Rampa, septembrie 1927 (Anul 12, nr. 2895-2904)
11927-09-19 / nr. 2895
TfAlele acestea a sosit in mS parte a fost turnată 5Bucureşti o figură foarte pe pământ- france,z. ţpopulară pe ecranurile străinătăţii, multilatera lul Gabriel Rosea, metteur en scene si actor. Iucuria de a-l avea printre noi e mărită de vestea pe care ne-o aduce. Inspirat de compatrioţii noştri,d-nii Brună şi Călman, pasionaţi admiratori ai cinematografului, d-l Roşca lucrează în România, continuarea unui film franco-român, a cărui pic mai mult decât atât, societatea „Iris-film” înfiinţată de cei trei tova- răşi, proectează de a IOfl Ciliit, pe baza unei producţii permanente de filme româneşti. Despre Gabriel Roşea, filmul franco-român, cum şi despre marele concurs de frumuseţe, organizat tot de casa „Kis-film” vorbim mai jos. Gabriel Rosea. Perpetuum mobile... Yet d’eau. Argint viu. Nimic nu e mai mobil fi mai efervescent de cât Gabriel Roşea. Spirit viu de meridional, tipul veşnicului făuritor care nu.şi îndură răgat. Vorba.i e o ţâşnire de idei repezi fastuoase, gândul ii devansează posibilitatea de a.l exprima, ceea ce dă naştere la o pripire vioaie, nerăb.ătoare fi atât de specific franceză...! Trăsături parcă cioplite adănc, cu o conştiinciozitate de realist rus, o fizionomie instabilă fi schimbăcioasă la tntreaga.t apariţie. începe o frază, In mersu.t activ o alta ia naştere. şi Câteva expresii ale fcTste unul meridional. — „Si facem cunoştinţă" domnule Rosea /•• — ..J'ne d'mande pas mieux Mă prezint Fernand Gabriel Rosea, născut acum 32 de ani, Intr'o zi mohorâtă de Septembrie, In portul Marsilia. Trec asupra anilor de învăţătură, cari nu ar contribui întru nimic la renumele meu şi ajung în ultimul an de şcoală comercială şi la primul meu fit. Pe atunci am fost atras de câţiva prieteni să asistăm la o turnare In Château d’If. Chestiunea se repetă de mal multe ori, în dauna şcolii, până când Intr'o zi mă văzui chemat la directorul studioului. Nu era o reclamaţie din partea şcolii, ci un angajament pentru rolul principal în„Vendetta“ cu 800 franci lunar, angajat pe 3 luni. Urmă războiul din care m’am ales cu zece răni. O adevărată sită, nu . Şi după asta o epocă de greutăţi, lipsă de lucru, de post... In sfârșit, „Mamzelle Mizére“, din care numele îmi est format gata, și după care urmă cu uşurință: ,,Le temoin dans l’ombre“. ..L’aviateur masque“; „Illu. Bion"; „L'homme qui rede“; „Fatalité". Atunci m’am simțit atras de mise en scéne m'am apucat de ucenic la ei, până când Pausiane film îmi încredintă prima lucrare „Coeur moeurthn“ cu Betty Compson. Fui angajat apoi de Gainsborough Pictures pentru a conlucra cu Graham Cutts la punerea în scenă și interpretarea in filmele „The rat“ și ,,The triumph of the rat“, cari lucrări îmi lăsară renumele de unul din cei mai buni spăşi După ,,Mademoiselle Armentieres“ revenit In Franţa pentru a turna „Calvaire” şi aţi avut ocazia de a mă Întâlni cu compatrioţii dv. Brună şi Căliman. Ei mi-au vorbit de România ,de posibilităţile de lucrat, de apostolatul care mă aşteaptă şi iată cum filmul franco român a luat naştere: METTEURUL EN SCENE — „Ce v’a făcut să treceţi la mise in scène ?“ — „Conştiinţa că nu pot crea aşa mult, atâta timp cât rămâi actor. Ca artist de cinematograf n’ai individualitate şi nici nu o poţi pretinde. Interpreţilor mei nu le arăt nici odată scenariul. Şi iată de ce, de îndată ce l’ar cunoaşte, rolul ar începe să ia fiinţă în fantezia lor şi atunci când eu, metteur en scene, aşi veni cu vederile mele şi consideraţiile tehnice, imagina lor ar fi alterată şi actorul constrâns să joace contra convingerii sale. Ceea ce ar aduce rezultate dezastruoase. — ..Care e metoda dv. de lucru 7" — Eu sunt acela care studiez scenariul. In timpul lucrului, caut că privesc dintr’o perspectivă sufletească mai ridicată, pentru a.mi da seama de armonie și de atmosferă unitară.. Efectele le scot nu din scena izolată, ci din decupaj, pe are.l fac cât mai Inteligibil. Publicul rău trebuie căznit, pentru ca să ’nţeleagă. El trebue numai să vadă. Iar efectul estetic se Introduce in el, Insensibil şi precis ca un burghiu. Un ideal ar fi specializarea sălilor de cinematograf, rezervată fiecare unui anumi nivel social. Va fi sala comediilor şi filmelor de aventuri, apoi sala de filme sănătoase, curate, cu căsătorie la urmă, domeniul lui ,bon bourgeois faisible“ şi In sfârşit publicul de avant gardă Din punct de vedere comercial. Idealul e burghezul; • ca artist prefer însă genul din urmă“. AVANT-GARDA ,,Te rog să-ţi dai seama că nu vor. fiesc da şcoala aceasta, modernă, pe care n’o înţeleg şi pe care n'o apreciez decât atunci când e sinceră, iar nu când o linie e frântă, numai pentru ca să nu fie dreaptă. Prin avant, gardă înţeleg căutarea însăşi, a unei formule noul de sinteză şi tehnică cinematografică. Nenorocirea e că artiştii nu sunt independenţi. Noi avem responsabilitatea banilor ce ni se încredinţează de capitalist. Şi de aceea există un antagonism mocnit, între negustorul de macaroane şi artistul creator. Dar acesta din urmă e silit să îngenunche. Dar dacă îşi aplică teoriile şi nu reuşeşte, atunci capitaliştii devin nevi, crez&tori, bănuitori şi refuză capitalul. Este iliitaţiunea dv. in Români«, , * PARALELE «■» „"Părerea dv. asupra filmelor străine" — ,,Cu toată opinia generalizată, contrară, eocot că filmul american are o mare superioritate, produsă de multe cauze. Prevăd Insă că viitorul e al Frantei şi Germaniei, mai ales că aceasta posedă ultimele perfecţiuni în materie 11 e lentile, de băi, de aparate. In America, metteurul en scène, este angajat, numai după ce capitaistul, comitetul de lectură, decupatoarea scenariului, distribuitorul, au spus câte un cuvânt şi pe lângă el mişună tehnicieni, decoratori, accesorişti, etc. In Franţa, metteurul en scéne, e totul. Şi acum mă gândesc la cazul GABRIEL ROŞCA încalecă prima, devine nerăbdător, se scoală, aprinde o ţigară, furişează repede o glumă, şi imediat continuă discuţia, pentru ca îndată să sară de pe scaun, căutănd cine ştie ce document sau fotografie interesantă, care i-ar putea ilustra mai bine teoria sau afirmaţia Şi toate acestea zugrăvite pe o fată energică Şi senină, presărată cu „n'est te pas".uri elegante şi zbdmâitoare, ca Săgeţi lansate de o coardă dură ţin. Unsă. Dar — observaţie remarcabilă — deşi meridional, deşi vorbind mult cu mâinile. Roşea nu s« atinge de interlocutor Certific să după o discufie de patru ceasuri aproximativ, am plecat cu toţi nasturii de la haină. Considerat din punct de vedere cinematografic, Gabriel Roşea * un amestec fantezist şi nedozat din săltăreţul Douglas, donjuanul Barrymore, gânditorul Goethe, transformistul Lon Chaney, și uneori.,, mdncdoiosul Salty. .. Un buloar delicios impregnat de un parfum subtil. Deodată văd apărând in uşe graţioasa siluetă a vedetei. , Oh ! pardon! aşa se începe întotdeauna un interview. Dar pe eroul nostru l.am găsit ,,en bras d'che. mise", intr’o dezordine fermecătoare, $1 înainte de a trece la întrebări, a» nostru, cum noi trei, Brună. Căliman maximă: Cea mai mare fericire pen. t și cu mine, ne-am perindat prin toate ■ ’ a c tru un gazetar, este să ia un interj aceste unghere pline de colo. Gabriel Roșea Omul, personalitatea, principiile nunul franco-român Drumul Iertării" — „Domnule Roşea fii te rog hori, d-nii Brună, al cărui talent bun şi dă-mi părerea asupra filmului d-tale“. — „Bine ! dar întrebarea e teribilă... N’ai alte la dispoziţie“. Ii prezint imediat alta: — „Drumul Iertării este un film care se petrece mult pe mare. Ştiţi desigur că în ultima vreme, Baroncelli este acela care şi-a făcut o specialitate din filmele maritime. Aş vrea să ştiu deosebirea dintre realizările dv.“ — „Baroncelli are specialitatea mării în larg, mării falnice, sublime, lupte navale şi uniforme. Eu înfăţişez marea de lângă sătuleţele meschine, marea fără furtună, iar drepi populaţie, pescari simpli şi mizeri. Locul unde am furat este o feerie : Les Martigues, supranumit „La Venise provensale“, pentru că mai toţi pictorii, printre cari renumitirul Ziem, când vroiau să lucreze scene aceste meleaguri. „Interpreţii ?“ — „Sunt mulţumit de toţi. Văzut-ai vreodată un metteurenscene care să nu fie mulţumiu de toţi actorii săi . Marcya Capri, Gino Avril, Robert Favre, Paul Mewnant şi cu mine, iată distribuţia. Joc două roluri: de fiu şi de tată. Un singur actor mă enervează: e un biet maşinist pe care l-am angajat din întâmplare pentru a ne turna câţiva metri ca Isus. Capul a eşit însă admirabil. In plus îmi pun multe speranţe în prietenii mei colaboraîntr’adevăr o speranţă foarte atrăgătoare, pe care o dorim — lui Mă indrept spre vicitima mea şi iar încep întrebările. — „Dragul meu, nu-ţi pot spune mai nimic despre film. E vorba de un pescar, care nu e pescar, ci marinar, care face o crimă, adică nu face o crimă, ci omoară din imprudenţă; apoi fuge în România, în care timp se bate cu băiatul lui, şi vede apărând în mare viziuniO societate de filantropie, din care face parte o femeie drăguţă şi un bătrân care-şi face transfuzii, îl ajută zilnic. Apare o mamă, două nunţi şi filmul nu se termină cu o sărutare. .. I Aha ! care va să zică: un bătrân. .. vizionar. • • ucide... amama cum ar spune plasticitatea —.. Roşea — din toate baerile pungei Junge la Filantropia... cu noastre sufleteşti; dar... eu încă transfuziei-•. zilnice... nu ştiu ce e cu filmul „Drumul! Ce dracu, mă ramolesc ?! Iertării“* As. lui Roşea In Franţa un film mediocru cere 800.000 fr. cheltueli. In America acelaş film ar costa 4 milioane, şi americanii ar câştiga mai mult la el, decât Franţa Căci, pe când aci există 3200 de cinematografe, America are 25.000. Şi atunci, Înainte de a trece graniţa, există de acum beneficii. Iată pentru ce Americii îi convine să ofere filmele sale cu preţuri derizorii pe pieţele europene, „handicapând” cele localnice. E adevărat că America n’are profunditate, dar are o Interpretare excelentă. Americanii trăesc în cinema Ei n’au teatru, nu ştiu ce ’nsemnează teatru bun. In schimb actorul de cinematografe Îmbătat cu arta aceasta. La noi, actorul joacă prea mult, Joacă cu exteriorul, aşa cum fac eu cu mâinile în momentul de faţă, ca un adevărat serios marseillez. CELE X PORUNCI ALE METTEURULUI EN SCENE — „Care sunt, după dv., condiţiile pe care trebue să le îndeplinească un bun metteur en seine 7" ,,1) Să aibe o răbdare de fier şi să veneţene, veneau nu facă observaţii aspre actorului. Nu trebuie să uite că peste 2 minute actorul joacă şi că dacă e emoţionat, scena e condamnată. 2) Să cunoască la perfecţie orice detailu al tehnicei, pentru a-şi putea vâsâ nasul în orice colț al studioului. 3) Să fie un organizator atât de bun, încât dacă moare subit, altcineva să-1 poată imediat Înlocui, conducându-se numai după scriptele lui. 4) Să nu se lase sedus de vedetă. Dacă trăesc împreună, întâi se obosesc unul pe altul apoi se duce pe copcă orice autoritate. Şi în cinematograf, ca şi la militărie, ai cea mai mare nevoie de disciplină, fiindcă meseria aceasta are o atracţie instinctivă pentru neorânduială“. Conversaţia dura de aproape trei ore, trebuia terminată. Un Interview este întotdeauna o quintesenţă stilizată a unei discuţii dezordonate. Acesta nu face excepţie Monologul lui Roşea este un izvor fertil de imagini plastice şi sprintene, de observaţiuni hazlii şi de, ghiduşii, de cugetări judicioage, un pamflet instructiv ANDREI COMORA şi pricepere o apreciez mult. Căliman, simpaticul administrator al întreprinderii noastre, ambii părtaşi şi tovarăşi de suferinţe şi muncii cu mine. D-l Posmantir este unul din puţinii operatori în care am toată încrederea, şi el o merită. Zilele acestea plecăm, împreună cu nouii noştri actori români, la Constanţa şi la via d-nei Voiculescu unde vom turna exterioarele. După aceea vom continua în Bucureşti. Imediat după terminarea filmului, în caz că izbutim să placem exigentului şi rafinatului public românesc, vom încerca ne stabili aci, fondând o industrie permanentă. Şi atunci puzderie de aspiranţi, bolnavi de dorul filmării, vor vedea visul realizându-se“. Viziunea lui Gabriel Roşea e RAMPA 7" Cu ocazia înscenării filmuluizentative româneşti atât de necesare într’un film cu adevărat românesc. Apreciindu-i ideia, „Rampa” a urmărit realizarea ei efectivă şi de aceea ziarul nostru s’a pus la dispoziţie pentru acest mare concurs, care prin garanţiile ce le oferă comisiunii, prin avantajiile materiale, precum şi prin perspectivele artistice, e sigur că va atrage un mare număr de concurenţi şi va duce la afirmarea unor nume în cinematografia română, care să poată sta cu cinste alături de cele mai mari vedete ale stră „Drumul Iertării”, marele regisor, d. Gabriel Roşea, s’a convins în ceea ce priveşte partea românească a cărei realizare se desăvârşeşte în cursul acestei luni, d-sa întâmpină serioase dificultăţi, în privinţa personalului artistic. Pornind de la constatarea că artiştii de teatru oricât de buni interpreţi ar fi, — din pricina personalităţii lor prea bine definite, — rare ori reuşesc a îi tot atât de buni actori de cinematograf, d-sa a emis ideia unui concurs de frumuseşţe, care să-i dea posibilitatea de a pune în valoare tipuri repre- mnătăţii. $s63®$n«llâi___—. lerend Gebriel Sosea, alreetem aftîstlqtrs Dimitrie CsulmSn, administrator ei Ion Brune, mettem en scene reprezentând Cesa ÎFIS-fILM_ oferim următorul angajament premiatei concursului aer rumoset,« publicat In ziarul RAMPAi.— CONTRACI PS ANGAJAM SUT. 1) Premiata va fi angajata pentru a Interpreta principali roi feminin Intr’unul din filmele ce vor Înscena Intr’un termen de cel mult 8 luni dela tinerea concursului. 2) Premiata va,primi pentru acest scop o sumă de30.000. lei (treizecimii) lunar pe on termen mlnla de B luni. 3) In caz de deplasare In Interesul Inscenarii filmului, se va plăti toate cheltnelile de deplasare (voiaj el.l aieasa as-Lls etc. ) cum şi cheltnelile de Întreţinere. 4) Dacă va fi nevoe de deplasare le străinătate, se obligă le această deplasare, ee angajându-se să Îndeplinească rolul Încredinţat până la terminarea filmului. «) Dacă până la data d# 1 Jnale WS8 ae ee va inso ana flUml pestre ear» e’a Tăcut alegerea prtaletel. eabaeaaatll ne oblig Be a-l plăti nea de Lei ».000.-(*alteeUlli le», «rep« despăgubire. 1 i Bece rea ti IV Septembrie HIV. •alariei alulmul pe «trem «# • l«li is^r $/ fjt, j/4A FILM a CIN EMA Un mare concurs de frumuseţe Angajament artistic strălucit Celei mai inimoase femei din Romania Concursu Concursul are de scop, aleerea celei mai frumoase femei in România care voeşte să facă cinema şi căreia casa Iris îi oferă un premiu consistând într’un angajament de 30.000 lei lunar, pentru minimum două luni. Participarea se va face prin trimiterea de fotografii la ziarul Rampa, din care un juriu compus din personalităţi de seamă va face o obiectivă selecţie. Originalele acestor fotografii, vor fi filmate şi procedate într’un din cele mai mari săli bucureştene, împreună cu „ Drumul Iertării”. Alegerea celei mai frumoase concurente o va face însuş publicul, votând pe nişte buletine cari i se vor înmâna odată cu biletul de intrare. Odată alegerea terminată „regina frumuseţii” îşi va începe lucrul în noul film al companiei Iris. Publicăm alăturat contractul facsimilat oferit premiatei concursului întnnu. In ziarul nostru, care apare Marţi vom publica regulamentul concursului, precum şi condiţiunile de participare. Juriul va fi compus din : un reprezentat al societăţii autorilor dramatici un reprezentant al sindicatului ziariştilor un reprezentant al asociaţiei criticilor un delegat al sindicatului artiştilor dramatici un reprezentant al sindicatului artiştilor plastici un delegat al soc. „Scena” a artiştilor din România un reprezentant al Societăţii scriitorilor Români un delegat al casei „Iris- Film”. „ Menţionăm însă de pe acum că pentru participarea la concurs, filmare, etc. şi eventualul angajament nu se pretinde nici o sumă de bani din partea concurenţilor, concursul tinzând numai la scopul dezinteresat de a găsi artişti, iar nu de a exploata buna credinţă . Iată contractul ce se oferă amatorilor de cinema. / premiatei ! 1 1 Ecouri din studio Trebue să te sperii In cariera artiştilor de cinematograf, dispoziţia de fiecare zi * hotărdtoare. Dacă manuscriptul (( indică să fie vesel, trebue să.1 asculte, indiferent dacă tocmai atunci * rău des~. pus; iar dacă ii cere să fie tra gic, chiar dacă in ziua aceia ar fi avut cea mai mare bucurie, ta trebui să fii tragic. Ce se întâmplă insă dacă vreun actor nu.şi poate sclimba veselia in tristeţe, intr’un minut, la comandă ? Lucrul acesta , cât se poate de natural, dă mult de lucru bieţilor regisori. Prin mijloace de tot felul, care de care mai excentrice, aceştia caută să provoace interpretului starea de spirit cerută de scena respectivă. Constance Talmadge, povesteşte că, pe când filma un „Venus din Veneţia"’, trebuia să joace o scenă tragică fără ca să aibă deloc dispoziţia necesară. Se făcură zeci de probe, dar in momentul suprem, când logodnica lui Antonio Moreno intra in oda, iar Constance trebuia să exprimi groaza din potrivă, o bufnea râsul. Regisorul nu se dădu bătut. Spre uirarea tuturor, probele nereușind încă el aprinse lumina, aranjă aparatele și ordonă filmarea. Atâta timp cât veselia Constancei nu era o piedică pentru ceilalţi, lucrul mergea bine. In momentul insă când se auzi strigătul: „Miss Johnston, intraţi in odae", biata Constance simţea că nu.şi mai poate reţine râsul. Dar n'avu timpul să rădă. Căci odată cu intrarea lui Miss Johnston, se produse o puternică detunătură chiar tn spatele ei, aşa tncât, zice Constance Talkbadge, „nu cred să trag vreodată o spaimă mai reală decât atunci". Dacă nu plfvigi Despre începuturile carierei unei alte autriţe, astăzi printre stele, se povesteşte —pe aceeaşi temă — următoarea întâmplare: Regisorul ordonă nouei sale angajate, să plângă. Imposibil să i se stoarcă o lacrimă. Ii ordonă să râdă. Acelaș rezultat de silă. Proba fu repetată. Nici un rezultat. Atunci, exasperat, regisorul ii spuse: „N’am ce face cu dumneata, ești concediată". Atâta a trebuit şi biata fată izbucni intr'un hohot de plâns care stârni milă regizorului incăt acesta, spre a o linişti, tl zise: „Lasă, nu mai plânge, Te.am reangajat". Intr'o clipă, faţa viitoarei vedete se însenină şi exprima râsul acela luminos, pe care 11 admirăm Şi astăzi pe faţa încântătoarei Bebe Daniels. Prea grea Prima grijă a ultei case americane de filme, când angajează o nouă stea, este: s'o cântărească şi s’o măsoare. Datele se trec în contract şi dacă cumva actorul slăbeşte sau se îngraşă, creşte sau despreşte de rău. Căci publicul amean nu admite ca Bebe Daniels să cântărească azi mult decât el, sau să întreacă cu zece centimetri de partenerul ei. Pentru ca orice surpriză să fie exclusă, tn contractele americane mai e și clauza: „Maternitatea interzisă". Ce se aude — IV. Terjansky, regizorul căruia succesul lul ^Michel Strogoff“ i.a adus renumele de astăzi, lucrează ,,Furtuna“, Ulmul Iul United Artists în care John Barrymore deţine primul rol. , , Zilele acestea s’a terminat turnarea ultimelor scene ale filmului ,,Ora Iovul“, cu: Ivan Petrovitch, Vivian Gibson Evi Eva, George Alexandru, etc. — Max Reinhardt va pleca la Hollywood la începutul lunei Noembrie, și va începe la United.Artists primul său film. Numele și distribuția, nu sunt încă stabilite. — Emil Jannings filmeazâ la Holly, wood In ..Kitting for Heaven”. Conrad Veldt in „Trecutul unui bărbat", — Adolph* Menjou, Interpretează rolul principal dia comedia „Cu oehii datehici — Afacerea CharUe Chaplin par« U fie definitiv rezolvat«. Lit« c’« mul. țumir ^doar" cu 650.000 de dolari, primind, afară de această sumă, 100.000 de dolari pentru fiecare copil. Premiera „Circului" se apropie deci. Lon Chaney, a început un nou — Lya Mara se află actualmente lai Viena cu soţul său, regisorul Frie, Moartea Iul Marcus LS« Proprietarii lui Metro.Goldwyn, Haver, supranumit Regele Mişcării, a murit. Viaţa acestui „re«* americani nu e lipsit« de Intere», « Născut In 1872, din familie s&racS, a debutat ca simplu v&nzător tn pri. văile. Realizând câteva ml di economii lsi cumpăr« intr’o bun« it un imobil la New.York. In imobilul vecin, locuia un actor care, din nepricepere, nu trăgea decât un profit iluzoriu dto exploatarea proprietăţei sale şi insărcină pe Low cu girarea afacerilor. In schimb tânărul om de afaceri fu Introdus, de către bătrânul om de teatru, in societatea artistică a capitalei. Cinematograful era pe atunci 14 Începutul său. Dar Marcus Löw înţelese de Îndată ce forţă. Încă neexploatată reprezenta noua ‘invenţie şi inchirie câteva filme *i amenaja o scală, devenind astfel unul din primii directori de cinematograf din New- York. Producţia era slabă şi editura de filme îl atrase. Construi studiouri constitui societăţi. In ultimul timp Marcus Löw avea sub supravegherea sa peste o mie de săli de proecţie. El dispare lăsând amintirea imul om amabil şi a unui muncitor Inia. Un cititor recompensat Norocul nu mai vine acum dormind, cum spune un vechiu proverb, ci citind. Cel puţin aşa afirmă „Evening News din Londra, care relatează următoarea întâmplare, al cărei erou a fost studentul Eugen Lacosta. Consultând un volum de Emil de Revisa, în biblioteca Vaticanului, tânărul student a găsit un bilet cu următorul conţinut: „Acela care va găsi acest bilet, îl va aduce notarului meu, rugându-l să se refere la registrul L. 1, Num. 162”. Urma adresa notarului și data: Roma. 5 Februarie 1784..Urmând acest sfat, Lacosta încasă un cec de opt milioane lire! Emil Fabier de Revisa, descurajat de primirea puţin călduroasă pe care i-a făcut-o critica, a plasat biletul în volum, pentru a vedea dacă publicul citeşte lucrarea sa. Aşteptând... a murit. Zilele trecute, lucrarea sa a găsit în sfârşit un cititor. Un nou mijloc de reclamă Un editor new-yorkez, de Blum, a publicat de curând un roman intitulat „Nunţile” prin care se detestă acţiunea asociaţiei secrete K. K. K. Ku-klux-klaniştii nu ştiu însă să glumească. D. Blum a fost sechestrat în prăvălia sa şi s’a distrus în faţa sa vre-o câteva sute de exemplare din volumul incriminat. Un mijloc cu totul inedit de a face reclamă primei ediţii, astăzi aproape epuizată. — lt frumoasă sprin ELIDA SAVO N. CREMES. SHAMPOO. POUDRE, — Lya de rutty Joacă un „Buckprivats". drich Zehnik, • Ivan Petrovitali a curând filmul „Orlow" aotţţftlnţ®)» ^ibrown"^ if