Rampa, martie 1948 (Anul 37, nr. 121-124)
1948-03-21 / nr. 123
Pentru artă și cultură, votan d*TwNB» izvor de viață și luiturăr HJMINICA 21 MARTIE 1948 I 8 PAGINI 12 LEI APELUL U.S.A.S.Z Campania electorală se desfăşoară într’o ambianţă de vădit şi general entuziasm, de făţişe şi totală încredere a maselor în victoria Frontului Democraţiei Populare. La această însufleţită adeziune a tuturor straturilor producătoare din ţara noastră la programul de guvernare înfăţişat de F.D.P., lumea creatorilor de artă este şi ea prezenţa. Este pentru prima oară în istoria politică a ţării când cultura şi însufleţitorii ei apar integraţi organic în viaţa şi desvolltarea societăţii româneşti, când această cultură participă efectiv şi contribue cu prisosinţă la realizarea năzuinţelor care animă masele populare. In altă parte a revistei noastre, în numărul de faţă ca şi în numerele precedente, se dau amănunte în legătură cu această prezenţă vie a oamenilor de artă în campania deschisă pentru alegerea viitoarei mari Adunări Naţionale pentru promovarea viitoarei Constituţii a R. P. R. şi pentru popularizarea primului Parlament în care vor trebui să intre reprezentanţii reali ai poporului. Se cuvine însă a se insista aci nu numai asupra contribuţiei individuale a artiştilor dar şi asupra poziţiei lor colective în faţa istoricului moment politic prin care trece poporul nostru cu prilejul acestei campanii, poziţie care se ilustrează concret în apelul lansat de Uniunea Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti din românia. Apelul acesta demonstrează că limea artistică este conştientă nu nimai de valoarea luptei pe care masele au dus-o dealungul vremii pentru înfăptuirea prefacerilor structurale înfăptuite în ultimii doi ani asupra societăţii noastre, prefaceri care au schimbat odată cu aspectele sociale, economice, politice şi culturale ale Statului nostru şi conţinutul moral al poporului. El demonstrează că lumea artei este conştientă şi de necesitatea continuării până la capăt a acestei lupte. In această ordine de idei, apelul constată caracterul popular al cârmuirei actuale în ţara noastră, tendinţa fermă a vieţii poporului către o progresivă bună stare. In privinţa condiţiilor de viaţă şi creaţie de artiştilor, apelul constată ca pe RAMPA (Continuare in pagina 5-a) Revistă săptămânală de teatru, muzici, plastici şi€iii a im a ampania electorală în miezul căreia ne aflăm, nu înta. cetează încă să ofere noui aspecte, tp cu totul inedite fată de toate „bătăliile electorale“ din trecut. In cele două iăp..,m;mi de câr.d preocupa, rea de seamă a , , tuturor cetăţenilor este viitoarea Mare Adunare Naţională, s-a vorbit în fel şi chip despre acele vechi şi înmormântate moravuri din trecutul democraţiilor „istorice“. De la ciomegele agenţilor electorali, trecând la comentarea manifestelor care se concurau întru demagogie şi mahalagism, lumea nu a uitat să-şi amintească şi ecourile pe care acele campanii ie stârneau în rândul cetăţenilor. O mare indiferenţă, agrementată în cele mai bune cazuri cu o seamă denazuri pe socoteala „catindaţilor“, raspundeau atât sforăelile electorale, cât şi promisiunilor pe cât de deşanţate pe atât de mincinos acordate, ale partidelor în „luptă“. Era ascunsă în această indiferenţă, nu atât lipsa de conştiinţă ori de adeziune a masselor la înnoirea pe care, în fond o doreau fierbinte, ci, dimpotrivă, o stare de rezistenţă cetăţenească în faţa farsei şi a bluffului politic. „Pleacă ai noştri, vin ai noştri" această lapidar rostită convingere în lipsa de sinceritate şi de aderenţă a reprezentanţilor burgheziei şi mo. FLORIN TORNEA şi primii la interesele mari ale poporului, ilustra, în condiţiunile de atunci, şi o atitudine de frondă, de feste, şi altfel decât sub masca unei sceptice indiferente. Dovadă puţinele ocazii când — în condiţii precare — adevăraţii reprezentanţi ai acestor masse izbuteau să candideze şi când indiferenţa generală se substituia — în măsura posibilă în acele condiţii — unei entuziastaţi pline de încredere ataşări la lupta acestora. Artele n’au imortalizat — la rândul lor — din acele campanii electorale decât laturile lor ignobile ridicule sau ievan tine. Dela Caragiale până la Tănase— dela creaţia de mare şi înalt artistică respiraţie, până la caricatura şi şarja cupletului de revistă — artiştii n'au putut consemna din moravul elocturale al acelei vremi, decât aspectele Ce solicitau irezistibil critica, usturătoare şi directă, sau caii , relată şi alusivâ— dar critică. Poziţia aceasta a omului de artă, adaugă la „indiferenţa“ cetăteanului de atunci în faţa alegerilor, ■o semnificaţie pe care în aceste z'la — mai cu^seamnă, am puîuTuT sur-'“' prinde în total:-. tatea ei. Şi in elocventă opoziia cu atitudinea pe care tot cetăţeanul, şi in lumea lui, artistul, o manifestă în actuala campanie electorală. Ntui vom încerca aci să amologăm asupra rosturilor noui şi importante pe care ........ artistul le-a văzut dăruindu-i-se în regimul democraţiei populare. Lucrurile au început a prinde crusta locului comun. Nu e desigur nici cazul să insistăm asupra faptului că odată cu întreg poporul, artistul vede, simte cât de vetust ar suna azi butada scepticismului electoral de altădată şi cât de irezistibilă este, dimpotrivă, înfăţişarea — sub toate formele şi în toate aspectele noui, în toate perspectivele realmente înnoitoare şi luminoase pe care, sub semnul „Soarelui", le prezintă alegerile de azi. Vom arăta în linii fugare ce înseamnă participarea artistului de azi la campania electorală, faţă de ce însemna indiferentismul sau critic în alegerile de eri. O vom face în linii fugare, pentru că, fără a exagera, munca artistică, pentru lămurirea şi luminarea publicului, asupra conţinutului istoric al alegerilor din 28 Martie pentru viitoarea Adunare Naţională depăşeşte putinţa cuprinderii ei totale şi amănunţită în cadrul acestor rânduri. Munca aceasta a fost nu numai entuziastă şi masivă; nu a fost numai o dovadă de conformism la o ambianţă general entusiastă, ci şi o dovadă a unei schimbări structurale în însăşi complexiunea interioară a artistului. Pătrunderea în viaţă, în actualitate, în realitate — circumstanţialitatea artei şi actualitatea ei — toate acestea, organic legate de o trează şi activă conştiinţă cetăţenească s’au dovedit a nu mai fi în stadiul unor deziderate. Prezenţa artistului la marile frământări, la marile lupte şi la marile victorii ale poporului, este un fapt pe care nu pentru întâia oară îl verificăm, dar care astăzi, în campania electorală şi-a dat măsura unei quasi-unanimităţi. Ne gândim că scriitorii — poeţii de frunte ca şi stihuitorii cu o circulaţie mai redusă, dramaturg« de mare prestigiu ca şi talentele încă în creştere, prozătorii de săânciresiSisc' eptce'~ca..şi cel ce-şi dibuie IncSVlIai; — teh ai au întrecut în a pune pe planul în tâi al muncii lor creatoare, munca pentru alegeri. De la catrenele nepotenţioas, la poemele largi, dela sketch până la viziuni dramatice de vibraţie puternică, dela strigături horale până la cântece şi marşuri, de la schiţe până la nuvele — toate genurile literare au fost folosite pentru a populariza semnul „Soarelui” realizările regimulul democraţiei popularei proectul de Constituţie figurile reprezentanţilor poporului candidaţii. Nu vom putea — şi ar fi chiar oţios — să înșirăm numele scriitorilor care au scris. Vom spune numai că niciuna din aceste entuziaste pene partic(Contin. pag. 6) combativitate.. Desigur neorientată, oricum gata oricând să se mani(Decorativa) -—— , —---------“-"D acă urmărim atent evoluţia muzicii româneşti în ultimii ani de zile, putem vedea cu claritate cât de strâns legată a fost şi este soarta ei de lupta pentru cucerirea şi regimului de democraţie populară in ţara noastră. Bătăliile politice şi economice ale poporului, au fost totodată şi bătălii ale muzicii noastre. îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării a permis în mod vizibil rezolvarea treptată a problemelor materiale ale muzicii iar creşterea conştiinţei, nivelului politic şi cultural al poporului este însoţită de sporirea setei de muzică a poporului, deci de ienomelul formării treptate a unui nou public muzical care implică desigur şi o nouă creaţie. Din totdeauna în istorie aceste două categorii de fenomene, cele concrete ale istoriei economico-politice şi cele artistice de suprastructură, au stat în strânsă legătură. Dar niciodată această legătură nu a fost mai vizibilă şi imediată ca astăzi, când rigimul nostru de democraţie populară consideră arta şi cultura, ca pe o necesitate foarte pregnantă, a masselor ce trebue rezolvată aproape simultan cu necesităţile materiale. De aceea putem asista la evoluţia vizibilă, de la o zi la alta aproape, a muzicii româneşti, evoluţie de la o Viaţă muzicală inegală ca valoare, ruptă de masse, înapoiată, la una nouă, creatoare, fertilă, în toate laturile ei. De aceea muzicienii constitue un aliat serios în drumul de zi la zi pentru desăvârşirea democraţiei populare.. Vom cita câteva exemple caracteristice care arată cât de strâns se împletesc fenomenele politice cu cele din domeniul artei. Totodată aceste exemple schiţează şi momentele importante prin care a trecut muzica românească în anii de cucerire a democraţiei. Primul fenomen caracteristic este apariţia surprinzătoare, rapidă, de noi formaţiuni muzicale, care a început după 23 August Şi s’a înteţit dela 6 Martie încoace. Ca din pământ, au apărut tot soiul de noi forţe ANATOL VIERU şi NINA CASSIAN moţii de la cele rmai complicate şi pretenţioase (opere, orchestre simfonice) până la orchestrele populare („Barbu Lăutaru“ sau „30 Decembrie“) , de la maturele ansambluri muncitoreşti „Teatrul C. G. M.“ şi „Flacăra“—Timişoara, până la mulţimea de coruri muncitoreşti sau de coruri de cartier. S’a putut vedea cum, neţinând seama uneori de piedicile materiale care făceau extrem de dificilă existenţa respectivelor formaţii, elementele muzicale din popor, sau muzicienii de meserie înşişi, s’au apucat să constitue eu sete zeci de formaţiuni muzicale noi. Iată deci clar cum setea de artă, conştiinţa libertăţii de manifestare, prezenţa unui public nou, au determinat o extraordinară înmulţire a manifestărilor muzicale, sfidând în anii grei de secetă, restrânsele noastre posibilităţi materiale. Aceasta a fost totodată şi expresia creditului pe care muzicienii l-au acordat regimului, atunci când perspectiva unei îmbunătăţiri, a situaţiei lor materiale nu se ivea îndeajuns de clar, dincauza dificultăţilor economice. Al doilea moment caracteristic a fost atunci când prin sporirea producţiei, situaţia economică s’a îmbunătăţit, când datorită vigilenţei muncitoreşti, Alexandrini, reprezentantul speculanţilor, a putut fi alungat din guvern. Atunci a putut fi pus în aplicare noul statut colectiv al muzicanţilor. Prin acest statut, s’a isprăvit pentru totdeauna cu traiul de mizerie al muzicanţilor; s’a isprăvit şi cu mecenatul şi cu realitatea de ani de zile, prin care muzicienii se hrăneau din firimiturile diverşilor consumatori. Prin acest nou sistem de răsplătire a muzicanţilor — obţinut prin aplicarea în practică a unei admirabile principialităţi faţă de artă şi printr’o luptă dârză — se recunoaşte muzicienilor rolul lor social. Dar de aci înainte şi sarcinile muzicii devin mult mai mari. In fine un al treilea moment însemnat pentru muzica românească, a fost atunci când, odată cu al doilea congres al Uniunii S.A.S.Z. s’a închegat în ţara noastră puternicul front ideologic anti-imperialist. A (Urmare în pagini 7-a) Medacţia AcBraitresssfratia revistei noastre funeponează Isaraoul sediu din str. Ofefeiesecifru TELEFOANE : Redactor responsabil 3,74,35 Secretariatul de red. 6.34.73 Administraţia 3.74.36 Redacţia 6.34.78 consolidarea Cont CEC Nr. 26371 ANUL 37 (Seria IV) Nr. 123 TAXA POȘTALĂ plătită in numerar conform aprobării Dir. Gen P.T.T. Nr. 221.618 ITng. GAG Birourile: BUCUREȘTI Str. Otetelesanu Nr. 3. Tel. K.34.78 OAMENII ARTEI CANDIDEAZĂ de GEORGE HORJAi vi __ ATANASIU xistă în viaţa fiecărui vns de terminiame în virtutea cărora situarea lui într’o poziţie hotărâtoare pentru întreaga-i evoluţie, apare perfect logică. Prezentarea lui Niky Atanasiu în faţa masselor alegătoare, pe lista candidaţilor „Frontului Democraţiei Populare“, dintre cazurile ilustrative. Ajuns in pragul tinereţii, tânărul fiu de muncitor, avea de ales drumul care să-l ducă la un rost în viaţă. Din mediul în care se născuse, din lumea necăjiţilor şi nevoiaşilor, posibilităţile „carierelor” nu i se înfăţişau multiple. Lipsit de mijloace băneşti copioase şi fără protecţiile cari comandau obişnuit în vechea orânduire burgheză, căile cărţii şi ale luminii, către care năzuia instinctiv, îi erau inaccesibile. Dar în serile lungi, când sub pâlpâirea lămpii fumegânde, ca să alunge - fantomele hâde ale primelor dezamăgiri, Niky Atanasiu se refugia în tovărăşia prietenească a cărţii căpătate cu grele sacrificii, năzuinţele lui îşi cântau tumultos simfonia. Pentru cei mulţi, pentru cei necăjiţi şi oropsiţi că el, pentru cei cari nu cunoşteau decât rar bucuria şi nu le înflorea zâmbetul pe feţele obosite, ar fi vrut să-şi închine el munca, mintea şi tot ce simţea bun în sufletul lui. Gânduri care-i răvăşeau, zi de zi, nopţi de frământare, ceasuri nedesluşite. Şi totuşi din străfundurile lui, porniri impetuoase îi spuneau că numai prin cei mulţi necunoscuţi, dar pe care-i simţea totuşi atât. de aproape, îşi va L. J.UU. _ 1 L. putea găsi realizarea. Dela ei îi va veni zbânda, când iei vu ..ca ostenelile pentru ei. Şi fiindcă adesea se pomenise fără voie scandând versuri citite.sau inchipuindu-se unul din eroii cărţilor lui dragi, drumul Conservatorului de artă dramatică, s-a îmbiat cu o irezistibila caemare. Prima cotitură, examenul, i-a adus şi cea dintâi izbândă, a fost primit in şcoala teatrului. De pe băncile Conservatorului, simţea, ştia, că de acum drumul către cei mulţi îi era deschis. Că va munci pentru ei, că le va aduce ceasuri de desfătare al înălţare, sufletească. In nădejdile şi elanurile lui, era totuşi o necunoscută: cum va fi primită ofranda muncii şi a talonului lui? Niky Atanasiu candida pentru întâia oară Îs. sufragiile mulţimi. II va primi, va învinge, va fi printre cei aleşi de ea . De la primele apariţii în faţa rampei, în bătaia miilor de ochi care-l urmăreau jocul, succesul i-a fost prieten apropiat. Din an, în an, din rol In rol, cei mulţi şi necunoscuţi, cel pentru cari hotărâse să-şi cheltuiască o muncă fără răgaz, ii trimiteau răsplata aplauzelor. Fusese ales. Artistul era consacrat. Viaţa-i apărea luminoasă, după ceasurile întunecate ale tinereţii. Niky Atanasiu vedea că în jurul lui, tineri începătorişi vechi camarazi, încercau mereu apăsarea suferinţei. Nervi, lipsuri, nesiguranţă. Ce putea face numai ajutorul lui, care nu întârzia să se ofere, când legiuiri nefaste sau buna plac hotărau destinele celor din teatru. 23 August 1944 a spart zăgazurile obidirii. Fără o clipă de îndoială, cu un elan impetuos, Niky Atanasiu porneşte lupta pentru dreptul la o viaţă mai bună a slujitorilor artei dramatice. Organizează primul colectiv sindical al artişticir din Teatrul Naţional. Al acelui teatru pe serii căruia atâţia îşi duraseră cariere artistice, dar de unde dezertau, pentru câştiguri mercantile aiurea. Niky Atanasiu, actorul de mare succes, a fost şi el adesea îmbiat cu ispita unor oferte remuneratorii. Le-a refuzat fără ezitare, nu numai pentru c--'c, ce preţuia in demnitatea de Slujitor al primei scene natwuale. (Urmare in pag 76) CUM SPRIJNA STATUL CREAŢIA ARTISTICA Vasie Luca, Ministrul Finanţelor a dat reen o Decizie care, fără îndoială este menită să întărească şi mai mult încrederea poporului în cuvântul cârmuitorilor ţării ca şi în nedesminţita lor preocupare pentru slujirea intereselor lui. Este vorba despre Decizia care alocă un fond de 15 milioane lei destinat să fie acordat artiştilor plastici pentru uşurarea condiţiilor lor de creaţie, pentru îmbunătăţirea standardului lor de viaţă ca şi pentru stimularea lor în muncă. Efectul concomitent al acestei ajutorări a artiştilor plastici va fi crearea unor expoziţii colective, menite să ridice gustul pentru artă şi să îndestuleze setea de artă a masselor populare. Deciziunea dată de d. Vasile Luca, dacă răspunde unei reale necesităţi resimţite de lumea artiştilor plastici, este în acelaş timp dovada incontestabilă a preţuirii pe care regimul actual o nutreşte pentru cultură. Cu atât mai mult cu cât această decizie se produce în plină campanie electorală, când proectul de Constituţie este obiectul de discuţie al tuturor cetăţenilor. Principiile înscrise în Constituţie şi-au găsit — mai cu teamă în ce priveşte domeniul sprijinirii desvoltării artei şi culturei — o aplicare concretă efectivă, înainte ca ziua de 28 Martie să fi consemnat victoria forţelor democraţiei populare, înainte deci ca acele principii să fi fost legal consacrate. Ne amintim că instalarea d-lui Vasile Luca la Ministerul Finanţelor este legată de o măsură similară de sprijinire a artelor , într’o vreme în care ultimii reprezentanţi ai reacţiunii erau înlăturaţi de la guvern. D. Vasile Luca hotărâse atunci aplicarea statutului artiştilor, aplicare pe care tătărăscienii, prin Puiu Alexandrini, au sabotat-o în mod sistematic şi cinic. Măsura de acum a d-lui Vasile (Continuare în pagina 4-a) LU‘ D. VASILE LUCA Ministrul Finanţelor