Rampa, ianuarie 1926 (Anul 11, nr. 2454-2478)
1926-01-15 / nr. 2464
ANUL XI No. 2464. Preţul abonamentelor în tari: Abonaţi-vă la Rampa! Un an 700 lei; Şase luni 400 lei şi Trei luni 200 lei. Pentru instituţiuni de Stat sau particulare costul abonamentului anual e de 1010 lei din străinătate: Un an 1660 lei; Şase luni 600 lei; Trei luni 500.Abonamentele se plătesc înainte. ßlrfefctCtr .' M. f# lV mmmi a iii 3 te .-*& w a ziarului: Bucureşti, Calea Victoriei 31, Telefon 1/59 (Prim SgföSiSietOF: $CARE.AY FRQDA <b& exclusiv societăţii anonime Rudolf Mosse, Bucureşti, Bul. Academiei No. 4 Cedând stirgi«telor generale» am stabilit o Intelegere cu direcţiunea teatrului EFORIE! conform căreia primim la hiuroul nostru din Calea Victoriei 31, şi numai pentru abonaţii „Rampei“ în?cr*®1* pentru spectacolele de tf P-24 Februarie 1926, date de trupa Pitoeff de la „Théâtre des Arts** din Paris Pfrandefism de V. RODAN ««preamtooa. • „MamLlijmu Ju, BcnteneauaP» la Teatrul 2fautjworuu va stârni desigur uralte . ţseuţii. Orişice lucru, circ «se dpi banal, aredarul de ,t turbum spiritele. Piesa dfruj Ion anunuleseu a trecut, /prsa die curm„ focurile rampei, ca discuț‘ti să se fi deaahjs. Totuşi unele observaţii se. pot schiţa de pe a- C*Ur?i’ Si. credem , cu folos. . ^ a făcut, die pi'Ldâ, o apropiere intre d. Ian Mjuulescu şi d. Luigi Pirandello, sau, mai precis, înjtre ,,Alaheeh.in,ul rentanenta.1 ’ şj stase personagii in căutare -die autor. S’a spuis că forma şi fondul ultimei mirări teatrale apoetului ,,Epanamţilor de mai târziu” ar fi inspirate de imunena şi filozofia temerarului nuvelist, romancier şi autor draimatijici sici- Hun, caati, de câţiva ani încoace stăpâneşte toate scenele kunfi, şi care, djcri ipăcate, nu a cunoscut la aici decât prin aicinl „Smochine ide Sicilia”, absolut de loc reprezentativ pentru concripţia literară piinaaidellescă. Intre această concepţie, şi averea a -d-lui Ion Mimnilescu, aşa cum ne-o oferă „Manechinul semiimenifizat” nu există şi mi poate să existe nici o apropiere. Sunt numai două incidente, care amintesc „Şease personagii în căutare de autor”: faptul că în piesa d-lui Mimilescu, un autor îşi caută personagiile,şi faptul că marea scenă dintre Radu şi burn ,actul al doilea al „Mai sus — ultima expresie a subii nechinjuluii sentimental”, spfrii lui •analize pirandelleştii, triajul şi interesantul amestec,* ..Voluptetea onoare.”, „Bunje de ficţiune şi realitate, se des_ . IV”, „Fiecare cu adevărul lui”, făsură între o atmosferă stranie „Sciapo personagii în căutare de de akiioară, care zăpăceşte pe autor”, aceasta ar fi ordinea cea spectator, îl reţine încordat şi gâfâind, până în clipa desnodământului, întotdeaunna neprevăzut, şi cairo uneori — ca în arte mai complect, .„•Şease personagii” sau „Enrj. IV” isaax „Fiecare cu adevărul lui” — se găseşte şi în Pirandello. Pirandello prezintă, în primul rând, spectatorului, o situaţie gata închegată şi, de cele mai mulite ori, incomprehensibilă. Apoi încet, încet, în euv, riiul acţiunei, .lămureşte» situaţia, r* descurcă, îl urmăreşte originip. Este ___ dacă. vreţi fi dacă nu se supără pjrundeiistH __ acelaşi analiză, pe cam:- o foloseşte »(oman Devie în povestirile sale idespre Sherlock Holmes, ea să •Ic facă atât de pasionante. •In ceeace priveşte fondul, Pi_randello reprezintă, în. actruala mişcare Ijtorara, o filozofie proprie, şi în adevăr, turburătoare, O apliicaare până la an punct — la sufletul omenesc a principiilor referitvbte dim ştiinţă. Principala problemăa psychologiei trauiiată sub diverse forme şi ««poate, de către Pirandello, este didbblarea personalităţii. Toate romanele, nuvelele ,şi piesele sale de hâtru, romanul .. Răposatul Matei Pascal”, nuvelele „Condicuţa Roşie” sau .. Ilustrul dispărut”, picadle „Vo înpuit a omoare”. „Enirje IV „Fiecare cu adevărul lui”, tot cl îşi bazează subiectele pe această dublarea piesonalităţii. Lati în „Şease personagii în '•ă.iuni.rota unui autor ’ merge rbiar până la triplarea personalităţii, arfjimiâaid Iimpade că fiecare ojii este alcătuit îin realitate, dfin trei Oimeni. Omul aste, aşa cum pare, esie aşa cim vrea să pară, este aşa cum din TL'.:I’i Hii . "Im i‘i r;H|Ti«i prin „Smochine de iSjdlya", iar acum prim „Şease personagii în căutare de autor”. „Smochine de SHMla” datează dintr’o epocă, în care Pirandello nu’-şi găsise încă drumul, iar „Şease personagii în căutare autor” este, — după cum spuneam mai re, reală, magnetică, faschmbare. Budgetul Casei Budgetul unei case, fireşte, substitue o problemă tragică în aceste vremuri de. scumpete, de apreciere a leului, şi bolnavei fantezii de lux şi risipă. Pentru a echilibra un asemeni budget, se cere nu numai un apreciabil talent de. economist, nu de. cifre, ci mai cu seamă o doză remarcabilă de stoicism■, capacitate de jertfă, apostolatul renunţărei şi eroismul de a birui ispitele care dansează în jurul celui mai modest membru al societăţei hora pierzaniei. O, sfântul Anton, în deşertul în care îşi exercita, austeritatea şi rugăciunea, nici nu ar putea bănui ce ''de tentaţia, adevărată, diabolică şi fatală, tentaţie te poate chinui şi pierde cum nu în mijlocul vieţei moderne, îri marile centre de civilizaţie şi personalitatea unui indivijd nu aste nici odată precis conturată. El apare celorlalţi oameni, când aişa , cian pare, când aişa cum vrea, săapară, nieodă, aşa cum e în realitate. Impingând mai deparete ar ceastă speculaţie, Pirandello a- 1 unge tot în cefe „Şease personagii în căutare de arator” __ lu un rezultat straniu, dar perfect logic: personagiile unei pre-■ In asemeni condiţii, budgetul se de teatru, aşa cum le închi- • unei case costă enorm, costă nu puie autorul, sunt mai reale de numai muncă, talent de cam pcât oamenii, de vreme ce 'patso-\^abil, d de multe ori onoarea şi magiile, rămân vecinic aşa ctumj libertatea, viaţa şi moartea tffc-a creat ajatorul lor, pe când! 'Pa, oamenii îşi. modifică neînajtat • Astfel, un funcţionar al unei aspectele varii, sub care se pre. cunoscute bănci din Capitală, lot,ul lor. I prins în flagrant delict de 1%CAotlabai eeste ultima limită, pâ- j lapidare, intrând pe calea. măr. •na La «are Pjisara:(leilk) și-a îni-j turisirilor, a recunoscut, între pite (analiza. (Și aci o nouă de-| vitele, că a■ sustras patru injlioeefoîre: d. Ion Minulesom tri- imne pe care le-a cheltuit ,,pcn~ mite pe autor să-și caute pvr-|^r(i nevoile casei"! so A.i cî. j* rn.;u .( 1 -pirtuv n3Sv I Cut vii niij iiuîyt ,■ nie.nii-u. nauailiza în teatru, pe când Pjaraai-Ie casej, reprezintă desigur un delic socoate ca fantoma superioară realităţii). ‘Credem că Teatrul Naţional mult budget fantastic. Ce casă trebue să fi avut acest erou de fapt di*vers, care în calitate de om de săvârşeşte o croaţie, prezentând* fplinte, trebuia să ştie să o gospuiblicuirii pe Primireilo, întâi podarească mai chibzuit decât un intelectual, artist ori poet? Desigur, în noţiunea casei, trebue să fi intrat ca parte integrantă a concepţiei şi realiăţei, şi atenanşele ei: bodega, tripolul, cursele, cabaretul — rasă vastă, cu budgetul complicat şi oscilator, imposibil de echilibrat din surse normale, avuabile, legale. Şi astfel omul de cifre, specialistul şi-a încheiat, dezastros nu numai bilanţul casei, ci şi bilanţul carierei şi vieţii: patru milioane deficit, plus deficitul onoarei, libertăţei şi existenţei morale şi legale. A echilibra un budget an cartei în zilele noastre, nu este atât o chestie de ştiinţă, de speciali- tate, ci o chestie de morală, de 1 marj potriviită privtrii reiprezentarea lui Pirandello, Isimor. La vreme, vom căuta, prin camicortar.ji a.supm toateralu.j luij Pirandello, să creăm pemtru „Sease personagiii în căutare de autor”, atmosfera necesară înţelegerii piednie.sei MODOR _ ficior Mittler *• Un poet german din România - i un manifest. Volumul se cheamă „Klärungen” (Lămuriri. Limpeziri) Pecetea talentului viguros care se afirma, «ovăia pe atimfii între lirismul exuberant altimoretei și între .cea.» personală viziunia filosofică a lumei. .Războiul mondial sinccipează neașteptat orice activitate ideallistă. In sensul artistic. Dimă aproape zece ani. Victor Victor reapare în arena literară, desăvârşit format. Aluatul de întărire. Volumul care a, urmat este operă de maturitate literară și el princiueste acest articol al nostru. Vorbesc de aicea admirabilă „Sprung auf die Strasse” (Săritura înstradă), apărută de curând la Bernin, în editura ,Die Schmiede”. Săritura în stradă este o operă sub toate raporturile, nouă. Ea este refracţia prin sufletul german. —refracţia,— am zis, a acelui fenomen care infuzează sufletului oraşului »sensibilitatea citadinului, şi viceversa — Sprung auf die Strasseeste__pentru Germania, bienară de astăzi, ceea, ce sunt pentru Franţa, de azi şi de totdeauna, acele neîntrecute Forces tumultueuses şi mai akis, „Vi Ies tentaculaires”. Wieiner vede pe stradă tramvaiele mici abia urnindu-se și scrie: „Es scheint als ob sie nie viel (Menschen truege autentic poet Sie faehrí. dass sie im Strassen Ia falanga roetilor novatori ai. La vârsita de ontemezece ani ipuformelor de artă. «uri au dezbră- j Mică, în Iulie 1914, la Leipzig, plicat cu un chiot sălbatec înzorzona- mul lui volum d o versuri, care a rea de panglici a. Zeiţei pent.m a-i ,j însemtuau în aceaşi timp o operă cânta «ntesudidia, nuditate, de eseu- | tă divină în nu maipuţin splendide, versuri de o psichotoli’ie nouă si neifrânată, se numără si Victor Witttner. A născut undeva, în Moldova, după ce și-a făcut primele studii, intr’o scoală românească. Wittner ,plecă in Austria si în Germania., călăuzit par’că de un demon ,neliniștit care cerea, ca sensibilitatea luisă fie mereu fecundată de evenimente si medii de viaţă, noui. Afinităţile noastre cu spiritul francez, s’au aifirmiat ne nonumănate căi si ocazii. Azi nu mai este neutru nimeni o noutate faptul că un romiul joglează cu limba Galilor apuseni sau că scrie chiar şi face artă ,pe gheirghefiul acestei limbi. Dar cât destraniu şi de nou ne sună astăzi acest adevăr real, care afirmă vie românul Victor Wittper, poet de limbă ,germană!.. Negreşit, au concurat aci elemen-'e de viaţă fundamental deosebite de cele alesuflitullui românesc. Marile schimbări şi revoluţionarele frământari cari ăn dms " sensibiliiiatea germană de după războiu la acel întregit .şi scheletic expresionism, au grefat pe aluatul creator al talentului lui Wittner ca raxdc ii ştirili unor idealuri noui. Mosto-ugar al cuvântului cizelat si dăltuit in frază Până la maximum de expresie are.iitică, poetud Victor Miilner, nu ti.Umilitori decât un .f.’cL’un. desăvârşeşt o operă nouă. ’ (bilde sei Da. Tramway de par a nu purta, nici odată oameni. Ele tree numai pentru a desăvârşi imaginea sutrăzei. Şi înduioşat par’că, de ineluctabilul destin al lucrurilor. Wittner exclamă: Wie schoen die Heine Strassen(bahn spaziert!.. (Ce frumos se plimbă micul tram'■Ifíífei ••• I (way!.„ ?) Această -'»';i-:I*i*”i•• '* .*; îiferejiiată, a atras asupra numelui lui Violie Wittner 0*1« mai neprecupețite ologii aie anticei literare dinGermania. „Pe Victor Widnor, de profesorul Ferdinand Gregorie „Literatur” __ literarisches Echo — Tebue să-l salutam cu acelaşi entuziasm ca si pe tânărul Werfel, când ne-a dăruit volumul său de poezii „Weltfreund”. Ca si la acesta, opera sa conţine isonete ipro■ undi simţite. Marele oraş prin re- Uniunea şi varietatea aspectelor pe cari le ia în opera sa, devine subiect de idilă”. Şi într’adevăr, rareori un poet a idealizat şi a aruncat asupra oraşelor o privire mai optimistă şi mai înţelegătoare. „Vos stecht Zeitung” din Berlin, scrie: „Viaţa »din finulă, e prinsă în cuvinte şi imagini cari te mişcă deosebit, iu versuri cari dovedesc "o adânca sensibilitate—contemplativă şi gingaşă. Versurile sale fac cât volume întregi de alte versuri. Această răsăritură în stradă este dlar :săritura ia iubirea acelor lucruri mute şi moarte în aparentă. O săritură in. woipria noastră inimă. De aceea tot ce s’a concretizat ,în versuri pare substanţialul, grav si imntsortoa. . ... *\trt „Berliner Tageblatt,” scrie: ..Din singuraticele imagini ,dia glasul rândurilor reiese o mare. neasemuită sensibiliitate, a cărei autenticite eia convinge imediat. Unpoet cu o experiență artisitică minunat culeasă. „Neues Wiener Tageblatt” scrie: „Victor Wittoer ne surprinde plăcut rar volumul său „Săritura în stradă”. In el se trădează o extraordinară viziune optică pentru vraja pe care o au întâmplările cotidiane din Oraş. Are oformă pitorească a expresiamei, care cuprinde ifulgerăitor imaginea privită și o fixează din suflet. Poezii ca :„Die Stadt im Schnee” (Oraşul înzăpezit”), „Das Gewitter ist da” (E furtună), „Winde wachein huf” (Vânturile ,se trezesc), »sunt de neuitat prim descrierea neîntrecută a evadărei fenomenelor naturale. Lui Victor Wittner i-a, reușit- -să îndepărteze limitele celor ce se pot exprima, prin cuvinte”. Béla, Balasz -scrie în „Der Tag” din Viena: ,-Poeziile lui Victor Wittner -cântă devotamentul exaltat al unui poet sensibilpentru orchestra zgomotoasă a oraşului minte. Oraşul, care pentru generaţiile trecute părea antiteza incoloră, searbădă a maturei poetice, apare în viziunea strălucitoare a acestui poet modern ca extasul adevărat al vieţii voioase, tumultuoase, al vietei noui, într’un cuvânt al vietei noastre. Limbagiul artistic şlefuit şi sensibil al lui Vicor Wittner o■glindeşte tumultul ameţitor al oraşului mare, întocmai precum asfaltul umed oglindeşte luminile din noante alestrăzilor animate. Alton Schnack în „Badische Landeszeitung” (Mannheim): „Cu bufele îi apar viziune dună viziune, tablourile se îngrămădesc în el, devenind un cosiTia» hifîitonîtor, pe care energia dendănțuită a ioetului îl imprimă într’o formă plasti-că, puternică și atrăgătoare• Ludwig Winder scrie în „Bohema” (Fraga) . ..Acesta este unul dintre cel mai încântătoare volume de poeziidin ultimii ani. Talent, vom găsi -desigur si la alţii. Victor Wittner insă are mai n’u cit decât talent: el posedă o adevărată tineretă, care vibrează în verile sale. Mare cute farmecul acestor poezii nu le nu oscunt nimic din lucruri, ci pornesc dead rentul dela contemplare: spontan apare sufletul acestora. Acest po liric a avut întâia experienţa vierii si a Ha in lună pe-aceia a voei. ne ea staui deosibeste de majoritatea, liricilor vremii noastre. Suntem convinşi că, o mareparte din aceste poezii vor fi dăruite nostentăţei, aşa d. ex. frumoasa „Elf Uhr nachts”. (11 noaptea), tomnaticele poezii de introducere şi zsogmotosul imn .Aufschwung und Sturz” (Avântşi prăbuşire), leagă, prin însăşi esenţa ei spirituală, de pământul inimanei ţări. Ea esteaportul fidel al principiului Artei fără patrie. Pentru glorioasa faimă de poet pe care a dobândit-o şi pentru virtutea cu care se prezintă oricând român, în Apusul în care prea puţine talente ne reprezintă,ni-l revendicăm nu Wittner, şi-i trimitem astfel,de aici aplauzele șisalutările noastre confraternale. .... ROMULUS DIANU aGINEA ACTUALITĂȚII POVESTEA VORBEI .■.»■■■■..MM.II..WMI.NW .IC —IM — Fantezie şi realitate Discuţia literară la modă se invârteşte îrn jurulsuperiorităţii fanteziei asupra realităţii. .Pirandolio a îndrăznit să pună literariefisto problema, care altfel era discutată numai la cafenea. Faiptele par sa vină în ajutorul celor, care susţin, că, in adevăr, fantezia creatoare apoetului este superioară formelor de viată, create de realitate. Ziarele de informatiuni, apărute ori, anunţa astfel că,în Franţa, se desfăşură în faţa tribunalelor, o afacere senzaţională, amintind intru totul tragedia lui Jean Valjean din „Mizerabilii”, romanul scris de Victor Hrugo acum o sută de ani. Dar nuvem nevoie să călătorim cu gândul tocmai până pe malurile Senei. Chiar la noi, în ţară, s a întâmplat ceva aproape identic. Vă aduceţi aminte de cearta, care s’a iscat acum trei ani, între doi nuvelişti de ai noştri ? D-ltii Septimiu Popa si Vasie Savei se acuzau reciproc de plagiat, din pricina unei nuvele, cu un subiect, destul de macabru , într'un sat din • . . - - Ardeal se întoarce, după Indetuniu, in care ispita nu este o găti ani de prizonierat în Siberia. himeră nebuloasă, ci o întrupa) fiul, fost soldat în armata austro-ungară. Schimbat de vreme si mizerii, tânărul nu mai e recunoscut de părinţi si nici el nu se dlă pe fată. Dar bătrâna vede la acest străin, bani peste noapte, il ucide ca să-l prade. A toiua zi, îşi dă seama că «i-a ucis copilul... După câte ne amintim, disputa literară dintre d-nii Poila, şi Savai, nu sa încheiat în favoarea nici unuia,dar realitatea, copiind fantezia literaţilor, a venit să lichideze «milieu » într’un chip neaşteptat. .Nuvela a fost trăită aidoma, acura câteva luni, într’un sat din judeţul Con saut.c. cu singura deosebire că fiul nu venea din Siberiaci din America- Epilogul a fost însă mult mai tragic : mama asasină s’a aruncat într'o fântână. tili S4ii Suj’itu 1-iC.AiPcîÎi... Si iată cum realitatea copiază 'fantezia... NÁDOR D-na MARIA CORNELLI Celebra cântăreaţă, fostă la castitate sufletească, de sfinte- Opera din Moscova, al cărei concert va avea loc în ziua de 128 Ianuarie în sala Ateneului. D-na Popescu se află pe patul de moarte şi recomandă soţului ei să se însoare’ după moartea ei, cu sora ei mai mică. — Mori tu întâi, răspunse d. Popescu printre sughiţuri, restul o să se aranjeze. Un proprietar extrem de vigilent. — Da bine domnule, iar v aţi apucat să spoiţi prin casă? se adresează proprietarul Janescu unuia din chiriaşii săi. — In loc să-ţi pară bine, că avem grije de casa d-tale, mai faci gălăgie, răspunse chiriaşul. — Ce grijă, domnule, tot spoind şi adăogând var pe pereţi, o să-mi micşoraţi camerele, replică furios proprietarul. — „Prevăd că o să mor cerşind, spunea un mare risipitor unuia din amicii săi, tot atât de lipsit de spiritul de economye. Perspectiva aceasta mă îngrozeşte’. — Asta nu prea m’ar speria, răspunse celalt, dar tare mi-e teamă că o s’ajung să trăesc cerşind. Doi cunoscuţi gazetari au fost de sărbători la Sinaia. Intr’o noapte, după ce făcuseră un chef monstru, se întoarseră beţi morţi în camera cu două patui rezervată lor la unul din hotelurile curnoscutei staţiuni climaterice. La un moment dat unul din cf .se adresează celuilalt: ___ Ai stins lumina.? La care celalt răspunse: — Poţi să vezi şi tu. — Cum vrei să văd, dragă dacă e întuneric beznă, replică primul. Menaj de scriitor. — Pentru numele lui Dumnezeu, unde sunt manuscrisele mele? Nu cumva■ le-o fi rupt copilul? — Dar de unde, copilul nu ştie să citească ferei £C£Uli Se nriică.•• Un cunoscut amator de premiere era în trai »dă corespondentă cu o foarte puţin cunoscută actriţă română din Paris.. ...că de sărbători, artrita îi scrisese că, va veni în Bucureşti... ... că şi-a ringat prietenul ,s’o •trimească şi să-i angajeze la un mare hotel ănui apartament... ... că prietenul s’a executat prompt... ...că. artrita a dat în ultimul moment o telegramă în care spunea că vine însoţită de bărbatul ei... ... că îndrăgostitul nostru, osara făcuse cheltuieli pentru un chef intim, a rămas mofluz... VENERI 15 Ianuarie 1926. Dormitoare Sufragerii Saloane cumpărați convenabil let B&'l. ‘ '' I* 91Mobila FISCHER Strada Carol No. 13 Etaj E. Cronica de artă Expoziţia Femeilor Artiste de D. Karnabati ou prin mijlown tivlmier .iseinuStoare. / Hota prcdominantâ a avesteii uipoziţib — a acestei seoare_ cistie modernii siimil, dar în eifeata înainiiahă ști variată ta acestuj modemiem, aproape i'jware espozanită aduce o notă .particulară, nota caracteristică a fiinţei ei, cărei femeea, în artă ca şi în viaţă, tinde într’o măsură mai a pneteila abplă ca bărbatul laindividualizare, la afirmarea personală. In acest concert dietalente săîncercâm precioanca fiecărei note. Dera Nina Arbore se înfăţişează cu o serie de das-trinurif. Suntem departe de expamSifusnea •şi tirmukul de culori şi linşi din apea-iile ido odinijoară ale acestei a a ţintie pururea încăutairetoi înediitatâ a expresiei. D-tra Nina Arbore ts’a. totalactualizaii, arta sa de astăzi iste o artă pur cerebrală. Technjca s’a simplificat, trngând valoarea sjntezea. RjgL diiitatea de absfcracție ai sinitetzej este unsă însufleţită de sentfimerutul de naivitate, de eaJndoareai ițeală a ivmuji primjtJMsnij [luLsând dkiicat.. suav sub trăsătura desemniului. Astăzi, câteva linii în creion sunt îndestulătoare, pentru această abilă techniefamă, a realiza o timpnastoraantăimagine de artă. Cităm între cele mai isbutite lucrări din noua etapă de evoluţie a talentului d-roif Nina Arbore, desemnele No. 5 şi 8, „Apaşul” (No. 1) „Portret” (No. 7) etc. Hoi talent remiatrcabil paftiiv, grinda axacepţieişi execuţiei, printr’o technică mbustă în mă prietenie, legături idtiime die io, suavă ide a săvârşi uimirea idle a reda de sudateţi şi mângâieri von pioase peaitru ochi, este dvnia Rita Kriajd. D-na Rosa Ifrajd este un temperament eminaimente_ pictorial. „Iarna” privi simplicitatea motivelor şi desombiiuirii, prin simţul clarşi viu al coloritului, este un farmec pentru ochi, o bucată de adevărata artă. Expresiv, gald, cati fellat este „Portretul”. Bine, aa*mo_ njos tratat „Avidul” (No. 3), „Târgul” (No. 4) pliu da’ viaţă şi relief, mă face să mă gâmdicsc la un Muritio modernist. Din impresia generală striot şi pur vizuală a acestea expoziţii iniai, înainte de a cerceta temperamentul fiecărei artiste şi fiecare tablou în parte, se desfaceun sent, meat die vie arenoidtţ da sensibilitate frescă şi culoare sprintenă, e vibraţie, e mişcare, e câvaleac liric şi optimist de culoare în aceste saloane în care femeile artiste şi-au fixat fâşiile de proaspătă inspiraţie picturală, de sinceră viziune şi originală execuţiei technică. Atmosfera e plină de tinereţe,în avânt,, de priană-vibră, e, când o cochetărie graţioasă cu lumină, o fardare simplă şi cinstită, cu cu foriţle naturei, un joc firesc şi totuşi virtuos cu miile, când o pasiune viguroa- să şi rotundă până la posesiunea kumei exterioare.Mărturisesc că această etvpoziţie a femeilor artiste, în total, în iimpnesia generală în care fragmetnete se topesc muzical într-o fiinţă de culoare şi lumină, îmi apare ca o delicată şi fragilă minune, ca realizarea unui vis radios de tinereţe şi irrealism artistic. Perfidia răzbunătoare a bărbaţilor , afirmă că firmielite nu te înţeleg nici odată între ele. Exjxv.jţia ,aceasta răstoarnă victorios,definitiv această afirimare calonvnioasa. Şi aci nu este vorba idle o superficială înţelegere pe motive fluturatice şi ofemere: e un x-oruseiki spontan, instinctiv în sfera armonioasă a năziulinţelor şi idilatului artistic. Tabloujiile tutulor uitatelor expozante au un caracter-tridie re„ fipropă şi sinceiră simpnitiă şi sporaţie sa. technică, caractere evidientite şi îndelibiile de apropiată şi autentică rudernite, sunt opera uneii familii spirituale de artişti. Tablourile aceste nai sunt nunţii vecine de dimiciliu şi ocazie — ele înfăţişează, în personalitatea creatorului, membrii uniţi şi disciplinaţii ai unei familii întemeiate pe o comunntate ide principii estetice pe asemănarea procedeelor technice şi armonia idealului de artă. In asemeni condjiţii, «oaste artiste ixpozamte nu alcătuiesc o asociaţie artiferiala Şi conveni- au o sene de oquarele pline de ţională,. .. ci, ceva mai mult decât rum cerc profesional: o şăoală vie de credinţe şi procedee, privind lumea exterioară prin aceiaşi vizualitate, realizânid-o îm formele artei phieistiD na Maria Brateş înfăţişta-iVikidateţa şi fină -tavoaine anjinia te idle um poet ie -.sremţiment al vieţei Şi cuiulturei. Citez: „Garoafe” (No. 14) „Cimerari” (No. 16)' im deljbios pap de coipil, nu o tratare simipilă şi expresivă. D-na Maria Brateş tantează nune orisubiecte ale căror proporţii şi amploare deipăşesc aaarul gematij aquianeki: fettuej-le an cele aniai frumoase curate în artă! D-lui Rezrida Moffa afjumă un simiţ al floritohai vju isj pjtoresc. D-na Tieu Alailaanu, câteva desemnuri de o adorabilă -naivjteite -şi -stängaeje. D-nulai Nadiia Grossman- Buirh'.Chin reuşeşte să dm în formula embistă, atenuată de diaiba' asta, câteva bucăţi expresive, de un pjtoresc vju şi original. D-na Cornelia Balbie, câteva bucăţii simple, stimipatice prin stângăcia lor. Elisiabetta Fuchs, între altele, nu nud interesamit. D-na .Juliotta. I headeTrny are dite notaţii delicate şi gruziuni pline de simţire, impresii comunicaitive. „Dîmj-naaţa” d-nei Nolibiai. Poezia lui Victor^Wittaer nu se 'Peters înfăţişează un mud tea, tat piu frefeieheţe înitr’o fericita armonie de culori, iar din ntt* dnl (No. 2) se desface cu sentimentde patrSbarbe .şi poezie. Remarcabile sunt xilografijl©d lui Pană BuiScu. ...E o expoziţie djn care eşi cu un sonxinxurt de încântare, cu o sensaţie de fericire. .TMilciatele mâini feminine auşifiut să împletească în Ij.nij, săgeafea în lumtină şi săcoase în culori broderii minunate, care fac • frumuseţea şi mândrflja artei ro mâieşt' contemporane.