Rampa, decembrie 1926 (Anul 11, nr. 2730-2756)
1926-12-01 / nr. 2731
h Op Ryliens In Romani.’? „Tezaurul armenilor din Gherla’' este o chestiune care a fost mult discutată. Armenii susţin că Ateneu „Opera română" la biserica lor din Gherla s’ar a-mâne inactivă. ANUL X» Nes 2731 REDACTIA, AO AlftîiSTRâ TIA ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR Na. f TELEFON 1/58 ^Nb"©lt»laa concesionat* exclusi1» Ateietăţi! Anonima Rudolf Mossa Bulevardul Academial. 4» tunelurile sa primesc la toate agenţiile de publicitate ţi la administraţia staru ei» --------- v,^,r - ........ - Director: M. FAUST MOHR Prim Redactor: SCARLAT FRODA MIERCURI DECEMBRÎfc ABONAMENTELE m IARA Trei iuni •••* . • • • t . 200 eî Șese 'uni ■ «•••«»»4. 400 Un an. ««..». ««.»«« 700 m IN STRĂINĂTATE» Trei 'uni 600 '«I Șase 'uni f .«.«*•««« . 800 m Un an • • • • • « • « • « « • **00 m AnM«M»«l« va piatsas mnaHita «l lesaa la I sau la W ala flroArai luni. Reorganizarea conservatoarelor Ministerul Artelor a fost înfiinţat de aproape şapte ani, dar până acum câteva luni şi-a mărginit activitatea, la aceea a unei simple organizaţii intermediare Este un început bun, excelent chiar, dar nu trebuie să ne oprim aci. Odată ce se dă claselor de declamaţie o direcţie pricepută, trebuie să se pună la disîntre bugetul statului de o parte, poziţia acestei direcţii, norme actori, autori, poeţi, pictori, muzicanţi, etc., de cealaltă parte. Este drept că, în cursul acestor şapte ani, s’a elaborat şi s’a votat o nouă lege a teatrelor, dar legea aceasta a fost mai mult produsul celor interesaţi în aplicarea ei, decât rezultatul unor vederi clare şi precise ale ministerului, cu privire la soluţionarea problemelor de organizare ale teatrului nostru. Din această cauză chiar, abea Câteva luni de la votarea ei, legea trebuie să fie modificată, așa, ca în textul ei, principiile de ordin general să precumpănească satisfacerea intereselor personale. Am urmărit de aproape interesanta și rodnica activitate a actualilor conducători ai ministerulului artelor, întru așezarea temeinică, pe baze serioase, a teatrelor noastre naţionale. Comentând această acţiune, care a găsit tot sprijinul nostru ca şi al tuturor celor dornici de înflorirea teatrului românesc, am afirmat că reorganizarea conservatoarelor se impune ca o complectare a reorganizării teatrelor Naţionale, ca o complectare de natură imperativă, fără de care, Străduinţele de până acum n’ar izbuti să readucă teatrul pe calea cea bună, decât numai pentru foarte scurt timp.. Avem mulţurirea de a înregistra astăzi un început de realizare a acestor sugestii, ale noastre. Se anunţă oficial că, până la întocmirea legii de organizare a conservatoarelor, direcţia conservatoarelor se va scinda, prin buget, într’o direcţie a claselor de muzică, şi o direcţie a claselor de artă dramatică. V. Rd. precise, cu serioasă bază legală, aşa încât, pe de o parte să se împiedice trecerea prin conservator şi ajungerea la poarta Teatrelor Naţionale a unor elemente, lipsite de ori şice însuşiri scenice, sau a altor elemente cu oarecari calităţi, dar absolut insuficient preparate şi educate, cum se întâmplă azi, trebuie să i se dea direcţiei claselor de declamaţie posibilitatea de a sili pe profesori să-ş i vadă de catedrele lor, să nu lipsească cu lunile, rătăcind în turneie fără sfârşit şi lăsând suplinitori, mai mult sau mai puţin capabili; să nu suprime, cu de la sine putere, cursuri, prevăzute de program, să chinuiască elevii cu mereu, mereu aceleaşi bucăţi, ajunse stupide prin enervanta lor repetare, pe care să le debiteze pe de rost, fără să aibă cea mai elementară noţiune de mişcare de scenă, de atitudine, de mimică, şi, în sfârşit, ceea ce e mai important de ansamblu. De aceea, ar trebui să se adauge studiului dramatic încă un an, al patrulea, în care profesorii să se ocupe, excluziv, de ansamblu. Toate acestea privesc numai aşa zisele „clase de declamaţie.” „Clasele de muzică — cel puţin la Bucureşti — sunt într’o situaţie şi mai tristă. Un mic exemplu edificator: Clasele de canto ale conservatorului din București n’au dat, papă acum, nici un singur element de seamă Operei Române. De ce? Trebuie să fie și aci, o anomalie, pe care legea de reorganizare a conservatoarelor are menirea de a o risipi. Oameni şi lapte Noi $i premiul Nobel Anul trecut, exact pe vremea aceasta, publicam în aceste pagini câteva Informaţiuni privitoare la activitatea di opera liberară a scriitoarei norvegiene Sigfrid Undset premiată cu milionul tie franci elveţieni şi cu gloria ce reprezintă premiul Nobel. Asemenea information! au apărut «n toate, ziarele si revistele străine si n’au fos desmintite nici-odată, de nimeni. Abia anul acesta antul a fost desmnintit. Sigfrid Undset n'a luat premiul Nobel pe 1925, care s’a atribuit recent lui Bernard Shaw. Sigfrid Undset a fost printr’un diplomatic refuz, amânată pentru anul viitor sau chiar pentru mai târziu. Acest fapt a întârziat pentru multă vreme, cu un an, atribuirea premiului. Cel pentru 1925 s’a dat în 1926, ce! pentru 1926 se va da în 1927 s a. m. d. Si lucrul nu ar avea importantă pentrucă el s’a mai repetat şi altă dată. Iată însă un fragment din substanţialul articol al lui Leon Treich, apărut cu ocazia evenimentului din anul acesta. ..Ceea ce este important de semnalat mai cu deosebire în privinţa premiului Nobel este marea indiferenţă pe care o arată marile noastre organizaţii literare. Există în Anglia un comitet prezidat de Edmond Gosse si compus din semăttile criticei britanice, care se ocupă numai cu alegerea, in fiecare an a unui candidat britanic la Premiul Nobe. Acest comitet se însărcinează să prezinte in cele mai bune conditiuni posibile pe candidatul cu cele mai tmilte sense, Academiei Suedeze. To acest comitet a organizat o propagandă discretă dar activă pentru a mări şansele premiului în favoarea candidatului briante.” Observatiunile lui Treich suntalafoile si pentru tara noastră. Fireşte noi nu ne putem însuşi figura de imperioasă arogare cu care se prezintă la premiu o ţară cu o civilizaţie bătrână, cu un patrimoniu artiste considerabil, — dar, în definitiv — exerciţiul acesta de punere în valoare ar fi timpul să-l deprindem si noi. E natural ca Bergson, si Paul Valery să se incunune cu gloria premiului Nobel in această jumătate de veac, dar anticamera de popor tânăr si cu aspiraţii trebue s’o facem si noi odată. totul e să ştim să evităm ridicolul superlavului românesc, ca nu ştiu care profesor de literatură. MCR. Iceali Mişmnele mici, automobilele acetect scunde şi strâmte, care aduc la prima vedere, cu nişte căzi de îmbăiat, pe roate, sunt foarte la modă. Relativ eftine, ele fac obiectul dorinţelor tuturor femeilor şi visul actual al tuturor snobilor , cu cunoscut şi foarte apreciat prozator şi autor dramatic bucureştean, nu e nici femeie, nici snob, totuşi posedă, de curând, o asemenea maşină, cu care se mândreşte !... Zilele trecute, stopând în faţa unuia din teatrele Capitalei, se trezeşte nas în nas cu o venerabilă artistă, care, deşi a luat, odată cu vârsta, nişte proporţii îngrijitoare, continuă să facă pe tineri ca. Intre autor şi artistă domneşte de multă vreme, oarecare animozitate ; totuşi artista ii răspunse foarte amabilă la salut, se opri să stea de vorbă, şi sfârşi, prin a consimţi să fie condusă acasă cu micul automobil, în care a bea, abea, își cază rotunzimile ei monstruoase Artista în chestie locuiește pe o stradă înclinată; ca să ajungi la ea, pornind din centru, trebuie să urci un deal serios. Pe culmea lui, artista zise : — Oprește, te rog, aici mă dau jos! ?!, — adaugă, după ce coborâ pe, teatru. — Îi mulțumesc că ai fost atât de amabil, să mă conduci acasă! — Vai de mine ! replică autorul, aducăndu-și aminte de vechea animozitate. N’ai de ce să-mi mulțumești. Am vrut numai să văd dacă mașinuța mea poate să urce panta asta, cu o greutate mare, ca a d-tale ! Și, prudent, dădu drumul automobilului, cu maximum de viteză. Unul din actorii stagiari, eliminaţi din Teatrul Naţional, cu prilejul utila Aţelor încadrări, vrea să-şi facă o trupă de comedie, cu care să plece, după, 1 ianuarie, în turneu. A început de pe acum tratarea angajamentelor. Un prieten o recomandă pe un tânăr, în următorii termeni: — Fu te sfătuesc să-l angajezi negreșit,. F 'un comic ilariant și... un băiat, foarte serios! Tin anecdotele, scriitorului-profesor de matematici de la Capșa, de care ne-am ocupat, și acum, vre-o zece zile. Elevul Popescu *'! micepe deloc o -ha-:*’-- *», fond simplă. — Ia ascultă, Popescule! exclamă profesorul, vroind să-l lumineze cu ajutorul unei pilde, luate ,din lumea lui. Ce e tatăl tău ? — Are o lăptăre, d-le profesor! — Ei bine! Tatăl tău douăzeci de litrii de lapte... La fiecare litru, poate câștiga, doi lei. Cât câștigă la toată cantitatea ? — Domnule profesor, vă rog să mă erlați, ~ replică elevul Popescu, — dar tata nu-mi dă voie să vorbesc de afacerile lui! i Cronica muzicală OPIRA ROMftîj : »,Cavaliera rusticană*1 de Mascagni si specia "o* da lkaiet. PA'AVUL ATE «SULUS! Concertele Enescu, Rosé si Filarmonica. Caleidoscopul variat al vietei lui Mascagni deasupra banalitănoastre muzicale ne-a oferit latii obicinuite, sfârșitul săptămânei o bogăţie neo ! D-ra Constanta Dobrescu ne-a bicinuită de evenimente interedate „Santuzza” dramatică iar sânte. :d. Arnoldo Georgewsky cântă Publicul urmăreşte cu interes aoile lui Turiddu în cel mai dismanifestaţiunile temperamentelor stil italian, şi concepţiilor celor mai diferite. D-l Romanowsky, maestrul de lucrările clasicilor şi ale model- galei al Operii ne-a prezentat nilor, concertele simfonice şi de Sambăt, cu „Invitaţia la vals de muzică de cameră, găsind în re- r eberai cu un divertisment copertoriul eclectic al concertelor re°srafic primul spectacol nou un admirabil prilej de educaţie ae băiet al stagiunei. ort’etica Ou „Şeherezada , „Zana papuî„ « •ix«* • , , . silor”, „Ea Manevre” si alte ba!n .fatar?_ct!vltăUiinE;,nse ^ela : lete cari formează repertoriul nu ra-; coreografic al „Operii române”, ... , , , , . ., li Romanowski si-a cucerit la noi fia un tablou original de Rubens" Numele celebre ale unor canta- ' - - -nu numai faima unui excelent reai de valoarea lui Zalesky sau dansator dar si aceia a unui rea lui Raceff împodobesc din nou uusor de primul rang, afişele Operii. „Invitaţia la vals” însemnează semnătatea acestei reforme: valsul a devenit dansul favorit al secolului al 19-lea ridicând coreografia la o strălucire neprevăzuă, ca manifestare artitică şi ca distracţie, înscenând tabloul coreografic al lui Weber .e Romanowsky i-a dat s cadrul potrivit în care fan şi multă lume este convinsă de acest fapt. D. prof. I. Ştefănescu, aflându-se în Ardeal, a declarat însă Deasemenea o reluare a vnevii!o nouă biruinţă în strălucita ac-‘toşe demne de imaginaţia unui că această credinţă generală este tabilei „Cavaleria rusticana” ativitate a d-lui Romanowsky. Musset dansează in razele sale absolut falsă, întrucât cercetările dat direcţiune: prilejul să ne pre- Dacă mijloacele de cari dispune ale lunei, d-sale la fata locului i-au dovedit zinte în rolurile Santazzei si al prima noastră scenă lirică, nu au» D-ra El. Dobiezka- o distinsă că la Gherla nu există nici un ta- lui Turiddu, doi in erpreti cari permis realizarea unei reprezen-1 figurină de Saxa împarte grat'îfe Mo» de Raben» uteusesc «ă ridic« popularul act al tatiuni Ao»«aeftrative de ccetăisaie cdlor dai zettianiad narteieri pentru centenarul lui Carl Maria d-nii Morawsky si Koziarsky. von Weber, este demnă de laudă Din noul divertisment coreciniţiativa de a ne prezenta o grafic — mai puţin reuşit decât lucrarea lui Weber prin care ale anterioare — relevăm originareie romantic a realizat o adenata creaţie a d-rei Dobriezka învărată reformă în domeniul muzi! „Fetwa de Halim şi marea artă cei de dans,cu care d. Romanowsky redă un Cu „Invitaţia la vals” Weber , „dant Ucrainian” de Mincus, a compus mai mult decât un acorn! Dansul persan din „Rovancina” paniament muzical al mișcărilor, de Mussorgsky, realizat într’un ritmice ale dansatorilor,admirabil cadru exterior, datorit Muzica sa visătoare și galantă penelului pictorului Feodorof, nene redă un scurt episod în timpul cesită mai multă stilizare în unui bal, la care orhestra disti- mişcările ansamblului. lează într’o melodie ameţitoare! * balsamul amorului între peruca pudrată si crinolina de dantele-In scrierile sale, despre „Invicitat de Sonate, cu acompaniatatia la vals” Weber anunţă re mentul d-lui Alfred Alessandresforma dansului. Imaginaţia sa nujeu. Aceiaş credincioasă comunia putut însă cuprinde toată în-«tatea admiratorilor maestrului, a urmărit cu pioasă atenţie un program în care figurau laolaltă lucrări de Schumann, Guy Ropartz şi César Franck. Sonata lui Franck vibrează, în interpretarea neasemuită a maestrului Enescu, ca o intimă confesiune a unui suflet misie. Ca încheiere a acestui admirabil ciclu de muzică de cameră, maestrul Enescu trimite cu un „popular”. Nu am recunoscut în Andante dintr'o Sonată de Beeti incinta Ateneului nici tineretul hoveu, un omagiu patetic Titanii-şcolar nici elevii Conservatorului lui, sublim prolog la centenarul,şi nici mulţimea, studenţilor şi a anrodiat, »unctiatarilor iubitori de ari». Primul act al festivităţilor cen- cari să umple până la ultimi, tenarului l’a oferit însă quartetul strampontină neîncăpătoarea săli Rosé, Duminică la Ateneu cu trei de concerte. Am găsit în schimb compoziţii reprezentative ale uai numeroase fotolii goale şi a denumentalei opere a Titanului, săvârşită lipsă de entuziasm atât Panegiricul îl pronunţă cei prin sală cât şi în orhestră. Este un tru muzicieni într’un „Adagio” dinsemn evident că aceste concerte quartetul în „Mi minor” op. 59. jsimfonice populare așa cum« viorile suspină durerea resemnată’prezintă deocamdată „Filarmon ritmul de marș funebru al vionîca”, nu corespund scopului ur» lencelului. Finalul „presto-ațla- mărit breve” este un imn triumfal, cu) Revenînd la programul Cliltura] impresionante efecte de sonori-stabilit la începutul stagiune) sitate orhestrală. Nu se va lăsa ^ ^iprtrtmZSs* oare si Maestrul Enescu convins rrn?raniL „„nrinzând wnlnfia te maes-1 de exemplul cvartetului Rosc ofe- Lr^ramf 3 Vineri seara la Ateneu. cadhi«ui quanaumi rusc Uic- tnriră t simmnpipr li trai Enescu a dat ultimul său re- S SduseVĂ româTdn o pat de nefericire încă prea puţin curios* astădată operelor Titanului? Filarmonica a încredinţat conicuţi şi apreciaţi de publicul bucureştean, Filarmonia va realiza ro.viiSilM»AVPA ,o frumoasă operă culturală. Dumnică, Maestrulm Henri Mo-1 Acestor observaţiuni ne simţim fin. Cu toată valoarea necontestată a excelentului dirijor francez, publicul nu a primit cu entuziasmul aşteptat), prezenţa sa la concertul de Duminică. S’a confirmat astfel încă odată că simfonicul de Dumin'că dimineaţă nu corespunde încă în întregime cerinţelor unui concert într’adevăr datori a le adaoga laudele noastre pentru strădu’ntele depuse de maestrul Henri Morin, pentru a însufleți cu personalitatea sa orhestra, în redarea unui program în care figurau: Simfonia în „do major de Mozart, „Siegfried Idyll” de Wanner ,.Invitation a la valse” de Weber și „Les préludes” de Liszt. Liviu Artemie Cronicaplastica Expoziţia Hasefer Dispunem : Art. 1. — Dăm delegaţie d-lui Alexandru Buzescu, membru în consiliul de administraţie al Teatrului Naţional, de a exercita atribuţiile de ordin administrativ specificate mai jos. Art. 2. — D. Alexandru Buzescu va face lucrările preparatorii pentru întocmirea bugetului ordinar al Teatrului şi acela al pensiilor, pe cam subsemnatul le va supune consiliului de fff Ministerului administraţie, va conrada orice fur.Idenţa Ministerului iituri până la suma de 30.060 lei si ler. Inmănunuicherea de artă românească, făcută de domnul Ştefan Neniţ escu în sala Hasefer, deşi nu constiue un tot unitar şi egal, cum este de pildă actuala expoziţie a sălii Grigorescu, este totuşi plăcut închegată prin câteva bucăţi de seamă. Fragmente din activităţi mari, dovezi de înaintare ale pictorilor nu încă desăvârşiţi, şi câteva bucăţi puse, probail, din convenienţă faţă de prejudecăţi. Importanţa expoziţiei creşte prin prezenţa unui tablou de Frans Masereel, renumit în strainătate. Opera lui Masereel poate fi socâită ca emblemă a directivei, care animează pe proprietarii noului salon. Căci „Directorul de fabrică” a lui Masereel este simbol social, mijloc de întrepătrundere între artă şi elemente străine de ea. Nie place totuşi liniile exagerate cu accentuările, trăsăturile care se a tâta linişte fete pe faţa ei, atâta redegajă din acest tablou. Prere- semnare pe fruntea puţin brăzda răm însă gravurile în lemn ale tă de necazuri, încât numai ochii lui Masereel. nu mai arată eterna ei nostalgie. Un mare bine al acestei expo- Mâinile ţigănci afirmabil dispoziţii este aducerea domnului Case* Hainele "ni, planuri tari de entail Ressu, care de atâta timp nu lare. Joc serios de colori închise, mai are nici o plăcere să dea o Gravitate şi vioiciune,suferinţă chit cu publicul expoziţiilor. Pasenină (corectivul vechi). Domnul tru pânze de domnia-sa, sunt de si Catargi a realizat un lucruanegur cu eveniment. Ne plac în Pen’ru a putea răspunde la cerinţele administrative ale legii teatrelor. Domnii M. Bunescu şi N. Toni d. AL Ilodoş si-a asociat la. conducere»*i .W«A1 şi ..Mama’Vt» «pOT lucruri preti««, fer S ‘ttlf Kefe «?£ Sunt bucăţi, care arată daruri, ca îndestul de cunoscute, ^uoamna rjen^ tea raia s’a făurit în curs de In rişti cerî nutere de exmresie. Cecilia Cuţescu-Storleţ cateva In mulţi ani la Teatrele Regina Maria, mânind de ele este brăzdat de lu crări de însufleţire a lucrurilor şi compania Excelsior, In ultimul timp , . “ e . ci„ • în liniile ei mari în calitate de administrator general Ion diferite, care se unesc, cauta, ale vieţii, văzută minime ei mari apei... Române, experienţă care răsuflă a duh agricol. O conzisten eterne. Ieste cea mai bună garanţie că d. Alţa rar întâlnită întăreşte simţul Doamna Olga Greceaott care ne Buzescu va puea. îndeplini greaua dc ^»fe» Planurile au vo place din ce în ce nd mult. «du, »»». «« lum și există deabinelea. ce o bucata de mare biruinţa. fctc.nu intri adevăr d. AL Hodos si-a dat Mama se sprijină pe capul copî ta d-sale pentru o pictură murală seama că era pueril să-și poată închi-Iului, copilul de-al ei. Armonie, li este despersonalizare complectă, j pui că directorul Teatrului National nişte, înțelegere şi dragoste. Sim este numai ritm de linii, joc 4® ^tiDJice%ca0t5daceaftă ^Irtrtu^Vse plitate si nu dulcegărie. Suntem forme, nimburi de culoare. . .va putea ocupa, în acelaş timp de altadintre acei care am crezut întot- Domnii Pietrescu şi Iser au câte mie administrative însărcinări oatedeauna în domnul Ressu. Cortina două bucăţi bune desigur, dar nu de la Teatrul Naţional, chiar dacă dintre cele care-i caracterizează nu şi-ar fi avut rostul în sala a. complet. Ne place pomul stufos cesta roşie şi prea împopoţonată, din peisagiu, domnului Iser. D-ra flî'ÂArbore este,în mare 0Wlwa't‘ll progres., când-o plina de unduiri magice. Acelaş desen sigur şi pUernic caracterizator. : D-ra Eleutheriade, mai puţin închisă, mai puţin sumbră în peisagiul de acum, ca în lucrarea de la Salonul oficial. D-nii Pherekyde şi Sabin Popp din ce în ce mai desluşiţi în intenţii şi realizări. Am uitat ce-am văzut de domnul Vermont. Ne aducera însă bine aminte de bucăţile d-nei Miliţa Pătraşcu, marea noastră sculptoriţă. Are două pisici. Una mai abstractă, în contur mai redus, forma nefiind prea pronuţata, cealaltă mai precizată. Ambele, însă, sunt pilde de simţ al formei, de putere de suggestie a calmnătăţii animalului mătăsos. Centaurul domnului Jalea, mă resbutire fantastică. Multă sensibilitate în capul de ţigancă de Popp-Cernat. In total o adiuiare reuşită de lucruri frumoase, într’un local răcumpără pentru căutătorii de artă sau cumpărătorii de cărţi... PETRU COMARNESCU pestea: Sa contracteze cu furnizorii până la 30.000 lei. bl să controleze registrele ’ de 'inventar ale Teatrului; c) să facă propuneri la numirea si _ desti tuirfe în rosului Personal administrâ- -Hr si technic; di) să controleze cassa; e) să verifice'inventariul. etc.; • • f Toate aceste măsuri de ordin administraiv, deși în sarcina, directorului Teatrului,au fost până astăzi compleet neglijate din imposibilitatea de fapt a direcorului de a se ocupa de aceste cazuri, și atunci o serie întreagă de chestiuni se rezolvau de personalul subaltern, fără ca directorul să le cunoască. Prin numirea d-lui Ali Buzescu, o persoană va avea răspunderea^ directă a tuurlor acestor chestiuni de ordin administrativ si un^ nou regim se va instaura de_ miiiri în gospodăria Teatrului National. Intr'adevăr deși au trecut numai câtva zile dela instalarea administratorului general al Teatrului şi inventarierea averii Teatrului National a început să se facă. E vorba de garderoba Teatrului, una din cele mai mari din lume, magazia cu decoruri, recuzită etc. . . „ Dăm mai jos decizia direcţiei Nea- Vidh din care se pot vedea atribuțiile acordate administratorului general al Teatrului. . ... . Noi, Alexandru Hodoş, director al Teatrtului National din Bucuresti, având în vedere dispoziţile art. 15 din legea Teatrelor Nationale si in temeiul aprobării obţinute din partea ministerului Cultelor si Artelor prin adresa No... din... Noembrie 1926. D. Al. Hodos, după opera de purificare întreprinsă în prima noastră institutie tearală, prin încadrarea elementelor artistice, conform tarii, a trecut la partea doua a programului său de acivitate si anume, la opera administrativă. . . nu trebue să lipsească din viitorul museu representativ al artei româneşti. Cortina constiue o operă mare prin ea însăşi şi nu prin menirea ei practică de a fi văl între public şi scenă. . A doua mare bucurie ne este adusă de „Tiganca” domnului Henry Catargi. Este o înaintare mare,______ din acelea puţine şi definitive. Orient o privire generală de ansamblu, mai ales atunci, când directorul Teatrului Naţional trebue să aibă primaîntoarcere pe aceslaş drum nu mai este posibilă.. Domnul Catargi şi-a preizat, şi adaptat clasicismul său nou, atmosferei noastre. Puterea arhaică, poesia sufletului de ţigancă, veşnic nepăsătoare, colindând toate locurile fără sărămână în vreunul singur, sunt desigur elemente preţioase. Ţiganca este văzută cumpănit, central, simetric. E puţin idealizată. Aşezată în chip de madonă, cu pruncul dormind. A-răspunderea repertoriului si a distribuţiilor bine făcute, va supraveghia executarea furniturilor depăşind această sumă, cari vor fi aprobate de consiliul de administraţie, va semna ordonanţele de plată In legătură cu aceste furnituri, va reprezenta în Instanță Teatrul National: va supraveghia si controla casa; va supraveghia si controla întrebuintarea materialelor; va supraveghia si controla registrele de inventar lu ale Teatru, va face propuneri consiliului de D-sa si-a dat seama că îndeplinirea tuturor atributiunilor directoriale pe care noua lege a teatrelor i le lasă în sarcină, nu poate fi efectuată în fMRSiS'ia astă Suss tsssusssrsa tituirea întregului personal administrativ si tehnic, si în genere va lua orice măsuri in vederea unei bune funcţionări a tuturor serviciilor tehnice îl administrative; va face propuneri consiliului de administraţie cu ■ nrlv’r» la reparaţiile de cari va avea nevoie Instituţia si va supraveghia si controla executarea; într’un cuvânt va lua rice dispoziţii pentru Îndeplinirea atributiîlor Înşirate mal sus. Art. 3. — D. Alexandru Buzescu va avea titlul de administrator general al Teatrului, fiind retribuit cu apanta* meriele unul societar de onoare. Art. 4. — Această delegatiune va a»trage responsabilitatea civilă a admînistratorului generai pentru toate ac«tele, aprobările si măsurile luate in exercitarea atribuţiilor sale. Dată de noi astăzi 10 Noembrie 1926« Director. AL. HODOŞ Această, numire este un Pas. fericit pentru instalarea ordine! administrativă pe care o întreprinde directorul teatrului d. Al. A. Hodoş, după ce a aplicat cu atâta bravură nou lege a catreior. ?Mp. O. Al. Buzescu Noua lege a teatrelor Ministerul Artelor, drupă şi teatrale cari au fost coif cum am anunţat, lucrea- sulfate, . Anteproectul cuprinde o întreagă serie de măsuri referitoare la Unificarea Teatrală. Noua lege a teatrelor nu va mai fi un simplu regulament al teatrului Naţional ca ,până acum ci o le» _ . . . giuire a întregei mişcări Aceasta comisiune a cen teatrale din tară. tralizat toate desiderate- | Vom publica la timp inile exprimate de diversele vatiile cuprinse in noul asociaţiuni şi personalită- anteproect. za la un nou proect de lege a teatrelor. Anteproectul a fost elaborat de o comisiune prezidată de d. Nichifor Crainic și comausă din d-nii Ion Minulescu și Ion Marin Sadoveanu. ■■■>—■ ■ .............. . Criza de la teatrul Naţional din Cluj încă de acum o săptămână d. Vasile Goldiş ministrul artelor a chemat telegrafic la Bucureşti pe d. Zaharia Bârsan directorul teatrului Naţional din Cluj pentru a cere exilicafiunii asupra situaţiei critice în care se află teatrul de acele în urma numeroaselor demisiuni şi a scandalurilor ce au avut loc. Ministrul Artelor a fost foarte hotărât. D-sa a cerut d lui Zaharia Bârsan ca mai îninte de ori şi ce să procedeze la eliminarea din teatru a d-nei Olimvira Bârsan şi a cumna ei directorului, antice artiste la Cluj. Intrucăt până aseară directorul teatrului Naţional nu executase dispoziţiile ce i s‘au dat, d. Ion Marin Sadoveanu, inspectorul teatrelor a fost trimis de urgenţă la Cluj pentru a lua măsurile necesare şi a refer’ de ur-Arte« Premiul „Gieorge Enescu“ Vineri şi Sâmbătă s’a ţinut conre cursul pentru premiul de compoziţie „George Enescu”. S’a acordat: Premiul I de onoare d-lui Ionel Perlea, pentru un Quartet de coarde. Premiul I cu 15.000 lei d lu Th. Rogalski pentru un quartet de coarde. Premiul al II onorific, pentru Suita romantică, prezintată subt motto. „Alea jacía est” Menţiunea I cu 6615 lei d-luî L Vasilescu, din Craiova, pentru trei piese pentru quartet de coarde. Menţiunea d-lui C. Bobescu pentru Zoharul, poem pentru voce şi orchestră. D. Zaharia Bârsan Badea Cârtan S’au împlinit 14 ani dela moartei lui Badea Cârtan. Badea Cârtan e aproape uitat. Pe vremea când propaganda maghiarilor stăpânitori suma românismul din Ardeal, Cârtan trecea Carnaţii în vechiul regat si se ducea la ministere, la bogaţi, la scriitor si student, si le cerea cărţi. Işi umplea sacul cu cărţi populare şi de propagandă românească şi apoi trecea îndărăt nantii, pe cărări ştiute doar de eL Astfel, o viaţă Întreagă a răspândit scrisul românesc în saele ardeleneşti. Badea Cârtan, conştient de latinitatea noastră, s’a dus pe jos la Roma şi a dormit porna sa cu capul pe nordul Coloanei lui Traian. Nu odată umnurii l’au băgat la închisoare.—