7, parter — Telefon 1/59 Cereţi Vmvf 'Pwn itefeQîlott' Publicul si creatorii in artă ,fiecare oferă de artă te transpune într’o disposifie sufletească asemănătoare aceleia in care artistul fi-a creat opera". (EMERSON) Pretutindeni, ba mai ales la noi în tara, ar trebui să complectăm părerea de mai sus a filosofului-poet american, cu paranteza: când privitorul este în stare să guste opera de artă adică să o creieze din nou, într’însu. Cine nu are, dela natură, dragostea instinctivă către tabloul frumos, în zadar face apel la cele mai serioase studii de estetică sau istoria artelor... Trebue să creiezi din nou, să poţi suferi şi te bucura, trebue să poţi retrăi concentrarea internă dinainte şi din opera artistului, pentru ca să poţi savura cu rafinament de cunoscător, să poţi reconstrui procesul de naştere al tabloului. Atunci pricepi, trăeşti şi simţi conţinutul unei opere de artă. Eşti om. Şi eşti supus deci diverselor influenţe ale vieţii de toate zilele. Nu vei putea gusta prin urmare o operă de artă întotdeauna cu aceiaş intensitate şi cu aceeaşi bucurie. Recepţia cu o primitivă vigoare a emoţiilor artistice îţi pune diferite condiţii. Iţi cere, tie privitor să pui tot sufletul, toate puterile spiritului în intenţia curată de a primi o parte din dorurile divine ale artei. Grijile, interesele meschine, renumele de care se bucură sau injuriile se adresează celui ce a înfăptuit opera în faţa căreia stai nu trebue să te stânjenească de loc. Aceiaş operă de artă, e altfel când dispoziţia îţi este schimbată, sau experienţa vieţei ţi-a turnat plumb în aripile entuziasmului, altfel deci, in diferite epoci din viată. De fiecare fragment din viată eşti atras către alte opere de artă. Poate cu totul diferite. Poate însă asemănătoare. In orice caz corespunzătoare evoluţiei tale sufleteşti. Şi artistul este nevete şi altul când a atins deplină lui maturitate: gândeşte altfel plăsmueşte altfel opera subliniază una şi şterge alte din caracteristicile ce-i compun personalitatea, adresându-se mereu altor admiratori, acelora ce fac drumul cu el, ce învaţă să vadă cu alţi ochi, să simtă alte emoţii, să măsoare după alte criterii. Ce răsunet au lucrările în public? De ce unii artişti plac masselor şi alţii numai unui cere , restrâns de admiratori? De ce unii plac şi se impun fără ca operile lor să se vândă totuşi bine, şi alţii îşi vând de lucrările când sunt prost 1 ;ori . Un om vesel, din natură va fi desigur atras de humorul împrăştiat în tablourile unora dintre pictori. Un sentimental şi trist observator al vieţei, către arta serioasă. Şi un gânditor va aprecia fără îndoială părţile de sinteză şi generalizare ideile din alte opere de artă. Superficialul e fermecat de imaginea goală a culorilor ameţitoare. Fiecare dintre noi gustă arta după felul său, pentru că în el are răsunet numai ceea ce oglindeşte constituţia sa sufletească. Cu cât construcţia interioară a individului e mai bogat diferenţiată, cu atât mai intens şi mai variat va gusta opera de artă. Complecta şi cea mai rafinată savurare a operei de artă o câştigă numai acela care se confundă cu creaţia artistului, care e perfect identic cu construcţia sufletească a creatorului, având impresia clară că tabloul este creiat, rupt, scos printr’o ciudată vraja din însăşi sufletul său. Ceea ce ar însemna, ca deplina înţelegere artistică şi cea mai fină simţire a operei de artă, presupune la privitor o congenialitate egală în valoare, cu aceea a creatorului Se pot trage de aci, atâtea concluzii... Lucifer. Cum se scrie Din „Curierul“, ziar Brăilean: Acum câteva zile d. Iorgu Spiropol din str. Radu S. Campiniu No. 10, a condus acasă pe o domnişoară al cărui nume ne scapă" domiciliată pe str. Dorobanţi-Noi". A scăpat de bucluc şi domnişoara, al cărui nume scapă confratelui brăilean. II Din .,Dobrogea Jună", cotidian din Constanţa: „Autoritafile, neputincioase şi dânsele, zadarnic încearcă cu jumătăţi de măsuri să uşureze transporturile cari, nemaiputând ţine în frâu nevoile ce ne copleşesc, apasă tot mai greu asupra populaţiei lipsite mai ales". Păi dacă-şi fac transporturile de cap, ce e vina bietelor autorităţi neputincioase? III. Din ,,Steaua“, gazetă politică de partid: „Ion Serghie, surprins de viscol pe câmp, a degerat şi eu toate primele ajutoare date de d, subchirurg iar, nu a putut fi readus la viaţă". Vă închipuiţi ce îngheţat trebue să fi fost bietul Serghie, dacă nici țarul nu l-a putut topi! ©ra Toate se duc,numai d. Corbesu rămâne. Lausanne, la comedia Ce v’am spus eu. Se prăbuşesc tronurile cad Nu vă bucuraţi, nu bateţi auvernele, scade francul, scadin palme, nu daţi acatiste la de, leul, numai d. Corbescu făbiserică, nu răsuflaţi uşuraţii mâne, rămâne, rămâne... D. Corbescu nu pleacă, d. Corbescu nu demisionează, d. altul într- 1 Corbescu nu se retrage! Carnea se scumpeşte dar d. Corbescu rămâne. Apa a devenit mai intruvabilă decât vinul bun în restaurante dar d. Corbescu rămâne. Capitala e mai murdară decât o mahala turcească, dar d. Corbescu rămâne. Cetăţenii Capitalei se plâng că viaţa a devenit insuportabilă în acest oraş, dar d. Corbescu rămâne. Ministrul de interne refuză să mai lucreze cu primarul, dar d. Corbescu rămâne. Consiliul de miniştri cere demisia Comisiei interimare, dar d. Corbescu rămâne. Un înalt funcţionar fiscal a luat mită. Ei, acesta nu-i un lucru aşa de extraordinar. Cine nu ia mită in tura românească? Hoţul de păgubaş, n’are insă de lucru şi reclamă parchetului. înaltul funcţionar se simte ultragiat şi publică o lungă fulgerătoare scrisoare la adresa acuzatorului. Parchetul începe instruirea afacerei. Înaltul funcţionar publică o nouă scrisoare, mai puţin lungă şi mai puţin fulgerătoare decât prima. Parchetul îl cheamă la interogator. Afacerea Belitoreanu. Sfinita înaltul funcţionar mai publică o scrisorică. Parchetul îl depune la Văcureşti. Înaltul funcţionar... îşi va publica fără îndoială memoriile. „ Ultimul act al comediei de la Lausanne, se joacă azi. După discuţii, tratative, întreruperi, reluări iar discuţii şi iar tratative şi iar întreruperi şi iar reluări, aliaţii au înmânat Miercuri tratatul de pace, turcilor. Turcii au cerut un răgaz de 8 zile. Lord Curzon s’a uitat la el și a răspuns ritos: — Mai stau până Duminică. Cu alte cuvinte, isprăviți-o că m’am plictisit“ Și noi. Fantasio --------xxxx------- Iaca: Octomvrie Tristeţi cad ca şi un sombru tort... Pe pajişti paşte pâcla sură... Pământul strâns sub zări de zgură e stâns ca chipul unui mort Copacii-aprinşi de toamnă ’ncep să-şi picureze ’n vânt- văpaia — oftând, peste ţinuturi ploaia îşi târâe cernitul crep... George voevidca Bucureşti, 3 Februarie 1923 cade ghiață de Bagă de seamă! pe acoperiş... Mărfi e sărbătoare. Facem puntet Tu crezi că se mai urcă bealt • Când e Poştele, dragăf Eu, de pe acum am început si fac socoteală... • Ai văzut?.. A fost în audientă la Palat„ * Trece constitutiaf • Ce să-ţi spun, dragăV De când le-a mărit diurnele, ne merg* fi nouă mai bine. * — Ce mai cauți la ora asta în cafeneaf — N’ant cărbuni... Ce? Să stau în frig acasă,. Leo. SIMPATIILE NOASTRE Conferinţe Cred ci şaute fi situl de conferinţele ce vi se oferă: Poesis, Insula, Cereul Analelor, Institutul de studii sociale, Universitatea populară, Ateneul român şi altele şi altele,din conferinţe. Asta, numai la Bucureşti. In străinătate, conferinţele — şi pe noi ne interesează doar cele diplomatice — au avut şi au loc în diferite oraşe, din diferite ţări, ultima, cea de la Lausanne, s’a terminat azi. . Începută acum câteva luni de zile, conferinţa de la Lausanne era menită să deslege căteva din cele mai complicate probleme, cari turburau pacea Europei. Dar după primele zile de discuţie, disensiunile au fost atât de mari fie între aliaţi, fie între aliaţi şi turci, încât de căteva ori lucrurile erau să ramâie baltă. De bine de rău insă, conferinţa a ajuns, până la sfârşit, la un rezultat. Şi acest rezultat a fost Comunicat în chip discret de un diplomat corespondenţilor presei mondiale: „După lungi discuţiuni aliaţii au căzut de acord... asupra oraşuui în care va avea loc viitoare conferinţă". Juda ------xxxx------ Desen de Boa Biki Kostaky ----xxxx----«