Rampa, iulie 1937 (Anul 20, nr. 5838-5863)

1937-07-22 / nr. 5856

AMDL 20 “ Mo. 58554 Pagini2 Joi 22 iunie 1937 Director: SCARLAT FRODA Orientârile filosofice ale lui Or­­ianson It - I­rivescu Autorul Evoluţiilor sistemelor de morală, al filosofiei lui Plotin, al Opiniilor unui singuratec sau poetul Criteriilor şi evocărilor ca şi a atâtor numeroase alte lucrări, cari au cunoscut treptat un strălucit succes printre mulţii­­ îndrăgostiţii cititori ai lui Pe­ri­onius, — a dat la iveală o nouă cute: Orientări filosofice, o n­ouă floare, care se adaogă la trohotul involt de idei şi de cu­getări al acestui scriitor de dis­tinsă rasă, care nu face pe pro­fi­sorul când filosofeaza şi totuşi îl vata rămânând filosof. Af­ăm din Orientările lui cum laudele s’ar cuveni contemplati­vilor, cari preţuesc operele fun­damentale ale omenirii şi nu sgu îrntoş­­or sterili sau retorilor cu vorbe umflate şi fără miez, cari, în nici un caz, nu pot a­­dânci creaţia. Intr’un paralelism savant din­tre filoso­fia lui Nietzsche şi Isus cu privi­re la Cultul forţei, ce do­cumentări alese găsim în stabi­lirea unui ideal etic, care cere om­ului tocmai depărtarea­­de la directivi­le naturei şi stăpânirea instinctelor prin voinţa de-a fi Moraliceşte liber, opus astfel concepţiei naturaliste. Statorniceşte marea forţă a bunătăţii şi, fiindcă sinteza lui Tăuşan e c­ompletă şi lapidar expusă, transcriu: „Nu e gestul sclavului, ce se ..pleacă, — cum era înclinat să „creadă Nietzsche, — ci voinţa „suverană a puternicului, ce „iata, a­jută şi moare, pentru că „este destul de tare ca să în­­„virigă şi moartea lui însă­şi „pr­in bunătatea idealului, ce de­­sprşeşte limitaţia individului, „luminând defilarea generaţiilor „fără sfârşit”. Ce pagini minunate despre percepţiile halucinării şi ale ade­vărului, despre concepţia demo­nului, un evadat al divinităţii, trebuitor lui Dumnezeu pentru a-şi manifesta „cel mai grandios dintre atributele lui, sancţiunea răului şi pedeapsa păcatului”. Urmează capitole strălucite despre filosofia lui Platon, între Altar şi Metafizică, despre Pu­terile misterioase, ilustrate în cartea lui Tăuşan cu pilduiri mi­nunate smulse din marele şi mis­teriosul laborator al subconştien­tului. De apoi, lecţia savantă privi­toare la Adaptare şi Cultură, tra­tată magistral, cu tendinţa de-a ne determina să fim în ritmul vremii, ca să nu riscăm să rămâ­nem excentrici şi atâtea alte ca­pitole, cari desăvârşesc noua operă a lui Grigore Tăuşan, ex­pusă fără pic de pedanterie, cu supleţea cugetătorului ales, în­­tr’im stil, în care fiecare frază are parcă şi o nuanţă de consul­tare, a cărei fineţe convingătoa­re de politeţe princiară, pare a întreba pe cititor: nu-i aşa? Niciodată omul nu se confun­dă mai mult cu scriitorul, ca în cazul de faţă şi numai cei, cari îl cunosc de-aproape pe Grigo­­re Tăuşan, îşi pot da seama, că valoroasa lui operă filosofică nu e numai produsul cugetătorului rece, care urmăreşte în linie dreaptă cutare problemă filoso­fică; marea valoare a lucrărilor sale constă în picurările clare, în contribuţiile unui suflet, care a înlesnit autorului să demons­treze, că ajungem la Cultul for­ţei numai prin bunătate. In epoca de dezorientare ge­nerală, în care trăim, Orientările filosofice ale lui Tăușan au în­semnătatea unui tonic moral, administrat cu eleganță și la vreme socialului de azi. Cu Leo Reisman Le­o Eisman este desigur re­gele n­eci atestat al muzicii de dans d­in întreaga lume. Eepimeie său a depăşit de mult cele 47 su­te ale Uniunii Am­­­­ioane. Par­cul Si Londra îşi de­rută onoarea de a-l avea pentm prima dată în Europa. Cu prileju­l Exponitiei Internationale organ­izatorii s’au gândit şi la a­­cest talentat mizician. Cu ocazia unui interview a­­cordat ziarului „Figaro’ Léo Ren m ” a făcut următoarele de­clar­aţi.uni cu privire la cariera sa. — Am debutat cu Paul White­­mar.. Ambiţia mea a fost să de­vin şef de orchestră şi să impun concepti­le mele în materie de mimică. Am re­uşit şi una şi alta, după multă muncă şi sacrificii. In ceea ce ma­i priveşte, am o concepţie proprie a muzicii. Tribue studiată calitatea nu­anţelor, subtilitatea şi dinamis­mul sunetelor în raport cu audi­torii diferitelor ţări. După mine, muzica tribue să fie simplă în expresia si, spre a atinge în m­odl profund sensibilitatea audi­tor­­ilui, adresându-se tot­odată creeturii și sufletului. Discutiunea alinecând­­ asu­pra muzicii de dans si asupra dans­atorilor americani. Leon Reis­man își opri atenția asupra cu­plului de dans Fred Astaire- Ginger Rogers. — Ţin foarte mult la Ered. L-am urmărit de la debutul său şi l-am susţinut în carieră, de­oarece după părerea mea, el es­te un adevărat geniu în arta sa. Dansurile sale, au uimit pe cei mai riguroşi critici coregrafi din Statele-U­nite, cari se întrec cu toţii a-i aduce elogii. Distincţia şi preciziunea miş­cărilor sale, l-au consacrat de­finitiv şi l-au impus publicului a­­merican. Norocul i-a adus în cale par­tenera sa Ginger Rogers, cu ca­re formează într-adevăr un cu­plu ideal, despre Fred Astaire­ltinger Roders Noile premiere din Londra, şi Paris Cel mai răsunător succes, în ultimul sezon teatral londonez, l-a avut reuşita comedie „Fran­ceza în 24 ore”. Autorul­ Fer­­rence Rattigan în vârstă de nu­mai 22 de ani şi-a câştigat pe deplin, elogiile criticilor londo­nezi pentru această lucrare. Cunoscutul artist francez Pier­re Fresnay, a tradus piesa și a prezentat-o pe scena teatrului Saint Georges. Dată fiind origi­nalitatea, atmosfera și farmecul comediei, aceasta a avut o pri­mire entuziastă. O NOUA DRAMA DE ARMAND SALACROU Tânărul şi cunoscutul autor dramatic francez Armand Sala­­crou şi-a pus la punct în cursul vacanţei de vară, petrecută, în Normandia, ultima sa dramă „Le Perroquet”, care pune proble­ma libertăţii omului. , O NOUA CREAŢIE A AUTORULUI PIESEI „DOCTOR CLITTER­­HOUSE” „They came by night” (Ei vin noaptea), noua lucrare a lui Barré Lyndon, a fost prezenta­tă zilele acestea pe scena unui teatru din Londra. Barré Lyndon, apreciat de publicul englez pentru realele sale calităţi de dramaturg, a pre­zentat de astă dată o piesă in­ferioară ca subiect şi calitate, celei cu care îşi făcuse debutul. Renumita sa dramă poliţistă „Uimitorul Dr. Qutterhouse”, ju­cată luni de-a rândul pe scenele din New York, Londra şi Viena, l-au lansat; totuşi în ciuda bunei cărţi de vizită cu care se pre­zenta spectatorilor londonezi. „They came by night” a fost sub aşteptări, deşi s-a bucurat de o strălucită interpretare. " Sidney Temple "în vizită la președintele Lincoln... în filmul „Micul rebel” Doamna Temple, care-şi cu­noştea odrasla, nu fu deloc ui­mită când citi suma, dădu un te­lefon domnului Temple ca să-l încunoştiinţeze şi să-l întrebe da­că... permite fetiţei sale un sa­lariu de 15 milioane pe an. Apoi semnă liniştită contractul ca şi cum ar fi semnat lăptăre­­sei un cec de o sută de lei, după ce avu însă grijă să cerceteze dacă se menţin condiţiile privi­toare la educaţia naturală a co­pilei. Americanii ştiu să fie calmi, să-şi păstreze totdeauna cumpă­tul, sângele rece. E o calitate folositoare! lat-o dar pe Shirley, când n are încă cinci ani, cu un sa­lariu frumuşel. Ea nici nu putea încă citi contractul care-i adu­cea asemenea omagiu! Vom vedea apoi că Shir­ley va mai fi obiectul unui con­tract, mai avantajos încă. Bine­înțeles fără ca ea să bănuiască o clipă că „joaca” ei e răsplăti­tă și încă în asemenea măsură... FERICIREA UNOR PĂRINŢI ...In aceiași seară, în vreme ce Shirley dormea, domnul Temple după ce se ridică dela masa şi nu vorbise încă nimic cu soţia lui despre contractul iscălit în acea zi, spuse doamnei Tem­ple: — Ia adă, te rog, hârtia aia, s’o văd şi eu, dac’o ai cumva la îndemână! Doamna Temple o scoase din poşetă şi i-o puse pe genunchi, apoi continuă să spele vasele. Domnul Temple îşi şterse li­niştit ochelarii, şi-i prinse de urechi, tuşi de câteva ori, ca înaintea unui act solemn, îşi a­­şeză bine haina ca să fie demn în faţa acestei ceremonii, desfă­cu hârtia şi citi: — Vrei să citești ceva mai ta­re, dragă George? — Ia lasă-mă, femeie, că am altă treabă acuma! Socotea ceva, cu creionul, pe marginea unei gazete: — O mie cinci sute de dolari pe săptămână! Ce-mi spuneai tu de 15 milioane, dragă Gertrude? E numai paisprezece milioane nouă sute de mii și ceva! Nu era sgârcit domnul Tem­ple! Era numai contabil şi ban­cher şi în materie de cifre era precis, nu ca o femeie, care... exagerează! — Adă-mi, te rog, o hârtie de pe birou! Doamna Temple îi aduse o hârtie şi tocul rezervor şi dom­nul Temple socoti cât vine pe zi, cât vine exact pe lună, pe an, şi cât în toţi cei şapte ani. Apoi socoti dobnda ce-o vor aduce a­­ceşti bani, depuşi la Bancă, pâ­nă când Shirley va deveni ma­joră. Adună dobânda la capital... Se vede că suma îl impresiona acum abia: toată banca lui n’a­­vea atâţia bani!.. Arătă doamnei Temple hârtia cu socoteli şi a­­mândoi nu scoaseră multă vre­me un cuvânt. Erau emoţio­naţi!.. Priviră iar odată hârtia ma­gică ce aducea fetiţei lor o ase­menea avere. Nu-şi mai puteau veni în fire. Acum abia îşi dă­deau seama de stmă. Asistase­ră şi ei la succesul considerabil obţinut de primul film al fetiţei. Dar tot se mai îndoiau. Nu-și puteau da seama de ascensiu­nea aşa de bruscă a fetiţei. — E doar un copilaş! Nu cunoşteau pe nimeni în lumea cinematografică. Cine să le explice misterul pe care ei îl priveau buimăciţi, stupizi? E­­rau oameni așa de simpli! -- Nu e Shirley un copil ca toți ceilalţi? E un copil, e un co­pilaş doar!.. Domnul Temple deschise în­cet uşa. Nu intră. Se apropia şi doamna Temple. Priviră din prag copilul cum dormea ca o păpuşă cu capul odihnind­­în valurile buclelor ei blonde, cu zâmbet încântător, plutind în plin vis... Domnul Temple era zdrobit de emoţie, îşi şterse lacrimile. Sărută mâna doamnei Temple. Ei rămaseră amândoi aşa în prag, îmbrăţişaţi, nici ei nu şi-au dat seama cât.. . A doua zi dimineaţă, domnul Temple veni la birou cu jumă­tate de oră mai târziu ca de o­­bicei. Pentru prima dată în ca­m­era lui, întârzia. Fireşte că nu-i spuse nimeni nimic, nu numai pentru că el era directorul.. Și mai ales că afla­seră din ziare de noul contract! — Ce mai chef o fi tras noap­tea asta domnul director! spuse convins contabilul, către casie­rul sucursalei conduse de dom­nul Temple!.. ■ întâiul ei film Dar Stand un and cheer, deşi a obţinut succes datorită lui Shirley, primul adevărat succes cinematografic al micuţei, încă nu este primul film adevărat al ei. Cel dintâi film mare unde Shirley este vedetă, unde ea e centrul atenţiunii generale, nu numai­ că nu e cel arătat, dar nici n’a fost produs măcar de casa Fox care, cum am arătat, o angajase pentru şapte ani. înainte, puţin înainte ca Fox Film să încheie contractul cu 15 milioane pe an, casa de filme Paramount încheiase cu soţii Temple un contract pentru ca Shirley să turneze două filme. Astfel că, în vreme ce le’ era şi în studiourile Fox, Shirley lucra și în ale lui Pa­ramount totodată. Și, cu toată lupta dintre cele două case, Pa­ramount izbuti să realizeze mai repede filmul ei. Astfel că Shir­ley debută ca stea veritabilă, în Little miss Marker. In acest film nu se mai întâm­plă ca în celelalte filme ale ei, unde Si­rley contribuia numai la acţiunea unei comedii, având un simplu rol secundar. E ade­vărat, cu un astfel de rol secun­dar a impus ea atenţiunea şi a reuşit să preocupe mai mult de­cât interpreţii principali, în fil­mul precedent care o relevase, Stand up and cheer. I. Marius Mir­on (Continuare în numărul viitor) Copilăria fericită a reginei cinematografului american SHIRLE­Y TEMPLE Emoţiile fericite ale unor părinţi 0 Rampa I bilet de intrare Pentru 1 persoana Valabil azi Miercuri 25 Iulie-t-IJT cu JUMĂTATE PREŢ la unul din Cinematografele Capitol, Roxy, Trianon, Ragal, Cora, Forum, City, Omnia, Doamnei (Manon), Marna, Cotroceni,1-0­ Franklin. Venui Lizeanu Nou (Comp. Nataliţa Pavelescu) Calea Văcăreşti! Teatrul TEMPO, Str. Traian Comp. Florica Lupescu—Gogu Lascu ("Hala Traian) Cuponul este­­valabil numai In ziua respectiva Cu acest cupon vă prezentaţi DIRECT la casa cinematogra­fului sau teatru unde aveţi fără formalitate jumătate preţ

Next