Rampa, februarie 1943 (Anul 3, nr. 61-64)

1943-02-07 / nr. 61

II *• A. w­ z­A a­z. z. ■A. A .c. Săpun şi Articole de Parfumerie la preţuri de concurenţă găsiţi numai la DROGHERII* SFANTUL GHEORGHE Bd. Reg. Albert I No. 5 (Piața Sf. GheorgheJ^ ——— ■ e.'aipp'iaw-f1 wry ► Duminică 7 Februarie 1943 »RAMPA» Plagierea unui articol Se reconstrueşte Teatrul Liric C­LJLn „¥l.£k»XH|9pjex|tx*ix Ouega b „Rampa" a publicat în coloanele sale (Nr. 6 din 4 Ianuarie 1942) un articol intitulat: „O COMEMORARE. 46 DE ANI DE LA INVENŢIA CINEMATOGRAFULUI", semnat cu iniţialele GH. M. Iată însă că după un an de zile, articolul nostru apare în Re­vista „Cinema" (Nr. 606 din 21-31 Ianuarie 1943) semnat TRA­­CIPONE. TRACIPONE, — mânuitor de condei susţine el — noi spunem de foarfecă, nu face altceva decât că înserează întocmai articolul nostru, schimbându-i titlul astfel : O ANIVERSARE... (în loc de O Comemorare). Prima repre­zentaţie A AVUT LOC ACUM 47 ANI (scurgându-se un an de zile era necesar să scrie 47 în loc de 46 ani). Şi după această încordată muncă, iată-l că adaogă în încheerea articolului nostru 3—4 rânduri. Şi-a frecat apoi bucuros mâinile spunându-şi în gând: „sunt băiat deştept şi pace". • Pentru a se putea controla plagiatul, redăm în prima co­loană articolul aşa cum a apărut anul trecut în „Rampa", iar în coloana doua, cum l-a publicat acum câteva zile revista „Cinema". Sfârşitul ambelor articole nu le redăm. Ele pot fi controlate în elecţia gazetei noastre cât şi a revistei „Cinema", şi un împrumut de 59 009.090 Problema unui local pentru Opera Română, devenind şi mai acută prin deteriorarea fostu­lui teatru Liric, din cauza cutremu­rului din Noembrie 1940, rămâne deschisă mai departe, până când împrejurările vor fi în adevăr fa­vorabile. Deocamdată, considerând interesul crescând al publicului pentru spectacolele lirice, hotărâ­rea recentă a guvernului de a rea­duce Opera Română în fostul ei lo­cal cu chirie din piaţa Valter Mă­­răcineanu, o socotim de o impor­tanţă deosebită. Iar pentru d. Ti­­beriu Brediceanu, această modestă realizare este un mare punct de merit. Astfel, amatorii români de spec­tacole lirice au putut lua cunoş­tinţă din presă de apariţia a două decrete prin care se expropiază : Teatrul Liric şi terenul din faţa a­­cestui teatru, colţ cu str. Brezoianu, cu scopul de a se mări actualul lo­­i care să servească la plata acestor cal al teatrului Liric şi de a-i da­­ exproprieri. o faţadă potrivită unui local de 0-1 Desigur, Teatrul Liric, pe lângă Iu ilt­ima zi de Crăciun a aul­­ui 1941, s’au împlinit 46 ani de sud, la cafeneaua Casino de Pa­is din Capitala Franţei, un nu­­mar restrâns de invitaţi ai fra­­tor Auguste şi Léon Lumiere au sistat, la 25 Decembrie 1895, la bima demonstraţie publică de vnema­t proiectată pe un perete lb. Neîncrederea invitaţilor în rea­­ita viitoare a noului gen de spec­­col şi amuzament ca şi admira­­a câtorva pentru invenţia, pe a­­riei naivă, a fraţilor Lumiere, a manifestat sgomotos. Dela naivitatea imaginilor din­­s­u început, ce conţineau, între Iţele, plecarea unui vapor, vi­­sarea lucrătorilor în fabrică şi Ite scene mici şi simple, s'au sris anumite subiecte, aşa zise scenarii”, după cari oameni mai mii sau mai puţin competenţi, a început a realiza sau ,,a fur­­a’’, filme de scurt metraj în 1 au 2 acte, spre a ajunge apoi stăzi la producţiun­i de lung m­e­­raj în 6—12 acte (1590—3500 metri, pe când prinsele filme a­­eau doar câţiva metri!). Zi cu zi, filmul în genere, şi-a mbunătăţit soarta, asimilându-şi a afară de aparate bune şi oiui­­le, dar şi perfecţionări teehnice e mare folos, cari au dat la reală filmul în culori, filmul în elief şi acum 12 ani, filmul sp­or şi vorbitor. Filmul mut, în goana după per­ecţionare, a creiat o industrie mportantă, dând posibilităţi de­xistenţă unui personal teehnic a­dministrativ şi artistic foarte umeros, ridicând din obscuri­­ste femei şi bărbaţi „fotogenici”, cică al căror singur merit era aracteristica fizică, acolo unde pvea frumuseţea şi câteodată şi talentul. Filmul sonor, prin însuşi mate­­ialul strict necesar existenţei iie, a chemat la sine noui ele­­ente technice şi artistice, în ma­­ritate de pe scenă, spre a pro­­ace filme vorbite şi cântate cut ttori ,,fonogenici”. In prima zi de Crăciun a ace­stui an s’a împlinit 47 de ani de când, la cafeneaua Casino de Pa­ris din Capitala Franţei, un nu­măr restrâns de invitaţi ai fraţi­lor Auguste şi Leon Lumiére au asistat, la 25 Decemvrie 1895, la prima demonstraţie publică de cinema — proiectată pe un pe­rete alb. Neîncrederea invitaţilor în reu­şita viitoare a noului gen de spectacol şi amuzament ca şi ad­miraţia câtorva pentru invenţia, pe atunci naivă, a fraţilor Lu­miere, s’a manifestat sgomotos. Dela naivitatea imaginilor din­tru început, ce conţineau, între altele : plecarea unui vapor, in­trarea lucrătorilor în fabrică, şi alte scene mici şi simple, s’au scris anumite subiecte, aşa zise ,,scenarii’’, după care oamenii, mai mult sau mai puţin compe­tenţi, au început a realiza sau ,‘a turna”, filme de scurt metraj în 1 sau 2 acte, spre a ajunge apoi, astăzi, la producţiuni de lung me­traj în 6—12 acte (1.500—3.500 metri, pe când primele filme a­­­veau doar câţiva metri). Zi cu zi, filmul în genere, şi-a îmbunătăţit soarta, asimilându şi în afară de aparate bune şi iefti­ne, perfecţionări tehnice de mare folos, care au dat la iveală fil­mul în culori, filmul în relief şi, acum 13 ani, filmul sonor şi vor­bitor. Filmul mut, în goană după per­fecţionare, a creat o industrie importantă, dând posibilităţi de existenţă unui personal tehnic, administrativ şi artistic foarte numeros, ridicând din obscurita­te femei şi bărbaţi „fotogenici” adică al căror singur merit era caracteristica fizică, acolo unde lipsea frumuseţea şi câteodată şi ...talentul. Filmul sonor, prin însuşi mate­rialul strict necesar existenţei sale, a chemat la sine noi ele­mente tehnice şi artistice, în ma­joritate de pe scenă, spre a pro­duce filme vorbite şi cântate cu actori „fotogenici”, avut de suferit din propria o­peră. In acest scop s'a contractat­­ făptui că a ---------- . .. cauza cutremurului, avea oarec neajunsuri, ca : foyere neîncăpă­toare, o scenă insuficientă pentru mişcările de mase din anumite opere, cabine şi săli de repetiţie, puţine şi neîncăpătoare. Cu ocazia reparării, care după câte suntem informaţi, va fi o re­facere radicală, vor putea fi înlă­turate toate aceste inconveniente, realizându-se un local corespunză­tor din toate punctele de vedere, unui teatru de operă. Această hotărâre este cu atât mai demnă de subliniat, cu cât ea se produce în vremuri deosebit de grele. Nu putem să elogiem îndeajuns înţelegerea pe care Conducătorul Statului şi miniştrii de resort au avut-o faţă de această Instituţie prea mult neglijată. Vremurile pe care le trăim, cer tuturor o contribuţie maximă în slujba Neamului. Toate energiile se cer folosite, după cum toate valo­rile trebuesc stimulate şi eviden­­ţiate. Opera, prin natura ei, poate conn­tribui într’o bună măsură la spo­rirea prestigiului nostru peste gra­niţă. Recentele manifestări au do­­vedit-o cu prisosinţă, arătând tutu­­ror că muzica este un puternic in­strument de propagandă culturală şi naţională. Ceea ce n’au înţeles conducătorii de până mai ieri ai vieţii noastre culturale şi de stat, deşi am avut elemente excepţiona­le, căutate şi apreciate de toate scenele din străinătate. Prea grăbiţi pentru a imita stră­­inătatea, în acest important sector, nu am ţinut seama de realizările făcute aiurea. Şi nu este vorba nu­mai de statele cu o cultură mai veche şi cu posibilităţi mai mari ca ale noastre, ci de statele verise, care au pus opera în centrul pre­ocupărilor lor culturale. De la argumentarea ei tină, că un local de Operă costă prea mult, ri­sipind însă in acelaş timp, aproape în fiecare an, sute de milioane cu alegerile, cu comisii şi paracomisii, cu diferitele expoziţii, am uitat -­ Opera este — mai ales pentru stră­inii cari ne vizitează ţara — o ex­poziţie permanentă a culturii şi artei româneşti. Şi nu expoziţie de artă populară pe care — după cum remarcă din confrate — o au şi ne­grii, ci de cea mai superioară artă. Acum, în sfârşit, vor veni vre­muri mai bune şi pentru această Instituţie, care s’a străduit şi până acum să fie la înălţimea chemăm şi rostului ei. Iar dacă va reuşi — aşa cum suntem informaţi că in­tenţionează să-şi creeze şi o orche­stră proprie, atunci desigur vom a­­junge să punem opera noastră r^mr* TIBERI BREDICEANU BBBBBBBfiBiilSiaBBBBIlHflflBfliSBSaaSBSaBBBBBaB La Ateneu Concertele Filarmonicei Concertul simfonic de Dumini­că 7 Februarie va fi dirijat de maestrul Egizzio Massini şi se va bucura de concursul solistic al a­­preciatei pianiste bulgare, d-na Donka Kurtova, care cântă pentru întâia oară în România. Programul cuprinde prima au­diţie a unei suite simfonice de Savel Herceag, inspirată după mo­tive româneşti de Kiriak, concer­tul pentru piano şi orchestră în „Mi minor" de Chopin (interpre­tat de d-na Donka Kurtova) şi simfonia a şasea (Pastorala) de Beethoven. Biletele la magazinul de muzi­că „Orfeu" din Calea Victoriei. Viaţa muzicală IMPRESARIAT: „ORFEU” ATENEUL ROMAN I Concerte Extraordinare de Aurică de Camera QUARTETE date de Maestrul GEORGE ENESCU cu concursul domnilor C. BOBESCU (vioară), AL. RADULESCU (viola) TH. LUPU (violoncel). Sâmbătă 13 Februarie 1943 ora 8.30 HAYDN: Si bemol major C. FRANCK: Re major. SCHUBERT: Re minor. Sâmbătă 20 Februarie 1943 ora 8.30 MOZART: Mi bemol. IONEL PERLE­A: Do major SCHUMANN: La minor. Sâmbătă 27 Februarie 1943 ora 8.30 HAYDN: Re major. IKII DVORAK: Fa major. DEBUSSY: Sol minor. Sâmbătă 2 Martie 1943 ora 8.30 MOZART: Re minor. BRAHMS: La minor. SCHUBERT: quintet (cu 2 violonce­le) Do major (al doilea violoncel S. Antropov) Bilete cu 400, 300 și 200 lei la 1 picior de egalitate cu celelalte In­­„ORFEU" Tel. 4.05.12­­ s,ituri­, similare din străinătate. ATENEUL ROMAN Vineri 19 Februarie 1943 ora 8,30 seara Concert Extraordinar de Sonate cu mc. .ie pianist DINU LIPAT­­TI si celebrul violonist italian ANTONIO JANIGRO J. S. BACH: Sonata re major. BEETHOVEN: Sonata nr. 3 la major. BRAHMS: Sonata mi minor. Joi 25 Februarie 1943 CONCERT SIMFONIC EXTRA­ORDINAR dirijat de marele dirijor italian .CARLO ZECHI La începutul lui Martie 1943 CONCERT SIMFONIC EXTRA­ORDINAR dirijat de celebrul dirijor italian _­­ „ . . ... GiNO MARiNUZZi ^ fara mitic înJ A APĂRUT: mrapiea­m groază de la Billig 3 carte emoţionar, scrisă de unul din­­ cei mai destoinici re­porteri de război, zia­ristul de talent C. PAN AI­TESCU ’BBBBBBBBBBfliSSflaBBBI „f ii LA TEATRUL NAţIONAL LJlf Piesa lui Bourdet „Taine Nunţii", care se repetă în prezent ş­i direc­ţia de scenă a d-lui Soare Z. Soare, va prilejui d-rei Eliza P­răchescu criticei dramatice şi purc­tului o n­ouă şi interesantă întâlni-o. Fiind cunoscute omagiile excepţi­onale ca şi îndârjirea cu c­are au fost întâmpinate până în p­­zent cre­aţiile acestei actriţe de rară şi ex­presivă sensibilitate, întâii­­­a e aş­teptată cu nerăbdare în i.­te tabe­­rile La începutul lui Aprilie 1943 adaptarea d-lui Sică­­-­xandres- Renumita violonistă GIOCONDA cu, şi-a fixat premiera pentru 1 DE VITO, solista unui concert sim- Martie. Dacă însă succesu comediei fonie. „Bobiţă” va continua şi la Unele lu­ BHeteie la toate aceste concerte ser­in­ Februarie, se va renunţa la „O găsesc la Agenţia Teatrală „Orfeu”, o zi fără minciuni’’, jucând­u se în cor­cat. Victoriei Nr. 44. Telefon 4.05.12.S­tinware actualul succes al comedie până când va pleca in turneu.

Next