Rampa, noiembrie 1925 (Anul 8, nr. 2405-2430)
1925-11-01 / nr. 2405
DUMINICA 1 NOEMBRIE 1925 AFIPA-SPOPT Rezultatul alergărilor dela Băneasa Cronica Ziua XVI-a. — Joi 29 Octombrie 1925 Programul foarte interesant, atras obișnuita asistență amevoiasă pe acest hipodrom. Alergarea principală a zilei, Al. Dristor, a fost câștigată uşor de Sirena, căreia i s’au opus dversari preia modeşti, dintre un Bubi s’a arătat a fi cel mai răsărit. Pr. Movila Banului, rezervat băeţilor de grajd1, a fost câştigat de cel mai bun călăreţ. Lala Rookhi şi-a dominat adversarii pe tot parcursul. Zefir s’ia plasat. Natas şi-a găsit, în fine, alergarea, câştigând uşor Pr. Ieşi în contra lui Drăguţa Meaa. Scharfeneck, indulgent tratat de handicap eur, a câştigat uşor Pr. Eric în contra lui Borce care a alergat o formă cu totul alta ca la Floreasca. Fidibusz, care începe să-şi revie, a luat locul al treilea. O foarte bună figură la făcut Fuior, care, cu greutate destul de ridicată pentru el, a figurat la sosire. Pr. La Gabharina a fost câştigatde Lefter, la urmă uşor în contra lui Knok. Grai de Ghingă, cu toată greutatea mare ce o purta, a reuşit să bată uşor pe modeştii săi adversari din Pr. Lefter. Mirabel a mat, locul al doilea, urmat de Omsk. Pr. Basca a revenit lui Confidens, care cu greutatea de pană ce purta, areuşit să câştige din cap , îin clap. Dor de Ducă şi Florin s’au plasat. Cenzura in Rusia Sovietică In Rusiia sovietică, cenzura estenemiloasă. Numărul data 26 Septembrie al ziarului Pravda ne aduce la cunoştinţă că cenzuraa interzis o drama de Schiller şi ,,Lohengrin” de Wagenerr, aceaistă operă fiind „prea religioasă”. Cât despre cuvântul ,,rom”, el este aacru şii vai de scriitorul care îi permite să-l ridiculizeze. Acelaş număr al „Pravdei” sub semnătura lui Larine ne aduce la cunoştinţă următoarele: „Un autor rus a dispus spre cenzurare o nouă dramă a cărei acţiune se petrece în Africa. Scriitorul a pus în scenă două grupe die maimuţe pe care le-a numit, pe una „grupa maimuţelor albastre’- iar cealaltă „grupa maimuţelor roşii”. „Cenzorul s’a gândit ,mult timp la intenţiunile ascunse ale dramaturgului. Crezând că a înţeles el se indignă. In raportul său el ,a autorizat publicarea şi reprezentarea piesei cu condiţia expresă ca autorul să numească: „grupa maimuţelor roşii”, „grupa maimuţelor galbene”. Traviata şi „Faust Cid-ra Andrea Angliei la Opera Romina din Cluj Clujul muzical devine o iscoală de înaltă cultură artistică. Şi în adevăr, Opera română din Cluj se afirmă, dacă mai era nevoie, __ din ce în ce mai mult ca o scenă pe care o vizitează nu numai un public select, loial — dar mai ales minoritari şi străini de localitate, mai ales vienezi, — faima ei ajunsând ioacă acolo. __ Direcţia, înţelegândsufletulacestui public distins, nu scapă ocazia ,să-i prezinte iperfronialităţi artistice de rangul I. Reprezentaţiile „Traviata” şi „Faust” cu d-ra Andrea Anghel, de lia Opera din Nisisa, au rprovocat în public un interes excepţional. Nu este nevoie să fii impresionat de laprima vedere, de drăgălăşenia persoanei sale, de surâsul care te captivă, din moment ce apare pe scenă, pentru ia recunoaşte imediat, că d-ra Andrea Anghel, ■este una din cele mai remarcabile virtuoase „da beau chant”. Alături de o interpretare foarte h omogenă şi excelentă, eipe lângă că toate rolurile au fost bine ţinute; în fruntea lor însă se detaşa d-ra Andrea Anghel perfectă ,din toate punctele de vedere. Vocea sa curată, artasa în a cânta, articulaţia impecabilă şi în ■oare vocailizarea e dusăla cea mai înaltă expresie a artei — ne-a arutat ce artistă plină de avânt generos este d-ra Angliei. In „Traviata” ne-a impresionat prin noutatea unui gen deosebit de interpretare, care o face să iasă din drumul bătut de atâtea înaintaşe ale sale. Aşa, că rar se vor mai auzi sub bolta acestui teatru, accente dedezolantă desperare — ca în ultimul act al „Violetei”. Dând o nuanţă pur franceză acestui rol, fătat fiinţa isa cât şi dicţiunea desăvârşită într’o limbă atât de deelaită ca ceafranceză, se armonizau într’un tot perfect. Iar spontaneitatea jocului o fac să-i căutăm origina ridicându-se până la celebrele artiste din ebaisidismul francez, până la , ,Maria Malibran”, o revelaţie. Subiectul acestei opere, clasică informă, credincioasa marilor maeştri, în dispoziţia orchestrei, este însă mai mult romantic în tendinţele sale, în partea expresivă a comepţiei muzicale. Iată de ce, un joc inteligent, rar — a făcut ca d-ra Anighel, a ştiut să ridice rolul Margaretei la acelaşi nivel. In balada „II était un roi de Thuile” — în tonalitate gregoriană — a pătruns adânc în nevinovăţia îngerească a Margaretei. Aceeaşi arcă a pus în ... nuit d'amour” „ciel radieux” ca şi în „Air des bijoux”. Asta că impresiunea în public a fost reală şi mare. Ce să mai zicem de intrarea impresionantă în scenă, cu . ..Seigneur, „Daignez permettre a voire humble servante de s’agenouiller devant vous” decât că autorul acestor rânduri îşi permite să-i prevadă o carieră puţin comună, sau contrar ar trebui să ne întoarcem la şcoală, şi să învăţăm ce este frumos şi artistic. D. Andreescu (Alfred) în „Faust” a fost plin de căldură şi de convingere. Să nu uite că, după cum „Don Juan” personifică neantul sensual, „Faust” încarnează demisiunea ştiinţei, neantul vieţei intelectuale — şi că interesul acestui personaj stă legat de victimele lui, interes care se măreşte prin puterea ce o are de la Mefisto. Margareta, Valentin, Siebel, sunt figuri poetice și simpatice — ele nu sunt dramatice decât accidental. Pisichologia toată privește pe Faust. D. Ujeiou (Mafisto) — un Mefisto din vremurile de aur ale muzicei. Rondoul acela bizar („Veau d’or”) — a fost redat magistral, iar serenada cu Visul diabolic a scăpat-o din banalul în care o scufundă de obiceiu ititultairii rolului. D. Căldăraru (Valentin) excelent ca întotdeauna. Voce solidă, bine timbrată, joc sobru şi care i se perfecţionează pe zi ce trece, este un demn elev al d-lui director general. In aşteptăm în roluri noui,— deocamdată locul ce-l ocupă este fără rival. Merită atenţiune deosebită şi felicitări baletuld-lui Luzetti şi primă balerină cu prietenile sale. D. Crişan, ca totdeauna, denotă o perfectă dicţiune, creând roluri cari cu greu se pot dubla. D-lui Bobescu nu i se pot atribui decât laude. D-sa rămâne ca dirijeur, inima acestui ansamblu. Execuţia acestor două opere a pus în relief toate calităţile acestui ansamblu, opera şi necontestatului regisor C. Pavel. Meritul acestui succes revine d-lui Bopovici Bayreuth directorulgeneral al Operei, sub a cărui conducere a strălucit acest frumos spectacol. Core*p. --------------0X0------------ Ediţii... inedite...! Moda inoutăţilor a contaminat şi literatura. Pretuiiindennii cărţi vechi,, dar în versuri inedite, pretuiiiiindeni descoperiri. Astfel în timpuldin urmă, Halperimne Kaminsky a dat tiparului o a treia versiune a Sonatei Kreuzer. Avem deja trei versiuni ale Tentaţiei Sfântului Antoniu de Flaubert. In curând vom avea, spre stupefacţia admiratorilor, o ,a treia versiune ,a romanului lui Paul Claudel, La Jeune fille Violaine. Moda ediţiilor inedite (!) şi a versiunilor pare că mai suscită puţin curiozitatea cititorului fapatic, care pe tot globul a declarat greva cititului. I trmiinii mMMIIII «sas C. ia i11î M11n "0111 11111^' o 1111111111111111 r "UIIIIIIIIIIII^ liiîTlIlllllirin 11 ii 1 — "miiiiiiiij."T7riiTîiilllliiiTinT -'"miiiniiiiji" Ti I li ll 11111 Ui Mii ■ • n» Amman LA jurul de mape cu pestele iN $TR. CAROL 80 -82-84 • ţy-- ' ' r- ■ ■_______' ______ ,qhiare, •Ifi|B i\ L Ecossais Mtr. Lei 5TP AHV ke 50 cvni de iuta, 3o. prETURI • (CELE MÂiEFTjg! Ratine Mir- Odlei I Si/Gane I Pânzeturi I Pânză cerceafuri | I Grade! * I 5chirting Perdele ProsoapeI Cârpe de Bucătărie | I k HSi su*1 Olanuri Linouri Indian Percal Poplinuri Zefiruri Servete . Fete de mese. Impression Mtr. 70 Lei , ||| Stofe engleze ptr Rochi îi Mantouri Velour a Cotte | Mtr 105 Lei. i Vi STOFE ORIGIHAli.*1161*“ PENTRU COJTUMI BĂRBĂTEȘTI yi'.MPA, P j^ate iuc^4aCic B \am 1 I I 1 1 •I 1 I 1 ! CeAA'to nnjuumxyjL O N ROYAL DE PI DACE PREPARI PArVIOLCTpARFUMEUR Si,B) aj\CoWi^AunAOUvL PARFUMEPIA !-LITE B ENCRO/ 'Sma ■ 11!! 111111 li 1111■ ....*** 16) DIONISIA — Roman de voluptate și durere — de LUCREZZIA SCARNABATT CAP. X Trista aventură. — Lazzaronele cuceritor. — Grota lui Sejan. — Șantajul. — Voluptatea problematică dar scumpă In sfârșit dovada era făcută. Și dacâ-i mai rămăsese, sfioasă ca o perlă pierdută, vr’o umbră de nădejde în suflet, Dyonisia o pierduseacum... O. Expresia de spaimă de pe figura lui! O! Fuga, gestul nebun cu care se repezise la uşă... Capul Meduzei, răsărind dintr’o dată, din întuneric lângă dânsul, l’ar fi înspăimântat mai puţin. Mai mâniată ca înainte, bolnavă de durere Dyonisia nu părăsi camera câteva zile... Camerista, Maria, îi spuse că vecinul a plecat de adoua zi, cu un tren de noapte. S’a sfârşit... Şi Dyonisia reîncepu plimbările fără tel, plimbările otrăvite de gânduri negre, pe malul indiferenţei şi albastrei Mediterane. Turma far menţilor de pe chei, încerfi s’o turmenteze iarăşi cu stăruinţe şi omagii. Şisărmana femee, îşi dădu seama, cu spaimă, de răul ■oe făcise, cedând amorului. Căci dacă înainte, nenorocirea şi boala, pusese o ■stavilă între obiceiurile ei din trecut şi viaţa de aci^m, îmbrăţişările furibunde ale adolescentului îi trezise iar simţurile. Le simţea mereu, acele mângâeri de o vigoare proaspătă... Simţea mereu valul de patimă ce o isguduise profund. Trecu o lună, mohorâtă, goală. Era vară acum. Asupra golfului se abătuse soarele cu reverberaţii africane şi dinspre Sahara simudul aducea nisip fin în gura lui fierbinte i şi-l împrăştia asupra cetăţei tăcute, somnolente, ce nu se deştepta decât seara. Dar când crepusculul începea să se târască, întocmai ca un rănit ce-şi pierde sângele, la orizont, napoletanii răsăreau din căsuţele lor umbroase, din uliţele strimte şi porneau înspre o sperară de aventură lucea în ochii lor negri, ne săţioşi. V-7 ! Tramvaiele treceau pline spre Capo Posilippo... Femeile purtau pe faţă o langoare pătimaşă... brunele na- Doletane leneşe şi guralive, făcute pentru amor şi răsbunare. Cheiul era plin de lume ce sorbea priveliştea nepomenită, aapusului A ntapoletan. Grădina publică era locul de întâlnire al aristocraţiei ce sorbea îngheţate „gelalii” la faimoasa cofetărie. Muzica picura searbădă, dim cauza imenisităţei golfului. Dyonisia se urca îinitr’una din vechile şi pitoreştile trăsuri şi porneaspre Posilippo. Amurgul de vară o pătrundea ca un cuţit. In orele când sufletul omenesc se desface moale ca o eşarfă, când voinţa e învinsă de patimi1.. când ispita iese din umbrăcu buze de sânge şi ochi ademenitori, ea suferea mai mult ca ocnicând. Vara fecundă pe craiu în fiecare icipă o viaţă nouă. O prindeai în vârtejul ei de foc. Rozele şi fructele şicerul cald îi vorbeau numai de iubire... Ea se surprindea strecurând priviri lungi asupra perechilor ce se strângeau ameţite de speranţa nopţei ce vine... Iar când un bărbat svait, cu cap triumfător de tinereţe, cu ochii limpezi ai vârstei fericite şi gura arsă din sărutările amantei, trecea viguros şi elastic ca un leopard, ea îl urmărea cu priviri prelungite... Şi abdicare candiată a unui spirit înamorat de eleganţă, ea i se surprindea privind — lucru ce i s’ar fi ţpialafitmonstruos odSuHoară»—oameni dirontr’o lume inferioară di, dar tineri şi frumoşi. Şi, înrttre pe, care-i privise privirea, era mai ales un fel de don Juan penttnu lucrătoare croitorese sau modiste, a cărui frumuseţe populară era vulgarizată de o mustaţă neagră ca păcuna şi de o coamă de păr ondulat. Dacă n’ar fi fost aerul canalie şi insinuant al ochilor de un negru doi partificat, mustaţa agresivă şi pieptănătura comună, napoletanuil ar fi servit de prototip alacestei rase mixte, în oare Hellada şi-a trimis toată putreziciunea ce s’a grefat peste vigoarea brutală a Romei. De acea statură împlinită făcută pentru rezistenţă şi exerciţiu, Tommason avea musculatura complectă a oamm:'w »rpccuţî ne «+irqdă,cum a. dat Dumnezeu, iz v a întâmplărei, exercitând toate micile .naustri: ^ ] care mu laisă pe om să moară de foame, fără multă oboseală în acest loc biine-cuvântaL Acum că se întorsese scinavăn de pe front, se credea în drept după -atâta oboseală, să trăiască cât mai ușor, pe spinarea aproapelui, a bime-voitorului aproape pe cât ide bogat, pe atât die prost. iGhid de profesie, el dădlea urneori ajutor confraţilor canid era vorba de vr’o pungăşie mică, ide vr’o laifacere sigură, în care şantajul se -amesteca cu furtul. Căci e lina din specialităţile Napolului, excrocheria mică, însoţită deintimidareşi şantaj. Cu ochil lui de uliu, veşnic în mişcare, el observase te străina în negru, pe se plimba mereu singură, cu pas molatec şi văluri dese pe faţă. Era de sigur o femee bogată — i se vedea după hotelul la care locuia — şi era în căutarea unei1 »aventuri, o spuneau peregrinările ei neobosite, melancoliaatitudinei sale gânditoare. Tommaso o urmărise de mai multe ori fără să îndrăznească a-i vorbi, aşa, presimţind în mod vag o aventură cu folos. Când observă că şi ea la văzut, îşi lustrui mai temeinic mustaţa deasupra gurei bogate în zâmbete perlate... Nu-i văzuse fața, dar de asta îi păsa foarte puţin. N avea de gând să se lamonezeze idleea... O femee bogată... Hm... In ziua aceia, Dyonisia lăsată moale pe pernele trăsurei, i se îndrepta în spre Posilippo... Coasta se desfășura cusuccesiunea capricioasă a vileloralbe, pitulate între masivi de trandafiri şi umbrite de siluetele de umbrelă verde ale pinilor. Mai departe se întindeau viile bogate şi livezile de lămâi, auriţi de fructe... Muşcatele roşii, înalte cât nişte arbuşti, răspândeau mirosul lor aţâţător şi niţel vulgar. Era spre seară. Soarele poleit ca un scut, fără raze dimprejur, se desprindeaarămiu pe cerul de un cenuşiu fin. Numai la Napoli poţi vedea aceste minunate fizionomii ale astrului zilei, transformăriaproape neverosimile, reamintind imagini polare, sau reveriile unui pictor fantezist şi paradoxal. La Posilippo promontoriul înaintează în mare ca o ghiară ; de partea opusă oraşului, un golf semănat cu insule mici, oferă o privelişte de linişte şi beatitudine negrăită. Coasta se prelungeşte într’o linie calmă întpre Pozzuoli. Zarm - In „Faust”, d-ra Anghel a fost Abonaţi-vă la Preţul abonamentului: Pe o lună, în ţară 70 lei Pe o lună, în străinătate, 200 lei Trei luni, în ţar 200 lei Trei luni, în străinătate 450 lei la Şase luni, în ţară, 400 lei Şase luni, în străinătate 900 lei Un an, în ţară 700 lei Un an, în străinătate 1600 lei Pentru autorităţi, bănci şi societăţi anonime, abonamentul anual e de 1000 Iei. Abonamentele se plătesc inainte.