Rampa, iunie 1926 (Anul 11, nr. 2576-2600)

1926-06-02 / nr. 2576

„RAMP­A” In vederea transformare! magazinului LA VIE PARISIENNE CALEA VICTORIEI 83 (coif cu Strada Fântânei) Acordă în mod excepţional, începând de Numai Până la 20 Iunie crt . 1 O scăzământ la toate mărfurile marcate cu preţurile vechi cunoscute, neţinând seama de urcarea tarifului vamal. &CAPUKUL BOTOT ^\jur\X* -k'Crw.l*' | BOTOT d­arfumeur = PARIS = lO.aUtOElAPAlX Vestigiile unei civilizații trecute in desertul Gobi iCOARTE BASARABEN^ Admirabile modele cumpărați eftin în Galeriile Blanduziei, 23 Str«d» | Pwjb 17 atelieo MAUR cavvterosjsi »1 ATELIERELE GRAFIC RAM­PA BUlUftetfttăU* VOIOSIII 31, Kt CUBTI TIPOGRAFIA Picime st t smh txEto TAPE OQICf UKQAftl-ftEFP 8ITOARE CAAtEASTĂ BRAM­­SA ȘI­ CE UVBEAZA INCNf «Al PE8PECVE­­OM&rmmi rf«*Kf twUTUMS ZWCOGRARA .-£ e*«cuTA cL»,ee ACartĂ JI ABAMA^AUfOr «,***!,,UNIAfte IMM­A VAu-MAt-mnie­­­OHO Pi CON DLTIUN! SPECIALE PENTRU D-NM TIPOGRAFI SPDl RE ftTORJípE fiEYI STE Qtii sx räsüändiii ziarul * tele, s’a găsit un fragment al unei na­raţiuni despre cei şapte înţelepţi. Intr’o boltă subterană din afara o­­raşului s’au găsit, de asemeni nume­roase comori, între cari 2000 volume de pergamente preţioase şi gravuri în lemn. Cărţile sunt scrise în şapte limbi : chineză, mongolă, persană, mandelu­­riană, tibetană, aigureică şi într’o lim­bă necunoscută : limba sisianeză Lim­ba indigenilor). Din descifrarea aces­tor manuscriise se vor obţine datele necesare cu privire la istoria acestui tisou şi a trecat Centrala — Rezultatele expediţiei savantului rus Kystyw___Documente pre­ţioase din secolul XIII şi XIV.—Tablouri şi obiecte de artă. __ încă, de acum câteva luni presa Kozlow a avut mai mult noroc. El Străină a publicat amănunte asupra reuşi să-şi asigure concursul prinţului descoperirilor făcute în Mongolia de expi­uaţia rusă Kozlov. E vorba de nişte vestigii ale unei civilizaţii de mult apuse, găsite în nişte oaze ale deşertului Gobi. In răstimp, savantul rus a publicat amănunte din cele mai interesante asupra rezultatelor expediţiei sale, o­­cupându-se în special cu descoperirile făcute în ruinele oraşului Khara- Khoto din centrul pustiului. Descoperirile lui Kozlow par atât de­­ senzaţionale, în­cât ar putea trezi bă­nuiala unor născociri fantastice, daca savantul ru£ nu s’ar bucura de o re­putaţie de seriozitate unanim recu­noscută. Kozlow este elevul şi moştenitorul spiritual al lui Przewalski, care a cercetat în mod sistematic timp de jumătate de secol, regiunile prea pu­ţin cunoscute din Asia Centrală. Renumitul cercetător polonez, care a ocupat catedra de istorie şi geogra­­f, la Academia Militară de la Var­şovia a întreprins patru expediţii în ientrul Asiei şi a publicat Intra fu­rare monumentală rezultatele acestor încetări. El a murit victimă a ştiin­­tei şi a fost înmormântat la graniţa ruso­ chineză.• Mongola" sunt aproape exclusiv un popor nomand. In toată imensa regiu­ne nu există nici un oraş in sensul european al cuvântului, şi cele caii sunt însemnate ca atare pe hărţi nu sunt dcât mănăstiri numi­­cuni repre­zintă centrele vieţii religioase şi re­şedinţe ale administraţiei şi comerţu­lui, în cari îşi intind corturile negus­torii chinezi ambulanţi Mănăstirile acestea joacă ult rol în­semnat în viaţa poporului şi popula­ţia se simte strâns lega­ţt de ele, mai ales că aproape din fiecare familie, unul sau doi fii sunt în serviciul lui Rudha. Fiecare Mongol se duce, cel puţin o dată în viaţa sa, în pelerinaj în oraşul sfânt Ursa, reşedinţa lui Kufpchtu, care joacă acelaş rol ca şi Dalai-Lama în Tibet, spre a vedea „re cel renăscut fără păcate". Tsasak care după mai multe ezitări îl puse la dispoziţie, în schimbul unei însemnate sume de bani, câteva că­lăuze şi un mare număr de cămile. Expediţia reuşi să descopere în cu­rând primele urme ale unei activităţi omeneşti şi vestigiile unei culturi tre­cute : canale de apă şi monumente ce flancau o stradă largă cu aspect de bulevard. De partea cealaltă a unei ape de mult secată, apăreau ruinele unei citadele şi cu câteva sute de me­tri mai spre Nord eşeau la iveala ruinele oraşului întreg. O clădire, care după formă, era o moschee se ridica la Intrarea în oraş. * După primele constatări ale desco­peritorilor, oraşul era înconjurat de cele două braţe ale unui fluviu care se uneau dincolo de el şi se perdeau pustiu. Toate zidurile clădirilor erau încă foarte bine păstrate,. Khara-Khoto era străbătut de o reţea deasă de străzi. Strada principală era mărginită de case joase cu ziduri construite din nă­mol amestecat cu paie şi acop­erite cu plăci de argilă. Casele mari erau mai rare. Din temple şi clădiri publice au mai rămas numai temeliile de cărămidă. Dealungul străzii principale erau în­şirate numeroase prăvălii. Cioburi de porţelan, găsite în oraş, au dat posibi­ltatea reconstruirii a numeroase ceşti şi vase, aşa cum se Întrebuinţau la Khara-Khoto. S’au descoperit şi bani chinezi de hârtie din secolele XIII şi XIV, a căror existenţă era cu­noscută numismaţilor, dar din cari nu se putuse descoperi însă până a­cum nici un original. Cele mai preţioase rezultate le-a dat cercetarea mormintelor­ Primul mormânt deschis conţinea o­­biecte din cari s’au putut trage nu­­meroase concluzii în ce priveşte viaţa şi obieceiurile locuitorilor. Intre altele s’au găsit­­trei cărţi şi un tablou pe pânză în foarte bună stare care repre­zenta o viziune, mai multe tablouri pe mătase, câteva măşti, un cap al lui Budha, o figurină de idol chinez şi un mare număr de alte obiecte. Intr’un alt mormânt s’au găsit fi­guri de lut cu ochi de cristal de mun­te $­ tops». Moscheia din faţa zidurilor oraşu­lui arată cît o parte a populaţiei era Cercetarea ruinelor de la Khara- Khoto a dat rezultate din cele mai in­teresante. Tneit de mult era «*»oscut priema-­­ irtilor existenţa acestui oraş miracu­los din centrul deşertului Gobi Chine­zii povestesc despre un popor mongol puternic, care cu multe sute de ani musulmană , s’au găsit şi un mare nu­­m­ainte a năvălit în China, dar a fost­­ măr de manuscrise persane. Intre al­învins de chinezi şi distrus. Capitala sa "Khara-Khoto a fost dis­truse şi nisipul deşertului s’a aşternut Peste ruinele lui. înainte lui Kozlow, au mai încercat şi alţi exploratori ruşi să desvălue se­cretul care plana asupra oraşului Khara-Khoto. Străduinţele lor au rămas, însă za­darnice de­oarece indigenii supersti­ţioşi nu putea îi­ convinşi să le arate locul pe care-l ascundeau m grijă spre a nu lăsa să cadă în mâinile al­bilor imensele comori despre cari se imom ** s»ei asanase acaîff­* Carnet fantezist Zile calde. Trăim unele ore aşa de frumoase, dealungul zilelor calde luminate bo­gat, că ni se pare că pământul a ajuns la apogeul splendorilor lui. Afară din oraş, câmpurile îşi în­tind brazdele verzi ca nişte covoare cu chenare de aur .In scânteierea flo­rilor pline de rouă, parcă lucesc giu­­vaericale scumpe. Sub copaci, pete mari de umbră violetă se joacă sburdalnic cu fâ­şiile de lumină prelinse printre ra­­muri, în tremurătoare broderii de aur. Fiecare fir de iarbă palpită de viaţă. Aerul aromit şi aerisit de evantaliurile pomilor, îţi deschide perspective lungi de viaţă. Un suflu binefăcător de optimism, primeneşte întreaga atmosferă. Se desfată pasări guralive în boschete înflorite şi din isvoarele mărunte, apa saltă în creţuri de rochie de mă­tase. Mă bucur să evadez afară din o­­raş, să respir dealungul aleelor dese, sa caut un colt de parfum şi de um­bră, să sorb din eter, filtrul de sănă­tate şi de dragoste, cu care îţi îmbată sufletul, divinitatea Naturei. înţeleg panteismul până la Idolatri, care, înţeleg de ce egiptenii, se în­chinau la soare şi la astre. îmi amintesc de farmecul zilelor trăite la țară. Parisul — cu cerul lui cenușiu, cu aerul gudronat mă tri­mitea dese­ori în bantieue. Ce minu­nate erau zilele petrecute în pădurea Vincennes sau Rambouillet! Farmecul începea încă din zorii zi­lei. La început fășii de abur opalin a­­păreau la orizont şi se topeau uşor şi incetinel, în vreme ce ca printre voaluri subţiri, un purpuriu mătăsos îmbrăca zarea. Peste transparenţa lui, treceau umbre verzi, până ce totul se dilua într’un cobalt şters luminat de o pul­bere de aur. Pe măsură ce lumina creştea, pei­sagiul se desina şi fremăta cu aripi întinse. Dacă te poţi lipsi de plăcerile şi voluptăţile marilor oraşe, în schimb ţi­ este imposibil să renunţi la bine­cu­vântările Naturii. Cauţi bucata de cer şi pata de ver­deaţă, cu aviditate. Eşti mai bun, mai îngăduitor, mai sănătos, intre arbori şi vegetaţii parfumate. Am petrecut săptămâna trecută câteva zile la Sinaia. Brazii cu mi­ros de reşină, stejarii şi ulmii, cu scoarţe parfumate şi ramuri întinse se înălţau în aerul rece, cu braţe des­chise, să cuprindă în ele tot mai mul­tă lumină şi viaţă ! Aceiaşi nevoie o simţim şi noi ce­tăţenii marilor oraşe. Respirăm din a­­dânc, picătura de ozon şi de soare, pe care Natura ni Ie dărueşte cu o largă generozitate. Dacă ne ducem mai departe de re­şedinţe, acolo unde viaţa e mai primitivă şi mai naturală, farmecul creşte încă şi rostul naturii e mult mai de înţeles. In oraşele cu vile mari şi multe, cu palate şi reşedinţe, omul simte încă oboseala şi neliniştea vieţei coti­­diane. La ţară însă, unde talanga în zorii zilei, te deşteaptă cu clopotele ei, festival Duminecă, 23 Mai cor., a avut loc, în sala Teatrului Central, un festival dat de Soc. „Tinerilor Ca­tolici”. S’a jucat ..Thebaida” de d-l Vie tor Eftimiu. D-ra Mediae Şaban în rolul Antigonei din .Thebaida’ Rolul Antigona a fost interpre­tat de d-ra Medine Șaban, care a dat dovada unui puternic tem­perament dramatic. D-sa a jucat acest rol pe scena Tetrului Națio­nal din Cracovia. S’a relevat în special d. Ion Ma­rinescu, elev al Conservatorului, dotat cu un fizic simpatic, dicţi­une clară şi joc degajat. A fost răsplătit cu numeroase a­­plauze la scena deschisă. I Rolul S­ai a fost interpre­tat cu multă căldură de d. U­. Ata­­nasiu. D-ra Cici M­arcul eseu în Hu­­mena, a dat dovadă că posedă re- ]­ale aptitudini scenice. Restul ansamblului a fost com­plectat de d-nii Cipr­ian ,I. Pella, etc. unde turme de oi şi de capre urcă­­ coastele, în flueratul ciobanului unde­­ izvoarele năvălesc printre bolovani şi­­ trec nesupărate prin dumbrăvi înflo­rite, acolo o înfrăţire intre om şi Dum­nezeu, te ridică până la sublim. Şi fiindcă avem nevoe din când în când de revirimente sufleteşti, înfiri­pate din libertate şi lumină, să ascul­tăm glasurile bucolice, câşni ne chia­­m­ă spre... „câmpuri de mătase”. ROZINA At­homes Sfaturile Becasinei. Astăzi nu­ vă pot prescrie reţete culi­nare. Fiindcă mă interesează însă în­trebuinţarea carnei de vacă în timpul verei, ca fiind cel mai nutritor element pentru persoanele anemice, vom sta puţin de vorbă asupra acestui capitol. Calităţile cărnei de vacă variază du­pă bogăţia şi gustul păşunilor, în c­pre s’au hrănit animalele. Fiind un aliment substanţial, toată lumea o suportă şi o caută. Ea recon­fortează puterile slăbite prin muncă sau maladii şi oricât s’ar opune vege­tarienii, prescrierea ei In asemenea cazuri, este eminentă. Trebue însă s’o căutăm de calitate bună. Când e crudă s’o­ alegem acope­rită cu un­­strat de grăsime, nu prea multă însă, fiindcă oboseşte stomacul. Culoarea trebue să fie roşie aprinsă şi cu efect de marmură. Ca să obţinem o friptură cu sânge, trebue preparată la grătar pe un foc foarte repede. Birtaşii păstrează la ghiaţă timp de mai multe zile muşchiul sau coastele pentru friplută, obţinând o rezendare, care frăgezează carnea. Nu este însă un mijloc eficace, pen­tru a avea o hrană substanţială. Muşchiul, fleica şi coastele, sunt păr­ţile cele mai indicate pentru o frip­tură cu sânge. Rasolul şi­ părţile dinapoi sunt alese pentru supă şi bulion. Carnea fiartă în supă, rămâne­ însă fără nici o ca­litate nutritivă, de aceia ca să poată fi servită i se adaugă uri sos picant, sau o garnitură de zarzavat. In genere carnea de rasol este grea şi nehrăni­toare, fiind însă economicoasă, e des servită în casele modeste. Ceea ce constitue o mâncare delicioa­să este limba de vacă sau de viței. Rasol, sau preparată cu măsline, în unt sau în untdelemn, limba e o mân­care excelentă. Când o servim rasol, îi preparăm o purea de mazăre sau de cartofi, câteva felii de lămâie şi un sos vinaigrette. Limba e mai bună preparată in pif­Compania de reviste a teatrului Cărăbuş va reprezintă în tot cursul săptămâniei în fiecare sea­ră revista ,,Aşa e viaţa” de d-l N. Kiriţescu. In primele roluri apar d-nele Nataliţa Pavelescu, Liz­ica Petre­­scu, Violeta Ionescu, Jeana Dol­­jan şi d-nii Tănase, Pi­zone, Co­druţ, Dan Demetrescu, Gheor­­ghiu, etc. Conducerea muzicală o are d-l Al. Bărcănescu. MAGAZINUL „a­m smmnAmE“ Str. Lipscani No 30, Bucureşti Anunţă Onor. clientela că i-au sosit £8l&iEis©fs noutati parisiene pentru SesoRuB­ele Vară şi Vilegiatură 1P1I HPfilE I IM Marchizele, Crepoane Maroquins pentru ROCHIŢE şi ROBES DE CHAMBRE CREPE „Damassé“ Grande mode pentru CUZ&CE Stofe şi­­snilasuri negre pentru pardesîuri — cu preţuri convenabile —i , E P O N 13 E uni sâ famaezi© El 1100-110-126 Sil „Gripe Georgette“ de M&TA5E centru fol plisate si rochite EN GROS ___ EN DETAIL Compania de reviste de la Tea­­trul Nou reprezintă în fiecare seară: ,,Treanca-Fleanca, Mere acre”, revistă în 2 acte și un pro­log de Ion Pribeagu. Iedemia aîtetor decorativa a redeschis cursuri în noul local din Strada Câmpâneanu 17. Etaj I. Se primesc înscrieri şi pentru cursuri de vacanţă. tii. Pe lângă asta, o preparaţie de gust, ne-o dau creerii. Ii putem servi fierţi, opăriţi cu unt şi însoţiţi de o salată de sezon. Apoi prăjiţi în pesmet şi ouă. Reci se pot da, la aperiţii, cu felii de castravete acru. Calzi, cu mazara boabe. RECASINA lîi formafuni şi ecouri Panica croitorilor. Ultim­ul joc al bursei, a aruncat o mare panică printre artiştii de con­­fecţiuni şi mode. Vântul uşor care a­­gita acum o lună spiritele şi ameninţa valuta, s'ă schimbat In v.W'.il .tmp­lin. adevărată vijelie. Francul francez ameninţa la un mo­ment dat să se prăbuşească. Francul belgian, lira italiană, leul nostru, au fost­­loviţi cu brutalitate. Un ade­vărat uragan se angajase între mas­­sele financiare şi In culisele burselor. Industriaşii tuturor breslelor se sim­ţeau ameninţaţi. Croitorii cu deosebire îşi vedeau compromise toate afacerile. Acţiunile lor ne­având nici o susţinere serioa­să erau candidate la nimicire. Arta şi gustul de îmbrăcăminte, de­vin inutilităţi, în faţa unui dezastru monetar. O stabilizare a monezii era indi­cată. Dar cu ce mijloace ? Deprecie­rea monezilor streine şi căderea în­săşi a valutei forte schiţa un faliment european. Cei mai loviţi se considerau croitorii. Opera lor adresăndu-se fe­meii şi putând fi din motive de înaltă raţiune redusă la un sfert de consum, starea lor precară se accentua tot mai mult. Ei ştiu, că femeia din toate timpu­rile şi-a­ impus sacrificii mari, când a fost nevoe de sprijinul ei. Pent­ru salvarea patriei, tăierea arti­colul­ui-lux, era cel dintâiu cerut şi cel dintâiu acordat. Panica croitorilor era îndreptăţită. Ea vine ca un omagiu pentru femeile de pretutindeni. Impasibilitatea. A murit o autoare de talent o scrii­toare de rasă. Cea dintâiu dovadă realizată a­ lite­raturii ei, a fost lucrarea de teatru „Fără rcazăm". Se zice că între autor şi interpret ar exista afinităţi de suflet şi de înţele­gere umană. Opera au­rului este iu totdeauna judecată mai aspru de actor fie cât de critic. De multe ori s'ar părea — şi interpretul o susţine încrezător — că succesul unei piese stă in mâna acto­rului. Şi totuş­i condescendenţă i se dato­­reşte autorului care creiază figuri u­­m­ane, pentru ca alţii sa le trăiască. La moartea Igemii Flori nici un in­terpret n’a venit să-i aducă salutul pios, pentru amintirea aleilor seri ele aplauze care le-a prilejuit cu pana ei delicată. Impasibilitate !­ ­Spicuitorul pandorei Compania dramatică Idela tea­trul Regina Maria şi-a închis a­­seară stagiunea M-me Axelrad SSr. Calomfirescu No. 9 anunţă onor, clientelă că a pus în vânzare costume, mantouri şi rochii, arătând şi nouile modele de vară. ss?ssse?s3s.iss3essîs£s3ss3 i ar Teatrul Athenée din Paris con­tinuă să reprezinte comedia la Jaques Deval „La Rose de Sep­terubre. ROCHIŢE COSTUMAŞE­­TRICOURI DE VARĂ pentru copil Modele frumoase găsiţi numaii La Magazinul „CARMEN SYLVA» Lipscani 80 (fost 68) D. Ion Vinea are gata un roman intitulat „Reportaj sentimental”. Teatrul Carol cel Mare, tmct a funcţionat în ultimul timp un cinematograf, şi-a închis stagiu­­­nea. Desfacere fortată cu pre­ţuri reduse la toate mărfurile sezonului actual compuse din: Lenaruri, Basc, Fridolin, Cac­ia, Degrade, etc. Sto­fe englezeşti cel mai mare choix în mătăsuri de man­touri, simple, fantesiuri şi bordere la magazinul „Viile «le Paris“ Lipseam 61 (fos) 47* Teatrul de la Madeleine din Pa­ris reprezintă comedia lui­ Fran­­­cis de Croisset și Robert de Flers. ..Doctorul Miracol”. Artistul Signoret joacă autortali­mente în revista de la teatrul Champs-Ely­sees. INfOtMATEllM­ ___& _­­. O­ '-\Jfv/^y\VXAJ ■ £ U*, aw* vajT* Vi Ă&iod»X ff CJ&V ^JJ«X ^amial- ca^ pia ’(^r^\Jii Y* $­N*L ta. Wkmv »tfxW&L Ăv­ 0&-SL Ve&aâ^- ^ I\ifLi~ Vk­*^«uL»XG- V*^Sy*5.­iX. fi^o­-»jv.X\A-*x v.-vrtAjuV^e- ^ 'V A \?\ii^ro'jreXk p ' . ■ j ■g-gy»gfr âg ... MIERCURI 2 Iunie 1926

Next