Rampa, august 1936 (Anul 19, nr. 5563-5589)
1936-08-31 / nr. 5589
Anul 19 No. 3589 REDACTIA. ADMINISTRATUL . SI ATELIERELE GRAFICE jSTR. BREZOIANU, MN TEL. LG1.M sr '99W9M& ABONAMENT11 Tr#i Ioni —. — — — UI MO Sa»# lan! - - - - L#l 500 Un an — - - - - Lai 1006 In străinătate şi pentru lnstituţiuni preţ ai dorita Publicitatea la Administraţia ziarului RAMPA Str. Brezoianu. 51 Tel: 3.61.24 ■ , cu promisiuni şi nădejdi de B. Ceba. Intrăm în cea dintâi şi în cea mai frumoasă lună a stagiunii. Domneşte pretutindeni optimism şi proectele sunt strălucite. Directorul e sigur, în sfârşit, că va putea deschide teatrul şi că va avea de astădată, posibilitatea, de a-şi întocmi repertoriul aşa cum ar fi vrut de mult să-l aibă. Natural, toate obstacolele de care s’a lovit in trecute stagiuni, au dispărut acum, în Septembrie. Acum şi actorul îşi cunoaşte, in fine, patronul. Ştie unde va juca şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă repetiţiile. In acest an, el va juca, hotărît, rolurile de care le visează din timpurile când era încă în conservator. Au fost etangiuni nenorocite, când a trebuit să primească orice compromis, dar lucrurile s’au schimbat. Noul angajament îi dă curaj şi speranţe. Noi nu ne dăm seama — noi, c®i din stat — că acest popor minunat al actorilor , suferă mai milt ca oricine, atunci când teatrul degenerează, atunci când cosmicul care l-a studiat cu pasiune pe Moore, treime să-l joac® Pe Arnold şi Bach, iar tragedianul , care visează o creaţie shakespeariană tr®btie să se declare mulţumit cu melodrama care face reţete.. . Nu intră nimeni în conservator cu gândul de a suporta chiftişi mediocritatea Nu te faci actor Ca să ai o meserie. Nu te faci actor pentru o leafă oarecare, mai multă sau mai puţină, cum te-ai face orice altceva* Teatrului i te dărueşte complect şi din vocaţi®. Ceea ce îi ceri, ceea ce trebuie să-ţi dea, este putinţa de a-ţi verifica forţele, de a-ţi cunoaşte valoarea de a-ţi împlini cariera. Când asta nu se întâmplă, ai ratat. Nimic mai tragic decât figura actorului fără orizont. Şi nimic mai dureros decât situaţia actorului obligat să joace orice pentru exist®nţă. Dar în Septembrie, când se fac angajamentele şi când s® alcălu©sc repertoriile, licăresc nădejdi pentru toţi. Toate combinaţiile sunt frumoase, toate piesele sunt bune şi toţi comanditarii aşteaptă cu încredere beneficiile fabuloase Dacă la sfârşitul stagiunii îşi vor da seama că s’a întâmplat pe dos şi că s’au trezit, fără vrer©a lor Mecena, asta tot va fi o consolare. Fapt însă este că stagiunea se anunţă, în teatru ca şi în cinematograf, bogată şi interesantă. Sunt teatre suficient®, sunt oameni care să le conducă, sunt energii care nu ezită să s® cheltuiască, sunt ambiți care nu capaurează uşor. După promisiuni, Bucureştiul va avea o iarnă de mari spectacole. Le aşteptăm, gata de entuziasm şi de aplauze. D. C. Ardeleanu, romancierul realist de astăzi, a început prin a scrie versuri. Timpurile când se abandona în căutarea unei rime, sunt apuse. Anii au acoperit şi amintirea apariţiei singurei piese de teatru Deasemenea, mai mult de un deceniu a trecut de când volumele de nuvele şi impresii nu văzut lumina tânărului. De la apariţia primei sal© cărţi, „Rusia revoluţionară”, se împlinesc în curând douăzeci de ani. Iată aşadar cum time de aproape două decenii, poetul la început apoi dramaturgul nuvelistul şi din ultimul deceniu , romancierul C. Ardeleanu, a stat în slujba scrisului şi, numai în ultimii ani, a dăruit literaturii româneşti şase romane: „Diplomatul Tăbăcarul şi Actriţa”; „Am ucis pe Dumnezeu”; „Casa cu fete”; Viermii pământului”; „Pescarii" şi ..Domnul Tudor”, romanţarea vieţii viteazului pandur oltean. Tudor Vladimirescu. E o contribuţie reală neintru romanul românesc, în ascensiunea lui vertiginoasă din ultimii ani. Totuşi mi se pare nouă că d. C. Ardeleanu nu-şi are încă bine definit compartimentul îs* care ar urma sâ-l ocupe în istoria literaturii româneşti contemporan® şi mai ales în istoria romanului românesc. Să se datoreze acest fapt realismului său? Căci romancierul Ardeleanu îşi construeşte romanele sale numai neverosimil. Romanul „Diplomatul, tăbăcarul şi actriţa” ne redă pentru întâia oară în literatură, viaţa de trudă a tăbacarilor de la periferia Capitalei „Am ucis pe Dumnezeu” e un fel de autobiografie, căci întreg conflictul romanului se bazează pe o întrebare care î l obseda pe romancier: există ori nu Dumnezeu? In ,,Casa cu fete” întâlnim conturate siluete realiste ale unui grup de nenorocite şi chiar cadrul în care se petrece acvimente de recunoscut. Pentru a se documenta şi pentru culegerea maternului romanului „Viermii pământului”, d. Ardeleanu — e« romanul să fie veridic — s’a scoborât în fundul nun®lor dela Anina, a cercetat amănunţit tărâmul acestor viermi omeneşti, bucuriile lor, necazurile lor, şi numai când s’a simţit înfrăţit cu minierul şi cu viaţa acestuia din iadul terestru, numai atunci s’a întors în Bucureşti, aşternând pe hârtie acţiunea romanului „Viermii pământului”. Acelaş lucru s’a petrecut şi cu următorul roman: „Pescarii” De data aceasta d. Ardeleanu s’a transportat în ţinuturile de păpuriş ale Vâlcovului. Aci în această Veneţie românească, cum e întitulat în „poze”, Vâlcovul, roman, clerul peregrinând printre canale bălţi şi cherhane bogate în vânat dar totodată locuri în cari sudoarea frunţii se amestecă în atâtea rânduri cu saramura care însoţeşte peştele ce ia calea Pieţelor mari de desfacere, a notat fiecare tulburare sufletească a viitorilor săi eroi d® roman şi numai datorită documentării, personagiile din cartea „Pescarii” sunt ca şi luate din viaţă. In „Viermii pământului” şi în „Pescarii” simţi cum pulsează autentica viaţă, necunoscută încă în nici un roman precedent. Căci pentru întâia oară acşi la noi un romancier şi-a întors privirea către ,,Viermii pământului” şi „viermii bălţilor”. Şi, ca să ne dăm seama până unde merge romancierul Ardelea, uu cu veridicul în romanele sale, e deajuns sa luăm ca bază ultima carte care d®şi nu e roman social, ci o viaţă romanţată („Domnul Tudor”) totuşi autorul ei a pornit pe urmele Pandurului în (Continuare în pag. V-a) Cu d. C. Ardeleanu despre începuturile literare, romanul realist, adevăratul verdict critic, romancierul în slujba unei idei politice şi inexistenta răsplată materială, ori morală, a scriitorului român ! Indiscreţii Premeditare » ■ ţi Se judeca în ultima seziune a Curţii cu juri, procesul unui om învinuit de omucidere cu voinţă. Tânărul procuror care ocupa fotoliul Ministerului Public, făcea sforţări mari ca să dovedească premeditarea crimei, smulgând juraţilor un verdict cu această agravantă. Avocatul desigur, nu sa lăsa mai prejos în a dovedi contrariul. — Cum puteţi susţine contrariul îi zise tranşant procurorul, când clientul dvs. aveai în buzunar un revolver încărcat? — Pentru numele lui Dumnezeu, răspunse avocatul, un om şi de lege dar şi de spirit, cum puteţi susţine asemenea lucruri de le procuror? Iată, eu am asupra mea tot c®iai ce-mi tr®buo ca să comit un atentat la bunele moravuri, şi cu toate astea vă asigur că nici nu mă gândesc s’o fac In tramway Excelentul comic I. Iliescu car® repurtează un succes franc în revista ..Bucureştiul râde Bucureştiul cântă”, zilele trecute s’a întâl uit cu un priet®n care l-a invitat la un păhărel cu vin Nu prea se omoară simpaticul Ili®scU după băutură, însă cum prietenul era intim şi nu-l mai văzuse de mult, iar vinul era bunicel s’a cam încurcat. Pe la orele opt şi jumătate Iliescu, s’a ridicat şi cu toata insistenţele prietenului n’a mai vrut să bea nici un strop Trebuia să se ducă la spectacol Şi-a luat deci amicul la braţe s’au urcat într’un tramvay care mergea în spre Calea Văcăreşti. In tramvay alături de ei, în picioare stătea şi un ofiţer d® marină. Amicul lui Iliescu, bfcat crup, se adresă ofiţerului: —* Dă-mi... două., bilete a 5. — Ce eşti chior? eu sunt ofiţer de marină nu sunt taxator, beţivule, se înfurie acesta. Atunci, clătinându-se, prietenul se întoarse către actor şi îngână: _ Uite-te dră*..ci®l. Credeam că ne-am ur...dat în tramvai şi când colo ne-am suit pe vapor. Iliescu, care nu era atât de făcut ca amicul său, după gară, îl trase pe acesta înăuntru în vagon, şi se aşezară pe bancă. Enervat că putea să iasă mai rău, îşi aprinse o ţigară. Ca prin farmec apăru în clipa aceia taxatorul lângă el. Domnu’ nu e vo© cu tiffara. N’aţi citit ce Scrie acolo: „Fumatul oprit”. — Ei şi c® i cu asta? întrebă I. Iliescu. Acolo scrie şi „Beţi Urodonal’’. D-ta bei Urodonal, nu bei atunci? Clubul autorilor compromişi Englezii se iau la întrecere cu americanii în scornirea ideilor originale. Unul din ultimii© trouvaille-uri britanice este înfiinţarea, la Londra, a unui club alautorilor compromişi. Din acest grup nu au voe să facă parte decât autorii cari au suferit un eşec total şi definitiv. Dacă o piesă de t®atru întâi căzută, este reluată şi obţine succes şi favoarea publicului, autorul va fi, în mod automat, radiat din lista membrilor. Din contră dramaturgii a căror lucrarenu s’a putut reprezenta decât o singură seară se bucură de mare autoritate. “ DL niro^tn.« START.AT PROnf Cu Ştefan DOBAY O vedetă cu salariu de... 1500 lei pe lună / — Portar, inter, extremă!— O metodă de joc foarte simplă: fug repede şi trag precis. — Sfertul de oră al Ripensiei nu e o născocire. — Regret discuţiile cu arbitrii pe teren.— Superstiţii, amintiri, anecdote, etc... Timişoara se poate mândri cu cinstea de a fi creiat de cei mai populari jucători de foot-bal ai ţării. De aci s’au ridicat elemente geniale de tab*l unui Wetzer I, Vogl, Seniler, Tänzer, Ritter. Bac cari au strălucit cu atâta intensitate în trecut şi tot de aici îşi culege şi astăzi soccerul nostru „vedetele” sal® de prim rang. Situaţia aceasta magnată nu trebuie să mire pe nimeni. Cu trecutul ei de până acum, cu sportivitatea fiilor ei şi cu numeroase mahalale, veritabil® suburbane, cari îi alimentează arenele de sport, normal ca Timişoaar să poarte făclia principala a foot-tailului românesc. D® aici şi-a recoltat „naţionala” noastră cei mai reputaţi internaţionali şi tot de aici şi-a „întins aripile” cea mai populară şi mai reprezentativă figură de actualitate a arenelor noastre de football: MARELE DOBAY. Cine nu a auzit numele acestui minunat produs al soccerului indigen şi câţi din noi nu visează gloria acestui răsfăţat al marei mulţimi? In America, un cetăţean cu popularitatea lui Dobay ar fi fost fată doar şi poate milionar. La noi însă, excelentul jucător se mulţumeşte cu aplauzele mulţi,mii cu cercul de ştrengari cari fac roată în jurul lui când îl dibuesc şi cu drăgălaşa-i soţie pe car® a cunoscut-o tot prin foot-ball. încolo, aspiraţiunile şi dorinţele lui nu se deosebesc întru nimic de acele ale unui mic burghez, şters figurant într’o lume de sute de milioane de oameni. Pentru ancheta p® care e fac® ziarul nostru, printre vedetele sportului românesc am căutat să stau vorbă cu Dobay. Marţi dimineaţă, la orele 8.30. Ştiam că venise din ajun cu Ripensia, de la Timişoara, şi că putea fi găsit la hotel Esplanade. Nu-mi rămânea, după socotelile mele, decât să-i pun întrebările şi să-mi notezi răspunsurile pentru că totul să se desfăşoare după cel mai simplu program. Cu gândul ac®ata frânt la jur despre el Şi despre alţii (Continuare în pag. V-a) Marea ancheta a „Rampei” in footballul românesc mătaie şi completat la plecare, şi cu un „bună dimineaţa” adresat unui şir de 34 galenii, cu uniforme de diferite culori, am luat primul contact cu anturajul doritului meu interlocutor. „ Portarul, cerberul principal, după ce mi-a ascultat intenţiunile a luat a răsfoi un caiet pentru a vedea ora de sculare a jucătorilor ripensişti. N’a apucat insă a-mi comunica rezultatul cercetărilor sale şi „lift boy”-ul mi l-a adus în faţă pe antrenorul Ripensiei, pe Eugen Konrad. In trei cuvinte am fost înţeleşi. El cu scopul vizitei mele şi eu cu un răspuns pe care nu mi l-am dorit: — La ora aceasta Ripehsia doarme. La ora 10.30 veţi putea însă vorbi cu Dobay. La 10.30, cu o răbdare îngerească, am reînodat cu portarul dialogul întrerupt cu două ore mai înainte. De astădată cu un rezultat mai fericit. După trei minute, am fost la ■ g LUH 31 August 1936 6 parprii TREI FETE CUCUETE (TROIS JEUNES FILLES NDES) operetă In trei acte cu Tănase, El. Zamora, Talianu, rvnirfani Pa«iaa A aIa wAugMA u; AWilVV AAUU1C' V tu 0 Teatrul In flecare seară In pragul noului sezon literar A doua decadă a lunii Octombrie inaugurează sezonul literar. De pe acum editurile se întrec în proecte. Urmărind atent prospectele cari anunţă noua reedita literară, se poate trage concluzia că romanul nu va mai prima în acest an. Vieţile romanţate aţ® marilor figuri istorice par a se înscăuna şi în literatura românească. După valoroasele traduceri din Emil Ludwig şi Ştefan Zweig, vom av®a în acest an zeci de asemen©a scrieri, transpuse din franţuzeşte şi germană. „Cartea Românească” deţine până în prezent întâietatea programului literar care urmează să fie executat până la finele lunei Mai 1937 („Săptămâna cărţii”). Această editură ne anunţă un roman de Mihail Sadoveanu: „Arta lui Noel” roman datorit d-lui Ionel Teodoreanu şi al treilea volum din ciclul „Bariera’ de Gr. Zamfirescu. Din G. Topârceanu va tipări un volum drelfabule, un roman s®mnat de Radu Boureanu şi o ediţi® postumă a poeziei lui Al. Mateevici, îngrijită de profesorul Petru V. Haneş, sunt principalele opere pe cari le va da la iveală începând de la finele lui Octombrie, editura „Cartea Românească”. Editura „Naţionala Ciornei” va prezenta pentru deschiderea sezonului romanul d-lui Sergiu Dan „Plutonul de execuţie’’ şi cel al d.lui N. D. Cocea, „Otrava”. Vor urma o serie de vieţi romanţate printre cari se află numele lui N. Bălcescu, Petre Cercel, Ioan Neculce şi Beethoven. O seamă de traduceri din Jalea Verne şi două, trei romane tălmăcite din germană complectează proectele acestei edituri. „Alcalay” şi „Socec” cele două edituri unite, ne vor prezenta romanele: „Gorila” de Liviu Rebr©anu”, „Diana” de E. Lovinescu, „Incendiul” de N. D. Cochai şi două romane cu titurile neprecizate, semnate, de Tudor Arghezi şi Dem. Th®odor©scu. Vor urma în această editură unele vieţi romanţate, printre cari şi o mare parte din figurile celor cari au luat part© la mişcar®a revoluţionară franceză. O bibliotecă eftină va retipări succesele scriitorilor români, În, colecţia aceasta va apărea: „Calea Văcăreşti” de I. Peltz, ,,Maystrey” de Mircea Eliade, „Luminile satelor” de Damian Stănoiu şi încă uneie romane astăzi epuizat®. „Adevărul” va fi prezent cu un roman al lui C. Ardeleanu, un al doilea va fi „Atom” de Camil Petrescu şi cu o serie de traduceri. Programul definitiv n’a fost încă stabilit. „Cultura Naţională” deasemenea nu şi-a precizat încă proectele. Totuşi putem anunţa că această editură va tipări un roman de Th. Scorţescu, autorul romanului „Popi” apărut în aceiaşi editură. Editura Fundaţiei pentru literatură şi artă Regele Carol II”, pare să pr®zinte cel mai bogat program. Poezia care nu figurează la celelalte edituri găseşte înţelegere la editura regală Vom avea deci „Oper® complete” d® Matei LCaragiale, versuri şi proză, îngrijite de criticul Perpesicius, un volum de poezii de M. Moşandrei şi ,Cleştar” versuri de Cicerón® Theodorescu. O ediţie completă ,a operei lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu îngrijeşte d. Mircea Eliade. D. Victor Ion Popa tipăreşte: „Maisteraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu” şi criticul Perpesicius scoate în această editură, al treilea volum din „Menţiuni critice”, încă o seamă d® opere originale și traduceri din scriitorii universali, urmează să apară în cursul acestui an, în editura regală. Octombrie, care s’aVestit prin ploile aproape zilnic® din ultima vreme, va traduce în fapt proectele acestor edituri. CRONICAR Festivalurile teatrale sovietice de la Moscova şi Leningrad Marţi 1 Septembrie se inaugurează la Moscova al patrulea festival teatral sovietic, la care se aşteaptă mai multe sute de străini. Programul acestei sărbători a artei teatrala sovietice, devenită tradiţională, cuprind® 14 spectacole, dintre cari zece supt, consacrate operelor dramatice şi muzicale sovietice moderne şi patru spectacole pieselor din repertoriul clasic. . . . Festivalul va începe Marţi printr’un spectacol de artă interpretat de diletanţi la Teatrul deartă populară din Moscova. La 2 Septembrie Teatrul ,,Vakh tangov’’ va juca „Aristocraţii” de N. Pogodine. La 3 Septembrie teatrul Meyer, hold va prezenta piesa „Nenorocirea de a fi prea intelligent” de A. S. Griboiedov. La 4 Septembrie Marele T®atru Academic de stat va reprezenta opera clasică rusească a lui Tchatkowsky „Eugen Oneghin” al® cărei roluri principale vor fi interpretate de cei mai buni artiști ai U. R. S. S-ului V. Slivinski, Ekozlovsky, M Reisen, M. Maksakova, E. Kronglikova. La 5 Septembrie trupa teatrului georgian „Rustaveli”, care participă la festival, va juca ,,Arsene” o piesă a dramaturgului georgian modern Chanchiachivili. La 6 Septembrie trei teatre moscovite pentru copii vor juca mai multe spectacole. „Teatrul Central pentru copii”, condus de N. Satz, va da un conc®rt de muzică pentru copii. „Teatrul tânărului spectator” va monta. ..Şcoala vagabondă” de L. Kassil Teatrul Central de Stat al tânărului spectator” va da o reprezenţi© cu „Povestirile lui And®rs©n”. In seara aceleaşi zile oaspeţii străini vor asista la Teatrul Revoluţiei la reprezentarea piesei „Dumka, ursul alb” a poetului Selvinski. La 7 Septembrie Teatrul de artă din Moscova va reprezenta cu participarea lui V. I. Kabalov drama „Resurecţie” după romanul lui Tolstoi. După acest spectacol toţi vizitatorii străini vor pleca cu un tren special la Leningrad unde în ziua de 8 Septembrie vor asista la interpretarea operei,Donul furios” de I. Dzerjinski la Teatrul de operă și balet. La 9 Septembrie, după amiază, Teatrul tânărului spectator din Leningrad va monta piesa dramaturgului sovietic , Makariev „Mina din Timoka”. In aceiași seară piesa „Escadra” de A Komeit,chok va fi jucată la Teatrul ucra inean. , I Eduard VIII şi aerul Diversele documente fotografice care ni-l prezintă pe regele Eduard al VIII-lea în vacanţă, ni-l arată îmbrăcat în maniera cea mai puţin protocolară din lume, fără haină, în sandale romane şi cămaşe cu mâneci scurte — ţinuta sporirilor. E suficient să examinăm aceste fotografii pentru a pricepe că urcând p© tron tânărul suveran a desfiinţat imediat una din cele mai singulare slujbe ale casei sale: aceia a căutătorului „curentelor de aer”. Titularul acestei funcţiuni — înfiinţată de Eduard Vlljea — era obligat să inspecteze locurile prin care să ca®zeze curenta de aer. Eduard al VUIIea, prietenul admini puternic, nu se ascunde în fața atacurilor brizelor perfide. V. ** * — ---------|