Rampa, iunie 1926 (Anul 11, nr. 2576-2600)

1926-06-09 / nr. 2582

39 de actori noui de Searlat iroda conservatorul vor fi împărţiţi deaci înainte, în două categorii. Acei cari nu vor reuşi să trea­că ultima producţie, in faţa comi­­siunii, să fie consideraţi ca simpli absolvenţii şi să li se elibereze nu­mai certificate de frecvenţă, con­statând că au urmat cursurile trei ani pe când celorlalţi reuşiţi şi numai lor, să li se dea diplome de absolvire , cu toate drepturi­le şi prerogativele pe care legea le conferă. Soluţia noastră nu va înmulţi desigur numărul celor talentaţi, dar va opri cel puţin ca atâţia ne­chemaţi să ocupe locurile celor merituoşi şi pe culoarele teatrelor ca şi pe ale ministerului să-şi plângă soarta lor nenorocită şi lipsa de solicitudine a celor în drept. Suntem siguri că odată înfiin­ţate comisiunile de examinare, pu­blicitatea examenelor de fine de an, obligaţiunea pentru maestru de a prezenta pe toţi elevii, ca şi cele două feluri de certificate, toa­te aceaste măsuri, ne vor scuti de în anul următor. Aceasta pentru examenele de fine de an. La producţii, vor trebui de aci înainte să fie prezentaţi absolut toţi elevii absolvenţi ai ultimului an. Să-i cunoaştem cu toţii, să ştim cui se dau certificate de absolvire. Şi aici avem o propunere de făcut pe care o supunem legiuitorului ca s-o ia în considerare la alcătui­rea noului regulament. După cum în liceu, există deo­sebire între un absolvent şi un ba­rm in faţă Ustele de absolvenţi şi Conservatorului de dramă şi co­medie din acest an. Sunt treizeci şi nouă de actori noi, cărora li s’a dat acum in iunie, diplome de ab­­soliire cu­­ toate drepturile şi pre­rogativele pe care legea le confe­ră”. In timp ce Teatrul Naţional trece printr’o grea criză cu aplica­rea nouii legi a teatrelor, care-i impune încadrarea întregului corp actoricesc şi fatala îndepărtare a patruzeci de actori supranumeranii calaureat tot astfel absolvenţii conservatoarele noastre găsesc că e locul să dea drumul cu certifi­cate de absolvire şi medii mari la incă 39, citiţi bine, treizeci şi nouă de absolvenţi, cari cu toţi, rude, pieteni şi protectori se vor repezi asupra secătuitului budget al Tea­trului Naţional şi asupra Directo­rului, a cărui situaţie va fi într’a­­devăr de plâns... Desigur că nimeni nu poate fi atât de absurd încât să pretindă ca să se închidă conservatoarele sau ca elevii să fie lăsaţi repe­­tenţi numai fiindcă locurile sunt completate la Teatrul Naţional. Dar nu-i mai puţin adevărat că profesorii Conservatorului, cari sunt şi artişti ai primei noastre scene, ar trebui să puie ei singuri stavilă puhoiului de nechemaţi, fiind mai severi la examenele de admitere şi trecând cu mare greu­tate şi după un conştiincios exa­men, elevii dintr’un an într’altul. Până ce vom obţine modifica­rea regulamentului şi a întregii structuri a conservatoarelor, tre­buie luate câteva măsuri urgente In primul rând, cerem ca exame­­n­­ele să fie publice şi o comisiune I aci înainte de a ne mai găsi în faţa formată din profesor, directorul a treizeci şi nouă de actori noi in Teatrului Naţional, un reprezen­tant al S. A. D. R., unul al cri­ticilor şi unul al Sindicatului Ar­­tiştilor, să-şi dea avizul dacă ele­vul merită sau nu să fie trecut fiecare an, dintre care nici sfert nu pot fi utilizbili Producţiile anului acesta ca­r* ultimilor ani ne-a dovedit acestor masuri. Tragedii de actualitate Plouă ori nu plouă? Pe fa seasc Mara, telefonul sbâr­­năi moale, dar prelung, ca amorţit de căldură... — Allo ! Tu ești !— Ce facem disca­rd ?... — Sat la cinema ! •— Să ne închidem In sală, pe ză­puşala asta ? Nu, la grădină! — Dar dacă plouă !, Nu plouă ! I ton în aer. Urlete inarticulate. — Am să-ți arăt eu d-tale... —Nu ştii cine sunt eu ! — O să vezi d-ta... Şi ploaia inundă străzile, casele, pă­lăriile de paie şi orice urme de entu­ziasm. Din mulţimea asvârlită In mij­locul puhoiului, se aud voci, care im­ploră : — Birjar ! liber, birjar ? Chauffeur, numai o cursă ! V. R. Dar picăturile au încetat. Lumea se reașează.­­ Se întind batiste pe scaunele ude.­­ Cinci minute, zece minute trec In. liniște, apoi:­­ — M’a picat ! I — Iar plouă... ! — Hai să mergem.­­ — Deschide umbrela ! — Jos umbrela ! Dar de astă dată nu mai e glumă. Plouă cu găleata... Și lumea tnebunită dă năvală spre eşirea strâmtă, spre adăposturile ne­­încăpătoare : — Domnule te rog, nu împinge... — Pardon, aci e o doamnă... ,, . , ,, — Aoleu, bătătura ! După inforim­aţiunile noastre d. V — înainte, daţi drumul înainte... Goldiş a cerut rl-lui George Georgescu — Nu da ghionti, măgarule, ce,, să conducă mai departe această mati­­crezi că eşti la Obor! [ tutie, în calitate de­ director. Se depun — Se vede că vii de la Moşi, mi-­­ mari stăruinţe şi credem ca d. George zerabile ! | Georgescu va accepta. I Tâmpitule! | CHESTIUNEA LOCALUL­UI — Lichea ! I — Canalie !■ | Chestiunea localului va fi de ase-— Bine, vino să mă tei. In restaurant, ventilatoarele bâzâie sinistru, fără aft efect Insă, decât a­­cela de a speria muştele, care, ame­ţite de curentul de aier, se năpustesc năuce In ochi. In nas, în mâncare sau In paharele cu bere. Chelnerul te ia opt jumătate Insă, când eşim din restaurant, constatăm că cerul s'a a­­coperit­ pe neaşteptate. In locul albăstruiui fad palid de căl­dură şi turbure de praf, o manta ce­nuşie şi-a întins poalele, asupra ora­şului. ici, colo, nori negri, urâţi, gră­besc In sus şi tri jos, ca In poemele lui Lucreliu. Undeva, departe, după case, un fulger brusc iluminează marginile neregulate ale unei soirențe de nor... O să plouă! S’a dus dracului cine­matograful... Până să ajung la prietenul meu, un vânt sinistru stârnește pe drumuri,­­ pantalonii albi, pantofii de teniss, nori plictisitori de praf. — O să plouă, ce să mai mergem ! li spun prietenului meu. —­­A? ! mă contrazice el. Nu vezi ? Bate vântul­, e frig... cum o să plouă? încurajat­­de siguranţa meteorolo­gică a prietenului, aprob şi eu, şi por­­­nim spre cinema. La intrare o lume imensă şovăia, copleşită de aceeaşi nedumerire : plouă ori nu plouă ? Câteva picături grele şi rare, provoacă o clipă de pa­nică... Dar foarte scurtă... Fiecare se asigură . Nu o să plouă! înşirând o duzină de argumente meteorologice şi dând altă duzină de exemple, când, In ca­zuri similare, n'a plouat. Intrăm şi noi. Fulgerele s’au Inte­­■ lit, dar nimeni nu vrea să le ia In seamă, de dragul coltului de cer în­stelat, ce şi-a făcut apariţia spre a­­pus. Spectacolul începe. Un bubuit înde­părtat cutremură văzduhul. Plopii isterici de pe lângă ulucii grădinei îşi agită neîncetat frunzele, cu un făsăit enervant. O rumoare trece prin grădină. — Plouă ori nu plouă ? Simt pe mână, o picătură. Apoi una pe nas, alta pe gât. Nouă rumoare . — A început! — Să mergem ! — Stai că nu plouă ! r~ Cum nu plouă ? M'a picat pe gât.— Eu sunt In rochia Ac Sole-$crue ! — Vai! Pantofii mei ! — Ți-am spus eu că ploui... — Deschide umbrela ! Se deschide. In adevăr, o umbrelă. Apoi încă una şi încă una. Picăturile se înteţesc. Alte umbrele se deschid. Deodată, o voce piţigăiată trează :■ — Jos umbrela ! Un bas profund li urmează — Jos umbrela . Şi, in câteva clipe, un cor furios izbucneşte : — Jos umbrela ! Jos umbrela ! Jos u­m­bre­lai! T ANO!- XI Nr. 2582 REDA­C­ŢI­A, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE : BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 31 TELEFON 1,59 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Mţisa» Bulevardul Academiei 4. Anunciurile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia ziarului. Director : M. FAUST MOHR Prim Redactor: SSARLAT FR­ODA Anularea contractului de concesiune.— Revenirea la ferma Operei de Stat.- Angajamentele.-Repertoriul Chestiunea viitoarea conduceri a O- * Intre operele noui figurează. .Louise O­perei Române a intrat, în ulîmele zi­; de Charpentier, „Răpirea din Serail” de le, într’o nouă fază. Mozart, „Le roi d­es ” de Eduard Lalo, „Fecioara din Far West” de Puccini, şi „Căsătoria secretă” de Cimarosa. D. V. Goldiş, reîntors din Ardeal, a avut o lungă consfătuire cu d. George Georgescu, actualul concesionar al O­perei Române, şi d. Scarlat C­ocorăs­­cu, delegatul ministerului Artelor la O­­pera Română. ANULAREA CONTRACTULUI DE CON­CESIUNE Faţă de hotărârea nestrămutată a d-lui George Georgescu, ministrul Ar­telor a acceptat cererea de reziliere a contractului de concesiune, care expi­ra abea în Iunie 1027 Sistemul concesiunii a fost desfiin­­gătia nu dă fericire. Intr'o seară, tot pentru totdeauna.­­ REVENIREA LA FORMA OPEREI DE STAT Opera Română v­a reveni la forma­­ Operei de Stat, cu o conducere artistică , şi administrativă la fel cu aceea a teatrelor Naţionale. NOUŢ, DIRECTOR Şi poc ! o pălărie turtită. Un bas­­i­ment rezolvată. Ministerul Artelor nu va cumpăra Teatrul Lyric, ci va face un nou contract de închiriere în con­­dițiuni mai avantajoase. REPERTORIUL Suntem în măsură să dăm și câteva amănunte­­ asupra repertoriului, în ca­zul când d. George Georgescu va accep­ta definitiv calitatea de director. Stagiunea viitoare se va deschide cu o reluare a operei „Lohengrin” de Richard Wagner. ANGAJAMENTELE Noua direcţiune va menţine pe toţi artiştii cari fac parte din ansamblul actual. Reînoirea contractelor se va face între 15 şi 30 iunie. REP: Diletanţii români obţin mari succese în operetă la Londra La Londra obţine mare succes în opereta „Orloff”, de Bruno Grani­­chstaeten, un tânăr tenor, d. George Metaxa, bine cunoscut în societatea bucureşteană. D. Metaxa face parte din corpul a­­vocaţilor baroului de Ilfov şi e fostul şef de cabinet al d-lui Al. Constanti­­nescu, la ministerul domeniilor. D. Vasile Goldi» D. George Gergi.­ce Vitrina Cărţii Romaneşti C. Sandu-Aldea : „IN URMA PLUGU­LUI” (Edit. „Cartea 252 pag. 65 lei) Intr’un foileton trecut m’ara ocupat o descripţie şi de o retipărie a unei cărţi de Sado­ de tară­­veanu, mai mult cu gândul de a pri­vi opera în lumina altor vremuri de cât a acelora în care a fost produsă şi glorificată. In aceeas linie drepată, privesc as­tăzi schitele şi nuvelele d-lui C. San­du-Aldea, ”In urma plugului”, apă­rut zilele acestea într’o a treia e­­ditie. Este, fireşte, îmbucurător faptul, măcar ca dată, că o carte s’a epuizat într’un timp relativ scurt, si scriito­rul fiind în viaţă, până într’atât în­cât a treia ediţie să apară în condiţii optime, gata pentru a fi desfăcută cititorului. Dar acest lucru cată a fi o măgu­lire mai mult pentru scriitor. V,ar rămâne deci puţin cam la o parte, aici. D. C. Sandu-Aldea face parte din generaţia numelor puţine. Având cam aceeaş viaţă literară ca astăzi, J— înţeleg mai ales un număr res- Chi. j strâns de cititori, — generaţia aceea J avea avantajul de a se impune simi- 3 gură fără' concurente şi emulaţiuni­­ neplăcute. Pe urmă contribuia foarte mult şi atmosfera. Se succedaseră la noi atâtea curente literare nop­ora­­niste și sămănătoriste, se scrisese a­­tâta literatură într’o manieră care tindea să devină la noi eternă, încât „In urma plugului” este produsul foarte explicabil al atmosferei lite­rare de atunci. Am recitit, zilele acestea, volumul. A fost o violentă variaţie a lecturilor mele. Cu siguranţă că tipul de lite­ratură pe care-l condamn. & f°st in spiritul vremii. Astăzi se scrie altfel. Extrem de interesant e procesul de ereditate al mono-imaginaţiei noastre, caracteristică aproape în toate tere­nurile. Şi atunci e şi firesc ca­­spiri­tul selectiv de peste un veac să­ facă tabula rasa peste tot ce s’a scris, ca să aleagă lucerna cea mai bogată şi mai vioae. Scriind aceste consideraţiuni gene­rale, ne gândim cu bucurie la cel pu­ţin acest serviciu imens pe care-l fac azi şcolile literare, cari­­ ventilează constant o mulţime de idei şi­ele cu­rente salutare, cari tind să diferen­ţieze mai mult pe scriitorii ,aceleaş epoci, viaţă românească (privită, fireşte, sub un unghiu cam factice), care prezintă un neobosit interes. Nu mă interesează în totul nuvela care vrea cu orice chip să fie dra­matică, printr’o îndelungată ignorare Românească” simţ dramatic al vieţii « D. C. Sandu-Aldea nu mai face de mult literatură. Intr’un mic ciclu de scrisori, la urma cărţii, lămureşte oarecum de ce, în termeni nu prea generoşi pentru generaţia care face astăzi literatură. Totuş dacă este să delimităm sfera valorii literare a căr­ţii „In urma plugului” nu vom pre­geta să o numim o carte care şi-a a­Umbrelele se închid Câţi­va se ridi­­i,orice exerciţiu perseverent ducea pe­­vut trecutul ei plin de viaţă. Astăzi iSf’ite plece, lautorfil român la oarecare medie de1 încă ea oferă o serie de fresce de Eu ? Da, tu. Hm ! Ce ? Aș vedea eu atunci, ver'itabilului țăran. Dar, mă opresc de un fior de frig. Printr’o spărtură bucuros la pasagii ca acesta : L*,* Ido nor, o geană de lună îi privea. „Lumea din sat dormea în bată- i Dona cucuvele, — privighetori de tură, căci trecuse Sfântu-Gheorghe ale morţii, — îşi îngânau pe turla li­şi Sima se culca totdeauna în căruţă, acoperindu-se cu zeghea lui mocă­nească. ..Şi cum sta aşa cu fata în sus, se serio­i cântecul lor trist, înfiorător, în adânca tăcere a nopţii”. Intr’un ciclu de disociaţie, d. Ra­­ilea observa, de curând că arta e o uita la cegul spuzit de stele, şi le zi­ , cursă în care se prind spiritele vul­cea la multe pe nume. Uite fata cu cobilită, pe umere ; uite carul cu protapu ’n sus ; uite hora. Şi se gân­dea : când o răsări cloşca sub Măgu­ra Crucii, atunci se satură boul de iarbă. Atunci sânt nopţile mici, dar iarba-i grasă. Atunci mă duc şi eu de la popa...” Nu e o înşiruire de vorbe, sau sim­plă literatură. Sunt rânduri cari vor prezintă totdeauna pe ţăranul nostru panteist, în adevărata iconiţă în care s’a încrustat. Fata cu cobilită, carul­, hora, imagini de viață reală pe cari el le vede și în natură și crede în gare tratându-și cu familiaritate de rând personagiile. Nuvelele d-lui C. Sandu-Aldea, — nu toate, dar in parte, — ne prezintă eroi din cale afară de deformaţi, u­­neori fără nici o morală, oameni cari n’au remuşcări după crimele comise ele ca în forţele oculte cari deslăn­­i inegal dela pagină la pagină, dela tusse trăsnetul sau mână isvorul în­­ rând la rând. Abia în nuvela „Fără calea însetatului. Procedeul acesta de­­ Noroc” revenim la o matcă de acţiune a fixa în imagini româneşti fenomene suportabilă... şi imagini cosmice este reluat astăzi Nici un eroji nu e animat de idea­de d. Ion Pillat în ciclul de versuri iuri luminoase, nici un cer senin nu se iveşte în acest labirint de incon­ştiente monstruozităţi sufleteşti. Ceea ce distinge cartea este vigura­„Povestea Maicii Domnului" Numai pentru acest misticism al ţăranului român prins în pagini vi­guroase, îmi place d. Sandu­ Aldea. Sfârşitul lui Sima Baltag, cam in coadă de peşte îmi pare convenţional şi evaporat astăzi ca şi pasagiile de natura acestuia •­zitătea stilului şi unele superioare descripţii, ca, de pildă, fragmentul pe care lam citat şi asupra, căruia ac­centuăm. In cartea d-lui Sandu­ Aldea am găsit această filosofică înţelegere „Ia, spune, Sim­o, ce-ai face tu!a misticismului ţăranului român. E un sa ne prinza popa , merit tare a atenuat simţitor atitu-I dinea noastră faţă de eroii săi inva­­­­lizi de nobleţă şi distincţie sufleteas­c Cil.­­ Dacă ar fi să desprind astăzi toate părţile moarte ale cărţii, ar fi, deşi.­­ Şi mai triste. Ne mărginim la aceste câteva note. „In urma plugului”, cartea d-lui C. Sandu-Aldea va fi citită cu dispo­ziţii diferite. Ea va aminti deopo­trivă de Vlahuţă, de Sadoveanu, şi de toată pleiada de scriitori cari au scris în acelaş timp cu d. Sandu-Aldea şi cari s’au influenţat reciproc. Dacă însă într’o carte ca aceasta găseşti cincizeci de pagini cari să-ţi . Ci placă mult, — şi volumul „In urma aveitor. El spune: plugului” amestecă de multe ori po­rumbul cu mărgăritarele, — eşti mulţumit. Bucăţile „Dezertor”, „Din dragos-Preoteasă par’că ar fi fost atinsă gur, pentru observări mai adânci interesante pentru literară, cu haiducească bravură, suflete ab- | te”, „Spovedanie ’ și „Gornistul” sunt recte ca, de pildă, acel odios Nită , lecturi oricând plăcute si mai ales ---- _ 4_ — _* i.is — i_ , în ami­nte evoluţia noastră Mândrea care e în stare să bată cu în­josire o babă,­­ cu o motivare des­tul de insuficientă... Dar calea asta a brutalităţilor este atât de bătută, încât te întrebi de unde purcede acest spirit atât de ROMULUS DIANU O trompetă rebelă Intr’un mic teatru de provincie din Italia, Verdi dirija într’o zi partitura operei sale, „Ripoletto’. In timpul repetiţiilor, maestrul ob­servase că trompeta era întotdeauna cu două măsuri în urmă şi atrase deci muzicantului respectiv atenţia greşelii. — „Voiu fi atent”, asigură muzi­cantul în seara premierei. Totuși, la sfârșitul piesei, când toate instrumentele încetaseră, trom­peta singură mai răsună încă cu cele două măsuri suplimentare. Verdi se apropie supărat de rebe­lul instrument, cerându-i partiura. — „Poftim”, răspunse acesta și în­tinse maestrului partitura trompetei din „Traviata”. Totul era lămurit. Celebru chtrurg englez lord Iosif Lister a fost chemat odată, In toiul nopţii, la patul unuia din cei mai bo­gați bancheri ai Londrei. — Domnule profesor,­­ spuse ban­cherul, mă simt atât de rău, încât nu m’aş mira dacă mi-ali spune că mi se apropie sfârșitul. — Fii liniștit, stimate domn, răspun­se chirurgul; mai Intăiu să te exami­nez amănunțit. Lister ciocăni pe bancher, ll ciupi In diferite locuri, ll ascultă, și-i spuse In cele din urmă .j tlSMUE18B Ți-ai făcut testamentul ? — Nu, domnule profesor, răspunse pacientul, galben la fată. Credeți, așa­dar, Inlr’adevăr, că... — Cine este notarul d-tale ? — Mr. X. Dar, domnule profesor... — Trimete să vie notarul imediat aci. Cheamă și pe tatăl d-tale și pe cei doi fii ai d-tale ! — Domnule profesor, este, așa dar, adevărat ?... Sunt intr’adevăr condam­­nat să mor ? —• Da de unde, nici urmă, dar n'am vrut să fiu singurul care să fie scu­lat de­geaba la ora asta ! Feldmareşalul Moltke plecă Intra zi dela reşedinţa sa de vară dein Kreisau In oraşul apropiat Schweid­nitz, cu intenţia să cumpere un mic bust al camaradului său de războiu Bismark. Tânărul vânzător care-l servea, nu recunoscu pe feldmareşal, îmbrăcat ca In totdeauna, foarte modest. Fi li oferi busturi de ale lui Bismark în diferite mărimi. Toate i s’au părut lui Moltke prea scumpe ; cele de 1.50, 1.25 şi 1 marcă şi le respinse la rând. In cele din urmă, vânzătorul îşi pierde răbdarea şi-i spune : — Poftiţi, luaţi atunci pe Moltke, ăsta costă numai cincizeci de ferigi! Spre ziuă. — Un domn foarte beat opreşte un automobil. — Şofer, şofer, du-mă acasă... — Adresa dv. ? — Ce-i treaba ta ! — Ca să ştiu unde să vă duc... •— Nu, nu pot să-ți spun... să nu afle nevastă-mea... Hai, dă-i drumul! Un testament original Se pare că în materie de originali- I Teatrul Regal din Copenhaga! Gir. tate, nordicii tiu recordul. Până, a-|nardscn asistă la reprezentarea unei cum faima de iremediabili originali tragedii, al cărei rol principal era ^ ijioa luluwcttuutt necunosculw o aveau mai mult, englezii siameri-, interpretat de d-ra Weksen. A doua pentru Goethe şi acesta este unul câini; iată însă un danez l-a bătut Pe­­ zi. Gunardsen se arata mai puţin trist, din cele mai bizare fapte are trecut ■ --1- ------1 — 'Seara se duse din nou la teatru. A tutut Josef vop Spaun, un prieten al lui Schubert, se adresă lui Goethe cu ru­toţi: danezul acesta este recent la posatul bogătaş Olaf Gunardsen din Copenhaga. Olaf Gunardsen era neurastenic, încolo, era un foarte cum se­cade negustor, care isbutise totuşi să a­­dune o avere foarte serioasă. Dar bo­­­ala a a treia seară, iar. A patra seară, iar, până ce, în sfârşit, îşi luă un abona­ment şi nu mai lipsi de la nici un spectacol. ■ Cu toate acestea, în urma unei grave indigestii, se îmbolnăvi şi mult. Câteva zile după aceea, d-ra Weksen fu invitată la biroul unui notar din Copenhaga, pentru a lua cunoştinţă de testamentul lui Olaf Gunardsen, care o privea, deaproape.­­ Testamentul glăsuia aşa : „Rog pe d-ra Weksen să accepte­­tre o­rea mea, în bunuri mobile si imo-d­uri de Lieduri pe versuri ale sale. In acela? timp Spaun alătura pri­mul ciclu în manuscris, cu rugămin­tea din partea lui Schubert de a-i permite să dedice marelui poet în­treaga colecţie de Lieduri, alcătuită din 8 cicluri. Goethe nu răspunse a­­cestei scrisori. In bilioteca statului din Berlin este bile, bijuterii şi obiecte de artă, fără păstrat acest preţios manuscris, a cărui valoare ar putea asigura azi o viaţă îmbelşugată unui compozitor ca Schubert. Goethe nu răs­punse modestului compozitor nici atunci când acesta ii trimise un exemplar de lux al op. 19. „An Schwager Kronos”, deşi nu­meroasele sale compoziţii îi crea­seră un nume însemnat în lumea mu­­­­zicală a timpului.­­ Compoziţiile lui Schubert s’au răs­pândit de atunci în milioane de e­­­­xemplare, aducând totuşi autorului , uui câştig foarte redus. Fiecare Lied era primit cu entu­ziasm de publicul amator şi Schubert nu află până la moarte nimic de , popularitatea pe care o dobândise Atunci primesc moşterinea, — prin compoziţiile sale vocale. El mult replică tragediana, — ca o despăgut- în credinţa că arta lui nu pătrunsese hire a acestor impretinente postume, mai departe de zidurile oraşului său, care mi se adresează !... ’ de Viena, patria Liedului şi a lui Si iată cum toată lumea a fost unul.; Franz Schubert. numită. i __W, nici o rezervă.­­Acest dar nu înseam­nă nimic fată de bucuriile ce mi-a procurat d-ra Weksen, care m’a vin­decat de neurastenie lain felul ei gro­tesc de a juca tragedie, cu marca ei caraghioasă, cu gesturile ei ridicole, cu contorsiunile ei comice­­si cu strâmbăturile ei idioate ! Nu mă mai puteam lipsi de acest spectacol de imbecilitate şi pretenţii. Mi-a făcut atâta plăcere, încât am reînceput să iubesc viata”... Notarul, încurcat, își întrerupse lectura. — Puteți continua, domnule. — spu­se, foarte calmă, d-ra Weksen la cât se urca averea defunctului ? — Cam vre­o șeapte sute de mii de coroane daneze ! Desen de Kapratik Conrad Veidt celebrul artist german m ■ ABONAMENTELE ÎN ȚARĂ. Trei,digii . .............................. . . 200 1­. Șase luni............................... 400 „ Un an....................................................... TOO „ IN STRĂINĂTATE* t~. Tcei luni....................................ii 100 lp Șase luni ........ ■ • « 900 „ Un an........................... . . . ... .600 „ Abonamentele ee pl&tesc m­erite ti Ineep la I sau la 15 ale fleo&rei luni. Coiful muzical Franz Schubert şi Goethe O stagiune de gală la Covent Garden-Opera din Londra In istoria muzicală universală, nu­mele lui Franz Schubert este strâns legat de noţiunea, ^azi atât de răs- Dc?i grea frenerală a turburat pândită a „Liedului “ bunul mers al vietei londoneze. im. Paca in secolul al 18-lea Franța piedicând chirr có£certul de adie stăpânea muzica vocala cu renum­­ , celebrei c­ântărete M-me Melba, ul „chanson . Schubert a imboarătit succesul stagiunii muzicaie de la Co. la rândul lui muzica cu acel gen care veni Gandon.Opera­­­te strălucit, este caracterizat prin intraductibilul Regele şi Regilia Angliei au ,apa­­cuvant. „Lied . rut zilele trecute la reprezentaţia Numărul „Liedurilor” tipărite anual „Boemei” lui­­Puccini, în Germania se ridică la sume fan- Regele Georgs -pare a avea, ca si tastice şi este de ajuns să amintim tatăl său Eduard VII o deosebită­ pre­că se pot număra în cataloagele ca­ ditecţie pentru opera italiană, pe celor de editură aproximativ 2000 de care 0 ascultă cu ‘mai multă plăcere colecţii de Lieduri anual, decât muzica lui Wagner despre care Un amănuntlit studiu asupra edii­ s’a exprimat cândva foarte imtin tiilor originale ale Liedurilor lui favorabil. ’ Schubert Are versuri de Goethe, apă- I Reprezentatiijfe de gală se suti­­rut de curând La Viena, ne aduce in­ Cod neîntrerupt de altfel la Covent teresante lămuriri asupra multor lu­cări pierdute sau uitate ale compozi­torului vienez. Este desigur sugestiv faptul că Goethe stă în fruntea poeţilor cari l-au inspirat pe Schubert. Intr’ade­­văr nu mai puţin de 66 compoziţii sunt dedicate lui Goethe. Schiller este menţionat cu 41, Wilhelm Mül­ler cu 45, prietenul său personal Mayerhofer cu 46, iar alţi 33 de poeţi însemnaţi între cari Uhland şi Grill­parzer sunt menţionaţi abea cu o singură compoziţie. Din Heine avem şase compoziţii ale­­ lui Schubert din Klopstock şi Kör- I­ner 13, Ossian 9, etc. ... In total avem azi peste sase sute de Lieduri compuse de Schubert şi majoritatea lor sunt cântate în toate colţurile lumei. Marea admiraţie pe care o avea compozitorul vienez pentru Goethe se manifesta şi în faptul că unele poezii sunt compuse de mai multe ori. Liedul la „Mignon” a fost armo­nizat de Schubert cinci ori şi „Nur I wed die Sehnsucht kennt" de trei ori. Compoziţiile lui Schubert au ră­­mas însă întotdeauna necunoscute Garden-Opera şi pentru viitoarea­­vi­zită a preşedintelui Franței, Gaston Doumergue, se pregăteşte de aseme­­nea o reprezentaţie festivă. Reprezentaţiile au loc în mijlocul unei afluente neobicinuite. Este de ajuns să spunem că publicul aşteapt­tă o noapte întreagă în faţa ghişeu­­lui Operei pentru a cumpăra a doua zi un bilet pentru reprezentaţiile extraordinare ale lui Baliapin cu „M­e­.­fistofele” de Boito. Cântăreţi vaga­bonzi şi misionari religioşi caută să distreze pe aceşti entuziaşti amatori de artă cari îndură cu admirabil stoi­cism 37 de ore de aşteptare pentru câteva ore de artă într’adfară­ divină. Al patrulea festival al Societăţii internaţionale de muzică contimpora­nă va avea loc la Zurich între 18 şi 23 iunie. Programul cuprinde patru­ concerte, o execuţie festivă corală şi­ un teatru de marionete. Se vor executa mările compoziții corale „Psalmus Hungaricus” d și Zoltán Kodály şi „Regele David’’ dar Artur Honegger. Vor dirija: Dr. V. Andrae CZurich­, Fritz Busch (ren­­ămintea de a încuviinţa talentului man'a^. Alfredo Casella (Italia), Gre-­ compozitor, publicarea a două ci­. *or Fitelbert CPelom«.­. .Walte? St**,' AADOR 1 ---------otx= -----­ Festivalul internaţional de muzică de la Zurich­ ram (Franţa), V. Talich (Cehoslova­­cia), Anton Webern (Austria), eta îşi dau concursul: M-me Ordiză, Ilona Durigo, Karl Erb, Walter Gies­sekring, Fr. Wahren Alma IMoodie şi Quartettele Pro Arte ei .Venezianei del Vittoriale. România, care nu a aderat inel la Societatea internaţională de muzică contimporană nu va fi reprezentată la acest festival. S . Feministele Extrem de obsedantă chestiunea feminismului militant. Cu ocazia re­­cep­tului congres International al fe­­meilor, care a avut loc la Paris, s’a pus din nou chestiunea drepturilor lor politice şi a înregimentării femei­lor în partide. Nu s’a luat, firește, nici o deriziu­ne. Un motiv st­ereotip, foarte puter­nic în gravitatea afirmaţiei lui s’a pus deacurmezişul chestiunii: : „Din cauza situaţiei politice atât de deosebite în fiecare ţară, congre­sul nu se poate pronunţa. Dar aceasta până când? A fost oare vreodată, în istoria lu­­mii o epocă în care harta vieţii po­litice a Europei să prezinte analogii? Agitaţii diverse de la ţară la ţară vor vântura totdeauna lumea. Chestiunea drepturilor femeilor nu are deocamdată un reazăm. Cine va soluţiona vre­odată aceste furtuni intr’un pahar cu apă? Bernard Shaw e pentru drepturile Daţi-le drepturi şi atunci ce , zi­le va arăta cât şi când îşi iubeşte băr­batul, votând sau nevotând cu part­­­dul agreat de acesta. Dar mai e o chestiune. De când cu votul secret, butada lui Shaw nu mai exprimă nimic. Mai putem oare afla cari-i sunt înclina­­­tiile politice ale femeei? Dar ce importantă are aceasta? Personal sunt împotriva drepturi­lor politice pentru femei. Și asta nu dintr’o lipsă de generozitate, dar fe­meile sunt atât de sincere și înțeleg lucrurile atât de....deadrepitul, riscâi ele vor debuta în politică prin a di­vulga cancanuri, prin a scormoni de­desubturi, cari nu numai la noi, dar în orice alt stat sunt de natură să provoace mari perturbaţiuni. Ar fi în orice caz foarte scump plă­tită experienţa cu aceşti copii teri­­­bili, cari ar intra în viaţa politică gă­lăgioasă ca la cotilion. Micromes ’s Oameni şi fapte

Next