Rampa, decembrie 1926 (Anul 11, nr. 2730-2756)
1926-12-01 / nr. 2730
Fragment din „PACALA“ da horja mmma TIRADA VINULUI A«*»! II ICSRD ISMICI LA CRA$MA ANICUŢET TOŢI turnându-şi pe rând vin în paligro 8# bem î CRASMARIŢA Turnaţi tot vinul ce-a mai rămas in oală. SETILA (către Plămânzilă): 7X, iar mai bem odată dia vinul lui Păcală ! PACALA ^(turnând şi el vin în pahare)’ Din coasta ta Isuse Christoase curse vin în... AGHIUŢA (repede) & SETILA (repezindu-se furios spre el) Taci din gură. Ce apă ? PACALA (potolindu-l)’ Prea puţin !apoi ridică paharul cu vin şî se uită cu drag la el. Toţi cu băgare de seamă la Păcală închis în piept mi-e dorul, dar cerul e deschis (către lăutari) Măi, lăutari, ia ziceţi un cântec ca prin vis. (Lăutarii încep sa cânte încet de tot) ’Am ridicat paharul ghiciţi în cinstea coi î — A vinului, frumosul copil al Soarelui. $î buza voastră tace şi fruntea vi se ’nclină Spre vinul ce se ’na?p cu trupul în lumină. Mai dulce decât mierea prelinsă gros din faguri Zămîslitor e vinul de vis şi văhinăşagurî; In el ţi-ascunde spicul ce s’a răscopt bălai Mirosul lui de pâine şi luciul Iul de -aiţ In el mănosul soare şi-ascunde birui Apusul lung de toamnă pe dealul pârguit. Curg apele la vale din munţii suri când plouă La dealuri pe ciorchine de struguri pică rouă; Când plouă, apa curge din munţi spre mări străine, Dar apa de pe dealuri se sue în chiorchine şi viţa 'n mii de boabe îşi coace chihîibarul Iar din pământul dulce ea suge ca sitarul, Pân’a sosit culesul când beţi şi fericiţi Flăcăii joacă hora pe strugurii striviţi In ziua asta blândă de toamnă aurie Podgoriile noastre şn via lor învie. Da! înviară toate. Priviţi! E dealul plin, Spre noi ca nişte umbre podgoriile vin; Cotiarul e paharnic cucernic şi tăcut Ce’ţi toarnă soare putred în cănile de lut Iar dorul tânăr vine alene pe cărare şi’ţî toarnă peste umăr vin de la Dealu-Ma- Când în zăduf de vară ţii să te răcoreşti Să bei sfârşit de toamnă sleit la Nicoreşti, Iar cheile din beciul unde’ngheţară anii Le poartă ruginite ehe Iarul Drăgăşanii. Tu, floare, cu ce miros poţi să te ’mpodobeCa să întreci mireazma venind din Odobeştî? Pemee, nu-i beţie 'n albaştrii şi adâncii Tăi ochi, cum e beţia plutind pe Golul Drânei, Podgoriile toate’n paharnice supuse Ce’ţi toarnă vremea nouă sau vremurile duse, Că'n via au-i numai râsul clipitelor de faţă Ce'n glas, In ochi şi 'a glume tresare ca o viaţă Noi numai sănătatea deşteaptă, dreaptă, treacă Ce ae ta« Iţă trupul la toţi ca o spetează, Noi numai nepăsarea ce se strecoară dulce ▼rea sub corn de visuri obrazul să nTl culce când ridic paharul — tăceţi toţii — fTl ascult (lăutari tac) Aud nopţi lungi de chefuri care-au pierit de multui mulţumiri trecute ce-au ars ca o tămfie, şi fericiri apuse ce a’au vrut să rămfie, Au adormit strămoşii pe vecii vecilor Da ’a vin răsună încă şi-ari veselia lor. Cel ce-a iubit pe vremuri al strugurilor dar Mal bea şi azi de-odată cu noi dintr'un pahar Sunt vrednici să trăiască în suflet de nepoţi Străbunii, ce îubit-au pe vremuri vinul, — toţi In vin e cumetria, e plosca şi e plugul Botezul, aldămaşul, nădejdea şi belşugul E grâul care râde sub ploaie sau in soare E nunta ţărănească, e-un han la drumul mare. E cheful ce incepe, vioara ce se-apleacă Uitarea care vine şi grija care pleacă Vezi, joacă pârcălabii, spătarii şi hagi In sârba ţăcănită de toţi ţambalagii Române, este felul cum ştii tu să petreci In nopţile de vară şi la Crăciunuri reci E râsul ce ţâşneşte voios şi va ţâşni Cât va fi viaţa viaţă, şi va fi ziua zi $Vs toţi părinţii noştri ce-au ridicat pahare In piept cu voe bună spre-un cer plin de 'ndurare $3-având Icoană, ţara frumoasă şi bătrână, S’au închinat la ceruri cu un pahar în mână! ..' COLEA jreeea.m simgur pe druntul câmpiei, ib timp c® «oarele tsi Ai cuoidea, m. un fcvar, ultimele rămăşiţe de aur. Lumina zilei se scufunda adânc, tot ţaaâ adânc în întuneric, iar câmpia vă- Anvite cu iniiaşurile în .paraginii, dormea tăcută. Deodată se ridică spre slavă glasul tsuitor al unui copil. El străbătu nevăzut întunericul, lăsând urma cântecului său peste liniștea, înserării. Coliba Im era în sat, la capătul etosului singuratec, în dosul lanurilor de trestii de zahăr, ascunsă în umbra bananilor și a mlădierilor palmieri de treka, a nucilor de kokos și a copacilor noştri-verzi ce rodesc fructe de mâne. Mă oprii o clină în lumina stelelor, în mijlocul drumului meu însingurat, şi văzui intim, înaintea mea, pământul, amurgind, cu umilele şi numeroasele sale colibe, leagăne si crivat®, inimi de mamă şi opaiţe licărimde, şi vieţi tinere voioase de o bucurie cere nu ţiie ce datorează lumtei. TARA SURGHIUNULUI ' Mamă, lumina s’a făcut cenuşie pe care nu-mi pot da. scama cât de târziu «st«. Jocul nu-mi mai place, de aceia am votat lângă tón®. E Sâmbătă, sărbătoarea noastră. . . Lasă-ţi lucrul, mamă, asează-te aici, jjsă fereastră si povesteşte-mi ,un.1« se află stepa Tepantor din basmul te mi-1 spui adesea. Umbra ploii a învăluit «.sta lungă, toată ziua •*) Poeme din volumul cu acelas tî- Stes. ce la aioSstea te Fulgerai sălbatec sgârâe omul an unghiile lui ascuţite. Când norii «te rostogolesc si tonămi i place să roi fie teamă «i e& mă lipesc cu drag de tine. Când ploaea grea ptescăe îndriung la frunzarul bambufitor si geamurile caisei noaia'ite tremură_m zângăness de iguduiturâîe vântului, îmi placie să stau singur cu tine, mamă, si să te ascult cum Îmi povestești hac mul cu stepan span tar. Unde se află ea, mamă ? La ţărmul cărei mări ? La piciorul cărui munte ? Ia împărăţia cărui tmp&mt ? Acolo nu sunt garduri ce hotărnicesc câmpiile, nied drumeaguri pe care sătenii să-şi poată ajunge natul sau nevasta, care adună vreascuri in pădure, sau «&-$i ducă pardaele fa. iarmaroc. Cu pei® d® otavă, galbenă in nisip si cu un singur copac, ae car® își are cuibul alba si bătrâna, serech« de paseri «e Întinde etapa din Tenantar. Ind Închipui că chiar pe o astfel de zi Înour.di-S. tânărul fecior de împărat călărește singur prin s'epă, pe un cal sur, în căutare, priotesei care e închisă in palatul mriarsuluii, dincolo de tecul necunoscut. Când ceata bitei »« cohoara din cerul depărtat si fulgerul ce învolbură si tresare «a o durere neaşteptată se gândeşte el, cară la nefericita lui mamă care, alungată de împărat, curăţă grajdul vacilor, ştergându-li lacrămile, în vreme ce el călăreşte prin a.epa Tepaptar, cum povesteşte baamul ?. Vezi, mamă, * aproape întuneric, înainte încă de a fi trecut ziua, şi nici un drumeţ nu se mai ar’te pe uliţe vSniroti Ciobănaşul s’a întors de «a vrem® de te păşune, iar oamenii ei au lăsat câmp iste şi şed pe rogojini, sub streşinile fteoperburilor, urmărind goana aurilor ameninţători. Mama, mi-am lăsat cartă» ta, dulap; tiu-mi spune să-mi fac lecţiile acum. Când vei creşte mare şi voi fi cât tata, voi învăţa, tot ce trebue învăţat. Asăzi, însă, povestește-mi mamă, unde se află stepa Twamtar deaore .mie teterteeate basmul. CORĂBÎOARE DE HÂRTIE Zi după zi ies corăbioarele mele de hârtie să alunece, una după alta, pe cursul grăbit al apei, te vale. Cu slove mari, negre, scriu ue «de numele meu și numele satului în «ar© trăesc. Trag nădejde că raceva. tatrio tară străină va da de ©1« ei va ftfte esne sute. ^ . încarc micile mele corăbii «u Son de sloiuli din grădina noastră *i s» I dăjduesc că acest» flori ale amurgului vor fi mânat» in timpul nopții spre uscat. Iluminez corSbioarelor mele de hârtie și m& uit sus spre bolta cerului şi văd cum micii nouraşi îşi pun pânzele lor albe şi umflate. Nu ştiu care dintre cereştii mei tovarăşi de joc îi indramează prin văz- duh ca să se ţie la întrecere cu cora-ibioarele mele. Când se înnoptează îmi îngrop faţa în mâni şi visez că corabioarele mele de hârtie plutesc departe, tot mai departe, sub stelele miezului de noapte. Intrianade călătoresc zânele şi sunt încărcate cu panerele lor pline de vise. ŞCOALA FLORILOR Când nori de furtună lămuresc P® cer şi se coboară prefăcuţi în burniţă de funie, vine vântul jilav dinspre miasă zi mărşăluind dealungul bărăganului ca să cânte din cimpoiul său la stufărişul de bambu. I Atunci ies dintr’odată la iveală pâlcuri de flori, — nimeni nu ştie de unde, — şi joacă pe iarbă cu bucurie sălbatecă. ? Mamă, zău, eu cred că florile merg pe sub pământ la şcoală. I Ele îşi fac temele cu uşii® închise şi când vor să iasă afară ca să se joace, înainte de nume, învăţătorul i de pune la colţ. ( Pârâind, se frâng ramurii? în pădure şi frunzele plamătă un vântul oţărât; nori încărcaţi de tunete bat din palmele lor uriaşe, iar florile, ca nişte copilaşi, o slinghesc afară învestmântate în străîţe roze şi galbene şi albe. Ştii tu, mamă, casa tar este în cer nade locuesc stelele. N’ai văzut cât de sorite sunt ele să ajungă într’acolo . Ta nu ştii de ce sunt ele aşa de sorit® . Vezi bine, eu îmi pot lesne închipui către cine ridică ele mânile : îşi au şi ele mama lor, așa «mi o am « HAIBA? Tapp® wasoa«M**«^*£»i».r. ■w«miwvi»bv,^..r^uH«vw*ao^n«w» Luna In creștere *) TpadPisep® d© Al. T©raIîKaî!H RABINDRANATH TAGORE no da Bergerac ’ în traducere Teatrul National anunţând ca i Ie putem pune fată în faţă. D-nii va juca în curând Cyrano delMircea Raduleseu. Horia Fortuna Bergerac, supunem cititorilor noştri pe trei coloane textul original de Rostand, traducerea poetului Mihail Codreanu ca şi a d-tui Călătorescu Radomir. Sunt de altfel singurele traduceri integral ale operei pe care Ot, ch«veau-leger însemnează, călăreț. Dacă Rostand voia să-i spună e&vaterchevalier. — ROSTAND Je suis chevautés»!« Cest gentil de vetór avant & . , ...<m voit i... Ch 6St jeumee esarocs. rmez au’cn. vcus édnat». .„Mongieur débarauc Je Touraine. ane I on néelaire Ou*o» povnralt, lappra. chant prendre un rtmn d* Mák varié ! A bt ntóee (TAttnaod de Siohelie* Da Chriaba Ja eh%a. Sw arimo. — Tnues-rou* I riana Talvert! Murmure« (qui eparant) CShui ! — 11 parait! — Non — Si! Daa» Is lo*e griUca — Le paiidtaai — Le cardinal — Le cardinal ! — Drăguţ e că vemît-ai nari-mi s’a luminat! —Ne vede !... Escroci tineri la mine veniţi să vă fac scoală. ...Dia Ture«a «osii e de curând.— CRISTIAN De douăzeci de zite sunt la Paris, cu arând Să intru !«, gărzi mâine. Del», Rouen sori t-a ai Domnul de Corneille, mai los Ah ! Doamne, porecle minunate Şi le cunoşti pe toate ! Primul marchiz. După cum vezi, nu toste Un bun soldat sunt doară, timid si fără scoală Fa stă in fund la dreapta : In loja care-i goală, cofetar anume pentru actori, poeţi ! mai jos ...pe datorie. :• teatru ’fi place, spune ? Ragueneau II am în adorare. scenă cuvântul. Idolatru C. Raneti, G. Topârceanu, ca si regretatul poet Oreste n’au tradus din Cyrano decât pasagiu izolate. Pentru reprezentare nu pot fi cercetate însă decât traducerile Je vous ea prie. ayez pitid de mom fourre.au Bi vom* continuez il va rendre »a lame. B fcs * i d « « . ■ Văzându-vă prost astfeî un gros cum este umania* £i svârlit des kttr si la loc bon eo turma Biata Muză de care vorbeşte Cyrano lovită Vă rog fla-vă milă de teaca mea ce face. De mai strigaţi odată nu mai răspund de lamă. Auzi, il Idolatra ! poet să expună un actor să debiteze după Bagueneau Aveţi putină milă de teaca mea ! voci Cyrano oho! Tăceţi, ori spada o ri perite acum de btsnS sa mă integrale şi deaceia ne-am oprit la aceste două. Ne place prea mult originalul ca să nu dorim de a-l vedea cât mai mult respectat. Cu aceste sentimente începem publicarea câtova foiletoane lămuritoare, urmând ca să tragem conclrziunî după publicarea lor. CĂLĂTORESCU Sunt călărețeete un nobil —!î «punea unhsrtd ri t* a® jtffighTM tn piori ad prín*. Ooa M BicheSou , Acum vS «IO MHMll vSac. VoivssA Murmura dat! — Ni ~ Ba, d&. — 8« »are — Da, da ‘n loja trilată A s& e,_ Cardinalul. — e Domnul Cardinal. OM CODREANU Sunt cavaîer., Simt fire de Grădină! Cât de drăguţă ! Vine cât încă nu-i lumină. .rtNu-i păcat! Escrocilor, la tata veniţi să că educe Debarcă din Turetm. Curzy Când ai venit Pk teenă TUrtrli » t()U soia Cflllsel ... TSSfunm» ta waJă’) imo-ioii) Le Brot Undo-1 f (!!!) Spectatorul Itt loja cea închisă copite' Panas cu pene triple și colturi saso-n bască. Mania, ce’n dos ridică pe spadă tonul ros ^a o pompoasă coadă de insolent cocoș.— CRISTIAN Oui justes à Farrs dermis ringt jours a reine. J’entre auv gardes demain. Abia cunosc Parisul de douăzeci de zile ! Si mâne intru ’n sarda... Ce cântă am Cuigy și mai cu seamă, când ai venit copile ?... Tiens, monsieur de Corneille Doi la Ronen venit-a jS’ est arrivé de Bouen. Domnul de Corneille mai io« ma! Jos Ah ! Die« ! leurs sur- 11 «ăroT nume însuși noma sont exuuls !e un galant aviz Mântui», tu Ies sais tous ? —■ Marchize. Ie stîi toate ? Premier mar«uis Primul marchiz •Te Ie «aia tons, marauîa. Toate le știu. marchiz ’ Je ne sui* qu’un boa soldat timide — Elle est toujonrs a droite. au fond : la loze vide Le pattesier des comődiens et des pofetes ! mai Jos ... a crédit — Et le theatre ! vous Tóim ez. Raguoneau Je Fîdoiâtre Cum poate un traducător care este Ragueneau ■f • .•••*»«« Feutre â panache triple et poarpohti a six bo spues. Cape, que par dériére, avee pompe, Festoc Leve, coiome une queue insolente de con biet soldat, timidă Ea vioe-n fund, în dreapta —■ dar azi e loja vidă. El tine ’n puf poeţii si oamenii de scenă, mai jos ...în cridă ! Dar teatrul drag îti este ? Ragueneau Cu trei pene panaşul si banca-i ou voiau o. Mantaua-i pe la spate pompos i-o soita, spada Cum un cocoş isi tine cu-obrăzniaie, coada. Poarpobit însemnează haină iar basque însemnează o IndoHura mai lată., cuvântul intrat în limba noastră e volan. Cât priveşte si ..manta ce-n dos ridică pe spadă tonul ros’, să nţeleagă cine poate. II promene en sa fraise a. la Pulcinela. Un aez ! Ah ! meeeimeuT* Pe-un șuier d» paiață... își poartă Pas cu pas. Un «atu. Pe fata-i. de paiață ei plimbă ^neîncetat Ah ! Domnii mei, tm Murassurd® dm cari făc teftmai deMriaî acestei scene. d. Codreanu Ie trece cu vedere, pentru a le tnlocuâ d-sft cum vrea, corectând ne Bestand. CYRANO ! «*«••• Qu *n von« voyoat si eros et Ml» comm® uns ume Elle von« flauquera.it quelqueport soa ¥ cothtwne. Că prost el bîe* ca oak v’ftti fi găsit buclucul Sa Var avârli pe dată drept, unde vsv papucuL Ooturaa, este talpa ,ne care » purtau Romanii C»-»i pierde d-de Codreanu, căci nu ne «pai. — Ce limbă este aceasta pe_care o ecrîde&ri -de bună sama’ este cu. totul »Jt-ceva- S® poate spune: De bună samă. D-le Codreanu »veti mare noroc că Bostamo e mort. (Va urma) CRISTIAN Domnul Codrewru Plimbi nasul hă Cymoo p«-wi ruler O» S preajm», »i.ntarchivr pofi căpăta raeoT. Un guturai de suflat Cam insă e tot unei nepoate ia teri temutul Brehah? «peoate. drept inelătăminte cu papucul. car» « laur .t igBti m i% » acrul ssIStlS iii spre de Literaturi Uăsmmmm £&©rs Cafea Tfte©d©a*jss?t V8«6®r EffHmiu, f»©rg3Gsslciug, si Mareei Garacsi Im continuarea anchetei noastre, dsipă ce am înregistrat răspunsurile d-Ior Ion Mînulescu, la unde Liviu Rebreanu și G. Brăescu, am repetat chestiunile noastre d-lor Victor Eftimiu, Caton Theodor Dan, Perpessicius, Ştefan Neniţescu şi Marcel Iancu, adică personalităţilor noastre literare ce reprezintă fiecare în parte, o grupare sau o şcoală literară. Iată şi rezultatul acestui de a două reprize: RĂSPUNSUL D-LUI V. EFTIMIU D. Eftimiu rămâne un iremediabil optimist — chestionat, se opreşte, cu un zâmbet, şi-şi scrie, răspunsul său pe care-l publicăm mai jos : „Văd, cu mâhnire, că actualul regim, s’a pus pe „suprimări“ in toate direcţiile culturale, — când rostul fiecărui guvern nou ar fi să creeze, căt mai mult, nu toate domeniile. Sunt împotriva desfiinţării „Institutului de literatură“ căci s'ar lovi, astfel, în activitatea omului de cultură şi de entusiasm pentru literatura naţională care e d. Mihail Dragomirescu. Preşedintele „Institutului de literatură“ este, în atmosfera de scepticism ţi ironie stearpă a generaţiei actuale, un exemplu de credinţă ţi perseverenţă binefăcătoare in propovăduirea scrisului românesc. 1). Dragomirescu a crescut generaţii întregi In cultul poeziei şi nu văd rostul campaniei pe care o duc ImpoD. Victor Eftimiu triva d sale tocmai intelectualii, cari ar avea multe alte de combătuti de i suprimat in tară, — nu un „Institut* de literatură". RĂSPUNSUL’ D-LUÎ CATHON THEODORIAN D. Cathon Theodorian, eu ionomia caracteristica, la întrebarea noastră asupra oportunităţii desfiinţării sau menţinerii Institutului de Literatură ne răspunde pithic, laconic, ironic : 1 — „SA NU MAI VORBIM!"... I RĂSPUNSUL D-LUI PERPESSICIUS * D. Perpessicius, rămâne în clasica sa eleganţă, formulând acest răspuns categoric şi umezit de un superior dispreţ : Să-mi permiţi, să vă felicit pentru curagioasa ra chetă. „Institutul“ tre- D. Perpeskina tâ bueşte desfiinţat ca nefast. Am scris de-acum doi ani în „Mişcarea“ şi voiu scrie. Opinia publică să fie lămurită-Morbul trebueşte carantinat ţi ’n urmă stins. Nu sunt de părerea scumpului meu prezident Liviu Rebreanu. Nu ă. Mihail Dragomirescu, ci d. M. D. la„Institut“ deci Institutul , în discuţie. Literatura română se discuta şi înainte de Universitate. Insă nu Seminciun. Aşa era pe vremea noastră. Şi era bine. Era mai modest e adevărat dar mai sănătos. Infatuarea critico-estetică de după războiu e opera „Institutului de literatură“. Şi In contra acestei moliuni, — trebue să luptăm ţi individual ţi la breaslă, iată ceea ce aţi sugera prezidentului meu dela S. S. în„ d. Liviu Rebreanu. RĂSPUNSUL D-LUI MARCEL IANCU D. Marcel Iancu, reprezentând grupul de la „Contimporanul“ şi care nu poate fi suspectat de părtinire avându-se în vedere că d-sa nu nici poet nici romancier, deci în afară de raza de anatemă a d-lui Mihail Dragomirescu, e categoric : 1 .institutele de frumuseţe la Paris au funcţiuni publice clandestine ca şi „Institutul de literatură“ de la noi... Higiena cere deci desfiinţare“ RĂSPUNSUL D-LUI ŞTEFAN NENI * TESCU D. Ştefan Neniţescu, păstrează o e- 3*gantă şi o fineţă de filosof scentist obiectiv, chiar în această chestiune la care toată intelectualitatea răsneA“ şi formulează : .-n „întrucât există — dacă este numai oficină de literatură sau critici — poate fi desfiinţat. Dacă este altceva, — întrucât există, este o chestie străină de tagma scriitoricească". Continuarea anchetei pe cari o facem în cea mai desăvârşită nepărtinire — va desvălui ceea ce până azi era incert şi dubios. Adăugăm că unii din scriitorii noştri, declarându-se înpotriva „Institutului” refuză să-şi semneze opiniile „ca să nu supere pe maestri’’, din motive de prietenie. R. D. e st D. Caton Theodorian D. Ştefan Nenițescu ulfWtl Din stradă Drogherii, Drogherii multe. Se Wt plică. La fiecare pas o femeie care H vopseşte, tn picioare, I» moft*4i când un agent de circulaţi* rdguții, a reuşit să încurce trăsurile, tatr’o fesdturde înjurături inextricabilă la o răspântie paţnică, ta cofei ort după o prăjitură ea* cremă mâneaţi la fereastră, sau la cinematograf, la antracte unde duănele se reţete la tu mină, eAci pe intuneric, pudoarea ft* ind convenţională, chiar ăe s’ar fi roşit «ı»« U-ar fi »Arut T » Dela Paris ne »ine o modă nou& lansată probabil ăe negreţele «ori sunt acolo „en vogue". Doamnele obişnuesc acum să-ţi sângereze cu ros lichid, fragii sânilor. Este oare pentru a arăta că meat comuniste ». „Academie", strigă taxatorul, « tramvaiul se opreşte ondulând, lua rând, ca un şarpe uriaş. S’a oprit trust şi a plecat fără veste, ciocnind pasagerii speriaţi ca pasările din cuţer aşezată in codârla căruţii. Două doamne, una bătrână, cu lanț de aur, vopsită un alb, cealaltă tânără, cu cercei lungi, vopsită un galben, au avut abia timpul să se acaţe pripit de remorcă, uităndu-se cu greaţă împrejur, ca nişte marchize cari au călcat din nebăgare de seamă uniiun măr putred. „Alon nu done arabă” zise bătrâne coborând la staţia următoare, fermnd pe cea tânără ca de ciumă. In faţa Cercului Militar, o doamnă bine, oxigenată, cu palton cadrilat cu foaia de viţă mărginită de o mchiţă strâmtă, aştepta, ca un dulăi ce se invârtia mirosind neastămpăra trunchiul unui bec de gaz, să nu st jeneze, întocmai ca domnul bine îmbrăcat pe care-l aştepta ceva mai Ii vale o doamnă foarte jenată, depoziţiune clasică a bărbatului în astfe de împrejurări. Isprăvind operaţia, câinele scurmi pământul, împrăştiind ţărâna cu lebele dinapoi, vrând par’că să acoper delictul. „E o noapte splendidă!..." exclami sentimental domnul ce venea uşurat rectificându-şi toaleta, să ia braţu doamnei ce-l aştepta Jenată. GH. BRAESCU » # polemiei litrepfgF&H§fitI Primim următoarea repre pentru d. Virări! Huzttm, antoni cărţii ,A ta maniere de...:”-0 gâscă pe un papagal, Deştept — cum spui tu — di născare, Şi eu găsesc că-i natural Ca să-l privesc cu mirare, Văzând că spirit de loc—nan GREVEDIA -o x 0-