Rampa, noiembrie 1928 (Anul 13, nr. 3234-3259)

1928-11-26 / nr. 3256

ANUL XDI No. 3250 *R“C*ACTIA, ADMINISTRAT»­A­­ Sl ATELIERELE QRA­ICE Strada Sărindar, 7 T­e l e f o n set st eonotiio.tiA «xotu.lv S.oW4fl( Anonim* «udott Mont Oale* Vi o»ort *i No at A­o.mu'uilUt ••­­tt1rrt.su la «tlt «gtn III* • « u toiiu| .t* si la ao nlrti.tra ia Uiosf c tlTM 26 NOEMBRIK IMS ABONAMENTELE ” IN TARA Tf#i ioni . . Ssais iuni . ....................» Un an .................... . . . . Lei 300 . 800 . 1000 in strAlină*ai® dub'u Abo namen'ele se o'âieeo tnurile 1 sau Ic 13 ale 'leoâi­e ‘uni D Direcţia Operei cte Dem. iheodoretou E interesant de luat act că in această febră a înlocuirilor, cel puţin direcţia Operei rămâne fără co­m­petitori, — fără competitori vizibili. E un progres. Vrea sa zică, poate fi o instituţie de cultură în România care să rămână liberă de furtunile ce le căşuna schimbarea guvernelor Căci, în definitiv, cum direcţia­­Teatrului Naţional trece de la un club politic la altul, de ce ne-am mira dacă şi muzica ar fi supusă în România regimului alternării partidelor. Se pare, însă, că şi independen­ta categorică a personalităţii d-lui Scar­lat Cocorâscui, director care nu datoreşte postul său niciunei „înscrieri*’ în matricole de club politic, impune —­ cel puţin sub noul regim al rectificării moravu­rilor — un respect mai presus de poftele repective ale cuceritorilor. Nu vă puteţi închipui, cred, că nu sunt destui muzicieni naţional ţă­rănişti cum sunt şi au fost­ duzini întregi de muziciană naţional-libe­ral­i... ! Şi cum Shakespeare şi Moliere nu pot fi lăsaţi la National pe mâna infamei opoziţii. — de ce Mozart şi Wagner n’ar fi puşi şi ei sub asistenţa partidului trium­fător ? Iată că d. Scarlat Cocorăscu reuşeşte să se păstreze la o dato­rie pe care o împlineşte cu atâta îndemânare şi probitate, — de-a­­lungul a trei schimbări catastro­fale de guvern. E un record. Şi e o recompensă pentru omul care —d­in luptă cu o conducere culturală care nu pricepe, în definitiv, de ce să cheltuiesc atâţia bani cu muzica — ajunge, cu eforturi ad­mirabile să dea metropolei româ­neşti o operă demnă de locul ce vrem să cucerim în Europa lumi­nilor. Dar, luând cunoştinţa de această adevărată minune d­in România politica,­­ ne întrebăm : când vom ajunge ca şi direcţia Teatru­lui Naţional să fie liberată de ro­bia scandaloasă şi jignitoare a „re­gimurilor” efemere­­ ....— ... ■ -------­ PLURAL Mitică-fiul, un exemplu strălu­cit al teoriei eredităţii a plecat la şcoală azi vesel şi senin ca tot­deauna. Ora î ntâi, lecţie de gra­matică. Un fleac pentru mintea agtră a micuţului Mitică. — Mitică ia spune cum face pluralul, dela ,,un copil”. ’ — Doi gemeni. BAT Al A. Pentru isprava pe care v’o spu­sei şi pentru multe altele Mitică cel mic a luat nota doi pe primul trimestru. D. Mitică-tatăl, grijuliu de edu­caţia fiului său i-a tras o sfântă de bătae şi acum îl admonestează, pentru ca bătaia să-şi facă efec­tul : — De ce nu te cuminţeşti tu mă băiatule ? De ce mă faci să te bat într un i! Crezi tu că mie 'mi face pacere să te bat ? Hai ți — A'a ? Păi nici mie nu mi place. Atunci de ce te mai căzneşti degeaba ? RECUNOŞTINŢA. La una din instituţiile de stat a fost până mai ori un i­ait per­sonagiu recunoscut pentru amabi­litatea, cu care servea pe oricine, , în schimabu­l unei tot atât de ama­bile recom­pense. Un domn cumsecade avu şi el o astfel de afacere cu omul nostru, dar neexperimentat nu ştia cum să-l mulțumească. — Nu ştiu cum să vă arăt recu­noştința mea. — Apei dragul meu, de când s'a inventat hârtia monedă recu­noştinţa nu mai e o problemă atât de greu de rezolvat. UN FALIT­ CINSTIT. Mariţ, negustor de pânzărie din fălticeni, a venit la Bucureşti să-şi aprovizioneze dugheana. „Să-şi aprovizioneze”... vorba vine, fiindcă Mariţ e în pragul fa­limentului şi baloturile pe cari vrea să le cumpere nu sunt decât pretexte de a-şi insusi cât mai multe mărfuri Se duce la un angrosist din piaţa Sf. Gheorghe şi alege si cum­pară şi iar alege şi iar cumpără. Angrosistul care habar n’avea că Mori e in faliment, il serveşte cu toată solicitudinea, acordându-i şi rabatul obicinuit Morii încarcă marfa într’un ca­mion și pornește cu baloturile la gară. Putin in urmă angrosistul află că Mont e în faliment și deznspe­rat, smulgându și părul din cap, aleargă la gară unde găsește pe Mont care tocmai își încărca ba­loturile cu pânză. — Excrocule ! De ce nu mi-ai spus că ești un faliment că nu-ți dădeam mei o jumătate de metrul — De ce te superi domnule an­grosist ? Eu sunt cinstit, m'am a­­ranjat, cu toți creditorii mei, 0 să mă aranjez și cu d-ta ! — Ei, ce aranjament ne pro­pui ? — T­uturor creditorilor mei le am propus 50 la sută din valoa­rea mărfurilor. Ifi ofer și d-tale tot atât ! — Bine, dă banii ! — Poftim, sunt 20 de baloturi de pânză, ia 10 din ele și suntem chit ! Bin cusca sa ne urnim Richard Strauss compune o com­ed­ ia castelul s­m de lângă Belve­dere, Richard Strauss lucrează ac­tualmente la Viena, la partitura nouei sale opere «Arabella» pe ca­­re celebrul compozitor o denu­meşte «comedie muzicală». Libretul a fost schiţat de Hof­mannsthal acum 20 de ani. Subiectul ar f­i următorul: Arabella şi Lucile sunt două su­rori. Lucile a fost educată ca bă­iat pentru a înlesni Arabellei să se căsătorească mai curând. Un ofiţer­ se îndrăgosteşte de Arabella. Fata iubeşte însă la rândul ei pe tirolezul Imfanger cu care se şi căsătoreşte. In cele din urmă ofiţerul descoperă însă că Lucile e femeie şi se căsătoreşte cu dânsa. Din această sumară relatare a subiectului se poate vedea că noua operă a lui Richard Strauss pre­zintă oarecari asemănări cu «Ca­valerul rozelor». In ceea ce priveşte partitura, prietenii intimi ai compozitorului, care au avut prilejul să asculte fragmente din noua operă a ma­relui maestru german afirmă că ea constitue o continuare a stilului muzical adaptat în «Elena egip­teană». muzicală Maugham obţine un nou succes la Paris Strălucitul scriitor englez So­merset Maugham, a cărui piesă «P­oala» a obţinut acum un an un neaşteptat succes la Teatrul Made, b­ine din Paris dă scenei parisiene un nou­­ spectacol cu renumita piesa «Cercul». Lugné Poe şi-a luat sarcina să prezinte el noua lucrare parisie­­nilor interpretând şi rolul princi­pal. Critica dramatică e unanimă în a saluta în Maugham pe unul din ce mai interesanţi dramaturgi ai generaţiei noui, iar «Cercul» e consiiderat ca o lucrare de adân­că pătrundere şi strălucire. -----------YY-----------­ ta ű. o. r«; est ii despre el $1 despre alfll Un vis frum­s al copiirlol. In ssum­ar. Intra disciplina da cazarmă sl cutiile cu nurunda. Elevul Iul Ba­raiL Debutul și vizicale la Brasw. Opara Rămână în 1313.—Despre Opera de azi șl ca mă leagă de ea. — Ba da. E pe scena. In fund, pe dreapta. Japonezul a bătut scurt în uşa, şi solicitarea şi-a făcut efectul. Intru în scenă: Niponul«. Ma­dame Butterfly, — o japonezi mică, gingaşă, un bibelou coborî­ de pe etajeră — termină actul II. Din altă lume, un cor îngâni o romanţă de duioşie. Romanţa ma­trozilor cari se apropie de port. Bucuria revederei, salut uscatu­lui— Când cortina s’a lăsat peste durerea micei japoneze pitite în aştepte­rea iubitului, dau cu ochii de d. Folescu. Recomandarea este inutilă. Ce mai cunoscut cântăreţ a! nostru îşi plimba silueta între pânzele scenei, néni.« a asculta — pen­tru a câta sută aură e o operă. E transfigurat când aude cântând. E un copil care se bucură din su­flet când poate privi şi asculta, de undeva departe, toata frumu­seţea«. Făptura aceasta care a dat ace formidabil «Mephisto», crispat ca într’o halucinaţie îngrozitoare, pe cardinalul din «Ebreea», şi a fă­cut atâtea creații în «Povestirile lui Hofmann», în «Năpasta», dar mai ales în «Boris Godunov» de­vine cel mai blând om când îş­i şterge grima şi lasă masca. Ochii cuprind toată nostalgia pă­mântului românesc, obrajii îi ra­diază după viața de la ţară şi fruntea vrea să-i arate toată pa­siunea pentru cânt«. • 4 m ■ • m * • • Suim scări întortochiate şi in­trăm într’un birou simplu, re­tras. Pe coridoare larma continuo, trec grăbiţi, cântăreţi ce-şî în­cearcă glasul, şi se aude de ală­turi o comandă răspicată s un-doi mn-doi. Prin rotocoalele de fum ale filărilor îşi face Ioc glasul mângâetor al basului... Cea mai puternica voce a «Operei Roma­ne» povesteşte încet, ca un unchii­­sfătos: nici nu bcnuesc că aud vocea basului. — „M’am născut la Roşeţi«Voi­­na» în judeţul Ialomiţa. Acolo mi-ara făcut şcoala primară. Mic fiijj­d, în primii ani ai claselor (Continuare in pagina lll-a) Intrasem într'on infern­. Din uşă m'au întâmpinaţi într'o s­ta­­nică răsvrătire, acorduri de trom­bon, bătăi de tobă înfuriată şi în­­ganări de piculină zglobie, aco­perind voci ce tâşneau din pă­mânt, din tavan, aîn dreapta şi din stânga. Un dirijor nevăzut, un metisto desigur­, vrăjea toată încăperea aceasta în care, înce­pând de la uşier şi până la cel mai mare funcţionar iţi răspund, la întrebări, pe o melodie... «Liricul» era în repetiţie. Pe coridoarele înguste ale birourilor e un dute-vino neîntrerupt Ba­­letiste în pas de gavotă, tenori cu pieptul umflat başî încercând glasul ca nişte lovituri de clopot haritoni gravi, vin să ceară bi­lete de favoare. In cabinetul se­cretarului general e un continuu pelerinaj. — o ge­na febrilă dună lichelele cu conţinutul scurt In timp ce două telefoane stîrnie încontinuu în încăperea al­in.­rată, d. Luciudî, secretarul Ope­­rii Române, înconjurat de doi boxeuri, trei cântăreţi, un mae­stru şi vre-o jumătate du­zin foot-ball-iştî, întocmeşte repeti­ţiile şi supraveghează împărţi­rea, pe a noua zi a sălilor, a mae­ştrilor şi a „geţilor de atac”... — Domnul Fotescu e aici ? — Domnul Polescu Acum a fost.. E dus pe undeva pe nici.« Pe undeva pe aici — asta în­seamnă a doua parte a infernu­lui. Trec prin­ un alt corint îngust, dau pe nişte scări — să le urc, să le cobor ? — calc nişte decoruri, mă strecor printre pa­nouri și ajung în sfârșit la o uşă mare capitonata, — un soiu de portal. încerc să deschid. Uşa re­fuză sa se supună solicitărei. Pri­pit, un japonez însoțit de un ma­rinar dă să intre. — Domnul Folescu n’o fî pe • ■ • ■ * aici * Dulii ” în „Volpone“. Teatrul Atelier din Paris anun­ţă reprezentarea piesei «Volpone» de Ben Jonson. Rolul titular va fi jucat de Charte Dulin. Muzica politică Asociaţia culturală socialistă din Berlin în­ dorinţa de a imprima şi muzicei un caracter social au insti­tuit iin premiu neutru o «Suirio­­are ii muncitor zAS» şi pentru o «U^ertiuirâ» care să deschidă con­certele muncitoreşti. Nouilor com­­­poziţii Ii se pretinde să influenţeze prin ritm şi tonalitate asupra mas­ selor. Dar cum acest ideal iî are orice muzică— premiul nu aduce aici o îndrumare nouă. Charles Dullin -----------xnx----------­ O operă de succes a lui Korngold «Miracolul Helianei», opera mult disputată a lui Korngold, obţine un mare succes pe patru scene germanice. La Hamburg, Berlin, Dresda şi la Viena, opera lui Korngold a împlinit 100 de reprezentaţii. —I ■ tot-- ' — MAIDANUL TEATRAL Agitări... Frunză verde sărăcită De când a plecat­­ intilă Şi cu dânsul s’a carutu $i boerut iMpedatu Şi-a venit Par­gint­ul viu Domnul Iuliu Maniu, In partidul national Este un curat scandal !... Cum te duci la ministere, Unul cere, altul cere, Şi al treilea, tot cere Şi al patrulea la fel Şi al cincilea şi el Cer cu toţii’n desperare Cer cu vocea rugătoare Unii cer cu umilinţă Alţii cer cu stăruinţă Unii vin şi cu părinţii Ca sa’nduplece toţi sfinţii Vin cu mam­a, vin cu tată Cu nevastă şi cu fată Cu căţel şi cu purcel Doar, doar Va numi pe el!... Agitat !... Frunză verde foi de tei Dar să nu credeţi că ei Fug după deputăţie Sau după senatone Sau ca vor p­re-un ciolan Mai solid, mai barosan I, Frunză verde păpădie D’aia dânşii fac scandal Fiindcă vor ca să devie Directori la Naţional I Şi îl vezi pe Eftimiu Cum se duce la Maniu Cu un kilo de fasole Şi cu Meşterul Manole Şi 'ntându-şi candidalirL Ii recită din «Glafira» Spune că e om integru Fiindcă-a scris «Cocoşul Negru» Şi-i promite ca să scrie O superba feerie Ce-o dedică dumnealui Şefului Partidului... Intre timp Sorică Soare E ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie­­«. Apoi îl vezi pe Ionel Subţirel, tras prin inel Pe Ionel, zis Ion Marin Cu obrazul palid, fin, Cu monoclul n ochi proptit Şi cun zâmbet fericit!... «. El e fericit şirengaru Că­ i cumnatul lui Madgearu. Intre timp, Sorică Soare E ursuz nevoe mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie ?... Frunză verde de mărar Iancu Maholescu iar îşi încearcă tot norneu Sprijinindu-se de Bocu. Findca-ar vrea grozav şi ■ ’ 1 Cabinetul lui Cornel! Are şi programul lui Pentru mersul teatru.nr. O să joace fără milă De trei on „Medi­­ea Civilă d« NIeon J.Lindb­ergh'* Mâine seară are loc la Teatrul Ch­atelet din Paris premiera, piesei «Charles Lindbergh», spectacol de mare montare alcătuit de Sacha Guitry. Feeria are 18 acte şi o instalaţie le maşinării şi efecte luminoase care vor face senzaţie. Intre timp Sorică Soare E ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să Ştie Ce director o Să vie !„ Şi mai vezi solicitanţi Mai modeşti şi mai berbanţi Vezi poeţi şi scriitori Avocaţi, judecători Doctori mici şi doctori mari Şi doctori veterinari Protopopi şi gazetari Pictori, zugravi şi samsari Croitori şi cărturari Care cer şi dumnealor Direcţiunea Teatrelor Intre timp, Sorică Soare "T ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie ? Despre mine, drept să spun, Orişicare ar fi bun : Bun ar fi şi Eftimiu C’a mai fost, aşa că-l ştiu, Man­oleseu­ iar aşa Ar fi bun, pe­ onoarea mea Localuri pentru artă şi altele * de Adrian Manu« Trebue să ţinem seama că via­­a noastră artistică e tot atât de încătuşată în probleme materiale ,n teatru ca şi n pictură. Dar pe când pentru teatru Sta­tul a înţeles rostul unei clădiri pen­tru pictură suntem încă departe de o asemenea realizare. Şcoala, sala de expozii şi ate­­ierul nu au preocupat pe cei ce prin post politic aveau datoria să sprijine pictura. Şcoala, de belle arte e o ruină cu ziduri crăpate. Ea trebueşte complect renovata şi atunci în fruntea ei un nou di­rector destoi­nic îşi va putea îndeplini menirea. Sală de expoziţii avem la Şosea dar deşi s’a plătit în numele artei mai multe milioane ea aparţine încă de fapt Casa­ grădinilor. Un aranjament cu primăria «i cu nu­mita Casă — ar putea dărui la adevăr o sală de expoziţie perma­nentă, mai ales că în toată Capi­tala e singurul local cu lumină su­ficientă. Dar numai prin per­seve­­rarea artiştilor se poate obţine a­­cest demers drept şi logic. Rămânea de prevăzut pentru un vi­tor îndepărtat creiarea unor a­­teliere naţionale pe care Statul să Ie închirieze pe preţuri convena­bile tinerilor artişti —­ sau sâ Ie cedeze pe termene scurte celor pre­­n­iati 10 sa’oane. Desigur că acea­stă nevoie a artiştilor e cea mai greu de realizat — dar dacă Pri­măria Capitalei ar lua pildă de la oraşele stră’ne care caută ea atra­­ga pe artişti pentru gloria ce se resfrânge pe urmă asupra oraşu­lui, desigur că am avea nu numai un­ proect de cetate culturală ci şi de cetate artistică cedându se un schimb de opere de artă pe care le-ar câştiga muzeul Capitalei, o scrie de parcele de teren la maha­la unde artiştii să-şi poată clădi ateliere, în condiţii ieftine , cre­ditul fiind posibil odată ce terenul le e acordat. Dar pentru artişti se mai poate face un avantaj — adică nu pen­tru ei ci pentru artă. E absurd sa plătească vamă pentru culori şi unelte, oameni săraci de pe urma cărora Statul capătă glorie. Ar­tiştii ar trebui să obţină prin sin­dicatul lor culori scutite de vamă, valuta fiind şi aşa împovărătoare , iar ministrul de finanţe ar găsi compensaţie impunând mai tare obiecte de lux nefolositoare artei. Colectivitatea artiştilor nu a ştiut încă până acum să apere pro­­blemele neindividuale ale artei. Avem artişti în toate partidele­­, când în realitate arta e şi trebue să fie deasupra politicei. Neizbândirea drepturilor de in­teres general nu îşi poate avea ex­plicaţia numai în necom­patenţa legiferanţilor ci şi în lipsa de se­riozitate şi energie pentru apăra­­rea unor principii sănătoase. Dar poate ne înşelăm ui scandal în juni conam Rarii centenarului lui Franz Stert Un profesor al Universităţii din Viena profanează memoria maritul compozitor. La Viena a provocat o imensă senzaţie scandalul ivit cu prilejul comemorării centenarului morţii lui,Schubert la Universitatea din Viena. într’adevăr, spre surprinderea celor de faţă, profesorul Lach a pronunţat la festivitatea comemo­raţiei organizată în aula Univer­sităţii, un discurs foarte puţin re­­verenţios faţă de mare­le compozi­tor naţional al Austriei Intre alteie. Lach şi-a permis sa vorbească, de pilda, despre: «o simbioză parazitară cu prieteni» şi despre «egoismul lui K­kube­t». Discursul lui Lach a po­vocat o adevărată consternare în rându­rile profesorilor universităţii din Viena cari îl delegaseră pe cole­gul lor Lach cu pronunţarea dis­cursului comemorativ. După o indelungata chibzuinţă consiliul profesoral a autorizat pe rectorul universtăţii, să dea o de­claraţie în care să pună la punct declaraţiile lui Lach atenuând ca­racterul violent al «rr tăcu'ii"­­ profesorului împotriva lui... Schu­bert De altă parte însă, guvernul care fusese reprezentat la şedinţa comemorativă de la Universitate, a cerut rectorului să stabilească răspunderile în chestiunea profa­nării memoriei lui Schubert, în cadrul festivităţii de la inalta in­­stituţune culturală. Interesant e de relevat faptul că profesorul Lach nu şi-a exprimat pentru prima dată opinia sa asu­­pra lui Schubert. Aceiaş conferin­ţă pe care a ţinut-o la Unive­sitate Lach a mai pronunţat-o in două conferinţe publice la Viena Nu e deci de crezut că rectorul universităţii din Viena nu a cu­noscut operele... origina­le n­e pro­fesorului Lach cu privire la per­sonalitatea marelui compozitor vienez. Precizăm aci că profesorul Lach ocupă catedra de studiul compa­rat al muzicii la Lin­iversitate şi este decanul instituţiilor de ştiin­ţă muzicală din capitala Austriei. Numai în această calitate, Lach a reuşit să pronunţe cuvântarea sa la UniversTate, provocând un scandal fără precedent în analele Universităţii din Viena. In ceea ce priveşte atacurile lui Lach, precizăm că profesorul vie­nez nu s’a oernat în cuvântarea sa de onorele lui Schubert ci exclu­siv de viaţa particulară a compo­­citorului, zugra­vi­ndu-l pe nemur­­torul maestru al I­ iedului ca pe un «­bursrhez leneş şi egoist care du­cea o viaţă de parazit pe lângă prietenii şi cunoscuţii săi». Se crede că ireverenţioasa „ati­­tuiine a profesorului vienez vă avea urmări mai practice şi mai radicale decât comunicatul recto­rului Universităţii­ din Viena ----------------------------­ Schubert Şi ar fi bine venit Fiindcă-i un actor citit . Cât priveşte Ion Marin E prea cult şi e prea fin. Deci ar fi neapărat De asemeni, indicat Frunză verde sulcinică Mi-este însă foarte frică Criza asta desperată Să nu fie rezolvată într un chip original. Şi la Teatrul Naţional Să ne pomenim lumii Cu vre­un mitropolit 1 ■ ----tut------ - Muzeul Chopin în Polon­a Zilele acestea, societatea muzi­cală din Varşovia a cumpărat pentru suma de 40.000 zi, casa în care s’a născut marele compozitor C­hopin. Casa se află în comuna Zeliazove Voii. In faţa casei se­ va ridica lui Chopin un nou em­ m­u­ment, iar casa va fi prefăcută în muzeu. CRONICA PLASTICA Berliner Orfiester în Anglia «Berliner Simphonie Orhester* care a concertat şi la Bucureşti în toamna aceasta, întreprinde un turneu în Angl­a, sub direcţia d-lui Ernst Kunwald. Pentru pr­ma oară excelenta for­­matie orhestrală germană va con­­certa în Anglia unde este aşteptata cu mult interes și i se pregăteşte o strălucită primire. —— ----- tut —— ■■ - Tre ar.fnr n*bfr ds’l^î etilen in s'irire O interesantă serată au organi­zat de curând trei dintre cei mai renumiţi artişti ai scenelor ger­mane : Ernst Deutsch, Paul Hart­mann şi Eugen Klopfer. Int­r’adevăr cei trei artişti au declamat în cadrul acestei serate cele mai de seamă cuvântări isto­rice. Programul serii cuprindea : prima cuvântare a lui Cicront împotriva lui Catilina ; Discur­sul lui Max Anton la înmormân­tarea lui Tuliu Cezar ; Apărarea lui Danton în faţa tribunalului revoluţ­onar ; cântecul soarelu de Franc­­e din Assisi, Imnul de Hop Mi-r­ in şi poemul ,, Isus’ de Franz Werfel.

Next