Rampa, octombrie 1929 (Anul 14, nr. 3509-3534)

1929-10-02 / nr. 3509

ANUL XTV, No. 3SOO REDACŢIA. ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE STRADA SĂRINDAR, 7 T­el. IFON 801,99 Publicitatea eenesalonata exoluaM Socialăi* Auionima RudoW Moaşa. Calea Victorial No. S1 Anunţurile se primesc ai toata eganjIDa da publicitcta şl la administraţia elaruri* filss Universum de N. PORSENNA După cum un aspect caracte­ristic al Olandei e răspândirea a­­tât de generală a ciclismului, în­cât se poate afirma că întreaga populaţiune a acestei fari umblă pe bicicletă (inclusiv cucoanele, domnişoarele, preoţii şi călugări­ţele), ceea ce loveşte întâi ochiul — şi cum vom vedea şi nasul — în capitala Marei Britanii, este o relativ intensă tracţiune animală, (strălucind prin democraticele ca­mioane trase de perşeroni), şi un număr considerabil de automobile preistorice, adevărate mumii de fier, evadate par­că din British Museum, funcţionând ca lemne sau cărbuni, miniaturi de locomo­tive al căror hîrîit tradiţional, tot aşa de tradiţional­ ca şi Consti­tuţia nescrisă a Angliei, pare a rosti într’un calambur franco-en­­glez. Rule Britannia! Tot din respectul tradiţiei probabil, şi automobilele noi — un fel de cutii cubice asortate cu un şofeur viu — au carburat ca aşa de ingenios construită, că întreaga Londră e saturată de o atmosferă de ben­zină, care te strânge de gât, îţi încercue creerii, îţi sufoca bron­hiile şi plămânii, îţi îmbâcseşte nările de negreaţă de fum, ca la deniile româneşti. E un progres technic cât se poate de admirabil. Iarăş, după cum moravurile olandeze îngădue până la orice oră din­­ noapte circulaţiunea pe­destră a fetelor cum se cade, ne­­întovărăşite, şi fără a fi expuse riscurilor libertinajului masculin — care­ găseşte alte supape de si­guranţă—puritana Anglie îşi aco­peră sânii cu faustista lui Tar­tuffe, şi interzice formal amorul liber, ergo mercenar. II interzice, în­ sensul că nu-l reglementează, dar libertateea clasică a Albionei nu se preocupă de ceea ce cetă­­ţeanca înţelege,să facă­­— sau nu •, cu apanajele ei pământenești, și vai! cu ale partenerilor succe­sivi.- ' ... . ■ cum o lege ăiiti-aiCGGiîCa cC fm piedică să te adăpi la toate orele, o măi răzbești cu limonada caldă sat, cu apa'din iavaboul ho­telului. In afară de putinele res­taurante scumpe, unde se gătește bucătărie franceză­, mâncarea en­gleza (să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate să rabde) e un fel ,de compoziţie, care ifi face impresia nutrimentului ce se az­vârlă prin gratii animalelor din menajerii. Dar pentru asta îti trebuie un super-rafinament, cum ar fi­ avut poate romanii deca­denţii­­ imperiale, care preparau anumite bucate cu assa foefida. ...Şi totuş, grandoarea Angliei te striveşte. O gară londoneză nu e o gară, ci un oraş. Londra nu e un oraş, e o ţară, întinderea ei estorcat a unui judeţ românesc. Dacă arhitectura ei lasă enorm de dorit (clădirile în stil de cutii un blaxon de automobil, o lege °1 ,5®arac ca un şoarece de specială interzice acest supliment biserica», de tortură şi totuş accidente nu se produc. Dimensiunile distanţe­lor, ale hotelurilor, restaurante­lor, cafenelelor sânt de proporţiuni nebănuite pentru cine nu le-a vă­zut, şi de o elegantă poate unica intre capitale. Cele patru etaje, cu scări rulante de 100 de trepte, ale metroului londonez, au un lux de magazine subterane, de lumini şi atâta aer, că in adevăr nu pofi respira omeneşte decât sub pă­mânt. Reclamele luminoase din Picadilly sânt o feerie imensă. Toate mişcările naturii şi ale vieţii sânt imitate dinamic prin electricitate, ca să te atragă, de pildă, sa cumperi o cremă de ras sau figarete .Klisman, deşi nu­mele nu e atât de seducător, pen­tru un obiect ce trebue introdus în orificiul bucal. Măreţia An­gliei nu e căutată, ca a Germa­niei. E o manifestare firească a unui imperiu care stăpâneşte un sfert din pământ. Pentru a cu­prinde în braţele ei, atâtea po­poare, ce trebue dominate mai întâi prin prestigiul civilizaţiei, Londra trebue să fie şi este Miss Universum, — în toate direcţiu­nile. Castelul istoric de la Ham­p­(T*r\fio4 nnl -iltil mortal /lîn ”VU V^VUI-1. vr • © — * . -wx.**.* Windsor întrec în splendoare de artă şi comori acumulate pe Ver­sailles şi Fontainebleau la un loc. Există pretutindeni artistica su­perstiţie că marmora înegrită a monumentelor capătă o frumuseţe stranie prin «patina vremii». Ei bine, un sistem special îngădue curăţirea lor, fără a altera deli­cateţea sculpturilor. Miraculosul parlament de pe malurile Tana­sei şi gotica, Westminster Abbey încep a fi supuse acestei preme­­niri. Dantelăria de piatră scântee albă în soare, cântă par’că un imn al tinereţii eterne. ‘■ š te Din cușca sufletului PE STRADĂ. Poi domni se întâlnesc nas un nas. D­upă câteva, clipe de perplexitate du­­blă­, unul din ei cedează și se dă la o parte, spunând :­­ — Mulțumesc, foarte amabil! — Eu nu mă dau la o parte, ca să las să treacă un imbecil ! răspunde celălalt, supărat. — Ba eu, da ! replică primul. RESEMNARE. ■ «_ Am auzit că ţi-a fugit nevasta cu şoferul... îmi pare foarte rău de ce ţi se întâmplă !... E o mare vene, pocire, pentru tine.* s~ Va, da, era un şofer aşa de bun ! PĂLĂRIE DE PAIU. , Domnul B. P. cunoscut scriitor­­şi humorist, se duce să-şi cumpere o pă­lărie. După o îndelungată alegere, se oprește la o pălărie de paie, care­ i se pare însă prea scumpă. — Dar bine, domnule P. — exclamă pălărierul, — este un paiu excelent! — Se poate, dar eu nu cumpăr pă­lăria ca s-o mănânc... LA ȘCOALĂ. Profesorul ţine să explice cu exemn­­ple ce înseamnă minune. De aceea scoate la tablă pe Morit, cel mai bun elev din clasă. — Poţi să-mi spui pa ce cuvânt se poate întrebuinţa când un om cade de la etajul al Il-lea şi nu păţeşte ni­mic ? — Da, d-le profesor! Noroc. — Bine. Dar admitem că peste două săptămâni cade din nou. Acum,, cum o să-i spui ? — întâmplare, ă-le profesor ! — Să zicem. Dar peste alte două săptămâni cade din nou. Cum o să-i spui ? — Exerciţiu, răspunde triumfător Moritz. • MESERIA. Intre cucoană și bucătăreasă. — Unde e fata ta ? Parcă aveai o fiică, nu ? — Da. Dar sfi arată « fi bună de doică şi am trimis-o la oraş să în­veţe meseria... MOARTE NATURALĂ, la doctorul N., unul din cei mai­­cu­noscuţi practicieni din­ Capitală,, se prezintă zilele acestea un om simplu, Intre două vârste, afectat de o ma­ladie, care îşi are de obiceiu originele în ereditate. După ce­ examinează cu multă aten­ţie, (L dr. IV. ) întreabă : — Tatăl d-tale a murit de moarte naturală ? — NU, —răspunde calm, pacientul. — A fost căutat de trei docUvil NOT Atmosfera din sală: Regia teatrală se striadueşte să pregătească atmosfera de pe scenă punerea în relief a ideilor şi­­a acţiunei prin nenumăratele mijloace de care se preocupă şti­inţa teatrală. Dar pentru ca o piesă bună să îşi obţină toată în­ţelegerea şi tot succesul meritat, trebue să ţinem seama şi de at­mosferă din sală. Nu ne putem explica nereuşita operei «Carmen», la premieră, decât prin faptul că aducea o mu­zică neaşteptată, şi originalitatea nu poate fi acceptată în prim ver­dict de­cât cu anumite restric­tioni. Izbitura unei idei noi poate uneori să fie supărătoare lor în faptul că nu eram pregătiţi în parte. De aceia şi «Scrisoarea pierdută» nu a obţinut locul ei de cinste de­cât după ani de zile, când cea de a doua judecată a pronunţat sentinţa. In teatru nu se repetă de­cât un fenomen pe care îl cunoaştem din muzică şi poezie. Versurile lui Baudelaire în Franţa şi chiar ale lui Eminescu la noi nu au obţinut consacra­rea decât după o înverşunată lupta, iar o simfonie nu devine frumoasă decât după ce am mai auzit-o. Dreptul spectatorului de a cu­lege informaţii îl găsesc logic — el nu obligă pe cel ce vrea să aibă o surpriză să păstreze impresia curată, dar amatorul de inedit nu poate fi de­cât judecător al cli­pei — şi spectatorul adevărat va şti să îşi adune toate­­ cunoştinţele ce contribuesc la fericita concen­trare a atenţiunei. Şi cum textul din Hamlet nu se micşorează din lumine, costume, decor şi toată vraja scenei, tot aşa şi un studiu bun despre această piesă contri­­bue la o mai intensă înţelegere. Deşi e banal de amintit — dar nu trebuie să uităm că în teatrul jucat spectatorul nu are timp să gândească toate ideile şi nu poate să reîntoarcă pasagiul dintr’o sce­nă pe care vrea să o adâncească — aşa cum ar reveni Intr’o carte câteva pagini înapoi ca să contro­leze o impresie sau să amănun­ţească urmările unui gând. Aşa încât pregătirea spectatorului nu falsinică ci ajută înţelegerea m­e­­diată — şi în teatrul modern d­e via­ţ­ă,ţin atâta importanță cât cat­­uz pus unui tablou — cadru care nu schimbă pictura doar o poate pune în valoare. ADRIAN MANU­ Directors SCARLAT FRODA Noutăţile stagiunii teatrale la Viena O plssi da Klabond. — Ghiveci sac „Olla potrida". — îmbolnăvirea tenorului Piccaver. — Premiera dala „Komedie“ Stagiunea teatrală poate fi privită deschisă şi la Viena.­­ Odată cu reluarea activităţii la Burgtheater, Opemtheater şi Deutsches Volkstheater, sta­­cii ferestre formând majoritatea I giunea vieneză este inaugurată, construcţiunilor ei); dacă n’au­­ primele spectacole din anul simţul spaţiului şi al perspective- I __­_ . „ lor, iar pieţele lor sânt de mes- acesta n au adus însă nici o sar­­chine proprii,­­ în schimb lăr-­ânza. Teatrul National­­Burg­­gimea şi rectilinia tuturor străzi-­­theater) a dat ,,Faust in doua lor, curăţenia, ordinea şi tăcerea seri. In prima, prologul şi par­au un aspect impozant. In circu-­tea întâia a tragediei, în a doua, latin imensă a acestui univers­ur-­­ cealaltă parte. Iar la Betu­­ban, circulaţia totuş neînghesuită . sau Academietheater. w *­**­La Operă nu s’a înscenat în­că nimic nou. Franz Schalk, re­întors dela Salzburg, a diri­jat insa «Flautul fermecat» de Mo­zart. Doua premiere interesante au avut loc Sâmbătă la Deutsches Volkstheater: «Dragostea la fără», de regretatul poet ger­man Klabund şi «Olla potrida» de Lerner Holenia. Ultima mai ales a fost aştep­tată cu mare curiozitate. Titlul ei este numele unei mâncări spaniole care şi-ar putea găsi un echivalent în ghiveciul ro­mânesc. Ca şi cuvântul de ghi­veci, se întrebuinţează şi Olla potrida ca denumire generala pentru colecţii de glume sau anecdote. Este, dealtfel, singura legătură dintre piesa lui Lerner Holenia şi titlul ei. Pe scena lui Raimai­l-Thea­­ter, Max Pallenberg, reputatul comic, continua seria inepuiza­bilului său succes din «Topaze» de Marcel Pagnol, jucată aci şiiî) 4îfTril ,AØ R. O ştire primită cu mare re­gret de publicul şi cercurile ar­tistice vieneze, a fost aceea a îmbolnăvirii lui Piccaver. Se ştie că la 30 Septembrie va avea loc prima reprezentaţie a operei lui Wagner «Meistersin­ger», sub conducerea muzicală a directorului Clemens Krauss şi cu Piccaver în rolul lui Stol­­zvitf. Marele tenor s-a îmbolnăvit însă subit în cursul repetiţiilor, astfel încât va fi înlocuit prin tenorul Kalenberg. Piccaver va cânta totuşi în prima jumătate a lupei Octom­brie, când se speră că va fi res­tabilit. La «Komedie» a avut loc pre­miera comediei americane «Mi­reasa în căminul burlacilor» de Georg Middleton şi Stuart Oli­vier. Este povestea celor doi burlaci cari trăesc izolaţi într’o naen runct\Arlui»îl(­a rla mniiiefl Tr«T» v,www « vugv.«»» 4 Wi i^.-w «ino­.icyv, însă în care îrupe ca o vijelie o fată tânără şi frumoasă, care a fugit dela altar. Se amorezează îţi,«« de uniri din burlaci şi li­­tre» ! nistitul cetăţean al U. S. A-ului­­ devine dintr’o dată un logod­nic din cei mai îndrăzneţi. Dar povestea nu se termină atât de repede, căci mireasa aceasta e o­­fiinţă curioasă şi capul ei e plin de năzdrăvănii. Toată lu­mea suferă de pe urma ei şi situaţiile pe cari le provoacă sunt pe cât de comice pe atât de tragice. E un joc uşor de in­trigi şi efecte vesele, admirabil interpretat de Manila Streeten. Inne Fröhlich și Karl Stand. Cercurile artistice ale Vienei au fost surprinse de-o veste a­­proape de necrezut : compozi­torul Emmerich Kalmann, s’a cert­at cu Hubert Mansch­ka, di­rectorul lui Theater an der Wien, pe scena căruia s’au re­prezentat penă astăzi toate o­­peretele lui Kalmann. Cauza acestei neînţelegeri este atitudinea puţin elegantă a lui Morischka, care a hotărît să joace întâi operetele „Mariet­ta” de Strauss şi „Reklame” de Gramd­­staedten şi pe urmă a­­bia „Violeta din Montmartre” a lui Kalman. Marele compozitor a început de aceea tratative cu directorul lui «Johann Strauss Theater» pentru a-şi reprezenta acolo noua sa lucrare. De pe această scenă au mai pornit dealtfel patru din marile succese ale lui Kaiman : «Voe­­vodul ţiganilor» în 1912, «Du­cesa czardaşului» în 1913, «Die Faschings­see» în 1917 şi «Das Hollandweilchen în 1920. Şi acuma, la sfârşit­ul lunei ianuarie a anului viitor, se va juca la «Johan Strauss Thea­ter» şi «Violeta din Montmar­ Clemens Krauss ­ „ŞI CĂLARE ŞIRE IOS!“ Viaţa erlauf­a agazaţi... — Viaţa oricui e o gazetă Cu întâmplări şi­ evenimente; Are reclamă indiscretă Şi apropos­uri indecente... —De pildă soaţa când te’nşeală. Şi o găseşti în pat cu vărul, Intr’un moment scapi de’ndoială Şi afli care-i... „Adevărul”... TI Gând, un ministru se agită- Contra acelui care supt’a Averea Statului prin mită, Şi contra lui­ începe... „Lupta". ...E, un refren , vechiu şi sinistru, Că de când lumea şi pământul, de Nieon-Nican-Bedla Ministrul d’aia e ministru, Ca să nu-şî ţie şi veci „Cuvântul III Lenuţa e cam prosticica. Şi neştiind cum e amorul, A bănuit ca Aurica­n să-i deschidă „Viitorul După ce-a stat cu el îa masă Şi-i vizită apartamentul, C’un guturai s’a 'ntors acasă, Că o trăsese-un­ pic... „Curentul!’’ IV Menaju-ades te mulţumeşte, Deşi-ţi subjugă libertatea, Dar­­soacra când te cicăleşte Ţi-apare crud... „Realitatea !­’, • De-aceea când o duci la groapă, Şi încetează tirania, Cu cât groparii-adânc o sapă, Cu-atâ­ta creşte... „Veselia, .Domnul Pavlică Brătăşanu. Deşi u n amor n’aprobă lenea I s’a tăiat de mult elani, Fiindcă de mult î s’a dus... „Vremea.”... Nici o femee azi nu poate (Zadarnic îi este demersul) Să-l scoată din imunitate. Chiar daca-ar fi Miss... „Universul”... VI A luat o damă nenea Tage Ca să-şi mai îndulcească viaţa, Şi-au chef în lege dânsul trase, De seară până... „Dimineaţa”... Dar după ce-a plătit el nota Şi-a vrut să facă pe craidonul. Cu eleganţa-atunci cocoţa I’ntoarse frumuşel... „Pardonul”.. VII Ca-i depravată societatea Ari e banală constatarea... Cam rar apare azi... ,P­ropte­tea” Şi e departe... „îndreptarea”... ...Bancrute-afaceri, muşamale Nu pot nici când să ne lipsească... Acestea’s toate azi, normale. C’aşa e... „Viaţa Românească, — ----—pre----——­ m Pe scenă, ul-­ m «Pe Ludovic al XlV-lea, că unele acorduri­­ stau cu el... - , . nsi,( are orchestră Cabina No. 12 a teatrului Naţio­nal are fereastra spre strada Ma­tei Millo... Câţi nu v’aţi oprit în stradă, in serile de vară şii aţi pri­cit în sus, spre încăperea miste­rioasă ft-E o încăpere mică, cu tapetul uniform al cabinelor dela Nafio­­nal, cu oglinda mare fixată în pu­­ncte, cu ucazuri directoriale în ce­lălalt perete, cu un tablou foto­grafic din «Păţania lui Burăh», şi, de tur împrejur, în cuie costume multe, de toate culorile şi din toa­te epocile... Sârbu, s’a uns cu vasilină pa o­­brsk și vorbeșta răspicat: — eStau în cabina asta din 1919. Am stat șî înainte de războiu tot în ca, dar atunci nam făcut tea­­tru, ci concentrări. înainte de a lua in primire cabina aceasta, mă îmbrăcam■ sus, la grămadă. Acolo a vrut să-l spânzure odată Malcoci pa lancovescu... — «Serios ? ■— «Parol. Să vezi ce-i făcuse Puiu. El juca un rolişor în «Făli­­mentul». Era un grefier care veneţ­ia masa falimentului. Intri o seară­, fiind aşteptat în altă parte, îl roa­gă pe Malcoci să-i ţie locul şi îi dă indicaţii. Intre altele, se apucă de-i spune că masa falimentului, înseamnă ca el, Malcoci, trebue sa intre în scenă, să ridice cu amân­două mâinile masa pe cam d. Pe­­tre Sturza finea mâinile, și să iasă. în seara spectacolului, Malcoci din «Georges Dandin.v... Un ropot de aplau­ze pune capăt '* spectacolului, și lela. galerie por­­nesc strigăte: -! «Bravo Sâr­­b­u!... Bravo Sâr­bii ! Intre culise, fu­­­furaţia toată, solişti, interpre­ţii, îşi fac loc printr’un adevărat arsenal de scări, dec­oruri, mobile... Grădina dela Versailles se prelun­geşte mult după culise, până la uşile de intrare spre gangul cabi­nelor... Ion Sârbu, ud până la piele, iese de pe scenă, îşi scoate peruca cu bucle lungi până în şolduri, şî urcă repede scările ce duc spre ca­bină. Garderobierul care-i ştie toa­te obiceiurile, i-a deschis uşa şi-l aşteaptă în prag. —­ «Scoate-o de pe mine repe­de. Uff, nu mai pot !•„ Intrat înăuntru, Ion Sârbu se aruncă , pe o canapea. Garderobie­rul îi trage pantofii, pantalonii, haina, și-l lasă într un tricou care începe la gât și­ termină la picioa­re­. Uşa rămâne deschisă... — «N’o închizi? «Aștept , pe Regele « Pe cine ? Rsmrtajul în dosul scenei O cabină cui ghinion intră în scenă, apucă vânjos masa, şi ţipă de vre-o doua ori «masa fa­­limentului»... D. Sturza » Ş°ptea încet, dar totuşi auzit: «Şezi ghi­­nişor măi?- Malcoci nu se lăsa în­să bătut. A înşfăcat masa şi a eşit cu ea. Ce halima a fost, vă închi­puiţi. A doua zi Malcoci aştepta pe lancovescu în cabină, la grăma­dă, ca să-l spânzure». Intră Regele Ludovic al XlV-îea, care-şi aruncă pe canapea peruca albă. Suveranul se transformă trep­tat, treptat într’un actor; e Ana­­stasias... — «De Malcoci vorbiţi ? Pai să vedeţi ce i-ai făcut doamnei Deme­­triac. El era rege, ea regină­ El moare, şî se întinde, matahală, pe jos... Ea­ îi şopteşte încet: Lasă-mi niţel foc, să mor şi eu... Dar Mal­­cocî îi răspunde : . Cucoană, eu sunt rege şi mor unde vreau.­'— «Admirabil Malcoci asta... Când vorbea de Ofeta, spunea regulat Olefia... —Sârbu reia apoi firul . — «Vezi cabina asta? E plină cu ghinion. Aici au sta­t toţi pen­sionaţii teatrului : Michi Con­­stantinescu, Orendi,­ Melişanu, de aici a plecat şî a revenit Critico, iar a plecat, iar a revenit, aici Pam avut ele recrut pe Pop-Marţian care m’a părăsit ca. un ingrat... Dar câte ghinioane­ nu s’au întâmplat aici, măiculiţă!... Acuma îl primesc aici pe Regele Ludovic întrupat de Anastasia­, şi mâine... poate mă pensionează... Și cu ghinion drăcia, asta ?... C MIERCURI 2 OCTOMBRIE 1929 *08ACAÎI’V& IN CALCI am I' niMia—1*111^ „Georges Dandm" Ia Teatrul Naţiona! v ' . -«u v . - ( -m -4. i ’ ^ yA' \ • • ifi?»: ■V: - ' \ " " \ ... ..r-. J . ; ; *■ SJ‘ *■ ' > v t A ' î /m mM: Georges Dandiii şi d-na de SotcnviUe Schiţă de E. Barlo Capriciile unei artiste americane — Ea acuzi pe ’Actriţa americană Mary Bugh şi-a petrecut anul acesta vacanţa la Marienbad. In frumoasa staţiune balneară cehoslovacă unde a petrecut, mai­­bine de doua luni, Mary Bugh, despre care se spune că e o actriţă tânără, inte­ligentă, frumoasă şi pe deasupra bogată, a cunoscut pe un refu­giat rus, Nicolas Voiczek. Voiczek­ cânta într’o orchestra din Marienbad, şi deşi profesio­nist de nevoe doar de vre­o câţiva ani se­ dovedise un foarte bun violonist. Mary Bush era o clien­tă a localului în care­­cânta vio­lonistul rus. Ca orice americană ce se respectă, Mary Bugh îşi­­ a­­fişa în fiecare, zi somptuoasele ei toalete, dar mai ales giuvaeriea­­lele-i asigurate pentru frumoasa strauă de doun­ă milioane dolari. Actriţei americane i-a plăcut muzicantul. După două-trei plim­bări pe potecile înverzite din ju­rul frumoasei staţiuni balneare. Nicolas Woiczek se trezi invitat la hotel. Acolo Mary Bugh vorbi deschis bărbatului care-i plăcea şi ceru pur şi simplu în căsătorie. Woiczek, care a lepădat, de când cântă în orchestră titlul de conte şi de, fost căpitan in garda impe­rială a ţarului Nicolae al II-lea, refuză oferta. Ea reveni însă insistenta și tentat de frumuse­sor, de furt­a­tea actriţei — dar banii? —*■ I primi oferta. Cincispezence zile după aceea, contele Nicolas Woień­zek se îmbarca la Havre la braț cu logodnica sa. Mary Bugh, în­tr’o cabină de clasa I-a a unui mare transatlantic de lux. Se părea că fericirea lor va dura o vecinicie.. . Ajunşi în A­­merica, unde contele rus fu pre­zentat drept un articol exotic , în familia frumoasei actriţe, se ofi­ d­e cununia lor civilă şi religioa­să. Tinerii căsătoriţi plecară în călătorie spre Florida. Luna de miere însă nu şi-au isprăvit-o fiindcă Nicolas Wolczek se trezi închis la poliţie în urma unei, re­clamaţii a doamnei contese. I - 1 „ __x___ir____ xr,i, in adevar, wawsa. fixat.C­zek îşi acuză soţul că i-a furat o parte din bijuterii. Ziarele ame­ricane publică articole senzaţio­­nale, nelipsite de­­o notă picanţă asupra acestei afaceri. Iar din închisoare, bietul conte Wolczek se apără, cu lacrimi în­ ochi, arătând că e victima soţiei care exercită asupra sa un şan­taj. El vroia sa fugă din casa lor, din cauza capriciilor contesei, dar, ea presimţind aceasta, i-a însce­nat furtul. Deocamdată americanii au la ordinea zilei un subiect nou. La Moscova vor avea loc 50 de premiere Viaţa teatrali din Rusia Sovietici. — Politica în teatru. — Mayersfield organizează un spectacol cu discuţii Centrul vieţii teatrele din Rusia a fost întotdeauna Moscova. Cu a­­tât mai mult a devenit Moscova, o­­raş al nouilor căi teatrale, cu cât din oraş secundar s’a transformat în capitala statului. Viaţa teatrala din Moscova nu s’a întrerupt nici în timpurile în.­­trozitoare ale războiului civil şî foametei catastrofale. Astăzi viaţa teatrală de aci e din cele mai in­tense. Dar teatrul se preface aci din ce in ce mai mult. întreaga viaţă din Rusia­­actuală e pătrunsă de poli­ticianism. Politica a fost adusă în şcoli, literatură. In teatru, în toate domeniile. Lupta pentru introdu­cerea politicei în teatru continuă şi în prezent. Guvernul sovietic şi partidul comunist, conducătorii de azi ai Rusiei, se străduesc să facă din teatru un instr­ument de pro­paganda al ideilor lor. In conse­­cinţă cenzura teatrală din Rusia sovietică este foarte severă. In afa­­ră de aceasta activitatea teatrului este urmărită şi de Comisariatul Instrucţiunii publice. Comisaria­tul de Interne şi Comisiunea de Control a partidului comunist Politicizarefc. teatrului progresează din an în an. Presiunea de sus de­vine tot mai mare în aceste impreju­rări teatrul are de dus o luptă foarte grea, ceea ce are de conse­cinţa dese campanii împotriva tea­trului, din partea criticei presei sovietice. In actuala stagiune de iarna a­tacurile împotriva, teatrului­­ deosebit de violente- Presa so’­tică, in special «Isvestia», afii că din punct de vedere comun şi cel al construcţiei socialiste, i uul din Rusia n’a ajuns la­ p mari realizări. In stagiunea teatrală de­ja vor fi montate la Moscova 50­­ miere, în cea mai mare parte şi scrise de autori sovietici cons­porani. Aceste 50 premiere vor reprezentate în 15 teatre­ de­­ din Moscova­ Dar numai două aceste p­remiere sunt legate chestiunile cele mai arzătoare vieţii socialiste (industrializat etc.), fapt care a nemulţumit dane presa sovietică. Critica vietica învinueşte organul de praveghere al vieţii artistice Moscova «C’aviska-sivo», pree Urmare din pag. Meyerhold Raoul Aslan scrie ca pa­na lui Hetternich­ Pentru reprezentaţiile piesei „Metternich­" de Hans Sachs­mann, care vor avea loc la Burg­­thheater, i-a fost pusă la dispozi­ţie lui Raoul Aslan, care va in­terpreta rolul titular, chiar pana marelui om de stat. Ea se află în posesia unui fost consilier de Curte.

Next