Rampa, februarie 1943 (Anul 3, nr. 61-64)
1943-02-07 / nr. 61
II *• A. w zA az. z. ■A. A .c. Săpun şi Articole de Parfumerie la preţuri de concurenţă găsiţi numai la DROGHERII* SFANTUL GHEORGHE Bd. Reg. Albert I No. 5 (Piața Sf. GheorgheJ^ ——— ■ e.'aipp'iaw-f1 wry ► Duminică 7 Februarie 1943 »RAMPA» Plagierea unui articol Se reconstrueşte Teatrul Liric CLJLn „¥l.£k»XH|9pjex|tx*ix Ouega b „Rampa" a publicat în coloanele sale (Nr. 6 din 4 Ianuarie 1942) un articol intitulat: „O COMEMORARE. 46 DE ANI DE LA INVENŢIA CINEMATOGRAFULUI", semnat cu iniţialele GH. M. Iată însă că după un an de zile, articolul nostru apare în Revista „Cinema" (Nr. 606 din 21-31 Ianuarie 1943) semnat TRACIPONE. TRACIPONE, — mânuitor de condei susţine el — noi spunem de foarfecă, nu face altceva decât că înserează întocmai articolul nostru, schimbându-i titlul astfel : O ANIVERSARE... (în loc de O Comemorare). Prima reprezentaţie A AVUT LOC ACUM 47 ANI (scurgându-se un an de zile era necesar să scrie 47 în loc de 46 ani). Şi după această încordată muncă, iată-l că adaogă în încheerea articolului nostru 3—4 rânduri. Şi-a frecat apoi bucuros mâinile spunându-şi în gând: „sunt băiat deştept şi pace". • Pentru a se putea controla plagiatul, redăm în prima coloană articolul aşa cum a apărut anul trecut în „Rampa", iar în coloana doua, cum l-a publicat acum câteva zile revista „Cinema". Sfârşitul ambelor articole nu le redăm. Ele pot fi controlate în elecţia gazetei noastre cât şi a revistei „Cinema", şi un împrumut de 59 009.090 Problema unui local pentru Opera Română, devenind şi mai acută prin deteriorarea fostului teatru Liric, din cauza cutremurului din Noembrie 1940, rămâne deschisă mai departe, până când împrejurările vor fi în adevăr favorabile. Deocamdată, considerând interesul crescând al publicului pentru spectacolele lirice, hotărârea recentă a guvernului de a readuce Opera Română în fostul ei local cu chirie din piaţa Valter Mărăcineanu, o socotim de o importanţă deosebită. Iar pentru d. Tiberiu Brediceanu, această modestă realizare este un mare punct de merit. Astfel, amatorii români de spectacole lirice au putut lua cunoştinţă din presă de apariţia a două decrete prin care se expropiază : Teatrul Liric şi terenul din faţa acestui teatru, colţ cu str. Brezoianu, cu scopul de a se mări actualul loi care să servească la plata acestor cal al teatrului Liric şi de a-i da exproprieri. o faţadă potrivită unui local de 0-1 Desigur, Teatrul Liric, pe lângă Iu iltima zi de Crăciun a aului 1941, s’au împlinit 46 ani de sud, la cafeneaua Casino de Pais din Capitala Franţei, un numar restrâns de invitaţi ai frator Auguste şi Léon Lumiere au sistat, la 25 Decembrie 1895, la bima demonstraţie publică de vnemat proiectată pe un perete lb. Neîncrederea invitaţilor în reaita viitoare a noului gen de speccol şi amuzament ca şi admiraa câtorva pentru invenţia, pe ariei naivă, a fraţilor Lumiere, a manifestat sgomotos. Dela naivitatea imaginilor dinsu început, ce conţineau, între Iţele, plecarea unui vapor, visarea lucrătorilor în fabrică şi Ite scene mici şi simple, s'au sris anumite subiecte, aşa zise scenarii”, după cari oameni mai mii sau mai puţin competenţi, a început a realiza sau ,,a fura’’, filme de scurt metraj în 1 au 2 acte, spre a ajunge apoi stăzi la producţiuni de lung meraj în 6—12 acte (1590—3500 metri, pe când prinsele filme aeau doar câţiva metri!). Zi cu zi, filmul în genere, şi-a mbunătăţit soarta, asimilându-şi a afară de aparate bune şi oiuile, dar şi perfecţionări teehnice e mare folos, cari au dat la reală filmul în culori, filmul în elief şi acum 12 ani, filmul spor şi vorbitor. Filmul mut, în goana după perecţionare, a creiat o industrie mportantă, dând posibilităţi dexistenţă unui personal teehnic administrativ şi artistic foarte umeros, ridicând din obscuriste femei şi bărbaţi „fotogenici”, cică al căror singur merit era aracteristica fizică, acolo unde pvea frumuseţea şi câteodată şi talentul. Filmul sonor, prin însuşi mateialul strict necesar existenţei iie, a chemat la sine noui eleente technice şi artistice, în maritate de pe scenă, spre a proace filme vorbite şi cântate cut ttori ,,fonogenici”. In prima zi de Crăciun a acestui an s’a împlinit 47 de ani de când, la cafeneaua Casino de Paris din Capitala Franţei, un număr restrâns de invitaţi ai fraţilor Auguste şi Leon Lumiére au asistat, la 25 Decemvrie 1895, la prima demonstraţie publică de cinema — proiectată pe un perete alb. Neîncrederea invitaţilor în reuşita viitoare a noului gen de spectacol şi amuzament ca şi admiraţia câtorva pentru invenţia, pe atunci naivă, a fraţilor Lumiere, s’a manifestat sgomotos. Dela naivitatea imaginilor dintru început, ce conţineau, între altele : plecarea unui vapor, intrarea lucrătorilor în fabrică, şi alte scene mici şi simple, s’au scris anumite subiecte, aşa zise ,,scenarii’’, după care oamenii, mai mult sau mai puţin competenţi, au început a realiza sau ,‘a turna”, filme de scurt metraj în 1 sau 2 acte, spre a ajunge apoi, astăzi, la producţiuni de lung metraj în 6—12 acte (1.500—3.500 metri, pe când primele filme aveau doar câţiva metri). Zi cu zi, filmul în genere, şi-a îmbunătăţit soarta, asimilându şi în afară de aparate bune şi ieftine, perfecţionări tehnice de mare folos, care au dat la iveală filmul în culori, filmul în relief şi, acum 13 ani, filmul sonor şi vorbitor. Filmul mut, în goană după perfecţionare, a creat o industrie importantă, dând posibilităţi de existenţă unui personal tehnic, administrativ şi artistic foarte numeros, ridicând din obscuritate femei şi bărbaţi „fotogenici” adică al căror singur merit era caracteristica fizică, acolo unde lipsea frumuseţea şi câteodată şi ...talentul. Filmul sonor, prin însuşi materialul strict necesar existenţei sale, a chemat la sine noi elemente tehnice şi artistice, în majoritate de pe scenă, spre a produce filme vorbite şi cântate cu actori „fotogenici”, avut de suferit din propria operă. In acest scop s'a contractat făptui că a ---------- . .. cauza cutremurului, avea oarec neajunsuri, ca : foyere neîncăpătoare, o scenă insuficientă pentru mişcările de mase din anumite opere, cabine şi săli de repetiţie, puţine şi neîncăpătoare. Cu ocazia reparării, care după câte suntem informaţi, va fi o refacere radicală, vor putea fi înlăturate toate aceste inconveniente, realizându-se un local corespunzător din toate punctele de vedere, unui teatru de operă. Această hotărâre este cu atât mai demnă de subliniat, cu cât ea se produce în vremuri deosebit de grele. Nu putem să elogiem îndeajuns înţelegerea pe care Conducătorul Statului şi miniştrii de resort au avut-o faţă de această Instituţie prea mult neglijată. Vremurile pe care le trăim, cer tuturor o contribuţie maximă în slujba Neamului. Toate energiile se cer folosite, după cum toate valorile trebuesc stimulate şi evidenţiate. Opera, prin natura ei, poate conntribui într’o bună măsură la sporirea prestigiului nostru peste graniţă. Recentele manifestări au dovedit-o cu prisosinţă, arătând tuturor că muzica este un puternic instrument de propagandă culturală şi naţională. Ceea ce n’au înţeles conducătorii de până mai ieri ai vieţii noastre culturale şi de stat, deşi am avut elemente excepţionale, căutate şi apreciate de toate scenele din străinătate. Prea grăbiţi pentru a imita străinătatea, în acest important sector, nu am ţinut seama de realizările făcute aiurea. Şi nu este vorba numai de statele cu o cultură mai veche şi cu posibilităţi mai mari ca ale noastre, ci de statele verise, care au pus opera în centrul preocupărilor lor culturale. De la argumentarea ei tină, că un local de Operă costă prea mult, risipind însă in acelaş timp, aproape în fiecare an, sute de milioane cu alegerile, cu comisii şi paracomisii, cu diferitele expoziţii, am uitat - Opera este — mai ales pentru străinii cari ne vizitează ţara — o expoziţie permanentă a culturii şi artei româneşti. Şi nu expoziţie de artă populară pe care — după cum remarcă din confrate — o au şi negrii, ci de cea mai superioară artă. Acum, în sfârşit, vor veni vremuri mai bune şi pentru această Instituţie, care s’a străduit şi până acum să fie la înălţimea chemăm şi rostului ei. Iar dacă va reuşi — aşa cum suntem informaţi că intenţionează să-şi creeze şi o orchestră proprie, atunci desigur vom ajunge să punem opera noastră r^mr* TIBERI BREDICEANU BBBBBBBfiBiilSiaBBBBIlHflflBfliSBSaaSBSaBBBBBaB La Ateneu Concertele Filarmonicei Concertul simfonic de Duminică 7 Februarie va fi dirijat de maestrul Egizzio Massini şi se va bucura de concursul solistic al apreciatei pianiste bulgare, d-na Donka Kurtova, care cântă pentru întâia oară în România. Programul cuprinde prima audiţie a unei suite simfonice de Savel Herceag, inspirată după motive româneşti de Kiriak, concertul pentru piano şi orchestră în „Mi minor" de Chopin (interpretat de d-na Donka Kurtova) şi simfonia a şasea (Pastorala) de Beethoven. Biletele la magazinul de muzică „Orfeu" din Calea Victoriei. Viaţa muzicală IMPRESARIAT: „ORFEU” ATENEUL ROMAN I Concerte Extraordinare de Aurică de Camera QUARTETE date de Maestrul GEORGE ENESCU cu concursul domnilor C. BOBESCU (vioară), AL. RADULESCU (viola) TH. LUPU (violoncel). Sâmbătă 13 Februarie 1943 ora 8.30 HAYDN: Si bemol major C. FRANCK: Re major. SCHUBERT: Re minor. Sâmbătă 20 Februarie 1943 ora 8.30 MOZART: Mi bemol. IONEL PERLEA: Do major SCHUMANN: La minor. Sâmbătă 27 Februarie 1943 ora 8.30 HAYDN: Re major. IKII DVORAK: Fa major. DEBUSSY: Sol minor. Sâmbătă 2 Martie 1943 ora 8.30 MOZART: Re minor. BRAHMS: La minor. SCHUBERT: quintet (cu 2 violoncele) Do major (al doilea violoncel S. Antropov) Bilete cu 400, 300 și 200 lei la 1 picior de egalitate cu celelalte In„ORFEU" Tel. 4.05.12 s,ituri, similare din străinătate. ATENEUL ROMAN Vineri 19 Februarie 1943 ora 8,30 seara Concert Extraordinar de Sonate cu mc. .ie pianist DINU LIPATTI si celebrul violonist italian ANTONIO JANIGRO J. S. BACH: Sonata re major. BEETHOVEN: Sonata nr. 3 la major. BRAHMS: Sonata mi minor. Joi 25 Februarie 1943 CONCERT SIMFONIC EXTRAORDINAR dirijat de marele dirijor italian .CARLO ZECHI La începutul lui Martie 1943 CONCERT SIMFONIC EXTRAORDINAR dirijat de celebrul dirijor italian _ „ . . ... GiNO MARiNUZZi ^ fara mitic înJ A APĂRUT: mrapieam groază de la Billig 3 carte emoţionar, scrisă de unul din cei mai destoinici reporteri de război, ziaristul de talent C. PAN AITESCU ’BBBBBBBBBBfliSSflaBBBI „f ii LA TEATRUL NAţIONAL LJlf Piesa lui Bourdet „Taine Nunţii", care se repetă în prezent şi direcţia de scenă a d-lui Soare Z. Soare, va prilejui d-rei Eliza Prăchescu criticei dramatice şi purctului o nouă şi interesantă întâlni-o. Fiind cunoscute omagiile excepţionale ca şi îndârjirea cu care au fost întâmpinate până în pzent creaţiile acestei actriţe de rară şi expresivă sensibilitate, întâiia e aşteptată cu nerăbdare în i.te taberile La începutul lui Aprilie 1943 adaptarea d-lui Sică-xandres- Renumita violonistă GIOCONDA cu, şi-a fixat premiera pentru 1 DE VITO, solista unui concert sim- Martie. Dacă însă succesu comediei fonie. „Bobiţă” va continua şi la Unele lu BHeteie la toate aceste concerte serin Februarie, se va renunţa la „O găsesc la Agenţia Teatrală „Orfeu”, o zi fără minciuni’’, jucându se în corcat. Victoriei Nr. 44. Telefon 4.05.12.Stinware actualul succes al comedie până când va pleca in turneu.