Ramuri, 1966 (Anul 3, nr. 1-12)

1966-01-15 / nr. 1

ramuri »3 Acad. E. Rădulescu Credincios marilor idei ale mar­­xism-leninismului şi aplicîndu-le creator în condiţiile concrete din­­ţara noastră, Partidul Comunist Ro­mân a dat totdeauna o deosebită atenţie continuei dezvoltări şi în­floriri a ştiinţei, care în realitatea­­contemporană, prin aplicarea în practică a cuceririlor sale, devine o însemnată forţă de producţie. Ela­­­borînd un grandios program de dez­voltare a patriei noastre, Congre­sul al IX-lea al P.C.R. a pus în faţa ştiinţei şi a oamenilor de ■­ ştiinţă noi sarcini măreţe şi impor­tante. De aceea, oamenii de ştiinţă, ca­drele didactice, specialiştii din ţara noastră au urmărit cu cel mai viu interes, la sfîrşitul lunii decembrie, lucrările sesiunii Marii Adunări Na­ţionale, în cadrul căreia au fost ana­lizate realizările obţinute pînă în­­prezent în domeniul cercetării ştiin­ţifice precum şi măsurile menite a face ca această cercetare să fie cît mai corespunzătoare sarcinilor din­­actuala etapă de dezvoltare a Re­publicii Socialiste România, în ampla, luminoasa şi mobiliza­toarea expunere — ţinută în ca­­­drul sesiunii — cu privire la îmbu­nătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică, •tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al C. C. al P.C.R., a­­arătat că „Activitatea ştiinţifică din ţara noastră trebuie concentrată spre­­avîntul neîntrerupt al societăţii so­cialiste, în această direcţie un rol­­de seamă revine statului socialist care poartă răspunderea creării şi dezvoltării continue a bazei ma­teriale a cercetării ştiinţifice, pre­gătirii cadrelor necesare, mobilizării­­eforturilor întregii societăţi pentru în­deplinirea sarcinilor desăvîrşirii con­strucţiei socialismului“. Cercetătorul, omul de ştiinţă, că­rora societatea noastră le pune la­­ dispoziţie nu numai condiţiile pen­tru buna desfăşurare a activităţii, dar şi pentru dezvoltarea personali­tăţii lor ştiinţifice, au datoria no­­­bilă, patriotică, de a închina acestei societăţi întreaga lor putere de mun­că, de a fi militanţi activi şi de­notaţi ai cauzei socialismului, cau­zei progresului şi a păcii. înfiinţarea Consiliului Naţional al •Cercetării Ştiinţifice, o expresie eloc­ventă a grijii pe care partidul şi •guvernul nostru o arată ştiinţei şi­­slujitorilor ei — adaugă, la recenta reglementare a acordării titlurilor ştiinţifice, o nouă verigă, de mare importanţă teoretică şi practică. Im­portanţa teoretică constă în aceea că, prin noul Consiliu, cercetarea­­şi cercetătorul ştiinţific se pot inte­­­gra mai organic în planul general de dezvoltare a societăţii noastre so­­­cialiste, eforturile lor devenind mai­­coordonate, mai corespunzătoare sco­purilor, mai eficiente. In strînsă unitate dialectică cu aspectul teo­retic al problemelor, noul organ al •Consiliului de Miniştri va face ca — ■în practică — cercetarea şi cercetă­torul ştiinţific să ocupe un loc­­■bine determinat, cu sarcini concrete, precis formulate, just orientate, mai uşor de îndrumat şi de controlat. în asemenea condiţii, este cît se poate de firesc ca fiecare dintre noi­­să încerce un sentiment de mîndrie şi satisfacţie, izvorît din imaginea strălucitelor perspective ale ştiinţei noastre. Eforturile de cercetare ştiinţifică vor fi mai bine concentrate spre domeniile hotărîtoare ale dezvoltării­­multilaterale a societăţii noastre, şi, prin aceasta, sarcinile vor fi mai pregnant conturate, evitîndu-se dis­persarea energiilor creatoare. Urmă­rirea şi îndrumarea cercetărilor­­ştiinţifice se va putea face în con­diţii de operativitate şi competenţă sporite , prin aplicarea şi valorifi­carea mai bună a rezultatelor pozi­tive, cercetătorii vor avea posibili­tatea să-şi adapteze mai corespun­zător ideile şi metodele la cerinţele producţiei şi, astfel, să cunoască mai aprofundat acele laturi ale fe­­■nomenelor care asigură dezvoltarea ■şi progresul în natură şi societate. Mai buna organizare şi perfecţionare­­ a reţelei de cercetare ştiinţifică pe­­ domenii ale ştiinţei şi pe regiuni va permite o continuă ridicare a conţi­nutului şi formelor cercetării. In­­acelaşi timp, se va crea, şi pe plan local, posibilitatea de a se realiza o mai bună concentrare a eforturilor, evitîndu-se paralelismele nedorite sau fărâmiţarea forţelor. In felul acesta, baza materială a activităţii ştiin­ţifice va putea fi mai bine folosită, aparatura, utilajele, materialele, fon­durile satisfăcînd un număr mai mare de cercetători. Desigur că, în spaţiul restrîns al acestui articol, nu pot fi prezentate multiplele aspecte ce derivă — pen­tru cercetarea ştiinţifică în ţara noastră — din crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Nu putem, însă, să nu scoatem în re­lief rolul deosebit al acestuia în ceea ce priveşte formarea, promo­varea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor de cercetare, în cercetarea ştiinţifică, formarea şi perfecţionarea cercetătorilor este un proces deosebit de complex, care, pe lîngă talent, implică multă răb­dare, muncă şi pasiune. Statul nos­tru socialist a creat condiţii deose­bite pentru buna desfăşurare a aces­tei opere. In instituţiile de învăţă­­mînt superior, unde se pregătesc vii­torii noştri specialişti, procesul de instruire profesională este însoţit de o atentă educaţie sub raport ştiin­ţific, încercîndu-se să se dezvolte, la studenţi, deprinderea de a gîndi creator, de a analiza atent faptele, de a avea acea curiozitate ştiinţifică nestinsă ce-l caracterizează pe cău­tătorul pasionat. Timpul petrecut în facultate este mult prea scurt faţă de acela de care are nevoie un cercetător care vrea să se formeze şi să se afirme ca atare. De aceea, laboratorul constitue marea şcoală de perfecţionare pentru cercetăto­rul care vede în ştiinţă mai mult decît o profesie , o datorie de con­ştiinţă şi de onoare. Succesele de pînă acum trebuie îmbogăţite şi continuate, şi, din acest punct de vedere, Consiliul Na­ţional al Cercetării Ştiinţifice este chemat să orienteze, să organizeze şi să controleze — la un înalt ni­vel de exigenţă — munca cerce­tătorilor tineri de pe întreg cuprin­sul ţării. în felul acesta, roadele vor fi me­reu mai bogate. Al. Balaban Conform Hotărîrii Congresului al IX-lea al partidului, a luat fiinţă Consiliul Naţional al Cercetării Şti­inţifice. Acest eveniment de maximă importanţă în dezvoltarea ştiinţei româneşti însufleţeşte pe toţi cei im­plicaţi în activitatea de cercetare şti­inţifică, punîndu-le în faţă necesita­tea unor dezbateri ample, aprofun­date, în cele mai diverse probleme. Mă voi referi, în rîndurile care urmează, la baza materială a cer­cetării ştiinţifice. Creaţie a regimului nostru, insti­tutele de cercetări ale Academiei şi ale ministerelor şi-au format şi dez­voltat o tematică legată de necesi­tăţile economiei naţionale. Multe lu­crări de cercetare au fost aplicate în producţie, realizîndu-se economii în­semnate, sau au cîştigat o înaltă apreciere internaţională, contribuind la creşterea prestigiului poporului şi ţării noastre. Dotarea materială a activităţii de cercetare din institutele de cercetări şi învăţămînt a sporit an de an. Di­rectivele Congresului al IX-lea pre­văd alocarea de sume însemnate pentru dezvoltarea mai departe a bazei materiale a cercetării. Nu este, cred, nevoie să argumentăm impor­tanţa pe care o are baza materială pentru obţinerea unei înalte efici­­enţe a cercetării , este suficient să amintim că, în ţările cele mai dez­voltate din punct de vedere indus­trial, se alocă 2,3% din venitul na­ţional pentru cercetarea ştiinţifică, şi că numărul de premii Nobel acor­date în ultimii 20 de ani cercetăto­rilor din diferite ţări este proporţio­nal cu fondurile alocate pentru cer­cetări ştiinţifice de aceste ţări. Cu toate succesele însemnate înre­gistrate la noi în ultimii ani, se con­stată, însă, uneori, o rămînere în urmă a bazei materiale a cercetării, în chimie, domeniul de specialitate al semnatarului acestui articol, unele greutăţi în efectuarea cercetărilor provin din următoarele cauze : 1) lipsa unei aprovizionări operative cu reactivi şi substanţe chimice, cu in­strumente şi aparatură de laborator şi cu piese de schimb ; 2) inexistenţa unor metode sau aparate moderne de investigaţie, şi necoordonarea, sau utilizarea cu indici scăzuţi, a celor existente ; 3) funcţionarea nu totdeauna corespunzătoare cu sco­purile cercetării a unor organizaţii centrale de aprovizionare (Cartimex, Chimimport, Tehnoimport), care nu pot asigura livrarea unui număr mare de repere de valori mici în termenele scurte necesare. Cauza unor astfel de deficienţe este, cred, într-o seamă de cazuri, o nedorită asimilare a cercetării cu producţia. Prin însăşi esenţa ei, cer­cetarea în chimie nu poate fi pla­nificată în amănunt, fiindcă nu se cunoaşte dinainte soluţia. în funcţie de rezultatul obţinut la un moment dat, în etapa următoare vor fi ne­cesare anumite experienţe, deci re­activi sau metode. Foarte adesea, cînd lucrarea se încadrează în fron­tul mondial de cercetare, apariţia — pe parcursul cercetării — a unei noi lucrări în literatura ştiinţifică poate schimba complet modul de a­­bordare a problemei ; rezultă, de aici, necesitatea unei informări şi documentări rapide, exhaustive şi e­­ficace, precum şi a libertăţii de a adapta pe parcurs tema de cerce­tare cu noile date provenite din observaţii proprii sau ale altor au­tori. Pentru rezolvarea acestor proble­me, s-ar putea propune : 1) dotarea unor centre, în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova, cu toate apa­ratele şi mijloacele de documentare moderne, pentru a fi folosite inten­siv şi eficace, pînă în momentul cînd majoritatea institutelor şi laboratoa­relor de cercetări vor avea o dotare satisfăcătoare ; 2) crearea unei în­treprinderi specializate care să asi­gure cantităţile de substanţe, piese de schimb, sticlăria de laborator etc. — destinate cercetării — întreprindere care să dispună de fonduri opera­bile în termene scurte şi care să faciliteze contactul direct între be­neficiar şi firmele furnizoare pentru respectarea cerinţelor beneficiarului. Sunt probleme pe care noile per­spective şi sarcini ale ştiinţei noa­stre le fac de o deosebită actualitate. prof. Edmond Nicolau Ce bucurie poate fi mai mare pen­tru un om de ştiinţă decit recunoa­şterea importanţei majore a disci­plinelor cărora el le-a dedicat acti­vitatea sa ? Ce bucurie poate fi mai curată şi mai dătătoare de noi ela­nuri ? La Congresul al IX-lea al partidu­lui, la întîlnirile conducătorilor de partid şi de stat cu oameni de şti­inţă, la Plenara C.C. al P.C.R. din 8—10 decembrie 1965 şi, recent, la sesiunea Marii Adunări Naţionale, problemele cercetării ştiinţifice au format obiectul unei analize pro­funde, arătîndu-se că bunăstarea poporului nostru este legată indiso­lubil de dezvoltarea multilaterală a ştiinţei — devenită forţă de produc­ţie. In zilele noastre, ştiinţa devine un factor social tot mai important. Trăim în epoca celei mai ample re­voluţii tehnico-ştiinţifice, revoluţie care modifică în mod radical condi­ţiile producţiei materiale ca şi posi­bilităţile de valorificare în folosul omului a resurselor naturale. în această revoluţie, un rol impor­tant îl deţin cibernetica şi electro­nica. Astfel, în domeniul ciberneticii tehnice, automatizarea complexă a întreprinderilor industriale — deci automatizarea care utilizează calcu­latoare electronice — conduce la o mai bună utilizare a agregatelor, care funcţionează astfel în condiţii optime. La fel, în cibernetica eco­nomică, prin utilizarea diferitelor metode de programare matematică, se găsesc soluții optime diferitelor probleme de economie concretă. A­­ceste optimizări se traduc prin bene­ficii considerabile. Amintesc, de e­xemplu, de fatpul că, prin aplicarea acestor metode de programare la o problemă cum ar fi transportul unei singure varietăţi de ciment, de la fabricile producătoare la centrele de consum, în condiţiile ţării noastre se obţin economii în valoare de circa patru milioane lei anual. Aceste rezultate se obţin prin uti­lizarea calculatoarelor electronice ra­pide şi avînd memorii de mare ca­pacitate. în toate sectoarele activi­tăţii teoretice şi practice, cibern­etica a condus la perspective cu totul noi prin utilizarea principalului său in­strument — calculatoarele electro­nice rapide. Astăzi, progresul in şti­inţă, chiar în coordonarea activităţii de cercetare ştiinţifică, este de ne­conceput fără cibernetică, fără cal­culatoare rapide. In acest sector de îmbinare a cer­cetării ştiinţifice fundamentale cu cercetarea aplicativă, de îmbinare a ciberneticii cu electronica, specialiştii din ţara noastră au obţinut succese importante. Pînă în prezent, însă, a lipsit un plan de coordonare al ac­tivităţii pe scară naţională, astfel in­cit, uneori, s-a ajuns la un anume paralelism, la o dispersare de forţe. Aş aminti, de exemplu, faptul că, deşi ţara noastră a construit încă în 1957 un calculator electronic proiec­tat şi realizat prin forţe proprii, de atunci nu s-a marcat un progres pe deplin corespunzător în acest sector de mare importanţă. Situaţia se poa­te remedia coordonînd activitatea care se duce, independent, la Bucu­reşti (în cîteva centre), la Cluj, Ti­mişoara şi Iaşi. Prin crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, prin crearea unei baze materiale tot mai cores­punzătoare, oamenii noştri de ştiinţă vor da un aport preţios la dezvol­tarea ştiinţei şi tehnicii din patria noastră. Să nu uităm că, şi pînă acum, specialiştii noştri au între­prins cercetări fundamentale în teo­ria mecanismelor automate, în teo­ria reglajului automat, în aerodina­mică, in hidrodinamica mediilor po­roase, în radiotehnică etc. Cadrele noastre didactice din învăţămîntul superior reprezintă, de asemenea, un potenţial ştiinţific care poate fi va­lorificat mai intens. Spre a întrebu­inţa o metaforă, vom spune că a­­ceste cadre sunt ca o mare centrală electrică, căreia îi trebuie benefici­ari pe măsură. Experienţa arată că ori de cîte ori s-a stabilit o convenţie de colaborare între instituţii de învăţămînt supe­rior şi producţie, această colaborare s-a dovedit rodnică pentru ambele părţi : cadrele didactice au venit cu cunoştinţele lor teoretice, producţia a venit cu problemele vii, ale prac­ticii. Iată de ce, înfiinţarea Consi­liului Naţional al Cercetării Ştiinţi­fice corespunde unei necesităţi im­perioase. Acest consiliu va asigura contactul viu dintre teorie şi prac­tică, va elimina paralelismele şi va da specialiştilor noştri posibilitatea de a-şi pune întregul lor talent, toată capacitatea lor de muncă în slujba înfloririi patriei, în serviciul harnicului nostru popor, prof. d­r. Ion Safta Institutul agronomic — Craiova în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la îmbunătăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifică, ca şi în le­gea cu privire la înfiinţarea, organi­zarea şi funcţionarea Consiliului Na­ţional al Cercetării Ştiinţifice, o im­portanţă deosebită se acordă şi acti­vităţii de cercetare în învăţămîntul superior de diferite specialităţi. în­­tr-adevăr, cadrele didactice din învă­ţămîntul superior pot aduce preţi­oase contribuţii la dezvoltarea şti­inţei româneşti, la afirmarea ei pe plan mondial. Dacă în trecut acti­vitatea de cercetare ştiinţifică a ca­drelor didactice din învăţămîntul su­perior era lăsată pe ultimul plan, realizările prezentului, ca şi perspec­tivele care se deschid pentru ampli­ficarea şi îmbunătăţirea acestei acti­vităţi, reprezintă, pentru fiecare din noi, un îndemn de a ne spori efor­turile, punîndu-le în slujba produc­ţiei materiale de bunuri, şi de a lucra, în acest scop, într-o legătură mai strînsă cu unităţile de cercetare departamentale şi uzinale, în munca de cercetare ştiinţifică, vor trebui antrenaţi din ce în ce mai mult şi studenţii. Viitoarele ca­dre de cercetare, viitorii oameni de ştiinţă, cresc şi se formează pe băncile facultăţilor. Aici iau primele contacte cu munca de cercetare şti­inţifică, aici încolţeşte în sufletul lor dragostea, pasiunea pentru acest gen de lucru, care îi va transforma în cercetători valoroşi, în slujitori de nădejde ai ştiinţei româneşti. Noua Universitate din Craiova — care va începe să funcţioneze în toamna acestui an — va înscrie, de­sigur, printre obiectivele sale majore, şi astfel de acţiuni cu rodnice con­secinţe pentru dezvoltarea ştiinţei noastre. Pentru cadrele didactice şi studen­ţii din învăţămîntul superior, s-au deschis noi şi vaste orizonturi de cercetare ştiinţifică. Şi nu ne îndoim că — prin munca şi dăruirea noa­stră, a tuturor — potenţialul creator al universităţilor româneşti, folosit la întreaga-i valoare, îşi va arăta utilitatea şi roadele. ing. Mathe Balasz uzinele Electroputere — Craiova Ţara noastră dispune de o indus­trie tînără, aflată în continuu pro­gres pe linia echipării cu instalaţii, utilaje şi aparatură modernă, a ca­drelor specializate capabile să mî­­nuiască această tehnică nouă. în etapa actuală, problema calităţii produselor şi, implicit, a competivi­­tăţii mărfurilor noastre pe plan ex­tern, au devenit condiţii imperios necesare ale mersului nostru înainte. Pornind din această necesitate obiec­tivă, partidul a trasat sarcina — de mare importanţă — a intensificării activităţii de cercetare ştiinţifică, a aplicării pe scară tot mai largă a rezultatelor ştiinţei în producţie. Cercetarea ştiinţifică — principalul mijloc de introducere a noului în industrie şi agricultură — a deve­nit, astfel, o însemnată problemă de stat, îndrumată — după un pro­gram unitar, valabil pentru întreaga economie naţională — de un singur for : Consiliul Naţional al Cerce­tării Ştiinţifice. Intensificarea cercetării ştiinţifice are, printre altele, o importanţă deo­sebită în domeniul electrotehnicii curenţilor tari, unde noutăţile se succed vertiginos, de la o zi la alta. Dispunem în acest domeniu de rea­lizări remarcabile, care se cer con­tinuate, îmbogăţite. Uzina „Electro­putere“, de pildă, cea mai impor­tantă unitate a industriei electro­tehnice româneşti, se găseşte, de cîţiva ani, în competiţie cu firme electrotehnice care au o experienţă bogată, un renume de mult stabilit pe plan mondial. Cercetarea tehni­­co-ştiinţifică, cu precădere experi­mentală, este utilizată în uzina noas­tră pentru rezolvarea multor pro­bleme tehnice ale fabricaţiei. Amin­tim, de exemplu, seria de transfor­matoare rezistente la solicitările su­pratensiunilor atmosferice, sau seria, mai recentă, de transformatoare re­zistente la eforturile de scurtcircuit brusc, realizate în urma unei inten­se munci de cercetare teoretică şi experimentală. Cercetarea uzinală a contribuit în ultimii ani la îmbu­nătăţirea performanţelor tuturor produselor fabricate de uzină , s-au obţinut unele produse comparabile — în ceea ce priveşte greutatea, ga­baritul şi caracteristicile de funcţio­nare — cu cele mai bune produse realizate în străinătate. In afară de aceasta, cercetarea ştiinţifică uzinală a contribuit substanţial la introdu­cerea în fabricaţie a unor procedee tehnologice moderne, cum ar fi tur­narea produselor sau subansamble­­lor în răşini sintetice, impregnarea cu lacuri noi, tratarea materialelor magnetice etc., sau a materialelor noi, ca, de exemplu, aliaje speciale de aluminiu, materiale sintetice etc. Paralel cu munca de cercetare ştiinţifică, cercetătorii din uzină au depus o susţinută activitate pen­tru realizarea unei dorinţe mai vechi : crearea, pe lîngă uzină, a unui centru de cercetări de inte­res republican, care să efectueze principalele lucrări de cercetare din domeniul curenţilor tari pentru in­dustria electrotehnică din ţara noastră. Acest centru de cercetări ar trebui să cuprindă un laborator de mare putere, un laborator de înaltă tensiune şi un centru elec­tronic de calcul. Lucrările pregăti­toare pentru realizarea acestui obiec­tiv sunt terminate, şi acum, prin în­fiinţarea Consiliului Naţional al Cer­cetării Ştiinţifice de pe lîngă Con­siliul de Miniştri, se creează condiţii favorabile pentru trecerea la acţiune practică. în felul acesta, vom aduce o con­tribuţie şi mai vie la apropierea ştiinţei de producţie , imperativ important al actualei etape, cu rod­nice urmări pentru înfăptuirea cu succes a planului cincinal. „Introducerea pe scară tot mai largă a cuceririlor ştiinţei în toate domeniile activităţii sociale va asigura obţinerea unor succese şi mai mar în opera de desăvîr­­şire a construcţiei socialiste, va întări şi mai mult independenţa şi suveranitatea ţării noastre, va grăbi înaintarea Republicii Socialiste România pe drumul progresului mate­rial şi spiritual a­ bunăstării şi fericirii întregului nostru popor“. (Din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la imbună­­tăţirea organizării şi îndrumării activităţii de cercetare ştiinţifica) membru corespondent al Academiei

Next