Rampa, august 1937 (Anul 20, nr. 5865-5890)

1937-08-05 / nr. 5868

4 P­R­E­M 1 Om de încredere are loc astă­seară la I­I Teatrul Comedia I De vorbă cu interpreţii Premiera comediei „Om de încre­dere” — trei acte (6 tablouri) de Paul Armont şi Leopold Marchand, în ver­siunea românească a d-lor Tudor Mu­­şatescu şi Sică Alexandrescu, are loc astăseară Miercuri 4 August la ora 9 juni, pe scena Teatrului Comedia — teatru în aer liber. Subiectul, prin acţiunea lui dina­mică, de factură senzaţională, poate fi comparat cu faimosul caz Sta­­visky, care a pus pe roate întreaga Franţă, cu ramificaţii în cercurile financiare şi sociale din toată lumea, — eroul — Stavisky fiind unul di cei mai geniali excroci. Tafard, eroul din „Om de­ încrede­re” se poate spune că este o întru­chipare a celebrului personagiu. E omul marilor combinaţii, a­l marilor lovituri, — omul sclipirilor de ge­niu. E „omul de încredere” care re­voluţionează toate gândurile, toate aşteptările, p­e omul de acţiune de azi, diametral opus de mentalităţii oamenilor din jurul său. Piesa s’ar putea întitula: „Aface­rea Stavisky”. Distribuţia cuprinde pe R. Bulfin­­sky, Mişu Fotino, Nora Piacentini, Silvia Furla, Marietta Deculescu, Fi­ii Harand, Al. Finţi, V. Ronea, G. Channel, C. Hociung, Sanda Vasilescu Emil Botta, Tantzi Orovanu şi Ion Iancovescu. Decorurile: W. Siegfried. DE VORBA CU INTERPREŢII Convorbirilor avute cu d-nii Ion Iancovescu şi R. Bulfinsky, le ală­turăm şi pe ale celorlalţi interpreţi: D. MIŞU FOTINO „Joc un rol de excroc, care şi-a gă­sit în Tafard, maestrul. .. V-| D-NA NORA PIACENTINI „Sunt o fetişcană de 17 ani, nosti­mă, care e pe cale de a deslega... ma­rele „mister”. ' «k -. . " 1 D-NA SILVIA FULDA Am un rol de patroană de magazin de corsete demodate.. E sugestiv. D-RA MARIETTA DECULESCU Un rol micuţ într’o piesă mare... D-RA FIFI HARAND Joc un rol care, dacă nu mi-ar fi teamă de exagerare, aş spune că e „mare”. S­u­t cochetă, duioasă, sen­timentală, — pentru care eroul piesii Tafard, e un adevărat erou. D. AL. FINȚI ...O licheluţă care în goană după gologani, nu ezită să se încurce îitre corsete cu balene. ' :< D. V. RONEA ] Un rol care mă amuză prin origina­litatea sa. încep prin a fi un tip șters, ajungând, datorită lui Tafard, un „cineva’* în lumea turfului. Con­trastul e partea interesantă. D. G. C.HAMEL: Joc un rol de comisar, mustăcios și fioros.­­ D. C. HOCIUNG Interpretez pe Amede, îl consider un rol de seamă, oferind mari posi­bilități. F. O. F. Ion Iancovescu Nora Piacentini Sylvia Fulda Fifi Harand Marietta Deculescu 99'RAMPA’ O nouă „Shiriey Temple Traudl Stark, tanara vedetă austri­acă, disputată de două mari companii de filme Un conflict foarte curios a izbuc­nit între două companii de filme din Viena şi Berlin. Eroina acestui conflict este o fetiţă de şapte ani, pe nume Traudl Stark, considerată ca o „S­hirley Temple” a Europei, în urma succesului depur­­tat în filmul în care a apărut, şi ca­re se joacă actualmente în Europa Centrală. Se părea că fetiţa va continua să-şi urmeze cariera atât de strălucit în­cepută, când, compania vieneză care a lansat-o, dădu faliment şi în inven­­tariul activului său se găsi trecut contractul lui Trandl Stark, cu o su­mă de 100.000 shilingi. In timp ce firma vieneză se afla în dificultăţi financiare, tatăl tinerei vedete, vroind să asigure viitorul co­pilului său şi a nu lăsa să treacă o­­cazia ce se ivise, trata pentru mica vedetă un contract cu firma berline­­ză care distribuise în Germania fil­mul lui Traudl Stark. Tatăl ei, care este ofițer în armata austriacă, semnă în numele fiicei sala un contract care îi asigura un salariu de 30.000 shilingi pe an, plus 10.000 shilingi de fiecare film turnat. Când firma vieneză a aflat de acest contract, a chemat în judecată îna­intea tribunlelor austriace firma ger­mană, dovedind că tatăl vedetei sem­nase şi cu ei un contract şi că ar fi cheltuit sume importante pentru pu­blicitatea şi lansarea micului star, care terminase al doilea film, de curând şi că înţelegea să-şi apere in­teresele . Societatea germană, argumentă, în sensul că, firma vieneză fiind decla­rată insolvabilă, nu putea să-şi în- telepţineacă angajamentul contract­at, şi ca urmare, Traudl Sttark era liberă să poată semna alte angajamente. Totuşi, tribunalul vienez, a apre­ciat că mica vedetă face parte din activul societăţii insolvabile, care ob­ţinuse însă din partea Tribunalului Comercial un termen de un an pen­tru aşi solda pasivul. Firma germană a declarat apel con­tra acestei hotărâri şi a încercat să transfere această afacere în faţa tri­bunalelor berlineze. Din această cauză s-au ivit com­­plicaţiuni neaşteptate. Propaganda hitleristă nu a negli­jat nimic pentru a face să se creadă că mica vedetă era germană, compa­nia de filme o confirmă, neţinând sea­ma de protestele vieneze. Berlinul încearcă, să negocieze cum­părarea tinerei artiste şi faţă de fe­­ful companiei austriace, filmul fir­mei vieneze a fost cenzurat. Astfel, aceea care e numită de pe­­acum „S­hirley Temple a Europei’*, este subiectul acestui curios conflict dintre Berlin şi Viena. Cântece fără cuvinte O statistică Deci nu putem cunoaşte exact situaţia actorilor noştri în legă­tură cu vacanţa de vară, — pe unde adică îşi petrec minunatele zile de recreaţie, — totuşi, din oarecare amănunte pe care le avem, vom încerca o mică sta­tistică, pe care nu o găsim lip­sită de interes. Nu vom pomeni toţi actorii, — ei fiind mult prea numeroşi, — dar pe câţiva îi vom spicui. La Opera Română , d. Foles­­cu a fost la Paris unde a cântat în cadrul expoziţiei internaţio­nale. D. Niculescu-Basu, a ple-­ cat şi dânsul la Paris. D. Viorel Chirideanu, e în Bucureşti. La Teatrul Naţional , se află la Paris d-na Agepsina Macri Ef­­timiu — e poate cazul să punem un etc. — și sau înapoiat din­­tr’un strălucit voiaj d-nii Grigo­­riu, Brancomir, Soare Z. Soare, I. Șahighian, și­ care au vizitat Viena, Berlin, Paris, Londra etc. La Teatrul Comedia au in­trat în concediu *• d. Q. Timica, d-na Silvia Dumitrescu, d. Ro­meo Lăzărescu, d. C. Lungeanu, — și d-ra Leny Caler care se află la Paris. Au venit din concediu: d. R. Bulfinsky după un frumos voiaj la Viena, Geneva, Zurich, Paris, etc. — și d-na Silvia Fulda, Fifi Harand. De la Teatrul Vesel: Jules Cazaban. De la Alhambra, au fost la Paris: d-nele Sily Vasiliu şi Margareta Ma­rian şi mai sunt plecate Lulu Ni­­colau şi Mia Apostolescu. George Folescu Dela Cărăbuşi nu lipseşte nimeni. In consecinţă, joacă următorii ar­tişti: la Teatrul Comedia: R. Bulfin­sky, Nora Piacentini, Silvia Fulda, Marietta Deculescu, Fifi Harand, Mi­şu Fotino, Al. Finţi, V. Ronea, G. Charnel, C. Hociung. La Teatrul Vesel, joacă: Vasiliu- Birlic, Niculescu-Buzău, Ion Talianu, M. Bruno, Geo Maican, G. Sion, Ni­­culescu-Cadet, N. Velculescu, I. St. Iliescu, d-nele Maria Wauvrina, Ma­ria Antonova, Beate Fredenov, An­gela Mateescu. De la ARPA au plecat în concediu: Virginica Popescu şi Ionel Ţăranu. Joacă: Toneanu, Florica Demian. Am lăsat intenţionat la urmă Tea­trul Regina Maria: aci, toat­ă lumea e în vacanţă. Câte unii din actori şi-o petrec jucând la alte teatre, cum e cazul d-lui Talianu care joacă la Vesel. In rândul acelora care au fă­cu o „promenadă’f­estivală pe aită scenă se află şi d. N. Antoniu de la Alhambra care a jucat la Teatrul Comedia,­­ precum şi d-rele Virgini­­ca Popescu şi Florica Demian la ARPA. Lulu Nicolau INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE „RAMPA”, STR. BREZOIANU NO, SI.­­ TELEFON 3.61.24, BU­CUREȘTI AUGUST 1937 o ralia prin lati-ni şi nu de cinematografe închise 0 vmnii fain sfârşit. O agonie prelungită... şi o moarte nesigură. In aşteptarea senatelo). Faţade ii transformare. Sex-appeal-ul. Toaleta sălilor. Ce se petrece in ball-uri. Sezonul marilor combinaţii. Inchis. Unde filmul e mişcător şi unde filmul e nemişcător. Ce afari e zugrăvit. Înăuntru nu e de văzut. Sere­nada admiratorilor.Drama de la Mayerling... pe Calea Victoriei! Joan Crawford zâmbeşte... la Carlton. Mister Flow pe acope­rişul de la iro. 0 sala cu program variat. Concurenţa are cuvântul: două reluări la pol. Cinematograful ce o grădină anexă. La Capitol, premierele se ţin lanţ. Chivuţeie in plină activitate. Se sporeşte de zor. In ajunul marei bătălii. Când începe ofensiva. Râsboiul vedetelor. Ce fac ele Intre timp. In aşteptarea marelui afiş. Glasul ecranului mat. Vacanţă de vară, dacă pentru unii este o binefacere, — pentru alţii con­stituie o adevărată pacoste. Nu că ar fi de prisos, — dar prea e fără sfâr­­şit. Să cităm de pildă, cinematogra­fele, care în tot timpul sezonului de vară, trec printr’o adevărată criză. Lumea se abţine să le frecventeze. Preferă șoseaua, vilegiatura, voiajul în străinătate, —■ sau spectacolul de teatru ușor, agreabil, într’o grădină sau într’o sală descoperită care sa-i dea o iluzie similară. Cinematografele par a trece printr’o agonie. „Par” zic, — pentrucă în rea­litate, — de pe urma acestei agonii, nu urmează moartea ,,sigură’’. E doar o vacanţă fără sfârşit, — o a­­gonie prelungită, — iar în curând, cinematograful va renaşte ca pasă­rea Phoenix din propria-i cenuşe. E în aşteptarea semnalului. Deocamdată faţadele sunt în trans­formare. Li se dă o nouă înfăţişare. Pe cât posibil mai atracţioasă. Se pare că e primul lucru care atrage publicul. E­ sex-appeal-ul, — e cheză­ala şi punctul determinant de a-l con­vinge pe spectator să plătească fără să crâcnească. Sălile suferă şi ele de „amenajări”. Li se face toaletă, — dichiseala su­premă, — necesară ca higienă şi ca tot.­­ Hall-urile, le plângi de jale. Tocul marilor întâlniri, al marilor rendez­­vous-uri, — sanctuarul aşteptării în­frigurate, e pustiu. Din sală, hall-ul îmbrăţişează, reminescenţele şoapte­lor de dragoste la urechea înfiorată a codanei, care realizează în sală, pe întuneric, scena ecranului lumi­nat. , Chiar aşa, pustii, unele hall-uri tot mai primesc vizite, — dar farmecul lipseşte. E ca şi cum ţi-ai da o în­tâlnire... în Sahara. E sezonul marilor combinaţii. Cine­­matografiştii se întâlnesc, discută preiau şi predau săli, — acestea trec „sub o nouă direcţiune”, etc. Dar deocamdată e „închis pentru renovare*’. In sezonul de vară, e mai muit ca oricând film mişcător şi film nemiş­cător: mişcă în sălile deschise şi nu mişcă în cele închise. Nu e cazul să spui că ce afară-i zugrăvit, înăuntru e mişcător de văzut. Admiratorii filmului sunt însă in­­corijibili. Dau mereu târcoale, — se­renade nesfârşite pentru a constata dacă cinematograful... mai există — sau dacă şi-a deschis porţile. Sunt ne­răbdători, — desigur din anumite şi binecuvântate motive. Calea Victoriei e centrul marilor drame, la Savoy, un afiş uitat, a­­nunţă: „Drama de la Mayerling”. Lu­mea s’a obişnuit însă cu drame şi tre­ce nepăsătoare: prea sunt pline ga­zetele de ele. La cinematograful Carlton de pe un afiş uitat şi el, zâmbeşte Joan Crawford. E un zâmbet cald, frige, a­­tingând 60 grade. Primeşte defilarea ■ indiferentă a pietonilor care o ignorează, — de par­că nu e una din vedetele pentru care în curând, se vor da în vânt. Pe acoperişul cinematografului Are un somnambul: mister Flow. Enigmanticul mister Flow, — bine­înţeles în aceeaş situaţie de afiş ui­tat... Trianon­ul e o sală cu program va­riat, alternează premiere cu reluări. Vis-a-vis şi pe delături, concurenţa are cuvântul: două reluări la un pol. Un cinematograf cu anexă, e Capi­tolul, anexa e, grădina elegantă pe care o posedă. E singura grădină de premieră din centrul Capitalei. ...Şi premierele se ţin lanţ, trecând peste faptul că e sezon mort. Bucuria sezonului cinematografic prezentat astfel e pentru chivuţe: ele sunt în plină activitate, — spoind de zor sălile care au relache. întreaga „amenajare” se reduce adesea, pe alocuri, la un lustru, — la un „spoi tingiri*’, — aşa cum fac harnicele gospodine în preajma Sf. Paşti. Oricum însă, suntem în ajunul ma­rei bătălii. E greu desigur să preci­zăm când va începe ofensiva, — de unde va porni atacul. Fiecare ^se con­solidează pe baricade. De undeva, în­tr’o bună zi, o lovitură de tun­­a des­lănţui lupta. Va fi un adevărat răz­boi al vedetelor pentru cucerirea su­premaţiei. Ce fac însă între timp vedetele? Mai toate sunt în vacanţă. Se plimbă — dau câte o raită la Paris, — Holly­­wood-Paris, — ce măreţie! — pregă­­tindu-se să nu desiluzioneze admira­torii. ...Suntem în aşteptarea marelui a­­fiş, — sau mai exact, în aşteptarea marelor afişe, cu filmele „de senza­ţie” care ni se anunţă de pretutin­deni. * Aşteptăm ca ecranul, mut, să prin­dă glas. Pe curând!.. .. CS. Frisian Joan Crawford

Next