Rampa, septembrie 1927 (Anul 12, nr. 2895-2904)

11927-09-19 / nr. 2895

TfAlele acestea a sosit in mS parte a fost turnată 5Bucureşti o figură foarte­­ pe pământ- france,z. ţpopulară pe ecranurile străinătăţii, multilatera­ lul Gabriel Rosea, mette­­ur en scene si actor. I­u­­curi­a de a-l avea printre noi e mărită de vestea­ pe care ne-o aduce. Inspirat de compatrioţii noştri,­­d-nii Brună şi Călman, pasionaţi admiratori ai cinematografului, d-l Roş­ca lucrează în România, continuarea unui film franco-român, a cărui pic mai mult decât atât, so­cietatea „Iris-film” în­fiinţată de cei trei tova-­ răşi, proectează de a IO­­fl Ciliit, pe baza unei producţii per­manente de filme româ­neşti. Despre Gabriel Roşea, filmul franco-român, cum şi despre marele concurs de frumuseţe, organizat tot de casa „K­is-film” vorbim mai jos. Gabriel Rosea. Perpetuum mobile... Yet d’eau. Argint viu. Nimic nu e mai mobil fi mai efervescent de cât Ga­­briel Roşea. Spirit viu de meridional, tipul veş­­nicului făuritor care nu.şi îndură ră­­gat. Vorba.i e o ţâşnire de idei re­­pezi fastuoase, gândul ii devansează posibilitatea de a.l exprima, ceea ce dă naştere la o pripire vioaie, nerăb.­­ătoare fi atât de specific franceză...! Trăsături parcă cioplite adănc, cu o conştiinciozitate de realist rus, o fizionomie instabilă fi schimbăcioasă la tntreaga.t apariţie. începe o frază, In mersu.t activ o alta ia naştere. şi Câteva expresii ale fcTste unul meridional. — „Si facem cunoştinţă" domnule Rosea /•• — ..J'ne d'mande pas mieux Mă prezint Fernand Gabriel Rosea, născut acum 32 de ani, Intr'o zi mohorâtă de Septembrie, In portul Marsilia. Trec asupra anilor de învăţătură, cari nu ar contribui întru nimic la renumele meu şi ajung în ultimul an de şcoală comercială şi la primul meu fit. Pe atunci am fost atras de câţiva prieteni să asistăm la o turnare In Château d’If. Chestiunea se repetă de mal multe ori, în dauna şcolii, până când Intr'o zi mă văzui chemat la di­­rectorul studioului. Nu era o reclama­­ţie din partea şcolii, ci un angajament pentru rolul principal în­­„Vendetta“ cu 800 franci lunar, angajat pe 3 luni. Urmă războiul din care m’am ales cu zece răni. O adevărată sită, nu . Şi după asta o epocă de greutăţi, lipsă de lucru, de post... In sfârșit, „Mamzelle Mizére“, din care numele îmi est format gata, și după care urmă cu uşurință: ,,Le temoin dans l’ombre“. ..L’aviateur masque“; „Illu. Bion"; „L'homme qui rede“; „Fa­­talité". Atunci m’am simțit atras de mise en scéne m'am apucat de uceni­­c la ei, până când Pausiane film îmi încredintă prima lucrare „Coeur moeurthn“ cu Betty Compson. Fui an­­gajat apoi de Gainsborough Pictures pentru a conlucra cu Graham Cutts la punerea în scenă și interpretarea in filmele „The rat“ și ,,The triumph of the rat“, cari lucrări îmi lăsară renumele de­ unul din cei mai buni spăşi După ,,Mademoiselle Armentie­­res“ revenit In Franţa pentru a turna „Calvaire” şi aţi avut ocazia de a mă Întâlni cu compatrioţii dv. Brună şi Căliman. Ei mi-au vorbit de România ,de posibilităţile de lucrat, de aposto­­latul care mă­ aşteaptă şi iată cum filmul franco­ român a luat naştere: METTEURUL EN SCENE — „Ce v’a făcut să treceţi la mise in scène ?“ — „Conştiinţa că nu pot crea aşa mult, atâta timp cât rămâi actor. Ca artist de cinematograf n’ai individua­­litate şi nici nu o poţi pretinde. Interpreţilor mei nu le arăt nici odată scenariul. Şi iată de ce, de în­­dată ce l’ar cunoaşte, rolul ar începe să ia fiinţă în fantezia lor şi atunci când eu, metteur en scene, aşi veni cu vederile mele şi consideraţiile tehnice, imagina lor ar fi alterată şi actorul constrâns să joace contra convingerii sale. Ceea ce ar aduce rezultate de­­zastruoase. — ..Care e metoda dv. de lucru 7" — Eu sunt acela care studiez sce­­nariul. In timpul lucrului, caut că privesc dintr’o perspectivă sufletească mai ridicată, pentru a.mi da seama de armonie și de atmosferă unitară.. Efectele le scot nu din scena izo­­lată, ci din decupaj, pe are.l fac cât mai Inteligibil. Publicul rău trebuie căznit, pentru ca să ’nţeleagă. El tre­­bue numai să vadă. Iar efectul estetic se Introduce in el, Insensibil şi precis ca un burghiu. Un ideal ar fi specializarea sălilor de cinematograf, rezervată fiecare unui anumi nivel social. Va fi sala comediilor şi filmelor de aventuri, a­­poi sala de filme sănătoase, curate, cu căsătorie la urmă, domeniul lui ,bon bourgeois faisible“ şi In sfârşit publicul de avant gardă Din punct de vedere comercial. Idealul e burghezul; • ca artist prefer însă genul din urmă“. AVANT-GARDA ,,Te rog să-ţi dai seama că nu vor. fiesc da şcoala aceasta, modernă, pe care n’o înţeleg şi pe care n'o apre­­ciez decât atunci când e sinceră, iar nu când o linie e frântă, numai pen­­tru ca să nu fie dreaptă. Prin avant, gardă înţeleg căutarea însăşi, a unei formule noul de sinteză şi tehnică cinematografică. Nenorocirea e că artiştii nu sunt in­­dependenţi. Noi avem responsabilita­­tea banilor ce ni se încredinţează de capitalist. Şi de aceea există un anta­­gonism mocnit, între negustorul de macaroane şi artistul creator. Dar a­­cesta din urmă e silit să îngenunche. Dar dacă îşi aplică teoriile şi nu reu­­şeşte, atunci capitaliştii devin nevi, crez&tori, bănuitori şi refuză capitalul. Este iliitaţiunea dv. in Români«, , * PARALELE «■» „"Părerea dv. asupra filmelor străine" — ,,Cu toată opinia generalizată, con­­trară, eocot că filmul american are o mare superioritate, produsă de multe cauze. Prevăd Insă că viitorul e al Fran­­tei şi Germaniei, mai ales că aceasta posedă ultimele perfecţiuni în materie 11 e lentile, de băi, de aparate. In America, metteurul en scène, este angajat, numai după ce capita­­­istul, comite­tul de lectură, decupatoa­­rea scenariului, distribuitorul, au spus câte un cuvânt şi pe lângă el mişună tehnicieni, decoratori, accesorişti, etc. In Franţa, metteurul en scéne, e to­­tul. Şi acum mă gândesc la cazul GABRIEL ROŞCA încalecă prima, devine nerăbdător, se scoală, aprinde o ţigară, furişează re­­pede o glumă, şi imediat continuă discuţia, pentru ca îndată să sară de pe scaun, căutănd cine ştie ce docu­­ment sau fotografie interesantă, care i-ar putea ilustra mai bine teoria sau afirmaţia Şi toate acestea zugrăvite pe o fată energică Şi senină, presărată cu „n'est­ te pas".uri elegante şi zbdmâitoare, ca Săgeţi lansate de o coardă dură ţi­­n. Unsă. Dar — observaţie remarcabilă — deşi meridional, deşi vorbind mult cu m­âinile. Roşea nu s« atinge de in­­terlocutor Certific să după o discu­­fie de patru ceasuri aproximativ, am plecat cu toţi nasturii de la haină. Considerat din punct de vedere ci­­nematografic, Gabriel Roşea * un a­­mestec fantezist şi nedozat din săltă­­reţul Douglas, donjuanul Barrymore, gânditorul Goethe, transformistul Lon Chaney, și uneori.,, mdncdoiosul Salty. .. Un buloar delicios impregnat de un parfum subtil. Deodată văd a­­părând in uşe graţioasa siluetă a ve­­detei. , Oh ! pardon! aşa se începe întotdeauna un interview. Dar pe eroul nostru l.am găsit ,,en bras d'che. mise", intr’o dezordine fermecătoare, $1 înainte de a trece la întrebări, a» nostru, cum noi trei, Brună. Căliman maximă: Cea mai mare fericire pen. t și cu mine, ne-am perindat prin toate ■ ’ a c tru un gazetar, este să ia un interj aceste unghere pline de colo. Gabriel Roșea Omul, personalitatea, principiile nunul franco-român Drumul Iertării" — „Domnule Roşea fii te rog hori, d-nii Brună, al cărui talent bun şi dă-mi părerea asupra fil­mului d-tale“. — „Bine ! dar întrebarea e teribilă... N’ai alte la dispoziţie“. Ii prezint imediat alta: — „Drumul Iertării este un film care se petrece mult pe mare. Ştiţi desigur că în ultima vreme, Baroncelli este acela care şi-a fă­cut o specialitate din filmele ma­ritime. Aş vrea să ştiu deosebirea dintre realizările dv.“ — „Baroncelli are specialitatea mării în larg, mării falnice, su­blime, lupte navale şi uniforme. Eu înfăţişez marea de lângă sătu­leţele meschine, marea fără fur­tună, iar drep­i populaţie, pescari simpli şi mizeri. Locul unde am fu­rat este o feerie : Les Marti­­gues, supranumit „La Venise pro­vensale“, pentru că mai toţi pic­torii, printre cari renumitirul Ziem, când vroiau să lucreze scene aceste me­leaguri­­. „Interpreţii ?“ — „Sunt mulţumit de toţi. Vă­­zut-ai vreodată un metteur­en­­scene care să nu fie m­ulţum­iu de toţi actorii săi . Marcya Capri, Gino Avril, Robert Favre, Paul Mewnant şi cu mine, iată distri­buţia. Joc două roluri: de fiu şi de tată. Un singur actor mă ener­vează: e un biet maşinist pe care l-am angajat din întâmplare pen­tru a ne turna câţiva metri ca Isus. Capul a eşit însă admirabil. In plus îmi pun multe spe­ranţe în prietenii mei colabora­­într’adevăr o speranţă foarte a­­trăgătoare, pe care o dorim — lui Mă ind­rept spre vicitima mea şi iar încep întrebările. — „Dragul meu, nu-ţi pot spune mai nimic despre film. E vorba de un pescar, care nu e pescar, ci marinar, care face o crimă, adică nu face o crimă, ci omoară din imprudenţă; apoi fuge în România, în care timp se bate cu băiatul lui, şi vede apă­rând în mare viziuni­­O societate de filantropie, din care face parte o femeie drăguţă şi un bătrân ca­­re-şi face transfuzii, îl ajută zil­nic. Apare o mamă, două nunţi şi filmul nu se termină cu o săru­tare. .. I Aha ! care va să zică: un bă­trân. .. vizionar. • • ucide... a­mama cum ar spune plasticitatea —.. Roşea — din toate baerile pungei Junge la Filantropia... cu noastre sufleteşti; dar... eu încă transfuziei-•. zilnice... nu ştiu ce e cu filmul „Drumul! Ce dracu, mă ramolesc ?! Iertării“* As. lui Roşea In Franţa un film mediocru cere 800.000 fr. cheltueli. In America acelaş film ar costa 4 milioane, şi americanii ar câştiga mai mult la el, decât­ Franţa Căci, pe când aci există 3200 de cine­­matografe, America are 25.000. Şi a­­tunci, Înainte de a trece graniţa, există de­ acum beneficii. Iată pentru ce Americii îi convine să ofere fil­­mele sale cu preţuri derizorii pe pie­ţele europene, „handicapând” cele lo­­calnice. E adevărat că America n’are pro­­funditate, dar are o Interpretare exce­­lentă. Americanii trăesc în cinema Ei n’au teatru, nu ştiu ce ’nsemnează teatru bun. In schimb actorul de cine­­matograf­e Îmbătat cu arta aceasta. La noi, actorul joacă prea mult, Joacă cu exteriorul, aşa cum fac eu cu mâi­­nile în momentul de faţă, ca un ade­vărat serios marseillez. CELE X PORUNCI ALE MET­­TEURULUI EN SCENE — „Care sunt, după dv., condiţiile pe care trebue să le îndeplinească un bun metteur en seine 7" ,,1) Să aibe o răbdare de fier şi să veneţene, veneau nu facă observaţii aspre actorului. Nu trebuie să uite că peste 2 minute ac­­torul joacă şi că dacă e emoţionat, scena e condamnată. 2) Să cunoască la perfecţie orice de­­tailu al tehnicei, pentru a-şi putea vâsâ nasul în orice colț al studioului. 3) Să fie un organizator atât de bun, încât dacă moare subit, altcineva să-1 poată imediat Înlocui, conducându-se numai după scriptele lui. 4) Să nu se lase sedus de vedetă. Dacă trăesc împreună, întâi se obo­sesc unul pe altul apoi se duce pe copcă orice autoritate. Şi în cinema­­tograf, ca şi la militărie, ai cea mai mare nevoie de disciplină, fiindcă me­­seria aceasta are o atracţie instinctivă pentru neorânduială“. Conversaţia dura de aproape trei ore, trebuia terminată. Un Interview este întotdeauna o quintesenţă stili­zată a unei discuţii dezordonate. A­­cesta nu face excepţie Monologul lui Roşea este un izvor fertil de imagini plastice şi sprintene, de observaţiuni hazlii şi de, ghiduşii, de cugetări judi­­cioage, un pamflet instructiv ANDREI COMORA şi pricepere o apreciez mult. Că­­liman, simpaticul administrator al întreprinderii noastre, ambii părtaşi şi tovarăşi de suferinţe şi muncii cu mine. D-l Posmantir este unul din puţinii operatori în care am toată încrederea, şi el o merită. Zilele acestea plecăm, împre­ună cu nouii noştri actori ro­mâni, la Constanţa şi la via d-nei Voiculescu unde vom turna exte­rioarele. După aceea vom conti­nua în Bucureşti. Imediat după terminarea fil­mului, în caz că izbutim să pla­­cem exigentului şi rafinatului public românesc, vom încerca ne stabili aci, fondând o industrie permanentă. Şi atunci puzderie de aspiranţi, bolnavi de dorul fil­mării, vor vedea visul realizân­­du-se“. Viziunea lui Gabriel Roşea e RAMPA 7" Cu ocazia înscenării filmului­­­zentative româneşti atât de ne­cesare într’un film cu adevărat românesc. Apreciindu-i ideia, „Rampa” a urmărit realizarea ei efectivă şi de aceea ziarul nostru s’a pus la dispoziţie pentru acest ma­re concurs, care prin garanţiile ce le oferă comisiunii, prin a­­vantajiile materiale, precum şi prin perspectivele artistice, e sigur că va atrage un mare nu­măr de concurenţi şi va duce la afirmarea unor nume în ci­nematografia română, care să poată sta cu cinste alături de cele mai mari vedete ale stră „Drumul Iertării”, marele re­gisor, d. Gabriel Roşea, s’a con­vins în ceea ce priveşte partea românească a cărei realizare se desăvârşeşte în cursul aces­tei luni, d-sa întâmpină serioa­se dificultăţi, în privinţa per­sonalului artistic. Pornind de la constatarea că artiştii de teatru ori­cât de buni interpreţi ar fi, — din pri­cina personalităţii lor prea bi­ne definite, — rare ori reuşesc a îi tot atât de buni actori de cinematograf, d-sa a emis ideia unui concurs de frumuseşţe, care să-i dea posibilitatea de a pune în valoare tipuri repre- mnătăţii. $s63®$n«llâi___—. ler­end Gebriel Sosea, alreetem­ aftîstlqtrs Dimitrie CsulmSn, administrator ei Ion Brune, mettem­ en scene reprezentând Cesa ÎFIS-f­ILM_ oferim următorul angajament premiatei concursului ae­r rumoset,« publicat In ziarul RAMPAi.— CONT­RACI PS ANGAJAM SUT. 1) Premiata va fi angajata pentru a Interpreta principa­li roi feminin Intr’unul din filmele ce vor Înscena Intr’un termen de cel mult 8 luni dela tinerea concursului. 2) Premiata va,primi pentru acest scop o sumă de­­30.000.­­ lei (treizecimii) lunar pe on termen mlnla de B luni. 3) In caz de deplasare In Interesul Inscenarii filmului, se va plăti toate cheltnelile de deplasare (voiaj el.l­ aieasa as-Ll­s etc. ) cum şi cheltnelile de Întreţinere. 4) Dacă va fi nevoe de deplasare le străinătate, se obligă le această deplasare, ee angajându-se să Îndeplineas­că rolul Încredinţat până la terminarea filmului. «) Dacă până la data d# 1 Jnale WS8 ae ee va inso ana flUml pestre ear» e’a Tăcut alegerea prtaletel. eabaeaaatll ne oblig Be a-l plăti nea de Lei ».000.-(*alteeUlli le», «rep« despăgubire. 1 i Bece rea ti IV Septembrie HIV. •alariei alulmul pe «trem «# • l«li is^r $/ fjt, j/4A FI­LM a CI­N EMA Un mare concurs de frumuseţe Angajament artistic strălucit Celei mai inimoase femei din Romania Concursu Concursul are de scop, ale­­erea celei mai frumoase femei in România care voeşte să fa­­că cinema şi căreia casa Iris îi oferă un premiu consistând în­tr’un angajament de 30.000 lei lunar, pentru minimum două luni. Participarea se va face p­­rin trimiterea de­­ fotografii l­a ziarul Rampa, din care un juriu compus din personalităţi de seamă va face o obiectivă selecţie. Originalele acestor fotogra­fii, vor fi filmate şi proce­­date într’un din cele mai mari săli bucureştene, îm­preună cu „ Drumul Iertării”. Alegerea celei mai frumoase concurente o va face însuş pu­­blicul, votând pe nişte buleti­­ne cari i se vor înmâna odată cu biletul de intrare. Odată alegerea terminată „regina fru­museţii” îşi va începe lucrul în noul film al companiei Iris. Publicăm alăturat contractul facsimilat oferit premiatei con­cursului întnnu. In ziarul nostru, care apare Marţi vom publica regulamen­tul concursului, precum şi con­diţiunile de participare. Juriul va fi compus din : un reprezentat al societăţii autorilor dramatici un reprezentant al sindica­tului ziariştilor­­ un reprezentant al asocia­ţiei criticilor un delegat al sindicatului ar­tiştilor dramatici un reprezentant al sindica­tului artiştilor plastici un delegat al soc. „Scena” a artiştilor din România un reprezentant al Societăţii scriitorilor Români un delegat al casei „Iris- Film”. „ Menţionăm însă de pe acum că pentru participarea la con­curs, filmare, etc. şi eventualul angajament nu se pretinde nici o sumă de bani din partea concurenţilor, concursul tin­zând numai la scopul dezinte­resat de a găsi artişti, iar nu de a exploata buna credinţă . Iată contractul ce se oferă amatorilor de cinema. / premiatei ! 1­­ 1 Ecouri din studio Trebue să te sperii In cariera artiştilor de cinemato­­graf, dispoziţia de fiecare zi * hotă­­rdtoare. Dacă manuscriptul (( indică să fie vesel, trebue să.1 asculte, in­­diferent dacă tocmai atunci * rău des~. pus; iar dacă ii cere să fie tra­ gic, chiar dacă in ziua aceia ar fi avut cea mai mare bucurie, ta trebui să fii tragic. Ce se întâmplă insă dacă vreun ac­­tor nu.şi poate scl­imba veselia in tristeţe, intr’un minut, la comandă ? Lucrul acesta , cât se poate de na­­tural, dă mult de lucru bieţilor re­­gisori. Prin mijloace de tot felul, care de care mai excentrice, aceştia caută să provoace interpretului starea de spirit cerută de scena respectivă. Constance Talmadge, povesteşte că, pe când filma un „Venus din Veneţia"’, trebuia să joace o scenă tragică fără ca să aibă deloc dispoziţia necesară. Se făcură zeci de probe, dar in mo­­mentul suprem, când logodnica lui Antonio Moreno intra in oda, iar Constance trebuia să exprimi groaza din potrivă, o bufnea râsul. Regisorul nu se dădu bătut. Spre uirarea tuturor, probele nereușind încă el aprinse lumina, aranjă apa­­ratele și ordonă­ filmarea. Atâta timp cât veselia Constancei nu era o pie­­dică pentru ceilalţi, lucrul mergea bine. In momentul insă când se auzi strigătul: „Miss Johnston, intraţi in odae", biata Constance simţea că nu.şi mai poate reţine râsul. Dar n'avu timpul să rădă. Căci odată cu intra­­rea lui Miss Johnston, se produse o puternică detunătură chiar tn spatele ei, aşa tncât, zice Constance Talk­b­adge, „nu cred să trag vreodată o spaimă mai reală decât atunci". Dacă nu plfvigi Despre începuturile carierei unei alte autriţe, astăzi printre stele, se poves­­teşte —pe aceeaşi temă — următoarea întâmplare: Regisorul ordonă nouei sale anga­jate, să plângă. Imposibil să­ i se stoarcă o lacrimă. Ii ordonă să râdă. Acelaș rezultat de silă. Proba fu re­­petată. Nici un rezultat. Atunci, exas­­per­at, regisorul ii spuse: „N’am ce face cu dumneata, ești concediată". Atâta a trebuit şi biata fată izbucni intr'un hohot de plâns care stârni milă regizorului incăt acesta, spre a o linişti, tl zise: „Lasă, nu mai plânge, Te.am reangajat". Intr'o clipă, faţa viitoarei vedete se însenină şi exprima râsul acela luminos, pe care 11 admirăm Şi astăzi pe faţa încântă­­toarei Bebe Daniels. Prea grea Prima grijă a ultei case americane de filme, când angajează o nouă stea, este: s'o cântărească şi s’o măsoare. Datele se trec în contract şi dacă cumva actorul slăbeşte sau se îngraşă, creşte sau despreşte d­e rău. Căci pu­­blicul ame­an nu admite ca Bebe Daniels să cântărească azi mult decât e­l, sau să întreacă cu zece cen­­timetri de partenerul ei. Pentru ca orice surpriză să fie ex­­clusă, tn contractele americane mai e și clauza: „Maternitatea interzisă". C­e se aude — IV. Terjansky, regi­zorul căruia succesul lul ^Michel Strogoff“ i.a adus renumele de astăzi, lucrează ,,Furtuna“, Ulmul Iul United Artists în care John Barrymore deţine primul rol. , , Zilele acestea s’a terminat turna­­rea ultimelor scene ale filmului ,,Ora Iovul“, cu: Ivan Petrovitch, Vivian Gibson Evi Eva, George Alexandru, etc. — Max Reinhardt va pleca la Hol­­lywood la începutul lunei Noembrie, și va începe la United.Artists primul său film. Numele și distribuția, nu sunt încă stabilite. — Emil Jannings filmeazâ la Holly, wood In ..Kitting for Heaven”. Conrad Veldt in „Trecutul unui bărbat", — Adolph* Menjou, Interpretează rolul principal dia comedia „Cu oehii datehici — Afacerea CharUe Chaplin par« U fie definitiv rezolvat«. Lit« c’« mul. țumir ^doar" cu 650.000 de dolari, pri­mind, afară de această sumă, 100.000 de dolari pentru fiecare copil. Pre­miera „Circului" se apropie deci. Lon Chaney, a început un nou — Lya Mara se află actualmente lai Viena cu soţul său, regisorul Frie, Moartea Iul Marcus LS« Proprietarii lui Metro.Goldwyn, Haver, supranumit Regele Mişcării, a murit. Viaţa acestui „re«* americani nu e lipsit« de Intere», «­ Născut In 1872, din familie s&racS, a debutat ca simplu v&nzător tn pri. văile. Realizând câteva ml di economii lsi cumpăr« intr’o bun« it un imobil la New.York. In imobilul vecin, lo­cuia un actor care, din nepricepere, nu trăgea decât un profit iluzoriu dto exploatarea proprietăţei sale şi insărcină pe Low cu girarea aface­rilor. In schimb tânărul om de afa­ceri fu Introdus, de către bătrânul om de teatru­, in societatea artistică a capitalei.­­ Cinematograful era pe atunci 14 Începutul său. Dar Marcus Löw în­ţelese de Îndată ce forţă. Încă neex­­ploatată reprezenta noua ‘invenţie şi inchirie câteva filme *i amenaja o scală, devenind astfel unul din primii directori de cinematograf din New- York. Producţia era slabă şi editura de filme îl atrase. Construi studio­uri constitui societăţi. In ultimul timp Marcus Löw avea sub supravegherea sa peste o mie de săli de proecţie. El dispare lăsând amintirea imul om amabil şi­ a unui muncitor Inia. Un cititor recompensat Norocul nu mai vine acum dor­­mind, cum spune un vechiu pro­verb, ci citind. Cel­­ puţin aşa afirmă „Evening News din Londra, care relatează următoarea întâmplare, al cărei erou a fost studentul Eugen Lacosta. Consultând un volum de Emil de Revisa, în biblioteca Vatica­nului, tânărul student a găsit un bilet cu următorul conţinut: „A­­­cela care va găsi acest bilet, îl va aduce notarului meu, rugân­­du-l să se refere la registrul L. 1, Num. 162”. Urma adresa notarului și data: Roma. 5 Februarie 1784..­Urmând acest sfat, Lacosta în­­casă un cec de opt milioane lire! Emil Fabier de Revisa, descu­rajat de primirea puţin căldu­roasă pe care i-a făcut-o critica, a plasat biletul în volum, pentru a vedea dacă publicul citeşte lu­­crarea sa. Aşteptând... a murit. Zilele trecute, lucrarea sa a găsit în sfârşit un cititor. Un nou mijloc de reclamă Un editor new-yorkez, de Blum, a publicat de curând un­ roman intitulat „Nunţile” prin care se detestă acţiunea asocia­ţiei secrete K. K. K. Ku-klux-klaniştii nu ştiu însă să glumească. D. Blum a fost sechestrat în prăvălia sa şi s’a distrus în faţa sa vre-o câte­va sute de exemplare din volu­mul incriminat. Un mijloc cu totul inedit de a face reclamă primei ediţii, astăzi aproape epuizată. —­ lt­ frumoasă sprin E­LI­DA SAVO N. CREMES. SHAMPOO. POUDRE, — Lya de rutty Joacă un „Buck­­privats". drich Zehnik, •­ Ivan Petro­vitali a curând filmul „Orlow" aotţţftlnţ®)» ^ibrown"^ if

Next