Rampa, ianuarie 1924 (Anul 7, nr. 1857-1878)

1924-01-14 / nr. 1866

ANUL VII No. 1866 Luni 14 Ianuarie 1934 3 L­E I MEMENTO Rampa Abonamente!­­• Se plătesc înainte # # # Manuscrisele nepublicate se distrus $ # Anunciu­rile se primesc la administrația clarului $1 la toate a­entiile de publicitate. Direcția: Str. Sărindar 7, etajul l. Telefon «7 38 Redacția: Str. Sărindar T, parter» Telefon I 59 Administrația­­ Str. Parlamentului 2. ABONAMENTELE | Un an Sue tun! Trei luni 1 N T A R A 1 toa Lei 350 Le! 200 Lei IN STRĂINĂTATE I MO Le! IM Le! 300 Lei Telefon 25 35 ARGINTĂRIE TACÂMURI DE MASA DE ARGINT SI ARGINT DE CHINA CEASORNICE DE PRECIZ­E IN PLATINA, AUR, ARGINT etc. BIJUTERII DE PLATINA CU BRILIANTE MODELELE CELE MAI DISTINSE GĂSIŢI CU PREŢURILE CELE MAI CONVENABILE­­LA­ MAGAZINUL HEINRICH EINHORN STR. CAROL No. 12 I a multi ani! t 1 1 "" lată-ne I n preajma unui nou an, cu iluzii noui, cu forţe care găsesc parcă In prospătare la gândul cifrei celei noui, ca e se adaogă pe răbojul vremeL Am îmbătrânit cu un an; ne Incovoiem sub povara anilor cari se anină pe tulpina firei, şi ne place să vedem In culori senine noua mlădiţă care ascunde în­­tr'insa atâtea taine, şi care ne pregăteşte probabil o nouă de­cepţie... Dar nu se cade să fim pesi­mişti in ziua Anului nou. • Convenţionalismul a creat a­­ceastă zi, ca să ne împartă exis­tenţa în frânturi, şi se cuvine să ne bucurăm când o nouă frân­tură vine să complecteze minu­nea existenţei noastre. Să nădăjduim deci. Să nădăjdu­m că oamenii vor fi mai buni, şi că peste rănile crunte ale războiului, alinate doar de bucuria biruinţei, se va aşter­ne năfrania odihnitoare a îm­­păcărei sufleteşti, de care se sim­te atâta nevoie. Să nădăjduim că, Intr'adevăr, rădăcinile vânjoase ale pomului păcei, înfipte în pământ cu a­­tâtea sacrificii şi stropite cu atât belşug de sânge, vor începe să rodească şi că vom fi demni să culegem aceste roade. Să nădăjduim. Dar să nu uităm ă trage invă­ţăminte din trecut. • Iluziile noastre să aibă de bază nu numai credinţa în mai bine, ci şi o cugetată folosire a pilde­lor din trecut. Să căutăm cât mai în urmă, să nu ne sfiim a merge cu gân­dul până la vremurile de demult, pe care odată cu desfiinţarea ,sti­lului vechiu” le vom da, uitărei parc-se, cu totul.­­ Chiar dacă formal, vom fi oc­cidentalizat mersul vremei noas­tre, sufleteşte să nu ne deslipîm de rădăcină. In viaţa cinstită şi cumpătată a străbunilor noştri, în eroismul lor, în felul cum ş­tiau să cinstească frumosul şi omul, ori de unde ar veni el, să găsim şi noi isvoare de îndru­mare. • Nu se face nimic de-a dreptul şi de-a valma. Pe îndelete, cu rostul fiecărui lucru, în parte bine lămurit, să purcedem la trun­că, la adevărata operă construc­tivă, care cere răbdare pondere, cuminţenie. Astfel, nădejdea noastră va fi întărită de fapta noastră, şi roa­dele nu vor intârzia să se iveas­că pretutindeni, In toate chipu­­rile vieţii noastre sociale, deci şi in teatru, muzică şi plastică Mai puţin materialism, mai mult suflet, iată ce ne trebuel Şi cu nădejdea că aşa vom fi, să ne urăm din adâncul inimei: — La multi ani! Rampa Ce e cu Danis'*­os Un ziar anunţă că Veni­zelos a fost otrăvit. Nu ştiu dacă vestea se va con­firma; în orice caz, nu se pare foarte verosimilă.­In Grecia, ca să te bucuri de securitate, trebue să ocupi în societate un rang de la, sergent de stradă în jos, . Altfel, toti cei din viaţa pu­blică, sunt expuşi unei rapide şi radicale exterminări— Ştie bietul Plastiras ce face, când se retrage cu atâta grabă din viaţa politică^. O nouă teroare Grecii nu au noroc­ul ei de o eră de libertate. Au scăpat de teroarea monarhiei acum trăesc sub acela a republice! lui Venizcltto, care a ac­­­tuli mai, susceptibilă ca o bubă coaptă. De îndată ce nu se face ceva pe placul lui, ameninţă cu plecarea. Parcă-l aud: —­­Nu vreţi? Bine. Atunci plec la mama!” V’zH« Se anunţi un potop de vizite la Bucureşti: Millerand, Seipel, Beth­len, şi alţii ejusdem farm­ae. Măcar de ar veni după ce am scă­pa de zăpadă şi noroi, că altfel ris­ca să fie ucişi de ghiaţa de pe a­­coperişuri Şi pe urmă o să se spu­nă că e vorba de un atentat­. Forteig­n,­Office Ionel ti Fănică au făcut to­­vărăţie pentru anul nou. Ei au adunat bani ti au cumpărat sorcove ti acum iţi impart te­renul. — Eti, zice Ionel, o să mă duc la Sf. Gheorghe. Este oameni mulţi pe acolo, că vine ti din Bărăţiei ti din Decebal, ti din Calea Hoţilor ti din Lipscani. — Ba eu, obiectează Fănică o să mă duc la Palace-Hotel. Aia e străini, îmi dă franci ti dolari. Când l-om schimba, să vezi ce procopseală. Ceea ce demonstrează mai bi­ne decât toate argumentele eco­­nomico-financiare, că moneda noastră a căzut in desuetudine. Intro cârciumă de ţară se vinde la licitaţie un gramofon. Badea Stan, care a oferit su­ma cea mai mare, oferă deoda­tă şi mai mult peste preţul o­­ferit, înainte ca cel care făcea strigările de rigofif' *9­1 fi tribuit gramofonul. Astfel că li­citația continuă-Badea Stăm oferă tm preţ fi mai mare-Unul din vecinii săi, foarte mirat că Badea Stan se concu­rează singur, îl întreabă: — D­a de ce oferi mereu stime mai mari, Bade Stane, când nu dă nimeni mai mult. La care Badea­­­om răspunde: — Am făgăduit lui frate-meu fi lui cumătru-meu să licitez­­i pentru ei ti acum imnt curios să văd care din doi o, să ia gra­mofonul. — înainte de a te angaja la mine, se adresează patronul u­­nui magazin unui individ venit să se angajeze ca vânzător, tre­bue să mi prezinți un certificat de bună purtare. — Pot să vă servesc imediat cu un asemenea certificat, răs­punde postulantul. Mi s’a dat drumul din închisoare înainte de terminarea osândei, pentru bună purtare. JL. cAeJvd^w^» Udima %$tpic,nâfti dacfifui - La mutțî ani! Ar fi fost poate mai nimerit să mi intitulez de data asta heb­domadara mea rubrică: Calei­doscop anual, fiindcă, însem­nând rândurile acestea, trag­­i linia de adunare a unui întreg azi, scurs în decursul celor 365 de sile, câte s'au tinut una du­pă alta până acum. De cât, pregătindu-mă să fac socotelile unui an nou, bag de seamă că n'am eţit încă din cel vechi. Aşa că, ne mai ştiind e­­xact când sfârţeşte cel vechi şi când începe cel nou, rămân să socotesc — după vechiul meu obicei — săptămânile. Aş­­a care a trecut, a fost cam neisprăvită, cum s'ar zice-A avut in ea trei zile de săr­bătoare. Or, când — din 7 sile ■*- t­rei sunt de petrecere, ce-ți m­ai ră­mâne ca să lucrezi! Mai că, după chef, te cam doare capul, ai nevoie de zeamă de varză,— de, aa omul!... Cu toate astea, săptămâna ca­re a trecut a fost scumpă, tare scumpă- şi cred că ştiţi de ce: săptămâna bacşişului, a tradi­ţionalului, inevitabilului, obli­gatoriului bacşiş. Dar să nu insist, ţihtică pre­simt că vedeţi toţi" Inabiicii o­­chilor. De aceia, mă mulţumesc să trec la ceva tot aşa de inevita­bil in săptămâna aceasta, ţi do­­rindu-vă petrecere tru­moată , vă urez un creştinesc: — La mulţi ani! Fantasio ! Cum se scrie Din ./Universul/ de Marţi: «Acesta bănuind că este tră­dat, a pus mâna pe o lopată, ce se afla înfiptă în trio gră­madă de zăpadă de la intrarea în curte şi a aplicat servitoarei o lovitură puternică la cap, făcându-i o rană adâncă, după care a fugit». Probabil că criminalei mai fuge şi azi după rană -NI Din «Presa» de Vinerim ttre­­cută, IAŞI, 31. — D-ţoafa Dumitre­­scu artistă a companiei de ope­retă Kainer-Carussy care dă reprezentata t» oraşul nostru, voind, la hotel, a-ţi coafa parul ţi-a uns corpul cu benzină*. Se ştie ce a urmat: bând Un pahaaţ o® apă, pftţţţl l-a luat focl . Din «Ram­pa» de Vineri, a­­nunt la «Mica Publicitate». Verdut fu prima seară de Cră­ciun intre orele 7—­ seara par­cursul Regală, Hotel Continen­tal, una pereche pantaloni ne­gri scurfi atras­­Cine a găsit acest bilet este rugat să­ îna­poieze contra unei bune recom­pense Ac­nția~ Să-ți perzi pantalonii, e, Ho­tărât, culmea distracției­. ——-xxxx---­ TEATRUL NATIONAL CRAIOVA Desen de Drăgutescu D-ra Nicolae Ce se poate auzi... Bucureşti 12 Ianuarie 1924 Fereşte! Cade zăpada de pe aco­­periş. Cum iţi place, dragă? Doi morţi Şi numeroşi răniţi... •‘1 .4 De s’ar termina cu sărbătorile astea... Mi-au stricat­ ingrozitor stomachul... ...Depinde de rezultatele conferin­ţei de la Belgrad— Ce lovitură! Trei zile libere la Cri­șun, două la anul nou, doai la Bobotează... Tu unde faci revelionul? • Cum, sa es din casă, dragi? Doar cu luntrea... Nu vezi ce e pa uliță? , ActualSftiri Urările Suntem itt măsură să dăm azi un fapt divers care iese din comun. $1 care s’a petrecut în casa cetă­țeanului Niculae Bacşişescu, din str. Cătălin Pătraşcu Na 12. Iată despre ce est­e vorba: Consoarta d-lui Bacşişescu năs­cuse, în Iunie 1916, un băiat Grigo­­raş, care a început să frecventeze şcoala din Septembrie anul acesta. Or, în preajma anului nou, diferiţ­ candidaţi la dărnicia cetăţeanului începură să-i frecventeze casa, a­­ducând fiecare câte un răvaş ti­părit, însărcinat cu lectura, micul Grigo­raş, silabisi pe un asemenea răvaş, mirându-­se: Eu pe ploae şi pe soare Vă aduc la toţi scrisoare. Pe altul, tânărul şcolar ceti: Noi suntem dela gunoi Zilnic venim pe la voi. Din ce in ce mai uimit, micul Gri­gora­s continuă: Zi şi noapte vă păzesc Averea v’o străjuesc. Uimirea micului Grigoraş lua pro­porţii Şi continuă să citească: Eu sunt bunul lampagie, Ce lumina z­hile vin. Fără să înţeleasă nimic copila­şul întrebă: — „Tăticule, ce sunt astea?” — „Astea? Urări!” răspunse Ci­tând cetățeanul Bacşişescu. — „Da? Și cine le trimite?” — „Nu vezi: Lampagiul, poste­rul, sergentul de stradă, gunoie­rul...” — „Da ăştia cine sunt, tăticie? Eu nu i-am văzut nici­odată?” — „Nu iai văzut că sunt mumiî!” răspunse mai mult pentru sine pă­rintele. „Mumii cari înviază odată pe an”. Micul Grigoraș, n’a mai ia­­trebat ce sunt mumiile. Uit* * k * Lei».

Next