Rampa, septembrie 1929 (Anul 14, nr. 3483-3508)
1929-09-01 / nr. 3483
Cereţi la toate librăriile şi la administraţia ziarului .Ramna* 350 PAGINI, 100 LEI AZI IN TOATA CAPITALA Nu se vorbeşte decât de Minunata Revistă A. E.A FONFE... deoarece scenele : Imbogăţiţii de război — Bărbaţii încornoraţi — Alesul Naţiunei — Surugiul — Garajul Marghiloman — Şoferii de Cl. I şi II-a — Menajul — Mirajul — Femeia slabă şi Femeia grasă — Ionniţă Nespălatul — Femeia Goală şi Cioclul la Ştrand cu delicioasele cuplete de actualitate interpretate de simpaticii artişti, dresele : Silly Vasiliu — Rozina Wiquelin — Nutzi Mortun — Jeana Doljan — Olga Habel şi d-nii: AL Bărcănescu — N. Kainer — Lică Rădulescu — Nae Simionescu — G. Şerbănescu — S. Cristian — P. Einhorn, etc. etc. Stârnesc ropote de aplauze și visări la TEATRUL ELITE Cinema Fest Frascati — Calea Victoriei 33. Frumoasei® care îşi fac plaja la strand, elegantele care frequentează casele de mode, se vor zMfei «n WS kaim •A regăsi în paginile senzaţionalului roman STRAND cea mai recentă lucrare a lui PINGUIN a cărui publicare a început-o »Rampa” POALA ALBA FEHÉR FOLYÁS scurgeri vaginale cronice, rebele, menstruatiune dureroasă neregulata, miros sudoare, vindecă sigur numai «GYNEK» la Drogherii şi Farmacii Recomandat de toate somităţile medicale, înapoiat în Bucureşti Dr. I. MIHALOVICI îşi reia consultaţiile Geneto-urinare, Syphilis Consult 11-1 şi 3-8 Pasajul Imobiliara, Scara Etaj I. Telef. 307/93. Sală de așteptare specială pentru Doamne RAMM Vreau să sper că cele ce urmează nu vor surprinde pe nimeni, ca făcând o nota discordantă în aceasta rubrică, deoarece idealul mecanizat de stimata Ramona a fost tocmai acesta : de a da o cât mai mare variaţie coloanei redactate de d-sa, probă evidentă e Albumul său, care a apărut tocmai spre a înviora -uhrien, în care apar aceste rânduri. : Plecând dela această ideie, miam permis a abandona chestiunile de ordin psihologic printr'o chestiune de ordin fizic. Acel care e om sportiv, întorcându-se d'ntr’o călătorie de prin Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria sau Germania, observa dispoziţia enormă care există între sportul indigen şi cel străin, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ. E la noi o inferioritate, care apare mai evidentă la feminism. Dacă luăm, spre a enumăra sporturile practicate de femei în ţara noastră, nu găsim, din punct de vedere cantitativ, decât tenisul și automobilismul, deoarece în celelalte ramuri de sport, aportul femenin este aproape nul, doua sau trei atlete cari se ocupă cu atletismul de o dată foarte recentă, două-trei cari se ocupă cu scrima, un număr mai accentuat de alpiniste şi înnotătoare, iar număr destul de mare îi dau amatoarele pe tinajului. Toate aceste observatului sunt în oraşul Bucureşti (exclusiv la O. N.., unde studentele institutului sunt obligate). Dacă însă privim aceste manifestări sportive din punct de vedere calitativ. "Situaţia e şi mai detestabilă. Străinul care ar vizita faimosul nostru ştrand ar fi încântat pentru un moment de sportivitatea feminismului bucureştean, ca mai apoi să aibă o neplăcută surpriză, constatând că, din cele câteva sute de femei, numai o foarte mică parte se ocupă cu complectul sport înotul, restul nevenind în acest loc decât din plăcere de a fi un costum de baie. Aceiaș deziluzie ar avea-o dacă s’ar duce pe terenurile de tenis oricat din București, cari au devenit mai degrabă un loc de «rendez-vous» decât de sport. Românul însă care se duce în Polonia sau Cehslovacia rămâne impresionat defizicul plăcut al femeilor de-acolo, deoarece ele sunt sportive prin excelență, iar manifestările femenine sunt foarte dese la Praga, Varșovia sau la Cracovia, unde ele fac sport în mod serios; la o piscină nu vei vedea spectacolul care se vede lastrandul nostru. ’ h- ^: * 1 Manifestările de « cross-country» cari sunt atât de frecvente nu și Germania, la noi în far nici nu se pomenește; la Paris sau îa Berlin un «cross» atrage sute de concurente, care întrec cu mult numărul concurenţilor masculini la un «cross» în București. Aportul sportului, adică cultura fizică, e de necontestat pentru sănătate, însă femeile române nu !Vor să ia acest lucru în considerare. Le e frică de fortificare că te strică silueta, râd când au prilejul de a vedea câte o alpinistă germană în costum de sport, cu câte un fizic de atlet. La noi în ţară singurele oraşe care au un sport feminin mai desvoltat sunt Sibiul, Braşovul şi Bucureştiul, în ultimul de o dată mai recentă, iar în primele două practicantele sporturilor sunt de rasă germană. Specialiştii în educaţie fizică, au cei puţini din câţi avem, sunt îngrijoraţi de nepăsarea femeii române, care duce la degenerare, şi conchid că dacă nu se produce o schimbare cât mai curând posibil vom trage consecinţele. Ei au dreptate, iar femeile nu ar avea decât de câştigat dacă ar abandona situaţia existentă. Şi, decât să facă marş forțat pe calea Victoriei, ar face acest lucru pe terenurile de sport, căci numai aşa am putea zice şi noi: «O minte sănătoasă într’tm corp sănătos». C. M- (student) RUBRICA FEMEII Femeia în sport luiiimbrii FILM Culisele ecranului SPIOANA Fragment din scenariul d-nei Theo von Harbon «Spioana», filmul lui Fritz Lang pe care toată lumea îl cunoaşte, rămâne un exemplu tipic de film senzaţional construit cu mijloace pur optice. Fragmentul de scenariu pe care îl publicăm mai jos, permite cititorilor să arunce o privire în metodele de compoziţie ale scenaristei Thea von Harbou. Aceasta utilizează — după cum se va vedea — detaliile cele mai neînsemnate, din a căror măestrită combinaţie obţinem efectele cele mai puternice. SCENA 272 irisul se deschide Compartimentul Sonjei din vagonul de dormit este pregătit pentru noapte şi fel de fel de nimicuri se văd : flacoane pe măsuţă mantoul atârnat în cuier Sonja ■. •"'! v,.tS pune peste perna de la cap o perniță de mătase, se’ntoarce spre fereastră — încremeneşte văzând —, pe linia de alături un compartiment de vagon-lits, în care tocmai intră numărul 326, fără a o observa pe Sonja, ea face o mișcare, ca și cum ar vrea să-și cheme iubitul, apoi se ascunde în dosul mantoului din cui. Aproape, Sonia dând atent la o parte mantoul vede : și | nMBf Izolat, văzut din perspectiva Sonjei : • tfjii fereastra compartimentului numărului 326, care tocmai lasă jos perdelele. Sonja se reazămă de peretele cupeului, cu mâna la gură, ca un copil care vrea să’nceapă sat PlâES*, ochii ei privesc țintă fereastra cu perdelele lăsate. SCENA 273 Oară , de aproape , șeful de gară dă semnalul plecării. SCENA 274 Compartimentul Sonjei — afară, aproape: cupeul Sonjei începe să alunece. Sonja se repede la fereastră, vede : SCENA 275 Compartimentului numărului 526 afară văzut din perspectiva Sonjei: vagonul stă pe loc, perdeaua compartimentului e lăsată, peste tot tabloul trece mare numărul vagonului : 35.133 SCENA 276 Compartimentul Sonjei înăuntru Sonja privind dela fereastră cifra, închide o clipă ochii: — Unde a mai văzut acest număr? degetul arătător de la mâna dreaptă schiţează uşor în aer: — 3... 3 — dar ea nu-şi poate aminti — îşi duce mâna stângă la tâmplă — privirea-i străluceşte deodată, dar nu-i încă deplin conştientă. — cifra — cifra SCENA 277 Compartimetul lui 526 trenul afara , la fereastra deschisă a culoarului stă No. 326 şi-i strânge lui Franz mâna, trenul porneşte ... mâinile se despart. SCENA 278 Peronul gării văzut din perspectiva lui 326, Franz aalqţji, tocmai işi scoate mâna din mâna lui 326 când îşi aminteşte ceva şi fuge după trenul care a început să meargă : «Eram cât pe aci să uit, să vă dau ce-am găsit dăunăzi în automobil...» Şi scoate din buzunar talismanull Sonjei, îi tine, fugind mereu mai iute, sus. SCENA 279 Compartimentul lui 526 trenul afară, la fereastra deschisă. Nr. 326 și mâna lui Franz care aleargă cu talismanul în degete Nr. 326 întinde mâna lui Franz care abia mai poate tine pas cu trenul. Franz rămâne în urmă. SCENA 280 Compartimentul Nr. 526 Culoar în tren: la fereastra deschisă a culoarului stă Nr. 326 ’ cu talismanul în mână, mână, ochii săi se închid în timp ce gura se deschide • • • conductorul vagonului vine, salută foarte respectuos, închide fereastra Nr.* 326 respira adânc ascunde talismanul în buzunarul dela piept şi aruncă o privire în: I I alta perspectivă : cupeul de alături în care şade Monier, care, ca şi cum n’ar observa nimic îşi aşează lângă el servieta şi deschide un ziar Nr. 526 a cărui uşe intră in compartimentul său se închide. sălilor mondiale şi numărul scaunelor. : ‘ I ■ Populaţia Europei se cifrează la 451.000.000, sau de peste de două ori populaţia Americii Totuşi, în Europa nu sunt decât 22.000 săli, pe când în America sunt peste 25.000. Asia deşi are o populaţie de 995.000.000 locuitori, n’are decât 3.000 săli. Suma generală a încasărilor în lume atinge cifra de 160 miliarde lei. ‘ & D . Willy Fritsch a interpretat în «Spioana» rolul agentului de politie No. 326 Movili-Techirghiol. Pentru Sonya Din cel mai pitoresc loc de vilegiatură (ales de mine ca refugiu), raspund strigatului tău de durere. Sunt singură intri un locşor izolat şi murmurul Peleşului mă a■ompanîază în convorbirea mea cu tine. Răscrucile vieţii sunt grele, micuţă Sonia, şi fac din noi, acerile ce trăim cu sufletul, nişte desrădăcinate (învinse) în viaţă. Noi nu ne cunoaştem, dar inimioarele noastre sunt surori şi franţeleg atât de bine, ca una ce a fost alimentată cu decepţii şi-a suferit nespus. Eu am fugit de lume, natura consolează şi, împreună cu literatura, îmi sunt cei mai buni prieteni... Duioasele tale rânduri mi-au pătruns adânc în suflet, răscolimdu-mi multe amintiri. Identic e şi cazul meu ; ne leagă aceea o poveste... La miine a trecut un an de nopţi albe şi zile lungi de gânduri, chinuită de aceeaşi întrebare : De ce? Nici azi n’am găsit răspunsul... Băeţii sunt prea rafinaţi şi complicaţi ca să-i putem pricepe noi, atât de sincere în iubire. Tu să nu faci ca mine, distrează-te dacă poţi, dar fugi de gânduri, ele scorononesc toate rănile şi, pe urmă, la ce bun ? Nici tu nai să înţelegi niciodată. Eu am ajuns la concluzia (iartă-mă dacă ţi-o spun fără să te cruţ, dar eu vorbesc de mine) că toată dragostea Lui pentru mine a fost o trecere de timp, un studiu în cel mai bun caz, sau egoism şi vanitate. Ei, tinerii, nu mai iubesc ; azi calcă tot în picioare pentru calcul şi interes. «Mamor n’est que mensouge et saufrir est sa loir. Nu disperai Timpul poate îţi va cicatriza rănile, iar nu prelungi această stare, care nu e decât o agonie chinuitoare. Uită-l ! După furtună, soarele e mult mai strălucitor. Vor veni zile senine şi frumoase pentru tine. Romanul meu însă e mult mai trist. Am douăzeci şi patru de ani, nici prea urâtă, nici prea săracă, totuşi pe mine nu m'a iubit nicioodată un băiat, căldura adevăratului sentiment pe mine nu m’a încălzit şi câtă nevoe aş fi avut... căci şi soarta m’a lovit greu... Am privit şi eu răsărituri şi apusuri de soare, primăveri Cu flori multe şi idile, tot ce respiră numai dragoste şi poezie De ce oare mi-e dat să văd tot şi n'am dreptul să mă bucur de nimic? Unul după altul se duc cei mai frumoşi ani; ca mâine, am să fiu bătrână şi mă întreb: la ce bun am trăit ?... O viaţă plină de griji şi amărăciuni, întunecată de răutatea lumii, în care nici o rază n’a lucit şi pentru mine. Sunt o fire entuziastă, idealistă şi impresionabilă, care a iubit şi suferit mult, înţelegând, deşi cam târziu că... «L’amour n’a rien de commune avec la joie l’amour cest aimer et vos la tout■». Iartă-mă, dacă, în loc de alinare, te-am indispus. N’am darul condeiului, ţi-am scris din inima, aşa cum am simţit, şi te-am ales pe tine, convinsă că n’am greşit. KARMEN Scepticism O spovedanie Ce mic este, vai, omul faţă de nemărginirea naturii! Marea cu imensa-i întindere, care oglindeşte adesea multe visuri, te poartă uşor spre melancolie. Dintr’un simţimânt neexplicabil, care îmi cuprinde întreaga fiinţa, îmi deapăn uşor de pe axa vieţii firul povestei mele. Sunt la Movila-Tochirghiol■ Vin aici de câţiva ani, la băi de mare. Contez ca un bun înotător, ca un bun dansator şi, în sfârşit, mai mult sau mai puţin sportman. Distracţiile mele favorite sunt băile de mare şi dansul, sau, mai bine zis, flirtul. Uşuratic, eu nu dam mare importanţă la nimic, căci, după cum un fluture sboară din floare în floare,tot aşa şi eu flirtam zilnic, atât cu duduiţe cât şi cu cuconiţe. Intr’o zi mam dus, ca deobiceiu la cazinou sa dansez. La o masa o observ pe ea. Sta singură şi, după toată atitudinea, părea că voeşte să danseze. Frumoasă propriu zis nu era, dar foarte simpatică. Avea un» fluvid ciudat în ochi, cari aruncau priviri languroase, pline de focul tinereţii ce palpita intri însă. Am invitat-o la un bans, m’am prezentat şi am început o convorbire prin nelipsitele complimente banale-Vexată, mă întrerupea adesea cu mici spirite ironice. Mi-a plăcut, mi-era dragă. Am aflat că idealul ei ar fi nu unul frumos, ci unul inteligent, politicos și, mai presus de toate, spiritual. De-atunci am invitat-o continuu la dans, iar prietenii îmi spuneau că sunt până peste urechi îndrăgostit de ea. De obiceiu, cu toată lumea mă dedau la glume şi sunt vesel; faţă de ea însă sunt timid şi tac, căci mai niciodată nu reuşesc să spun ceva bun.A continuat totuş şi chiar am devenit un obiect de ironizare pentru cunoscuţi, sunt chiar ridicol. De câte ori voiam să-i mărturisesc cât mi-e de dragă, o teamă nedefinită mă oprea. Iată însă că a apărut un altul i X N 4. Bun înotător, obişnuit al tirului din Bucureşti, ca şi ea, îi arată, spre disperarea mea, un interes crescând şi nicidecum zadarnic. Degeaba caut să-mi îndrept paşii acum în altă parte. Ea toi apare j pretutindeni. Zadarnic încerc să rup lanţul care mă târăște în spre ea. J O, voi, buni cititori ai «Rampei», ajutafi-mă să-mi lămuresc inima! Care vă va fi sentinţa P ony darján *----------OXO------------ -W Statistică Se află învestită în cinematograful mondial, suma de dolari: 2.715.000. 000 sau în lei, abia 434.400.000. 000. Orice s’ar spune, suma e frumuşică şi tentatoare! Un budget de ţară mijlocie, aproape. Din suma de mai sus, America de Nord şi Sud, contează pentru cea mai importantă parte, adică dolari, 1.700.000.000. Europa înseamnă numai restul. Australia are învestită suma de dolari 10.000.000; Asia, 3 milioane, iar Africa numai 2.000.000. Populaţia America este de 207.000. 000 oameni; cum numărul sălilor de cinematograf, este de 25.000 înseamnă că la 1.000 locuitori, sunt 53 de scaune, numărul total al scaunelor fiind de 11.000. 000. Populaţia de pe cele 5 continente, atinge cifra de 1 miliard 793.000.000. Numărul sălilor este de 52.000, reese că America de- Îijîe peste jumătate din numărul 1 000- ALBUMUL RIHOHEI De astădată ,abordăm şi o lăture socială. Ne-o prilejuieşte cu Ionel Tudosie, care-şi exprimă dorința de a pune următoarea întrebare: " -OXO Cuvinte despre cinematograf Prin ceea ce a făcut, Abel Gance se afirmă ca un iniția-^ tor, un precursor aproape unic în lumea cinematografică. — oxo—... : AR FI CEVA DE OPUS LA’ CĂSATORIA INTRE DOUĂ PERSOANE DE RELIGII DIFERITE? O însoţeşte şi de câteva cuvinte explicative: «Am doi prieteni: unul este creştin, ea evreică. Cul şi amândoi, ea frumoasă, se iubesc mult. Legătura lor nu e însă privită cu acid bunile părinţii băiatului». Discuţiunea fn jurul acestui punct nu este nouă. Rubrica noastră adeseaori a atins-o. Dar so- MH precise nu s’au evidenţiat. Şi firesc, cât vor exista confesiuni deosebite, drame pasionale provocate de bariera ce ele constitute în unirea a două inimi se vor înregistra mereu. Suntem convinşi că cititorii şi cititoarele noastre vor cinsti întrebarea cu aceeaş ardoare ce au manifestat-o şi la celelalte. Răspunsurile se primesc în cursul săptămânii. 1 Leatrice Joy intr’un film vorbitor Leatrice Joy, celebra vedetă americană, va apare și ea într’un 1 Leatrice Joy fum vorbitor pe care-l va realiza registrul Donald Crisp. . Poveste.... Pentru acei... cari'mi fac critica A fost odată un fiu de cioban, care şi el era un mic ciobănaş... Şi timpul trecea, iar ciobănaşul creştea în sunetele tălăngilor atârnate la gâtul oiţelor sale dragi, pe cari le păzea, şi’n sunetul flucrului său din care cânta numai şi numai pentru oiţele sale dragi... Dar iată că liniştea sa şi a oiţelor fu tulburată de către oameni cari au penit să se liniştească şi să-şi odihnească nevoii obosiţi de veşnicia mileniilor cari au trecut din ziua când bătrânul Adam fu alungat din veşnic visatul paradis... Şi ciobănaşul de altădată, care acum era un cioban tânăr, privea cu sfială pe oamenii aceia, cari nu purtau cojoc şi opinci ca şi dânsul şi cari vorbiau un graiu din care numai doar câte un cuvânt mai aducea cu frumosul graiu pe care el îl ştia şi ’n care vorbea oiţelor sale dragi... Şi-l rugară să cânte... Şi cântă ciobanul din fluere, şi ascultau oamenii şi oile şi vântul par’că asculta... Se depărtară oamenii după cântecul ciobanului, dar o fată care culegea flori mai rămase şi-l rugă pe cioban să mai cânte Cântă iar ciobanul... pentru fată, pentru ochii ei pe cari îi îndrăgise... cântă doina, darba care-ţi frânge sufletul... doina cântecul suferinţelor noastre., doina cântecul durerilor noastre ascunse... doina cântecul iubirii neîmpărtăşite.. Şi pământul şi florile şi iarba tresăriră, iar oiţele înţelegătoare încetară păscutul şi-l ascultau. Iar fata... fata râse şi aplaudă... — A fost frumos, îi spuse, şi voiu chema şi pe ceilalţi să le cânţi şi lor... Dar ciobanul nu mai cânta deatunci, decât când era singur... pentru sine... pentru oiţe... pentru vânt şi pentru florile câmpului. MAXIMILIEN CRISEANU •! )$ng