Rampa, ianuarie 1924 (Anul 7, nr. 1857-1878)
1924-01-14 / nr. 1866
ANUL VII No. 1866 Luni 14 Ianuarie 1934 3 LE I MEMENTO Rampa Abonamente!• Se plătesc înainte # # # Manuscrisele nepublicate se distrus $ # Anunciurile se primesc la administrația clarului $1 la toate aentiile de publicitate. Direcția: Str. Sărindar 7, etajul l. Telefon «7 38 Redacția: Str. Sărindar T, parter» Telefon I 59 Administrația Str. Parlamentului 2. ABONAMENTELE | Un an Sue tun! Trei luni 1 N T A R A 1 toa Lei 350 Le! 200 Lei IN STRĂINĂTATE I MO Le! IM Le! 300 Lei Telefon 25 35 ARGINTĂRIE TACÂMURI DE MASA DE ARGINT SI ARGINT DE CHINA CEASORNICE DE PRECIZE IN PLATINA, AUR, ARGINT etc. BIJUTERII DE PLATINA CU BRILIANTE MODELELE CELE MAI DISTINSE GĂSIŢI CU PREŢURILE CELE MAI CONVENABILELA MAGAZINUL HEINRICH EINHORN STR. CAROL No. 12 I a multi ani! t 1 1 "" lată-ne I n preajma unui nou an, cu iluzii noui, cu forţe care găsesc parcă In prospătare la gândul cifrei celei noui, ca e se adaogă pe răbojul vremeL Am îmbătrânit cu un an; ne Incovoiem sub povara anilor cari se anină pe tulpina firei, şi ne place să vedem In culori senine noua mlădiţă care ascunde într'insa atâtea taine, şi care ne pregăteşte probabil o nouă decepţie... Dar nu se cade să fim pesimişti in ziua Anului nou. • Convenţionalismul a creat această zi, ca să ne împartă existenţa în frânturi, şi se cuvine să ne bucurăm când o nouă frântură vine să complecteze minunea existenţei noastre. Să nădăjduim deci. Să nădăjdum că oamenii vor fi mai buni, şi că peste rănile crunte ale războiului, alinate doar de bucuria biruinţei, se va aşterne năfrania odihnitoare a împăcărei sufleteşti, de care se simte atâta nevoie. Să nădăjduim că, Intr'adevăr, rădăcinile vânjoase ale pomului păcei, înfipte în pământ cu atâtea sacrificii şi stropite cu atât belşug de sânge, vor începe să rodească şi că vom fi demni să culegem aceste roade. Să nădăjduim. Dar să nu uităm ă trage invăţăminte din trecut. • Iluziile noastre să aibă de bază nu numai credinţa în mai bine, ci şi o cugetată folosire a pildelor din trecut. Să căutăm cât mai în urmă, să nu ne sfiim a merge cu gândul până la vremurile de demult, pe care odată cu desfiinţarea ,stilului vechiu” le vom da, uitărei parc-se, cu totul. Chiar dacă formal, vom fi occidentalizat mersul vremei noastre, sufleteşte să nu ne deslipîm de rădăcină. In viaţa cinstită şi cumpătată a străbunilor noştri, în eroismul lor, în felul cum ştiau să cinstească frumosul şi omul, ori de unde ar veni el, să găsim şi noi isvoare de îndrumare. • Nu se face nimic de-a dreptul şi de-a valma. Pe îndelete, cu rostul fiecărui lucru, în parte bine lămurit, să purcedem la truncă, la adevărata operă constructivă, care cere răbdare pondere, cuminţenie. Astfel, nădejdea noastră va fi întărită de fapta noastră, şi roadele nu vor intârzia să se ivească pretutindeni, In toate chipurile vieţii noastre sociale, deci şi in teatru, muzică şi plastică Mai puţin materialism, mai mult suflet, iată ce ne trebuel Şi cu nădejdea că aşa vom fi, să ne urăm din adâncul inimei: — La multi ani! Rampa Ce e cu Danis'*os Un ziar anunţă că Venizelos a fost otrăvit. Nu ştiu dacă vestea se va confirma; în orice caz, nu se pare foarte verosimilă.In Grecia, ca să te bucuri de securitate, trebue să ocupi în societate un rang de la, sergent de stradă în jos, . Altfel, toti cei din viaţa publică, sunt expuşi unei rapide şi radicale exterminări— Ştie bietul Plastiras ce face, când se retrage cu atâta grabă din viaţa politică^. O nouă teroare Grecii nu au norocul ei de o eră de libertate. Au scăpat de teroarea monarhiei acum trăesc sub acela a republice! lui Venizcltto, care a actuli mai, susceptibilă ca o bubă coaptă. De îndată ce nu se face ceva pe placul lui, ameninţă cu plecarea. Parcă-l aud: —Nu vreţi? Bine. Atunci plec la mama!” V’zH« Se anunţi un potop de vizite la Bucureşti: Millerand, Seipel, Bethlen, şi alţii ejusdem farmae. Măcar de ar veni după ce am scăpa de zăpadă şi noroi, că altfel risca să fie ucişi de ghiaţa de pe acoperişuri Şi pe urmă o să se spună că e vorba de un atentat. Forteign,Office Ionel ti Fănică au făcut tovărăţie pentru anul nou. Ei au adunat bani ti au cumpărat sorcove ti acum iţi impart terenul. — Eti, zice Ionel, o să mă duc la Sf. Gheorghe. Este oameni mulţi pe acolo, că vine ti din Bărăţiei ti din Decebal, ti din Calea Hoţilor ti din Lipscani. — Ba eu, obiectează Fănică o să mă duc la Palace-Hotel. Aia e străini, îmi dă franci ti dolari. Când l-om schimba, să vezi ce procopseală. Ceea ce demonstrează mai bine decât toate argumentele economico-financiare, că moneda noastră a căzut in desuetudine. Intro cârciumă de ţară se vinde la licitaţie un gramofon. Badea Stan, care a oferit suma cea mai mare, oferă deodată şi mai mult peste preţul oferit, înainte ca cel care făcea strigările de rigofif' *91 fi tribuit gramofonul. Astfel că licitația continuă-Badea Stăm oferă tm preţ fi mai mare-Unul din vecinii săi, foarte mirat că Badea Stan se concurează singur, îl întreabă: — Da de ce oferi mereu stime mai mari, Bade Stane, când nu dă nimeni mai mult. La care Badeaom răspunde: — Am făgăduit lui frate-meu fi lui cumătru-meu să licitezi pentru ei ti acum imnt curios să văd care din doi o, să ia gramofonul. — înainte de a te angaja la mine, se adresează patronul unui magazin unui individ venit să se angajeze ca vânzător, trebue să mi prezinți un certificat de bună purtare. — Pot să vă servesc imediat cu un asemenea certificat, răspunde postulantul. Mi s’a dat drumul din închisoare înainte de terminarea osândei, pentru bună purtare. JL. cAeJvd^w^» Udima %$tpic,nâfti dacfifui - La mutțî ani! Ar fi fost poate mai nimerit să mi intitulez de data asta hebdomadara mea rubrică: Caleidoscop anual, fiindcă, însemnând rândurile acestea, tragi linia de adunare a unui întreg azi, scurs în decursul celor 365 de sile, câte s'au tinut una după alta până acum. De cât, pregătindu-mă să fac socotelile unui an nou, bag de seamă că n'am eţit încă din cel vechi. Aşa că, ne mai ştiind exact când sfârţeşte cel vechi şi când începe cel nou, rămân să socotesc — după vechiul meu obicei — săptămânile. Aşa care a trecut, a fost cam neisprăvită, cum s'ar zice-A avut in ea trei zile de sărbătoare. Or, când — din 7 sile ■*- trei sunt de petrecere, ce-ți mai rămâne ca să lucrezi! Mai că, după chef, te cam doare capul, ai nevoie de zeamă de varză,— de, aa omul!... Cu toate astea, săptămâna care a trecut a fost scumpă, tare scumpă- şi cred că ştiţi de ce: săptămâna bacşişului, a tradiţionalului, inevitabilului, obligatoriului bacşiş. Dar să nu insist, ţihtică presimt că vedeţi toţi" Inabiicii ochilor. De aceia, mă mulţumesc să trec la ceva tot aşa de inevitabil in săptămâna aceasta, ţi dorindu-vă petrecere trumoată , vă urez un creştinesc: — La mulţi ani! Fantasio ! Cum se scrie Din ./Universul/ de Marţi: «Acesta bănuind că este trădat, a pus mâna pe o lopată, ce se afla înfiptă în trio grămadă de zăpadă de la intrarea în curte şi a aplicat servitoarei o lovitură puternică la cap, făcându-i o rană adâncă, după care a fugit». Probabil că criminalei mai fuge şi azi după rană -NI Din «Presa» de Vinerim ttrecută, IAŞI, 31. — D-ţoafa Dumitrescu artistă a companiei de operetă Kainer-Carussy care dă reprezentata t» oraşul nostru, voind, la hotel, a-ţi coafa parul ţi-a uns corpul cu benzină*. Se ştie ce a urmat: bând Un pahaaţ o® apă, pftţţţl l-a luat focl . Din «Rampa» de Vineri, anunt la «Mica Publicitate». Verdut fu prima seară de Crăciun intre orele 7— seara parcursul Regală, Hotel Continental, una pereche pantaloni negri scurfi atrasCine a găsit acest bilet este rugat să înapoieze contra unei bune recompense Acnția~ Să-ți perzi pantalonii, e, Hotărât, culmea distracției. ——-xxxx--- TEATRUL NATIONAL CRAIOVA Desen de Drăgutescu D-ra Nicolae Ce se poate auzi... Bucureşti 12 Ianuarie 1924 Fereşte! Cade zăpada de pe acoperiş. Cum iţi place, dragă? Doi morţi Şi numeroşi răniţi... •‘1 .4 De s’ar termina cu sărbătorile astea... Mi-au stricat ingrozitor stomachul... ...Depinde de rezultatele conferinţei de la Belgrad— Ce lovitură! Trei zile libere la Crișun, două la anul nou, doai la Bobotează... Tu unde faci revelionul? • Cum, sa es din casă, dragi? Doar cu luntrea... Nu vezi ce e pa uliță? , ActualSftiri Urările Suntem itt măsură să dăm azi un fapt divers care iese din comun. $1 care s’a petrecut în casa cetățeanului Niculae Bacşişescu, din str. Cătălin Pătraşcu Na 12. Iată despre ce este vorba: Consoarta d-lui Bacşişescu născuse, în Iunie 1916, un băiat Grigoraş, care a început să frecventeze şcoala din Septembrie anul acesta. Or, în preajma anului nou, diferiţ candidaţi la dărnicia cetăţeanului începură să-i frecventeze casa, aducând fiecare câte un răvaş tipărit, însărcinat cu lectura, micul Grigoraş, silabisi pe un asemenea răvaş, mirându-se: Eu pe ploae şi pe soare Vă aduc la toţi scrisoare. Pe altul, tânărul şcolar ceti: Noi suntem dela gunoi Zilnic venim pe la voi. Din ce in ce mai uimit, micul Grigoras continuă: Zi şi noapte vă păzesc Averea v’o străjuesc. Uimirea micului Grigoraş lua proporţii Şi continuă să citească: Eu sunt bunul lampagie, Ce lumina zhile vin. Fără să înţeleasă nimic copilaşul întrebă: — „Tăticule, ce sunt astea?” — „Astea? Urări!” răspunse Citând cetățeanul Bacşişescu. — „Da? Și cine le trimite?” — „Nu vezi: Lampagiul, posterul, sergentul de stradă, gunoierul...” — „Da ăştia cine sunt, tăticie? Eu nu i-am văzut niciodată?” — „Nu iai văzut că sunt mumiî!” răspunse mai mult pentru sine părintele. „Mumii cari înviază odată pe an”. Micul Grigoraș, n’a mai iatrebat ce sunt mumiile. Uit* * k * Lei».