Rampa, martie 1930 (Anul 15, nr. 3632-3658)
1930-03-01 / nr. 3632
Se găsesc în toate farmaciile fî drogheriile In vehicule, de pildă în tren sau în tramvai, sporeşte primejdia răcirii şi a contagiunilor. Păziti-vă deci luând Pastilele de wmmfimim I can desinfectează radical gura şi gâtlejul. ‘VMLIV/» Cronica cinematografică — Cinema Regal: „Nopţi furtunoase“ Un film bun, un film care se ridică, cu toate numeroasele sale defecte, peste nivelul producţiei obişnuite. In primul rând fiindcă scenariul — ţinând seama de concesiile pe care a trebuit să le facă mulţimii — e inteligent. Conflictul nu e nou, dar fetele sub care e privit, mai interesante decât ne-am fi aşteptat. ,Şi-apoi da naştere la una din cele mai curioase situaţii dramatice din câte am cunoscut până astăzi. Sunt doi prieteni, unul ofiţer rus, celălalt ofiţer austriac, care iubesc aceiaşi ferome. O iubire nascută fără ca ei să-şi fi dat seama. Ea e o fată prostituată pe care ei au cules-o de pe drumuri şi i-au creat o viaţă liniştită. Paul se numeşte ofiţerul austriac şi spre el se simte mai mult atrasă fata. El hotărîse să se cunune — când izbucneşte războiul războiul. Nilea, ofițerul rus, vede în hotărîrea prietenului său o trădare și-şi promite să rpg: răzbune. . Război!^, aduse biruitor in Lemberg şi-i da: prilej să se răzbune. Nimeni n’are voie să părăsească oraşul. Patru cetăţeni încearcă totuşi. Nilea îi condamnă la moarte. Peste douăzeci minute, execuţia. Ii se aduce atunci a piticea prizonieră. E fata pe care o iubeşte, fata pe care i-a răpit-o prietenul său Paul. Şi ştiţi ce născoceşte atunci Nilea, prietenul celor mai frumoase zile ale vieţii,ei? Pune faţă’n faţă femeia iubita şi cele patru persoane străine, care vor fi executate in douăzeci de minute, daca ea nu se hotărăște să i se dea. Hotărîrea aceasta Nilea n’a luat-o cu creerul limpede și n’a luat-o decât în culmea unei disperări explicabile. E însă un punct de plecare admirabil pentru o dramă care se poate desfășura puternic în cursul acestor douăzeci de minute. Prostituata disprețuită, păcătoasa alungată, e o sfântă de care cei patru se roagă cu evlavie. Sunt douăzeci de minute teribile, care răstoarnă întreaga noastră filozofie socială, care reduce la zero religia, care prăbuşește de pe soclul lor valorile vechi şi sacre. Desigur că în film, scenele nu iau această întorsătură, fiindcă publicul aşteaptă altceva decât o analiză psihologică. Pentru faptul de-a fi schiţat însă asemenea posibilităţi, merită acest film elogiu Sfârşitul e aşa cum trebuie să fie într’o realizare americană. Ea se sacrifică ca să-şi salveze patria, fiindcă unul din cei patru prizonieri e un spion de care atârnă victoria, şi când Paul pătrunde victorios în Lemberg, îşi găseşte eroica logodnică sărbătorită, fiindcă a salvat patria. Şi, se 'nţelege, îi iartă ultimul păcat Sfârşitul e şi el o sirupoasă comedie pentru a ajunge la happy-end — s’ar fi putut ridica însă la înălţimea satirei demne de un Shaw. ■ Sub regia lui Henry K'H£ au jucat însă admirabil Norma Talmadge, Gilbert Roland şi Arnold Kent,I B. C. : I Cinema Capital: „Viaţa unui oraş" Mai precis, un fragment din viaţa unui oraş este acest film turnat de d. Jean Mihail. Sunt însă câteva compoziţii de imagini bine realizate in cursul celor două acte cu titluri în versuri. Şi apoi mai e şi intenţia, frumoasă şi lăudabilă. i Despre Iniffailva, reclamă si lamaie de adnalbtâţi Două conversaţii In hall-ul cinematografului Capitol In primele zile ale lunii Martie se va deschide noul cinematograf sonor Capitol. Va fi, după cum am mai arătat, cea mai elegantă sală de spectacol din Bucureşti. Lucrările de renovare sunt în toiu. întruna din dimineţile trecute l-am întâlnit pe d. Ştefan L. Scherer, coproprietarul şi directorul technic al Capitolului, inspectând pe şantier. — In curând, domnule Scherer... — In curând vom fi complect sonorizaţi, domnule... — Vă pare rău ? — Dimpotrivă. Mă bucur că moda filmului sonor ne-a dat prilej să întreprindem aceste transformări. — Bine, dar ele costă... — Crezi d-ta că publicul nu știe acest lucru ? Crezi că el nu Știe să aprecieze asemenea eforturi ? Crezi că el nu așteaptă să-l surprinzi mereu cu lucruri noui șî crezi că el... • "w . ..nu ştie să răsplătească ?... — Exact. El nu aşteaptă decât să-i oferi şi e totdeauna dispus să aplaude. — Dar pentru aceasta se cere iniţiativă. — E tocmai ceea ce ne-am străduit totdeauna să dovedim că necesită industria spectacolului- Sa judece alţii dacă noi ara avut sau nu iniţiativă. Dar d-l Scherer e chemat în cabina operatorului şi tocmai atunci intră în hall-ul cinematografului d. Gisty— Ți-a spus Scherer că inginerii nu se pricep ? mă’ntâmpină el. — Nu, mi-a spus că jdvs aveţi câteva proecte de reclamă grandioase. — Asta ți-a spus ? — Da. — Ei, da, am câteva, să vezi însă... — Ce, voiu vedea eu, dar aşi dori pentru moment, câteva informaţii. — Cu plăcere. — Care e filmul de inaugurare. — «Atlantic». — Mare ? — Intreabă-l pe d. Cekan. — Şi-odată cu el ? — Splendide jurnale de actualităţi sonore, cari costă astăzi singure, cât costa înainte un film de mai mică importanță. — Sunt în adevăr atât de bune ? — Bune ? Sunt extraordinare. îmi plac mai mult decât multe filme și sunt sigur că și spectatorii le vor aplauda cu acelaș entuziasm. Va fi pentru ei o plăcută surpriză. Și-apoi mai avemi una... — O surpriză ? — Da, încă o mare surpriză. —Spune-mi-o ! — Nu se poate. — Atunci o știu. — Spune-mi-o ! — Nu se poate. — Vrasăzică surprize reciproce ?... Bine !... ’ REP INU RECLAMA, CI FAPTEI I OCAZIE la marul“ Maffaasm Mnmmmi“ STRADA LIPSCANI, 26 Cumpărați testa mărfuriia da prima salitate cu jumătate praf CELE MAI NOI STOFE DE PARDESIJR! [F«5â lini poii 149 M 1st 390 Mia Footeilo 1391st „ 429 Ci!» 9î Cfe 11149 lat „ 399 nepe aii ifitaso pură470 Ciopo do ffioe mă ase poil. 323 Incorcați și vă veți convinge de adavărite la reduceri de prețuri Cal mai frumos salon de coafure și personal bine versat la soateul de Dame „LEON“ CALEA VICTORIEI, 18 Călătoria In Charlie Chaplin in Europa Luna viitoare va veni in Europa vestitul artist de cinematograf Charlie Chaplin, spre a studia diferite medii şi tipuri în vederea unui mare film. Ţinta principală a călătoriei sale este Spania După părerea lui Chaplin, aceasta e singura ţară în Europa, care şi-a menţinut în timpurile moderne un farmec puternic asupra vizitatorului. In Spania plină de soare Chaplin, va studia viaţa toreadorilor şi va participa la mai multe lupte cu tauri. Aceste experienţe se va folosi pentru film. Chaplin va vizita apoi Londra Doreşte să vadă din nou East End, unde şi-a petrecut anii copilăriei De la Londra Chaplin va pleca la Paris. Va vizita acolo pe câţiva specialişti, cari lucrează în domeniul Psihoterapiei. Unul din prietenii săi a vinderit cu succes prin ipnuză o fetiţă oarbă şi infirmă din Hollywood. Chaplin vrea să vorbească cu mojicii francezi despre această problemă. In afară de aceasta celebrul artist de cinema va călători şi prin Elveţia şi Italia. In toate ţările menţionate va studia în primul rând tipurile umane şi va culege nouă subiecte pentru filmele sale. Un nou film cehoslovac Zilele acestea s’a terminat în Cehoslovacia turnarea grandiosului film «Colonelul Svec» din viaţa legionarilor cehoslovaci în timpul războiului mondial. Filmul a fost realizat sub conducerea vestitului regizor cehoslovac Inneman cu concursul a numeroase personalități martori ai tragediei colonelului Svec (Svet). Filmul a fost creat după cartea lui Medek cu acela nume și prezintă o mare valoare artistică și istorică. ft RUBRICA FEMEII Celei care a plecat Se petrecea ceva în mine. Era ca o revărsare de ape îndemnate mai departe de topirea unor zăpezi de munte, alergând în neștire si vrând Să mă fure cu ele in goana lor, in timp ce eu amet, căutam in zadar un punct de sprijin. Era ca o cascadă de sunete cari zboară prin aer şi se pierd, create de o mână nebună care aleargă pe clapele unui pian. Intreaga-mi fiinţă, era cufundată într’un fel de visare, precum atunci când stai cu câte o carte în mână, ale cărei foi te răsfoieşti printro simplă deprindere a mâinilor, cu ochii pierduţi în vid, fără să poţi să citeşti, trezindu-te la urmă cu cartea scăpată din mâini. Ai vrea să te bucuri mult de tot şi nu poţi... sau poate ai vrea să se plângi.. E în tine o bătrâneţe a atâtor clipe trăite pe care ţi se pare că le retrăeşti din nou. Vrei să te opreşti în loc şi să nu mergi mai departe pentru că tie teamă şi pare că ai vrea să fii tânăr cum n'ai mai fost niciodată, cu sufletul ca o floare care de abia îşi deschide petalele, ezitând încă să-şi împrăştie parfumul fraged şi neprecis ! Aşa a fost când te-am văzut. Imensa clocotire care mă stăpânea îmi părea a fi un angrenaj cu mii de roţi complicate cari s’au pus în mişcare şi care nu ştiam când se vor opri şi cum. Mă resemnam in asta să aştept... zi cu zi, retrăind întâmplări ciudate trăite sau cetite cine ştie unde şi cine ştie când... privind de pe o parte ca un spectator curios cum are să se desfăşoare intriga... in timp ce pe de alta tot eu, mişcat de porniri nevăzute, joc ca un simplu automat îrttr'o piesă în care nu-mi cunosc roiul, prinzând clipă cu clipă şoaptele sufleorului — întâmplărilor zilei — neştiind cum toate au să se sfârşească. De cât de puţin lucru depinde ca dintr’un colț să răsară noutatea, să se ivească neașteptatul ! Știi tu oare că în după amiaza aceia am intrat in silă în sala aceia de teatru ? Fotolii ie din dreapta şi din stânga erau gcuri. Ca o umbră su lăsa ceste toate. In întuneric de abia mi se păru că am deschis ochii și atunci i.am întâlnit pe ai tăi cari mă priveau din fundul unei loji. Am întors capul, străduindu-mi să fiu atent la cele ce se petreceau pe scenă, deși in realitate totul nu mă interesa de loc. Mă gândeam la tine cu aerul tău atât de primăvăratec și-mi păreai atât de intangibilă încât imi spuneam că n’ar trebui să mai te privesc. Ar fi fost sa fie o imagine mai mult care s’ar grefa pe caleidoscopul amintirilor, o cicatrice mai mult care te-ar face să sângerezi, alături de acelea ale femeilor pe cari le-ai iubit și de acelea ale femeilor pe cari ai fi vrut să le iubești... Imagini fugare, fragile şi totuşi, prin parados, persistente ca flori de ghiaţă strâns Încleştate de câte.un geam pe care ai putea să.I spargi dacă ai vrea să le dai jos. Enervat, m’are sculat dela locul meu. Ţi.am întâlnit paşii prin îoager. Te.am privit cum treci... şi la urmă când reprezentaţia s’a, sfârşit, cu gesturi încete am plecat și eu. Afară m’am oprit în valul de lume, căutându-te fără să te pot găsi. Am plecat spre casă fără să mă pot îndrepta într’acolo. Treceam pe străzi pe cari n’avusesem de gând să trec. Pe urmă m’am reîntors pe urmele pașilor mei. La o încrucişare de străzi ne-am întâlnit. Am întors amândoi Capul miraţi... iar tu m’ai privit lung.. Am socotit atupei că era In revederea noastră mai mult decât o simplă întâmplare. Am stat puţin locului privind în urma ta... în gestul tău am văzut mai mult decât un în. den. am văzut o chemare. Ai pornit.o mai departe, tn vreme ce eu te.am urmat. Doream numai să fiu aproape de tine şi să te privesc, presimţeam că am să te pierd şi sunetul paşilor tăi imi părea ecoul atâtor îndemnuri stinse... când deodată te.ai întors către mine, zâmbind, cu aceeaş faţă luminoasă ca de copţi. In zâmbetul tău erau toate luminile cerului. M’am apropiat de tine zâmbind şi eu. înainte de a ne fi putut spune vreun cuvânt eram împreună... şi simţeam că te-aş fi urmat oriunde. De unde veneai ? Şi cine erai ? Fără să vreau, mă gândeam că întâlnirea noastră era poate o întâlnire întâmplătoare... că totul va fi nimic peste câteva clipe... Erai o femeie şi atâta tot. Te oprise în loc şi te făcuse să-mi zâmbeşti poate o clipă de plictiseală, poate un capriciu, poate că nici măcar atât. îmi era necaz pentru că poate mă înşelase imaginea ta candidă, şi revedeam în minte atâtea aventuri fără de a doua zi, banale, răsărite pe stradă, pe o bancă de tramvai, Intr’o sală de cinema. Aventuri cari par a muri înainte de a se naşte... fugare ca nişte imagini cari trec pe un ecran. Trăesc cât un clipit de pleoape... Şi mă nelinişteai tot mai mult... dar prezenta mea lângă tine era o plăcere. întreaga ta flintă radia numai fi. net« Si eleganţă. Gândurile urâte îmi fugeau tot mai departe iar pe tine te vedeam tot mai curată, precum te vii sam la început. După un timp te-ai oprit şi, mnainte de a face un pas mai departe, m’ai întrebat cine sunt? Când mai pe urmă am vrut să ştiu şi eu măcar cum te chiamă, pentrucă in minte să pot purta in jurul numelui tău florile gândurilor si ale bucurii, lor, ai tăcut... şi după asta mi-ai zis: ,,numestermă cum vrei...“ Intriun târziu, înainte de a te fi putut opri, te-ai suit într’o maşină şi ai fugit aruncându-mi în treacăt un loc şi un ceas de Întâlnire. Te pierdusem mi se părea chiar de atunci: îmi venea să râd, neştiind dacă să regret, sau nu farmecul momentelor petrecute alături de tine, neştiind dacă să mă duc sau nu la locul întâlnirii. Totul căpăta înfăţişarea romantică a unor aventuri de romane, cu femei învăluite în văluri, cu amanţi cari aşteaptă noaptea pentru a se sui pe scări de mătase în alcovuri. Şi când sosi şi ziua fixată, m’am dus cu oare care îndoială. Eram sigur că n’ai să vii. Ceasul trecuse de mult. Eram un întârziat, in confiseria în care găsisem pe alţii aşteptând şi cari acum plecaseră, nn car© alţii veniseră după mine şi cari acum plecau şi ei... şi când m’am sculat să plec ai venit ţi tu... bolnavă, făcuseşi imprudenţa de a te da jos din pat numai pentrucă să poţi sta câteva minute cu mine, pentrucă apoi să pleci, întrebându-mă numai unde stau, tot, atât de enigmatică şi de necunoscută că şi mai înainte. In vreme ce mie mi se părea că mă interesezi tot mai mult, că poate încep să te iubesc şi că Începi să mă faci să sufăr Intr’o zi pe neaşteptate ai răsărit la mine. In odaia mea care rm te aştepta, în care nu erau presărate nici flori nici parfumuri, In care eram singur cu amintirile. Veniseşi să dai la o parte toate cărţile de studiu de pe masa mea şî să deschizi o pagină nouă într'o alta pe care voisem s’o închid pentru totdeauna şi pe care începuse să se aştearnă praful. Veniseşi să mă furi pe mine, să-mi furi sufletul... iar eu doream să mi-l îmbrac a, tunel in straie nouă şi cuvintele pe cari le-am spus şi altora să nu ţi le spun şi ţie... şi nu-ţi puteam spune nimic pentru că în loc să-ţi vorbesc eu, îmi vorbeai tu... nici măcar al cărei nume nu.l ştiam şi nu vroiai să mi.l spui... Vorbeai plină de exaltare, ca unui prieten şi amant pe care l ai aşteptat... pe care nu.l cunoşteai ii tu braţele căruia te.ai aruncat de cum î-ai presimţit că este eî... Mă întrebam cum putusem dintr’odată afla loc în mintea si în visurile tale, cea mai frumoasă si bizară dintre femei. Acuma intr’adevăr că sufeream... Când și când în ochii tăi se strecura câte o lacrimă... ce dureri neștiiute sălășluiau si în tine ?... «guistasi» Când târziu a plecat dela mine, ne lăsându-mă să te conduc si punându. mă să-ți făgăduesc că n’am să te urmăresc, amintirea ta stătea vie lângă mine, iar pe buze mi.a rămas un parfum de fructe coapte... şi într’o zi veniră purtate de nu ştiu de unde câteva rânduri scrisa *n grabă... îmi seriai să pleci !n aceiași seară spre C. si mă chemai la gara . Am sosit tocmai,când trabuia să pi«ce si trenul. Erai la o fereastră si mâ aşteptai. Ai tresărit când m’ai văzut In mine era numai ciudă. Mi se părea că.ti baţi joc de mine. Că iubirea ta si visurile tale au fost o simplă mascaradă. In definitiv, ce-aş fi putut să însemnez eu în viaţa ta, eu acel de care te fereai mereu şi pe care nu mlă lăsai să apar decât din când în când*. Tu, aceia al cărei nume nici măcar nu-1 ştiam, n’aveai dreptul să.mi stăpâneşti mintea şi simţirea.,. In mine» se zvârcolea mândria învinsă. Mâ sileam să.mi mărturisesc că nu te iubesc, în vreme ce luptam cu suferinţa. Tu zâmbeai mereu... mă chemai să viu cu tine... încotro porneai şi tu... în necunoscut... Venisem eu însumi cu aceleaşi gânduri, în buzunar cu un bilet de tren... Dar în clipa aceea a fost în mine ceva mai tare decât mine, decât tine, decât toate înduioşările, şi nu ştiu decâ ti.am sărutat numai mâna şi, fără a.ţi spune nimic, m’am dat jos din vagon. Atunci porni şî trenul. Ai cuprins fereastra toată privind in urmă. Privirile tronuli S’au mai întâlnit pentru ultima oară, în vreme ce mâinile obosite fluturau câte o batistă. De atunci se așternu între noi tăce- rea zilelor scurse. Le.am ascultat rostogolirea într’o veșnică aștepta.-®. Aici Urlt toate scrisorile pe cari le.»ra primit, pentrucă nici una nu era de'a tine. Ara urît toate femeile pe care le.am întâlnit pe stradă pentrucă toate erau la fel de frumoase ca şi tine, dar care nu erau tu... Ara rev«^nit în gară însoţind cu privtri îciâ, eră mate trenurile cari plecau înso. tro plecaseşi şi tu... urrhărindu.le pâ.nă departe cu gândul şi reintorcându. mă acasă singur pentru ca, în el mi ti» ral cu amintiri să mai înalt o cruce. Şî câteodată tremur... Te revăd... Te apropii de mine şi fugi... Visez... şi-aş vrea să pot să te întreb şi tu să poţi să.mi răspunzi : m’ai iubit tu oare pe mine, sau poate iubeai numai a. Ventura ? Craiova I \ H .i. I 1 ’ ;;' nAMPA MISCAREft UTE"PPA de A. P. SAMSON I. Dumar al d-lui Duca D. I. G. Duca, după formula, răposatului Alecu Constantinescu, «fost şi viitor ministru* a scris in «Generaţia Unirii» un «esseu» de remarcabilă valoare şi rumuseţe literară. Unuia dintre cei mai distinşi confraţi, deschizând revista şi văzând molatecul titlu «Mâinile... i s’a părut că e o eroare de tipar . Adevăratul titlu trebuia să fie, potrivit stilului nostru de... literatură politică: «Joi mâinile , dacă nu chiar «Jos labele !» iar într’o altă gazettă, un iscusit ziarist căuta să descopere sub rubrica «Vieţii politice» un substrat politicianist ascuns cu abilitate — şi calitatea aceasta nu i-o refuză nimeni d-lui Duca — sub haina artistică a unui essen... chiromanţios. Ar fi vorba, după câte am putut înţelege, de oarecari aluzii, înţepături sau propuneri la adresa d-lui general Averescu. In vremea aceasta de carteluri electorale, de campanii de răsturnare și de repetate alegeri, nu trebue să ne mire dacă un redactor politic a crezut că d. Duca a încercat în mod... literar, să pună sau să ia ceva din mâna «fascinantă» a generalului Averescu. Chestiunea ar putea merse şi mai departe. «Mâinile» d-lui Duca ajungând la «ultima oră» a gazetelor, împărţite fiind, după concluziile ce s’ar trage în jurul lor, în litere de o variată expresie tipografică. Dar aceasta nu ne interesează. Sub rubrica «Mişcării literare» vrem să subliniem frumuseţea scrisului, ascuţimea observaţiei şi să facem o constatare. Există credinţa că omul politic nu iese niciodată din cadrul preocupărilor lui de partid. Ne mirăm totdeauna când vedem o excelenţă la teatru şi ni se pare curios când auzim că un ministru a cetit cutare carte de literatură şi a făcut cutare observaţie. In Franţa poate exista un Herriot care scrie despre Beethoven, sau «Madame de Recamier», un Pamlevé care face ştiinţă înaltă, un Leon Blum care scrie minunate cronici de artă şi lucrări de filosofie. Lucrul e natural şi nimeni nu se miră. La noi, un simplu esseu, al d-lui Duca, provoacă senzaţie şi e interpretat, prin prizma politică. Ne amintim de un alt articol al d-lui Duca, apărut acum câteva luni în «Viitorul» şi trasând portretul unui lord englez. Articolul, scris frumos şi cu multă înţelegere, deşi se plasa într’un cadru literar, a avut parte de o interpretare din cele mai curioase : anume, el trăda, după opinia gazetelor... supărarea dintre fostul ministru de interne şi... d. Vintilă Brătianu. E ridicol, dar aceasta e realitatea. Şi desigur că nu oamenii noştri politici sunt cel mai puţin vinovaţi de ea. *$$$£$... Esseul apărut în «Generaţia Uniri» caută să contureze în dosul mâinii, fizionomia psihologică şi morală a omului. S’ar putea pune întrebarea dacă această conturare este din punct de vedere ştiinţific, posibilă. Dacă as- pectele mâinii işi au într’adevăr o corespondenţă sufletească. Şi intr’un caz şi într’un altul însă, nu-i mai puţin adevărat că un spirit ascuţit şi un psiholog în înţelesul vulgar al cuvântului — poate face pe marginea înfăţişării anatomice, preţioase şi ademenitoare consideraţii. Şi acesta e cazul d-lui Duca. Am fost reporter parlamentar pe vremea când d-sa era pe banca ministerială sau pe banca opoziţiei şi pot să confirm mărturisirea pe care ne-o face atunci când vorbeşte de mâinile d-lui general Averescu . D. Duca avea în permanenţă fixată privirea asupra mâinilor. Din această predilecţie studioasă a ieşit în dosul mâinilor nobila imagine sufletească a Regelui Ferdinand, sgârcenia la inteligenţa nababului Cantacuzino, lărgimea de orizont şi generozitatea lui Take Ionescu, elocvenţa lui Maiorescu, fineţea lui Djuvara, energia lui Ionel Brătianu şi felinitatea d-lui general Averescu. Portrete reale, sugestive, şi duioase prin vremurile pe cari le evoacă. D. Duca a cunoscut şi mâinile dar a cunoscut şi oamenii... Distinsul confrate despre care vorbeam la începutul acestui articol, declară că ar fi gata să-l proclame pe d. Duca scriitor. Ne alăturăm şi noi acestei iniţiative. D. Duca scrie frumos, are un stil personal cald şi pe alocuri puternic impresionant. E stilul evenimentelor trăite din plin de scriitor. Şi din punctul de vedere al conţinutului, şi din punctul de vedere al formei, nu putem decât să regretăm că d. Duca scrie atât de puţin şi atât de rar. Să scrie deci d. Duca, mai mult- Va fi un exemplu pe care oamenii politici nu vor întârzia să-l urmeze, şi cine ştie, poate că din rândurile lor vor răsări şi talente care pe lânga®o istorie politică, vor putea ilustra cu demnitate şi o istorie literară a ţării. II. Rumoare Domnul L. B anunţă intr’un ziar de seară apariţia unei reviste alcătuită de tineri scriitori cari refuză «să mai bată la uşile diverselor redacţii». Iată şi gruparea acestor talente care refuză, etc., etc. Aureliu Baranga, GheorgeCraşin, Mihail Crivina, Simeon Frâncuță, Gherasimie Luca şi Starostele Zoica. Revista se va chema «Rumeur» şi va apare la începutul lui Martie. Se poate întâmpla ca revista să fie bună şi, lucru mai greu, chiar să prindă în public. Asigurăm însă pe tinerii cari «refuză să mai bată la uşile redacţiilor», că lista metalicelor şî prăfuitelor pseudonime a provocat în cercurile literare, o adevărată rumoare. Nu de alta, dar dovedeşte neseriozitate. D-nii Frâncură şi Crivina, să nu ne ia această destăinuire în nume de rău , dacă cele ce-am scris n’ar fi decât o anunţare a revistei, încă le-am făcut un serviciu. Tinerii cari «refuză, etc.» şi a căror «Rumeur» o aşteptăm, n’au aşadar nici un motiv să ne poarte supărare... III. Literatura reclamei Intr'un cotidian din Iaşi, oraşul culturii, a apărut o reclamă redactată în felul următor: ţ — Astăzi la Elisee Criza Conjugală după romanul «Sexualnot» de Kistemaekers cu Evelin Holt este un spectacol divin. Tot laşul se duce astăzi, păcat că sala e mică şi nu vor încăpea. Mergeţi vă rugăm din vreme se va face tot posibilul să aveţi locuri. Favoare, reducere, suspendat. Dacă «tot lașul se duce astăzi păcat că sala e mică șî nu vor încăpea», n’ai ce-i face. Favoare, reducere, trebue să fie «suspendat». Hotărât lucru : tot reclamele rămân cea mai amuzantă literatură. privire la contesa de Noailles ! «Româncă de origină, prin tatăl său, greacă prin mamă, ea are dealtfel şi sânge turcesc, îmi pare, din partea rudelor mamei». D-na de Noailles îmi aduce la cunoştinţă că n’are nici o picătură de sânge turc. Cu toate că afirmaţiei mele asupra acestui punct nu-i lipsea o nuanţă de îndoială, confuzia pe care aşi fî putut-o comite se explică prin faptul că ascendenţa materna a d-nei de Noailles, greacă prin origină, îşi câştigase naţionalitatea otomană. Un Musurus, strămoş dinspre partea mamei, al d-nei de Noaxîlles primise de la sultan chiar titlul de paşă. El a reprezentat Sublima Poartă la Londra în calitate de ambasador». Editura G. Kiepenhauer din Berlin publică o panoramă a literaturii germane contemporane, un volum în care găsim reunite nu« mele a douăzeci şi patru de scriitori : Ernst Glaeser, Ipseph Rotb» Ginster. Renn. Toller, F. C. Weisskoph, Iosef Breitbach, Erich Kestner, He iman Kesten, Anna Seghers, Marieluise Fleischer, Anton Betzner, Arnold Weiss-BütixeL Franz Zeisse, H. G. Brenner, A. A, Kuhnert, M. Quenel, W. Weyrauch, HL Liepmann, Maria Gressholner, G. Horváth. Un succes de librărie remarcabil a repurtat noul volum al lui Paul Morand «New-York», din care s’au vândut până astăzi 70 mii de exemplare. * S’a vorbit de Francis Ja Aumer ca succesor al lui Clemenceau la Academia franceză. Dar poetul dezminte energic această candidatură. --------------- * * D. I. G. Duca IV. Curier literar In editura Culturii Naţionale a apărut un volum de povestiri pentru copii de T. Speranţia şi intitulat «Chiţibuş cel drăguţ». * In legătură cu origina contesei de Noailles, Francois Porché trimite revistei «Nouvelles Littéraires» următoarea scrisoare : «Am scris în esseul meu «Poetes francais depui» Verlaine», cu Sărbătorirea preşedintelui Masaryk la Bucureşti Solemnitatea organizata de Institutul Social Român Institutul Social Român organizează pentru Vineri 7 Martie, ora 5 d. a. precis, la Fundaţia Universitară Carol I, o şedinţă solemnă pentru sărbătorirea d-lui T. G. Masaryk, preşedintele Republicei Cehoslovace cu ocazia aniversării de 80 ani. Programul sărbătoririi a fost astfel alcătuit: 1) Cuvântarea reprezentantului guvernului, d. G. G. Mironescu, ministru de externe. 2) Preşedintele Masaryk şi România în timpul războiului, cuvântări rostite de d-nii ministru Voicu Niţescu, I. G. Duca, Octavian Goga, Dr. N. Lupu, foşti miniştri şi G. Taşcă, rectorul Academiei de înalte studii comerciale şi industriale. 3) Personalitatea şi opera preşedintelui Masaryk, conferinţă rostită de d. Gusti, preşedintele Institutului Social Român. Cuvântările vor fi transmise și prin radio.