Rampa, noiembrie 1928 (Anul 13, nr. 3234-3259)
1928-11-26 / nr. 3256
ANUL XDI No. 3250 *R“C*ACTIA, ADMINISTRAT»A Sl ATELIERELE QRAICE Strada Sărindar, 7 Te l e f o n set st eonotiio.tiA «xotu.lv S.oW4fl( Anonim* «udott Mont Oale* Vi o»ort *i No at Ao.mu'uilUt ••tt1rrt.su la «tlt «gtn III* • « u toiiu| .t* si la ao nlrti.tra ia Uiosf c tlTM 26 NOEMBRIK IMS ABONAMENTELE ” IN TARA Tf#i ioni . . Ssais iuni . ....................» Un an .................... . . . . Lei 300 . 800 . 1000 in strAlină*ai® dub'u Abo namen'ele se o'âieeo tnurile 1 sau Ic 13 ale 'leoâie ‘uni D Direcţia Operei cte Dem. iheodoretou E interesant de luat act că in această febră a înlocuirilor, cel puţin direcţia Operei rămâne fără competitori, — fără competitori vizibili. E un progres. Vrea sa zică, poate fi o instituţie de cultură în România care să rămână liberă de furtunile ce le căşuna schimbarea guvernelor Căci, în definitiv, cum direcţiaTeatrului Naţional trece de la un club politic la altul, de ce ne-am mira dacă şi muzica ar fi supusă în România regimului alternării partidelor. Se pare, însă, că şi independenta categorică a personalităţii d-lui Scarlat Cocorâscui, director care nu datoreşte postul său niciunei „înscrieri*’ în matricole de club politic, impune — cel puţin sub noul regim al rectificării moravurilor — un respect mai presus de poftele repective ale cuceritorilor. Nu vă puteţi închipui, cred, că nu sunt destui muzicieni naţional ţărănişti cum sunt şi au fost duzini întregi de muziciană naţional-liberali... ! Şi cum Shakespeare şi Moliere nu pot fi lăsaţi la National pe mâna infamei opoziţii. — de ce Mozart şi Wagner n’ar fi puşi şi ei sub asistenţa partidului triumfător ? Iată că d. Scarlat Cocorăscu reuşeşte să se păstreze la o datorie pe care o împlineşte cu atâta îndemânare şi probitate, — de-alungul a trei schimbări catastrofale de guvern. E un record. Şi e o recompensă pentru omul care —din luptă cu o conducere culturală care nu pricepe, în definitiv, de ce să cheltuiesc atâţia bani cu muzica — ajunge, cu eforturi admirabile să dea metropolei româneşti o operă demnă de locul ce vrem să cucerim în Europa luminilor. Dar, luând cunoştinţa de această adevărată minune din România politica, ne întrebăm : când vom ajunge ca şi direcţia Teatrului Naţional să fie liberată de robia scandaloasă şi jignitoare a „regimurilor” efemere ....— ... ■ ------- PLURAL Mitică-fiul, un exemplu strălucit al teoriei eredităţii a plecat la şcoală azi vesel şi senin ca totdeauna. Ora î ntâi, lecţie de gramatică. Un fleac pentru mintea agtră a micuţului Mitică. — Mitică ia spune cum face pluralul, dela ,,un copil”. ’ — Doi gemeni. BAT Al A. Pentru isprava pe care v’o spusei şi pentru multe altele Mitică cel mic a luat nota doi pe primul trimestru. D. Mitică-tatăl, grijuliu de educaţia fiului său i-a tras o sfântă de bătae şi acum îl admonestează, pentru ca bătaia să-şi facă efectul : — De ce nu te cuminţeşti tu mă băiatule ? De ce mă faci să te bat într un i! Crezi tu că mie 'mi face pacere să te bat ? Hai ți — A'a ? Păi nici mie nu mi place. Atunci de ce te mai căzneşti degeaba ? RECUNOŞTINŢA. La una din instituţiile de stat a fost până mai ori un iait personagiu recunoscut pentru amabilitatea, cu care servea pe oricine, , în schimabul unei tot atât de amabile recompense. Un domn cumsecade avu şi el o astfel de afacere cu omul nostru, dar neexperimentat nu ştia cum să-l mulțumească. — Nu ştiu cum să vă arăt recunoştința mea. — Apei dragul meu, de când s'a inventat hârtia monedă recunoştinţa nu mai e o problemă atât de greu de rezolvat. UN FALIT CINSTIT. Mariţ, negustor de pânzărie din fălticeni, a venit la Bucureşti să-şi aprovizioneze dugheana. „Să-şi aprovizioneze”... vorba vine, fiindcă Mariţ e în pragul falimentului şi baloturile pe cari vrea să le cumpere nu sunt decât pretexte de a-şi insusi cât mai multe mărfuri Se duce la un angrosist din piaţa Sf. Gheorghe şi alege si cumpară şi iar alege şi iar cumpără. Angrosistul care habar n’avea că Mori e in faliment, il serveşte cu toată solicitudinea, acordându-i şi rabatul obicinuit Morii încarcă marfa într’un camion și pornește cu baloturile la gară. Putin in urmă angrosistul află că Mont e în faliment și deznsperat, smulgându și părul din cap, aleargă la gară unde găsește pe Mont care tocmai își încărca baloturile cu pânză. — Excrocule ! De ce nu mi-ai spus că ești un faliment că nu-ți dădeam mei o jumătate de metrul — De ce te superi domnule angrosist ? Eu sunt cinstit, m'am aranjat, cu toți creditorii mei, 0 să mă aranjez și cu d-ta ! — Ei, ce aranjament ne propui ? — Tuturor creditorilor mei le am propus 50 la sută din valoarea mărfurilor. Ifi ofer și d-tale tot atât ! — Bine, dă banii ! — Poftim, sunt 20 de baloturi de pânză, ia 10 din ele și suntem chit ! Bin cusca sa ne urnim Richard Strauss compune o comed ia castelul sm de lângă Belvedere, Richard Strauss lucrează actualmente la Viena, la partitura nouei sale opere «Arabella» pe care celebrul compozitor o denumeşte «comedie muzicală». Libretul a fost schiţat de Hofmannsthal acum 20 de ani. Subiectul ar fi următorul: Arabella şi Lucile sunt două surori. Lucile a fost educată ca băiat pentru a înlesni Arabellei să se căsătorească mai curând. Un ofiţer se îndrăgosteşte de Arabella. Fata iubeşte însă la rândul ei pe tirolezul Imfanger cu care se şi căsătoreşte. In cele din urmă ofiţerul descoperă însă că Lucile e femeie şi se căsătoreşte cu dânsa. Din această sumară relatare a subiectului se poate vedea că noua operă a lui Richard Strauss prezintă oarecari asemănări cu «Cavalerul rozelor». In ceea ce priveşte partitura, prietenii intimi ai compozitorului, care au avut prilejul să asculte fragmente din noua operă a marelui maestru german afirmă că ea constitue o continuare a stilului muzical adaptat în «Elena egipteană». muzicală Maugham obţine un nou succes la Paris Strălucitul scriitor englez Somerset Maugham, a cărui piesă «Poala» a obţinut acum un an un neaşteptat succes la Teatrul Made, bine din Paris dă scenei parisiene un nou spectacol cu renumita piesa «Cercul». Lugné Poe şi-a luat sarcina să prezinte el noua lucrare parisienilor interpretând şi rolul principal. Critica dramatică e unanimă în a saluta în Maugham pe unul din ce mai interesanţi dramaturgi ai generaţiei noui, iar «Cercul» e consiiderat ca o lucrare de adâncă pătrundere şi strălucire. -----------YY----------- ta ű. o. r«; est ii despre el $1 despre alfll Un vis frums al copiirlol. In ssumar. Intra disciplina da cazarmă sl cutiile cu nurunda. Elevul Iul BaraiL Debutul și vizicale la Brasw. Opara Rămână în 1313.—Despre Opera de azi șl ca mă leagă de ea. — Ba da. E pe scena. In fund, pe dreapta. Japonezul a bătut scurt în uşa, şi solicitarea şi-a făcut efectul. Intru în scenă: Niponul«. Madame Butterfly, — o japonezi mică, gingaşă, un bibelou coborî de pe etajeră — termină actul II. Din altă lume, un cor îngâni o romanţă de duioşie. Romanţa matrozilor cari se apropie de port. Bucuria revederei, salut uscatului— Când cortina s’a lăsat peste durerea micei japoneze pitite în aştepterea iubitului, dau cu ochii de d. Folescu. Recomandarea este inutilă. Ce mai cunoscut cântăreţ a! nostru îşi plimba silueta între pânzele scenei, néni.« a asculta — pentru a câta sută aură e o operă. E transfigurat când aude cântând. E un copil care se bucură din suflet când poate privi şi asculta, de undeva departe, toata frumuseţea«. Făptura aceasta care a dat ace formidabil «Mephisto», crispat ca într’o halucinaţie îngrozitoare, pe cardinalul din «Ebreea», şi a făcut atâtea creații în «Povestirile lui Hofmann», în «Năpasta», dar mai ales în «Boris Godunov» devine cel mai blând om când îşi şterge grima şi lasă masca. Ochii cuprind toată nostalgia pământului românesc, obrajii îi radiază după viața de la ţară şi fruntea vrea să-i arate toată pasiunea pentru cânt«. • 4 m ■ • m * • • Suim scări întortochiate şi intrăm într’un birou simplu, retras. Pe coridoare larma continuo, trec grăbiţi, cântăreţi ce-şî încearcă glasul, şi se aude de alături o comandă răspicată s un-doi mn-doi. Prin rotocoalele de fum ale filărilor îşi face Ioc glasul mângâetor al basului... Cea mai puternica voce a «Operei Romane» povesteşte încet, ca un unchiisfătos: nici nu bcnuesc că aud vocea basului. — „M’am născut la Roşeţi«Voina» în judeţul Ialomiţa. Acolo mi-ara făcut şcoala primară. Mic fiijjd, în primii ani ai claselor (Continuare in pagina lll-a) Intrasem într'on infern. Din uşă m'au întâmpinaţi într'o stanică răsvrătire, acorduri de trombon, bătăi de tobă înfuriată şi înganări de piculină zglobie, acoperind voci ce tâşneau din pământ, din tavan, aîn dreapta şi din stânga. Un dirijor nevăzut, un metisto desigur, vrăjea toată încăperea aceasta în care, începând de la uşier şi până la cel mai mare funcţionar iţi răspund, la întrebări, pe o melodie... «Liricul» era în repetiţie. Pe coridoarele înguste ale birourilor e un dute-vino neîntrerupt Baletiste în pas de gavotă, tenori cu pieptul umflat başî încercând glasul ca nişte lovituri de clopot haritoni gravi, vin să ceară bilete de favoare. In cabinetul secretarului general e un continuu pelerinaj. — o gena febrilă dună lichelele cu conţinutul scurt In timp ce două telefoane stîrnie încontinuu în încăperea alin.rată, d. Luciudî, secretarul Operii Române, înconjurat de doi boxeuri, trei cântăreţi, un maestru şi vre-o jumătate duzin foot-ball-iştî, întocmeşte repetiţiile şi supraveghează împărţirea, pe a noua zi a sălilor, a maeştrilor şi a „geţilor de atac”... — Domnul Fotescu e aici ? — Domnul Polescu Acum a fost.. E dus pe undeva pe nici.« Pe undeva pe aici — asta înseamnă a doua parte a infernului. Trec prin un alt corint îngust, dau pe nişte scări — să le urc, să le cobor ? — calc nişte decoruri, mă strecor printre panouri și ajung în sfârșit la o uşă mare capitonata, — un soiu de portal. încerc să deschid. Uşa refuză sa se supună solicitărei. Pripit, un japonez însoțit de un marinar dă să intre. — Domnul Folescu n’o fî pe • ■ • ■ * aici * Dulii ” în „Volpone“. Teatrul Atelier din Paris anunţă reprezentarea piesei «Volpone» de Ben Jonson. Rolul titular va fi jucat de Charte Dulin. Muzica politică Asociaţia culturală socialistă din Berlin în dorinţa de a imprima şi muzicei un caracter social au instituit iin premiu neutru o «Suirioare ii muncitor zAS» şi pentru o «U^ertiuirâ» care să deschidă concertele muncitoreşti. Nouilor compoziţii Ii se pretinde să influenţeze prin ritm şi tonalitate asupra mas selor. Dar cum acest ideal iî are orice muzică— premiul nu aduce aici o îndrumare nouă. Charles Dullin -----------xnx---------- O operă de succes a lui Korngold «Miracolul Helianei», opera mult disputată a lui Korngold, obţine un mare succes pe patru scene germanice. La Hamburg, Berlin, Dresda şi la Viena, opera lui Korngold a împlinit 100 de reprezentaţii. —I ■ tot-- ' — MAIDANUL TEATRAL Agitări... Frunză verde sărăcită De când a plecat intilă Şi cu dânsul s’a carutu $i boerut iMpedatu Şi-a venit Pargintul viu Domnul Iuliu Maniu, In partidul national Este un curat scandal !... Cum te duci la ministere, Unul cere, altul cere, Şi al treilea, tot cere Şi al patrulea la fel Şi al cincilea şi el Cer cu toţii’n desperare Cer cu vocea rugătoare Unii cer cu umilinţă Alţii cer cu stăruinţă Unii vin şi cu părinţii Ca sa’nduplece toţi sfinţii Vin cu mama, vin cu tată Cu nevastă şi cu fată Cu căţel şi cu purcel Doar, doar Va numi pe el!... Agitat !... Frunză verde foi de tei Dar să nu credeţi că ei Fug după deputăţie Sau după senatone Sau ca vor pre-un ciolan Mai solid, mai barosan I, Frunză verde păpădie D’aia dânşii fac scandal Fiindcă vor ca să devie Directori la Naţional I Şi îl vezi pe Eftimiu Cum se duce la Maniu Cu un kilo de fasole Şi cu Meşterul Manole Şi 'ntându-şi candidalirL Ii recită din «Glafira» Spune că e om integru Fiindcă-a scris «Cocoşul Negru» Şi-i promite ca să scrie O superba feerie Ce-o dedică dumnealui Şefului Partidului... Intre timp Sorică Soare E ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie«. Apoi îl vezi pe Ionel Subţirel, tras prin inel Pe Ionel, zis Ion Marin Cu obrazul palid, fin, Cu monoclul n ochi proptit Şi cun zâmbet fericit!... «. El e fericit şirengaru Că i cumnatul lui Madgearu. Intre timp, Sorică Soare E ursuz nevoe mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie ?... Frunză verde de mărar Iancu Maholescu iar îşi încearcă tot norneu Sprijinindu-se de Bocu. Findca-ar vrea grozav şi ■ ’ 1 Cabinetul lui Cornel! Are şi programul lui Pentru mersul teatru.nr. O să joace fără milă De trei on „Mediea Civilă d« NIeon J.Lindbergh'* Mâine seară are loc la Teatrul Chatelet din Paris premiera, piesei «Charles Lindbergh», spectacol de mare montare alcătuit de Sacha Guitry. Feeria are 18 acte şi o instalaţie le maşinării şi efecte luminoase care vor face senzaţie. Intre timp Sorică Soare E ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să Ştie Ce director o Să vie !„ Şi mai vezi solicitanţi Mai modeşti şi mai berbanţi Vezi poeţi şi scriitori Avocaţi, judecători Doctori mici şi doctori mari Şi doctori veterinari Protopopi şi gazetari Pictori, zugravi şi samsari Croitori şi cărturari Care cer şi dumnealor Direcţiunea Teatrelor Intre timp, Sorică Soare "T ursuz nevoie mare Căci grozav ar vrea să ştie Ce director o să vie ? Despre mine, drept să spun, Orişicare ar fi bun : Bun ar fi şi Eftimiu C’a mai fost, aşa că-l ştiu, Manoleseu iar aşa Ar fi bun, pe onoarea mea Localuri pentru artă şi altele * de Adrian Manu« Trebue să ţinem seama că viaa noastră artistică e tot atât de încătuşată în probleme materiale ,n teatru ca şi n pictură. Dar pe când pentru teatru Statul a înţeles rostul unei clădiri pentru pictură suntem încă departe de o asemenea realizare. Şcoala, sala de expozii şi ateierul nu au preocupat pe cei ce prin post politic aveau datoria să sprijine pictura. Şcoala, de belle arte e o ruină cu ziduri crăpate. Ea trebueşte complect renovata şi atunci în fruntea ei un nou director destoinic îşi va putea îndeplini menirea. Sală de expoziţii avem la Şosea dar deşi s’a plătit în numele artei mai multe milioane ea aparţine încă de fapt Casa grădinilor. Un aranjament cu primăria «i cu numita Casă — ar putea dărui la adevăr o sală de expoziţie permanentă, mai ales că în toată Capitala e singurul local cu lumină suficientă. Dar numai prin perseverarea artiştilor se poate obţine acest demers drept şi logic. Rămânea de prevăzut pentru un vitor îndepărtat creiarea unor ateliere naţionale pe care Statul să Ie închirieze pe preţuri convenabile tinerilor artişti — sau sâ Ie cedeze pe termene scurte celor preniati 10 sa’oane. Desigur că această nevoie a artiştilor e cea mai greu de realizat — dar dacă Primăria Capitalei ar lua pildă de la oraşele stră’ne care caută ea atraga pe artişti pentru gloria ce se resfrânge pe urmă asupra oraşului, desigur că am avea nu numai un proect de cetate culturală ci şi de cetate artistică cedându se un schimb de opere de artă pe care le-ar câştiga muzeul Capitalei, o scrie de parcele de teren la mahala unde artiştii să-şi poată clădi ateliere, în condiţii ieftine , creditul fiind posibil odată ce terenul le e acordat. Dar pentru artişti se mai poate face un avantaj — adică nu pentru ei ci pentru artă. E absurd sa plătească vamă pentru culori şi unelte, oameni săraci de pe urma cărora Statul capătă glorie. Artiştii ar trebui să obţină prin sindicatul lor culori scutite de vamă, valuta fiind şi aşa împovărătoare , iar ministrul de finanţe ar găsi compensaţie impunând mai tare obiecte de lux nefolositoare artei. Colectivitatea artiştilor nu a ştiut încă până acum să apere problemele neindividuale ale artei. Avem artişti în toate partidele, când în realitate arta e şi trebue să fie deasupra politicei. Neizbândirea drepturilor de interes general nu îşi poate avea explicaţia numai în necompatenţa legiferanţilor ci şi în lipsa de seriozitate şi energie pentru apărarea unor principii sănătoase. Dar poate ne înşelăm ui scandal în juni conam Rarii centenarului lui Franz Stert Un profesor al Universităţii din Viena profanează memoria maritul compozitor. La Viena a provocat o imensă senzaţie scandalul ivit cu prilejul comemorării centenarului morţii lui,Schubert la Universitatea din Viena. într’adevăr, spre surprinderea celor de faţă, profesorul Lach a pronunţat la festivitatea comemoraţiei organizată în aula Universităţii, un discurs foarte puţin reverenţios faţă de marele compozitor naţional al Austriei Intre alteie. Lach şi-a permis sa vorbească, de pilda, despre: «o simbioză parazitară cu prieteni» şi despre «egoismul lui Kkubet». Discursul lui Lach a povocat o adevărată consternare în rândurile profesorilor universităţii din Viena cari îl delegaseră pe colegul lor Lach cu pronunţarea discursului comemorativ. După o indelungata chibzuinţă consiliul profesoral a autorizat pe rectorul universtăţii, să dea o declaraţie în care să pună la punct declaraţiile lui Lach atenuând caracterul violent al «rr tăcu'ii" profesorului împotriva lui... Schubert De altă parte însă, guvernul care fusese reprezentat la şedinţa comemorativă de la Universitate, a cerut rectorului să stabilească răspunderile în chestiunea profanării memoriei lui Schubert, în cadrul festivităţii de la inalta instituţune culturală. Interesant e de relevat faptul că profesorul Lach nu şi-a exprimat pentru prima dată opinia sa asupra lui Schubert. Aceiaş conferinţă pe care a ţinut-o la Univesitate Lach a mai pronunţat-o in două conferinţe publice la Viena Nu e deci de crezut că rectorul universităţii din Viena nu a cunoscut operele... originale ne profesorului Lach cu privire la personalitatea marelui compozitor vienez. Precizăm aci că profesorul Lach ocupă catedra de studiul comparat al muzicii la Liniversitate şi este decanul instituţiilor de ştiinţă muzicală din capitala Austriei. Numai în această calitate, Lach a reuşit să pronunţe cuvântarea sa la UniversTate, provocând un scandal fără precedent în analele Universităţii din Viena. In ceea ce priveşte atacurile lui Lach, precizăm că profesorul vienez nu s’a oernat în cuvântarea sa de onorele lui Schubert ci exclusiv de viaţa particulară a compocitorului, zugravindu-l pe nemurtorul maestru al I iedului ca pe un «bursrhez leneş şi egoist care ducea o viaţă de parazit pe lângă prietenii şi cunoscuţii săi». Se crede că ireverenţioasa „atituiine a profesorului vienez vă avea urmări mai practice şi mai radicale decât comunicatul rectorului Universităţii din Viena ---------------------------- Schubert Şi ar fi bine venit Fiindcă-i un actor citit . Cât priveşte Ion Marin E prea cult şi e prea fin. Deci ar fi neapărat De asemeni, indicat Frunză verde sulcinică Mi-este însă foarte frică Criza asta desperată Să nu fie rezolvată într un chip original. Şi la Teatrul Naţional Să ne pomenim lumii Cu vreun mitropolit 1 ■ ----tut------ - Muzeul Chopin în Polona Zilele acestea, societatea muzicală din Varşovia a cumpărat pentru suma de 40.000 zi, casa în care s’a născut marele compozitor Chopin. Casa se află în comuna Zeliazove Voii. In faţa casei se va ridica lui Chopin un nou em mument, iar casa va fi prefăcută în muzeu. CRONICA PLASTICA Berliner Orfiester în Anglia «Berliner Simphonie Orhester* care a concertat şi la Bucureşti în toamna aceasta, întreprinde un turneu în Angla, sub direcţia d-lui Ernst Kunwald. Pentru prma oară excelenta formatie orhestrală germană va concerta în Anglia unde este aşteptata cu mult interes și i se pregăteşte o strălucită primire. —— ----- tut —— ■■ - Tre ar.fnr n*bfr ds’l^î etilen in s'irire O interesantă serată au organizat de curând trei dintre cei mai renumiţi artişti ai scenelor germane : Ernst Deutsch, Paul Hartmann şi Eugen Klopfer. Intr’adevăr cei trei artişti au declamat în cadrul acestei serate cele mai de seamă cuvântări istorice. Programul serii cuprindea : prima cuvântare a lui Cicront împotriva lui Catilina ; Discursul lui Max Anton la înmormântarea lui Tuliu Cezar ; Apărarea lui Danton în faţa tribunalului revoluţonar ; cântecul soarelu de France din Assisi, Imnul de Hop Mi-r in şi poemul ,, Isus’ de Franz Werfel.