Rampa, august 1937 (Anul 20, nr. 5865-5890)
1937-08-08 / nr. 5872
l 1B şi fV. *î i Pg se întâmplă de multe ori, Cfgtfj ca găsindu-vă într’un music-hall, să priviţi cum un hipnotizator se produce într’un număr de transmitere a gândirii ,cu ajutorul unui mediu şi lucrează o seară întreagă, fără cea mai mică urmă de oboseală. In costum oriental sau în simplă haină de seară, hipnotizatorul prezintă publicului medium-ul său, de regulă generală, o tânără difemee, care de îndată ce cade în transă, provoacă admiraţia celor ce au plătit destul de scump locul lor şi cari sunt convinşi de puterea magică a aceluia care de El poate fi legat la ochi, întrucât nu are nevoe să vadă nimic, ceea ce constitue o garanţie acordată publicului. Numărul culorilor întrebuinţate în mod obişnuit este limitat, de asemenea şi gesturile sau mişcările ce se pot cere unui subiect izolat pe o scenă. Iată un tablou care este suficient să lase stupefiată o sală întreagă. Se va vedea că este foarte uşor. No. Culori Mişcări ce se pot face 1 violet a se ridica in picioare 2 indigo a dansa 3 albastru a cânta 4 verde a scrie 5 galben aşi scoate haina 6 portocaliu a aplauda roşu a desena a le aşi şterge nasul 9 negru a râde 10 rose a te aşeza în genunchi 11 creme a încrucişa braţele 12 gris a lovi podeaua cu picioarele 13 argintiu a face semnul crucii 14 mare a se întoarce împrejur [15 saten a fluera 7 ] Dacă experienţa se face într’un salon sau în orice alt loc unde nu este scenă, este posibil ca publicul să ceară ca persoana adormită să săvârşească acte asupra unui dintre spectatori, sau într’o parte anume a sălii, pe care o va arăta. Un alt cod, de acelaş gen ca cel precedent va preveni în mod sigur pe medium. lata acum și prezentarea fenomenului: Medium-ul este pe scenă legat la ochi. iii Hipnotizatorul este în sală şi roagă un spectator să-i şoptească la ce culoare trebue să se gândeacă medium-ul. Să admitem că ar fi culoarea albastră; telepatistul va pronunţa imediat fraza convenită, numărul 3 corespunzător literei L, care după convenţie, corespunde în primul tablou culorii albastre. Se înţelege de la sine că fraza nu este spusă de la început, ci în cursul unui mic expozeu, fără de care, această frază, fără motiv ar putea inspira unui spectator ideia unui cod convenţional. Medium-ul răspunde: ,Albastru’’ şi cum nimic aparent nu lasă să se vadă vreo legătură intrehipnotizator şi el, trucul produce un efect considerabil. Se pot face astfel 99 de combinaţii punând una după cealaltă frazele 1 şi 1, 1 şi 2 până la 9 şi 9. Transmisiunea gândurilor prin semne se face după acelaş principiu. Medium-ul nu mai este legat la ochi, sau întrebuinţează bandagii speciale, cari deşi par opace, îi lasă totuşi posibilitatea să vadă, totul. Fiecărui gest îi corespunde o cifră. De exemplu, mâna dreaptă pe cap este echivalent cu 1, la ureche 2, la cravată 3 la reverul hainei 4, în buzunar 5. Aceleaşi gesturi cu mâna stângă, înseamnă 6, 7, 8, 9 şi 10. Gândirea se poate transmite şi prin apăsarea mâinilor. Este unul din procedeele esenţiale ale magnetismului. Vă va fi deci uşor să convingeţi un auditoriu că fluidul magnetic se propagă prin atingerea medium-ului cu mâna. Presiunile exercitate pe frunte şi pe cap corespund diverselor litere ale alfabetului. După câteva exerciţii, veţi reuşi să înţelegeţi uşor cuvintele şi frazele, cari, în unele cazuri, pot fi transmise cu o iuţeală apropiată de aceea a unei dactilografe. Nu vom insista asupra transmisiunea gândirii cu ajutorul unui comper, trucul este prea simplu. Când un hipnotizator vrea să RANO TABICI celebrul median, care a fost descoperit de către D-rul James A. Donogan, cu ocazia unor şedinţe de telepatie ţinute la Nem York, producă acest fenomen în public, anunţă înainte că va descoperi obiectele ascunse în sală sau asupra spectatorilor cu o singură condiţie: ca o persoană din public să-l ţină de mână întrucât va fi legat la ochi. Această persoană va ascunde obiectul, pentru ca citirea gândirei să se facă mai uşor. , Hipnotizatorul, este legat apoi la ochi, şi este adus în sală la persoana însărcinată să ascundă obiectul în buzunarul hainei al celui deal treilea spectator din banca 8-a. Hipnotizatorul, , ţinând mâna ghidului său, îi spune: ,,Concentraţi-vă puternic gândirea asupra locului şi a persoanei unde aţi ascuns obiectul”. După aceasta înaintează. Dacă nu simte nici o rezistenţă, este pe drumul cel bun. Pentru a putea aprecia exact cea mai mică rezistenţă, aşa zisul cititor al gândirei se ridică pe vârfurile picioarelor şi ţinând puternic între mâinele sale, mâna subiectului balansează uşor corpul. Mâna pe care o ţine îi indică, printr’o uşoară rezistenţă, partea unde nu trebuie să meargă. Deci, merge drept înaintea lui până când o ezitare a ghidului îl face să înţeleagă că acolo este un punct de oprire. In sfârşit, se găseşte în faţa băncii a opta, unde se află cel ce are obiectul ascuns. Care este spectatorul? Acelaş procedeu va servipentru a recunoaşte. Trecând pe dinaintea celui de al treilea spectator, ghidul va face o mişcare involuntară a mâinii care-i fine şi hipnotizatorul se va opri ca din pricina unei inspiraţii de moment. Unde este ceasul? Hipnotizatorul ţinând mereu mâna conducătorului, plimbă mâna pe hainele spectatorului desem nat. Când ajunge în faţa persoanei la care se găseşte obiectul, are o L. BUNKHAM Partenerul Pepitei Radinos care profita de faptul că este hipnotizator şi înşela buna credinţă a bogătaşelor americane, oprire foarte puţin marcată, dar totuşi sensibilă pentru cineva care s’a exercitat un timp îndelungat în acest mod de a percepe. Obiectul se găseşte în direcţia şi locul unde se simte o nouă rezistenţă. Ceasul este luat şi arătat publicului, care izbucneşte in aplauze. Acest procedeu a fost perfecţionat de către iluzionişti cari au vrut să pară a fi îndepărtat posibilitatea de înşelăciune, mărind în acelaş timp şansele de succes. Ei dau ghidului să ţie capătul unei bucăţi de stofă, pe care o ţin decealaltăextremitate. Această metodă care are aerul să evite perceperea mişcărilor inconştiente, nu face decât să accentueze sensibilitatea lor. In fapt, stofa joacă rolul unei pârghii a cărei lungime şi rezistenţă multiplică importanţa mişcărilor reflexe inconştiente. După cum se vede, nu trebuie decât puţină ingeniozitate pentru a induce în eroare pe cei cari au încredere în falşii hipnotizatori. Dacă aceştia ar face-o doar ca să amuze publicul, ar merita sa fie aplaudaţi. Dar este extrem de regretabil ca înşelătorii de felul acestora discreditează cercetările cari au ilustrat o şcoală de mari savanţi, ca Bernheim, Charcot, Richet şi mulţi alţii . Este incontestabil, că transmisiunea gândirii există. Dar nu e mai puţin adevărat, că experienţele nu se pot face, în săli de spectacole, la ore determinate, într’o ambianţă cu totul defavorabilă producerii acestor fenomene. De altfel însăşi faptul că reuşesc întotdeauna, este o dovadă că nu sunt bazate decât pe o înţelegere, pe înşelăciune. PEPITA RADINOS, , excroacă internaţională, se voia ca medium dând posibilitatea partenerului său să fure bijuterii în timpul experiențelor în sala de spectacol. •