Rampa, august 1937 (Anul 20, nr. 5865-5890)

1937-08-08 / nr. 5872

l 1­B şi fV. *î i Pg s­e întâmplă de multe ori, Cfgtfj ca găsindu-vă într’un music-hall, să priviţi cum un hipnotizator se pro­duce într’un număr de trans­mitere a gândirii ,cu ajutorul u­­nui mediu şi lucrează o seară în­treagă, fără cea mai mică urmă de oboseală. In costum oriental sau în sim­plă haină de seară, hipnotizato­rul prezintă publicului medium-ul său, de regulă generală, o tânără difemee, care de îndată ce cade în transă, provoacă admiraţia celor ce au plătit destul de scump lo­cul lor şi cari sunt convinşi de puterea magică a aceluia care de El poate fi legat la ochi, întru­cât nu are nevoe să vadă nimic, ceea ce constitue o garanţie acor­dată publicului. Numărul culorilor întrebuinţate în mod obişnuit este limitat, de asemenea şi gesturile sau mişcă­rile ce se pot cere unui subiect i­­zolat pe o scenă. Iată un tablou care este sufici­ent să lase stupefiată o sală în­treagă. Se va vedea că este foar­te uşor. No. Culori Mişcări ce se pot face 1 violet a se ridica in picioare 2 indigo a dansa 3 albastru a cânta 4 verde a scrie 5­­ galben aşi scoate haina 6 portocaliu a aplauda roşu a desena a le aşi şterge nasul 9 negru a râde 10 rose a te aşeza în genunchi 11 creme a încrucişa braţele 12 gris a lovi podeaua cu picioarele 13 argintiu a face semnul crucii 14 mare a se întoarce împrejur [15 saten a fluera 7 ] Dacă experienţa se face într’un salon sau în orice alt loc unde nu este scenă, este posibil ca publi­cul să ceară ca persoana adormi­tă să săvârşească acte asupra u­­nui dintre spectatori, sau într’o parte anume a sălii, pe care o va arăta. Un alt cod, de acelaş gen ca cel precedent va preveni în mod si­gur pe medium. lata acum și prezentarea feno­menului: Medium-ul este pe scenă legat la ochi.­­ iii Hipnotizatorul este în sală şi roagă un spectator să-i şoptească la ce culoare trebue să se gândea­că medium-ul. Să admitem că ar fi culoarea albastră; telepatis­­tul va pronunţa imediat fraza convenită, numărul 3 corespunză­tor literei L, care după convenţie, corespunde în primul tablou cu­lorii albastre. Se înţelege de la sine că fraza nu este spusă de la început, ci în cursul unui mic expozeu, fără de care, această frază, fără motiv ar putea inspira unui spectator ideia unui cod convenţional. Medium-ul răspunde: ,Albas­tru’’ şi cum nimic aparent nu­ la­să să se vadă vreo legătură intre­­hipnotizator şi el, trucul produc­­e un efect considerabil. Se pot face astfel 99 de com­binaţii punând una după cealal­tă frazele 1 şi 1, 1 şi 2 până la 9 şi 9. Transmisiunea gândurilor prin semne se face după acelaş prin­cipiu. Medium-ul nu mai este legat la ochi, sau întrebuinţează bandagii speciale, cari deşi par opace, îi lasă totuşi posibilitatea să vadă,­ totul. Fiecărui gest îi corespunde o ci­fră. De exemplu, mâna dreaptă pe cap este echivalent cu 1, la ure­che 2, la cravată 3 la reverul hai­nei 4, în buzunar 5. Aceleaşi ges­turi cu mâna stângă, înseamnă 6, 7, 8, 9 şi 10. Gândirea se poate transmite şi prin apăsarea mâinilor. Este unul din procedeele esenţiale ale mag­netismului. Vă va fi deci uşor să convingeţi un auditoriu că flui­dul magnetic se propagă prin a­­tingerea medium-ului cu mâna. Presiunile exercitate pe frunte şi pe cap corespund diverselor li­tere ale alfabetului. După câteva exerciţii, veţi reuşi să înţelegeţi uşor cuvintele şi fra­zele, cari, în unele cazuri, pot fi transmise cu o iuţeală apropiată de aceea a unei dactilografe. Nu vom insista asupra transmi­siunea gândirii cu ajutorul u­­nui comper, trucul este prea sim­plu. Când un hipnotizator vrea să RAN­O TABICI celebrul median, care a fost des­coperit de către D-rul James A. Donogan, cu ocazia unor şe­dinţe de telepatie ţinute la Nem York, producă acest fenomen în public, anunţă înainte că va descoperi obiectele ascunse în sală sau asu­pra spectatorilor cu o singură con­diţie: ca o persoană din public să-l ţină de mână întrucât va fi legat la ochi. Această persoană va ascunde o­­biectul, pentru ca citirea gândi­­rei să se facă mai uşor. , Hipnotizatorul, este legat apoi la ochi, şi este adus în sală la persoana însărcinată să ascundă obiectul în buzunarul hainei al ce­lui deal treilea spectator din ban­ca 8-a. Hipnotizatorul, , ţinând mâna ghidului său, îi­ spune: ,,Concen­­traţi-vă puternic gândirea asupra locului şi a persoanei unde aţi as­cuns obiectul”. După aceasta îna­intează. Dacă nu simte nici o re­zistenţă, este pe drumul cel bun. Pentru a putea aprecia exact cea mai mică rezistenţă, aşa zisul ci­titor al gândirei se ridică pe vâr­furile picioarelor şi ţinând pu­ternic între mâinele sale, mâna subiectului balansează uşor cor­pul. Mâna pe care o ţine îi in­dică, printr’o uşoară rezistenţă, partea unde nu trebuie să m­ear­gă. Deci, merge drept înaintea lui până când o ezitare a ghidu­lui îl face să înţeleagă că acolo este un punct de oprire. In sfârşit, se găseşte în faţa băn­cii a opta, unde se află cel ce are obiectul ascuns. Care este spec­tatorul? Acelaş procedeu va ser­vi­­pentru a­­ recunoaşte. Tre­când pe dinaintea celui de al treilea spectator, ghidul va face o mişcare involuntară a mâinii care-i fine şi hipnotizatorul se va opri ca din pricina unei inspira­ţii de moment. Unde este ceasul? Hipnotizatorul ţinând mereu mâ­na conducătorului, plimbă mâna pe hainele spectatorului desem­­ nat.­­ Când ajunge în faţa persoanei la care se găseşte obiectul, are o L. BUNKHAM Partenerul Pepitei Radinos care profita de faptul că este hipno­tizator şi înşela buna credinţă a bogătaşelor americane, oprire foarte puţin marcată, dar totuşi sensibilă pentru cineva ca­­re s’a exercitat un timp îndelun­gat în acest mod de a percepe. Obiectul se găseşte în direcţia şi locul unde se simte o nouă re­zistenţă. Ceasul este luat şi ară­tat publicului, care izbucneşte in aplauze. Acest procedeu a fost perfecţio­nat de către iluzionişti cari au vrut să pară a fi îndepărtat posi­bilitatea­ de înşelăciune, mărind în acelaş timp şansele de succes. Ei dau ghidului să ţie capătul unei bucăţi de stofă, pe care o ţin de­­cealaltă­­extremitate. Această metodă care are aerul să evite perceperea mişcărilor in­conştiente, nu face decât să ac­centueze sensibilitatea lor. In fapt, stofa joacă rolul unei pârghii a cărei lungime şi rezis­tenţă multiplică importanţa miş­cărilor reflexe inconştiente. După cum se vede, nu trebuie decât puţină ingeniozitate pen­tru a induce în eroare pe cei cari au încredere în falşii hipnotiza­tori. Dacă aceştia ar face-o doar ca să amuze publicul, ar merita sa fie aplaudaţi. Dar este extrem de regretabil ca înşelătorii de felul acestora discreditează cercetările cari au ilustrat o şcoală de mari savanţi, ca Bernheim, Charcot, Richet şi mulţi alţii . Este incontestabil, că transmi­siunea gândirii există. Dar nu e mai puţin adevărat, că experienţele nu se pot face, în săli de spectacole, la ore determi­nate, într’o ambianţă cu totul de­favorabilă producerii acestor fe­nomene. De altfel însăşi faptul că reu­şesc întotdeauna, este o dovadă că nu sunt bazate decât pe o în­ţelegere, pe înşelăciune. PEPITA RADINOS, , excroacă internaţională, se voia ca medium dând posibilitatea partenerului său să fure biju­terii în timpul experiențelor în sala de spectacol. •

Next