Ramuri, 1966 (Anul 3, nr. 1-12)
1966-01-15 / nr. 1
ramuri »3 Acad. E. Rădulescu Credincios marilor idei ale marxism-leninismului şi aplicîndu-le creator în condiţiile concrete dinţara noastră, Partidul Comunist Român a dat totdeauna o deosebită atenţie continuei dezvoltări şi înfloriri a ştiinţei, care în realitateacontemporană, prin aplicarea în practică a cuceririlor sale, devine o însemnată forţă de producţie. Elaborînd un grandios program de dezvoltare a patriei noastre, Congresul al IX-lea al P.C.R. a pus în faţa ştiinţei şi a oamenilor de ■ ştiinţă noi sarcini măreţe şi importante. De aceea, oamenii de ştiinţă, cadrele didactice, specialiştii din ţara noastră au urmărit cu cel mai viu interes, la sfîrşitul lunii decembrie, lucrările sesiunii Marii Adunări Naţionale, în cadrul căreia au fost analizate realizările obţinute pînă înprezent în domeniul cercetării ştiinţifice precum şi măsurile menite a face ca această cercetare să fie cît mai corespunzătoare sarcinilor dinactuala etapă de dezvoltare a Republicii Socialiste România, în ampla, luminoasa şi mobilizatoarea expunere — ţinută în cadrul sesiunii — cu privire la îmbunătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică, •tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C. C. al P.C.R., aarătat că „Activitatea ştiinţifică din ţara noastră trebuie concentrată spreavîntul neîntrerupt al societăţii socialiste, în această direcţie un rolde seamă revine statului socialist care poartă răspunderea creării şi dezvoltării continue a bazei materiale a cercetării ştiinţifice, pregătirii cadrelor necesare, mobilizăriieforturilor întregii societăţi pentru îndeplinirea sarcinilor desăvîrşirii construcţiei socialismului“. Cercetătorul, omul de ştiinţă, cărora societatea noastră le pune la dispoziţie nu numai condiţiile pentru buna desfăşurare a activităţii, dar şi pentru dezvoltarea personalităţii lor ştiinţifice, au datoria nobilă, patriotică, de a închina acestei societăţi întreaga lor putere de muncă, de a fi militanţi activi şi denotaţi ai cauzei socialismului, cauzei progresului şi a păcii. înfiinţarea Consiliului Naţional al •Cercetării Ştiinţifice, o expresie elocventă a grijii pe care partidul şi •guvernul nostru o arată ştiinţei şislujitorilor ei — adaugă, la recenta reglementare a acordării titlurilor ştiinţifice, o nouă verigă, de mare importanţă teoretică şi practică. Importanţa teoretică constă în aceea că, prin noul Consiliu, cercetareaşi cercetătorul ştiinţific se pot integra mai organic în planul general de dezvoltare a societăţii noastre socialiste, eforturile lor devenind maicoordonate, mai corespunzătoare scopurilor, mai eficiente. In strînsă unitate dialectică cu aspectul teoretic al problemelor, noul organ al •Consiliului de Miniştri va face ca — ■în practică — cercetarea şi cercetătorul ştiinţific să ocupe un loc■bine determinat, cu sarcini concrete, precis formulate, just orientate, mai uşor de îndrumat şi de controlat. în asemenea condiţii, este cît se poate de firesc ca fiecare dintre noisă încerce un sentiment de mîndrie şi satisfacţie, izvorît din imaginea strălucitelor perspective ale ştiinţei noastre. Eforturile de cercetare ştiinţifică vor fi mai bine concentrate spre domeniile hotărîtoare ale dezvoltăriimultilaterale a societăţii noastre, şi, prin aceasta, sarcinile vor fi mai pregnant conturate, evitîndu-se dispersarea energiilor creatoare. Urmărirea şi îndrumarea cercetărilorştiinţifice se va putea face în condiţii de operativitate şi competenţă sporite , prin aplicarea şi valorificarea mai bună a rezultatelor pozitive, cercetătorii vor avea posibilitatea să-şi adapteze mai corespunzător ideile şi metodele la cerinţele producţiei şi, astfel, să cunoască mai aprofundat acele laturi ale fe■nomenelor care asigură dezvoltarea ■şi progresul în natură şi societate. Mai buna organizare şi perfecţionare a reţelei de cercetare ştiinţifică pe domenii ale ştiinţei şi pe regiuni va permite o continuă ridicare a conţinutului şi formelor cercetării. Inacelaşi timp, se va crea, şi pe plan local, posibilitatea de a se realiza o mai bună concentrare a eforturilor, evitîndu-se paralelismele nedorite sau fărâmiţarea forţelor. In felul acesta, baza materială a activităţii ştiinţifice va putea fi mai bine folosită, aparatura, utilajele, materialele, fondurile satisfăcînd un număr mai mare de cercetători. Desigur că, în spaţiul restrîns al acestui articol, nu pot fi prezentate multiplele aspecte ce derivă — pentru cercetarea ştiinţifică în ţara noastră — din crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Nu putem, însă, să nu scoatem în relief rolul deosebit al acestuia în ceea ce priveşte formarea, promovarea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor de cercetare, în cercetarea ştiinţifică, formarea şi perfecţionarea cercetătorilor este un proces deosebit de complex, care, pe lîngă talent, implică multă răbdare, muncă şi pasiune. Statul nostru socialist a creat condiţii deosebite pentru buna desfăşurare a acestei opere. In instituţiile de învăţămînt superior, unde se pregătesc viitorii noştri specialişti, procesul de instruire profesională este însoţit de o atentă educaţie sub raport ştiinţific, încercîndu-se să se dezvolte, la studenţi, deprinderea de a gîndi creator, de a analiza atent faptele, de a avea acea curiozitate ştiinţifică nestinsă ce-l caracterizează pe căutătorul pasionat. Timpul petrecut în facultate este mult prea scurt faţă de acela de care are nevoie un cercetător care vrea să se formeze şi să se afirme ca atare. De aceea, laboratorul constitue marea şcoală de perfecţionare pentru cercetătorul care vede în ştiinţă mai mult decît o profesie , o datorie de conştiinţă şi de onoare. Succesele de pînă acum trebuie îmbogăţite şi continuate, şi, din acest punct de vedere, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice este chemat să orienteze, să organizeze şi să controleze — la un înalt nivel de exigenţă — munca cercetătorilor tineri de pe întreg cuprinsul ţării. în felul acesta, roadele vor fi mereu mai bogate. Al. Balaban Conform Hotărîrii Congresului al IX-lea al partidului, a luat fiinţă Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Acest eveniment de maximă importanţă în dezvoltarea ştiinţei româneşti însufleţeşte pe toţi cei implicaţi în activitatea de cercetare ştiinţifică, punîndu-le în faţă necesitatea unor dezbateri ample, aprofundate, în cele mai diverse probleme. Mă voi referi, în rîndurile care urmează, la baza materială a cercetării ştiinţifice. Creaţie a regimului nostru, institutele de cercetări ale Academiei şi ale ministerelor şi-au format şi dezvoltat o tematică legată de necesităţile economiei naţionale. Multe lucrări de cercetare au fost aplicate în producţie, realizîndu-se economii însemnate, sau au cîştigat o înaltă apreciere internaţională, contribuind la creşterea prestigiului poporului şi ţării noastre. Dotarea materială a activităţii de cercetare din institutele de cercetări şi învăţămînt a sporit an de an. Directivele Congresului al IX-lea prevăd alocarea de sume însemnate pentru dezvoltarea mai departe a bazei materiale a cercetării. Nu este, cred, nevoie să argumentăm importanţa pe care o are baza materială pentru obţinerea unei înalte eficienţe a cercetării , este suficient să amintim că, în ţările cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial, se alocă 2,3% din venitul naţional pentru cercetarea ştiinţifică, şi că numărul de premii Nobel acordate în ultimii 20 de ani cercetătorilor din diferite ţări este proporţional cu fondurile alocate pentru cercetări ştiinţifice de aceste ţări. Cu toate succesele însemnate înregistrate la noi în ultimii ani, se constată, însă, uneori, o rămînere în urmă a bazei materiale a cercetării, în chimie, domeniul de specialitate al semnatarului acestui articol, unele greutăţi în efectuarea cercetărilor provin din următoarele cauze : 1) lipsa unei aprovizionări operative cu reactivi şi substanţe chimice, cu instrumente şi aparatură de laborator şi cu piese de schimb ; 2) inexistenţa unor metode sau aparate moderne de investigaţie, şi necoordonarea, sau utilizarea cu indici scăzuţi, a celor existente ; 3) funcţionarea nu totdeauna corespunzătoare cu scopurile cercetării a unor organizaţii centrale de aprovizionare (Cartimex, Chimimport, Tehnoimport), care nu pot asigura livrarea unui număr mare de repere de valori mici în termenele scurte necesare. Cauza unor astfel de deficienţe este, cred, într-o seamă de cazuri, o nedorită asimilare a cercetării cu producţia. Prin însăşi esenţa ei, cercetarea în chimie nu poate fi planificată în amănunt, fiindcă nu se cunoaşte dinainte soluţia. în funcţie de rezultatul obţinut la un moment dat, în etapa următoare vor fi necesare anumite experienţe, deci reactivi sau metode. Foarte adesea, cînd lucrarea se încadrează în frontul mondial de cercetare, apariţia — pe parcursul cercetării — a unei noi lucrări în literatura ştiinţifică poate schimba complet modul de abordare a problemei ; rezultă, de aici, necesitatea unei informări şi documentări rapide, exhaustive şi eficace, precum şi a libertăţii de a adapta pe parcurs tema de cercetare cu noile date provenite din observaţii proprii sau ale altor autori. Pentru rezolvarea acestor probleme, s-ar putea propune : 1) dotarea unor centre, în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova, cu toate aparatele şi mijloacele de documentare moderne, pentru a fi folosite intensiv şi eficace, pînă în momentul cînd majoritatea institutelor şi laboratoarelor de cercetări vor avea o dotare satisfăcătoare ; 2) crearea unei întreprinderi specializate care să asigure cantităţile de substanţe, piese de schimb, sticlăria de laborator etc. — destinate cercetării — întreprindere care să dispună de fonduri operabile în termene scurte şi care să faciliteze contactul direct între beneficiar şi firmele furnizoare pentru respectarea cerinţelor beneficiarului. Sunt probleme pe care noile perspective şi sarcini ale ştiinţei noastre le fac de o deosebită actualitate. prof. Edmond Nicolau Ce bucurie poate fi mai mare pentru un om de ştiinţă decit recunoaşterea importanţei majore a disciplinelor cărora el le-a dedicat activitatea sa ? Ce bucurie poate fi mai curată şi mai dătătoare de noi elanuri ? La Congresul al IX-lea al partidului, la întîlnirile conducătorilor de partid şi de stat cu oameni de ştiinţă, la Plenara C.C. al P.C.R. din 8—10 decembrie 1965 şi, recent, la sesiunea Marii Adunări Naţionale, problemele cercetării ştiinţifice au format obiectul unei analize profunde, arătîndu-se că bunăstarea poporului nostru este legată indisolubil de dezvoltarea multilaterală a ştiinţei — devenită forţă de producţie. In zilele noastre, ştiinţa devine un factor social tot mai important. Trăim în epoca celei mai ample revoluţii tehnico-ştiinţifice, revoluţie care modifică în mod radical condiţiile producţiei materiale ca şi posibilităţile de valorificare în folosul omului a resurselor naturale. în această revoluţie, un rol important îl deţin cibernetica şi electronica. Astfel, în domeniul ciberneticii tehnice, automatizarea complexă a întreprinderilor industriale — deci automatizarea care utilizează calculatoare electronice — conduce la o mai bună utilizare a agregatelor, care funcţionează astfel în condiţii optime. La fel, în cibernetica economică, prin utilizarea diferitelor metode de programare matematică, se găsesc soluții optime diferitelor probleme de economie concretă. Aceste optimizări se traduc prin beneficii considerabile. Amintesc, de exemplu, de fatpul că, prin aplicarea acestor metode de programare la o problemă cum ar fi transportul unei singure varietăţi de ciment, de la fabricile producătoare la centrele de consum, în condiţiile ţării noastre se obţin economii în valoare de circa patru milioane lei anual. Aceste rezultate se obţin prin utilizarea calculatoarelor electronice rapide şi avînd memorii de mare capacitate. în toate sectoarele activităţii teoretice şi practice, cibernetica a condus la perspective cu totul noi prin utilizarea principalului său instrument — calculatoarele electronice rapide. Astăzi, progresul in ştiinţă, chiar în coordonarea activităţii de cercetare ştiinţifică, este de neconceput fără cibernetică, fără calculatoare rapide. In acest sector de îmbinare a cercetării ştiinţifice fundamentale cu cercetarea aplicativă, de îmbinare a ciberneticii cu electronica, specialiştii din ţara noastră au obţinut succese importante. Pînă în prezent, însă, a lipsit un plan de coordonare al activităţii pe scară naţională, astfel incit, uneori, s-a ajuns la un anume paralelism, la o dispersare de forţe. Aş aminti, de exemplu, faptul că, deşi ţara noastră a construit încă în 1957 un calculator electronic proiectat şi realizat prin forţe proprii, de atunci nu s-a marcat un progres pe deplin corespunzător în acest sector de mare importanţă. Situaţia se poate remedia coordonînd activitatea care se duce, independent, la Bucureşti (în cîteva centre), la Cluj, Timişoara şi Iaşi. Prin crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, prin crearea unei baze materiale tot mai corespunzătoare, oamenii noştri de ştiinţă vor da un aport preţios la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii din patria noastră. Să nu uităm că, şi pînă acum, specialiştii noştri au întreprins cercetări fundamentale în teoria mecanismelor automate, în teoria reglajului automat, în aerodinamică, in hidrodinamica mediilor poroase, în radiotehnică etc. Cadrele noastre didactice din învăţămîntul superior reprezintă, de asemenea, un potenţial ştiinţific care poate fi valorificat mai intens. Spre a întrebuinţa o metaforă, vom spune că aceste cadre sunt ca o mare centrală electrică, căreia îi trebuie beneficiari pe măsură. Experienţa arată că ori de cîte ori s-a stabilit o convenţie de colaborare între instituţii de învăţămînt superior şi producţie, această colaborare s-a dovedit rodnică pentru ambele părţi : cadrele didactice au venit cu cunoştinţele lor teoretice, producţia a venit cu problemele vii, ale practicii. Iată de ce, înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice corespunde unei necesităţi imperioase. Acest consiliu va asigura contactul viu dintre teorie şi practică, va elimina paralelismele şi va da specialiştilor noştri posibilitatea de a-şi pune întregul lor talent, toată capacitatea lor de muncă în slujba înfloririi patriei, în serviciul harnicului nostru popor, prof. dr. Ion Safta Institutul agronomic — Craiova în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la îmbunătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică, ca şi în legea cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, o importanţă deosebită se acordă şi activităţii de cercetare în învăţămîntul superior de diferite specialităţi. într-adevăr, cadrele didactice din învăţămîntul superior pot aduce preţioase contribuţii la dezvoltarea ştiinţei româneşti, la afirmarea ei pe plan mondial. Dacă în trecut activitatea de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice din învăţămîntul superior era lăsată pe ultimul plan, realizările prezentului, ca şi perspectivele care se deschid pentru amplificarea şi îmbunătăţirea acestei activităţi, reprezintă, pentru fiecare din noi, un îndemn de a ne spori eforturile, punîndu-le în slujba producţiei materiale de bunuri, şi de a lucra, în acest scop, într-o legătură mai strînsă cu unităţile de cercetare departamentale şi uzinale, în munca de cercetare ştiinţifică, vor trebui antrenaţi din ce în ce mai mult şi studenţii. Viitoarele cadre de cercetare, viitorii oameni de ştiinţă, cresc şi se formează pe băncile facultăţilor. Aici iau primele contacte cu munca de cercetare ştiinţifică, aici încolţeşte în sufletul lor dragostea, pasiunea pentru acest gen de lucru, care îi va transforma în cercetători valoroşi, în slujitori de nădejde ai ştiinţei româneşti. Noua Universitate din Craiova — care va începe să funcţioneze în toamna acestui an — va înscrie, desigur, printre obiectivele sale majore, şi astfel de acţiuni cu rodnice consecinţe pentru dezvoltarea ştiinţei noastre. Pentru cadrele didactice şi studenţii din învăţămîntul superior, s-au deschis noi şi vaste orizonturi de cercetare ştiinţifică. Şi nu ne îndoim că — prin munca şi dăruirea noastră, a tuturor — potenţialul creator al universităţilor româneşti, folosit la întreaga-i valoare, îşi va arăta utilitatea şi roadele. ing. Mathe Balasz uzinele Electroputere — Craiova Ţara noastră dispune de o industrie tînără, aflată în continuu progres pe linia echipării cu instalaţii, utilaje şi aparatură modernă, a cadrelor specializate capabile să mînuiască această tehnică nouă. în etapa actuală, problema calităţii produselor şi, implicit, a competivităţii mărfurilor noastre pe plan extern, au devenit condiţii imperios necesare ale mersului nostru înainte. Pornind din această necesitate obiectivă, partidul a trasat sarcina — de mare importanţă — a intensificării activităţii de cercetare ştiinţifică, a aplicării pe scară tot mai largă a rezultatelor ştiinţei în producţie. Cercetarea ştiinţifică — principalul mijloc de introducere a noului în industrie şi agricultură — a devenit, astfel, o însemnată problemă de stat, îndrumată — după un program unitar, valabil pentru întreaga economie naţională — de un singur for : Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Intensificarea cercetării ştiinţifice are, printre altele, o importanţă deosebită în domeniul electrotehnicii curenţilor tari, unde noutăţile se succed vertiginos, de la o zi la alta. Dispunem în acest domeniu de realizări remarcabile, care se cer continuate, îmbogăţite. Uzina „Electroputere“, de pildă, cea mai importantă unitate a industriei electrotehnice româneşti, se găseşte, de cîţiva ani, în competiţie cu firme electrotehnice care au o experienţă bogată, un renume de mult stabilit pe plan mondial. Cercetarea tehnico-ştiinţifică, cu precădere experimentală, este utilizată în uzina noastră pentru rezolvarea multor probleme tehnice ale fabricaţiei. Amintim, de exemplu, seria de transformatoare rezistente la solicitările supratensiunilor atmosferice, sau seria, mai recentă, de transformatoare rezistente la eforturile de scurtcircuit brusc, realizate în urma unei intense munci de cercetare teoretică şi experimentală. Cercetarea uzinală a contribuit în ultimii ani la îmbunătăţirea performanţelor tuturor produselor fabricate de uzină , s-au obţinut unele produse comparabile — în ceea ce priveşte greutatea, gabaritul şi caracteristicile de funcţionare — cu cele mai bune produse realizate în străinătate. In afară de aceasta, cercetarea ştiinţifică uzinală a contribuit substanţial la introducerea în fabricaţie a unor procedee tehnologice moderne, cum ar fi turnarea produselor sau subansamblelor în răşini sintetice, impregnarea cu lacuri noi, tratarea materialelor magnetice etc., sau a materialelor noi, ca, de exemplu, aliaje speciale de aluminiu, materiale sintetice etc. Paralel cu munca de cercetare ştiinţifică, cercetătorii din uzină au depus o susţinută activitate pentru realizarea unei dorinţe mai vechi : crearea, pe lîngă uzină, a unui centru de cercetări de interes republican, care să efectueze principalele lucrări de cercetare din domeniul curenţilor tari pentru industria electrotehnică din ţara noastră. Acest centru de cercetări ar trebui să cuprindă un laborator de mare putere, un laborator de înaltă tensiune şi un centru electronic de calcul. Lucrările pregătitoare pentru realizarea acestui obiectiv sunt terminate, şi acum, prin înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice de pe lîngă Consiliul de Miniştri, se creează condiţii favorabile pentru trecerea la acţiune practică. în felul acesta, vom aduce o contribuţie şi mai vie la apropierea ştiinţei de producţie , imperativ important al actualei etape, cu rodnice urmări pentru înfăptuirea cu succes a planului cincinal. „Introducerea pe scară tot mai largă a cuceririlor ştiinţei în toate domeniile activităţii sociale va asigura obţinerea unor succese şi mai mar în opera de desăvîrşire a construcţiei socialiste, va întări şi mai mult independenţa şi suveranitatea ţării noastre, va grăbi înaintarea Republicii Socialiste România pe drumul progresului material şi spiritual a bunăstării şi fericirii întregului nostru popor“. (Din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la imbunătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifica) membru corespondent al Academiei