Ramuri, 1974 (Anul 11, nr. 1-12)
1974-01-15 / nr. 1
RAMURI • 3 Integrarea tineretului intelectual în producţie (I) Perfecţionarea şi modernizarea întregului sistem de învăţămint, în concordanţă cu cuceririle noi ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, cu cerinţele făurind societăţii socialiste multilateral dezvoltate, ridică o multitudine de probleme, de o deosebită complexitate, a căror cercetare, analiză şi interpretare se impun cu stringenţă. O parte a acestor probleme se referă la integrarea în producţie a tineretului universitar, integrare care are adînci implicaţii atât asupra şcolii superioare cât şi asupra procesului dezvoltării societăţii în ansamblul ei. Integrarea în producţie reprezintă un proces complex, de asimilare de către subiectul de integrat a elementelor esenţiale ale noului loc de muncă, în aşa fel încît să-şi poată valorifica cit mai deplin cunoştinţele, aptitudinile şi deprinderile de muncă productivă. In cadrul acestui proces, are loc o interacţiune între capacitatea tânărului de a se integra potrivit cerinţelor locului de muncă şi posibilităţile oferite de locul de muncă, în vederea realizării unei integrări cât mai depline. Documentele elaborate de Congresul al X-lea al partidului, de Conferinţa Naţională din iulie 1972, precum şi expunerea secretarului general al partidului făcută cu prilejul deschiderii noului an universitar, de la Cluj, au jalonat direcţiile principale ale realizării practice a integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia. Desfăşurarea procesului de învăţământ, în strânsă legătură cu procesul de producţie, asigură îmbinarea organică a pregătirii teoretice cu cea practică a viitorilor specialişti, creînd premisele necesare unei integrări rapide a acestora în viaţa socială, în anul 1971, Universitatea din Craiova, şcoală superioară, cu profil complex, a dat ţării primele detaşamente de absolvenţi, reprezentând 889 de specialişti, iar în anul 1972 au păşit în producţie 967 absolvenţi, din care jumătate cu profil tehnic şi economic. Investigaţia sociologică s-a îndreptat spre o parte dintre absolvenţii Universităţii din Craiova pentru a descifra problemele şi tendinţele ce se manifestă în integrarea lor în producţie. în aria investigaţiei sociologice au fost cuprinşi 566 de absolvenţi, care îşi desfăşoară activitatea în întreprinderile şi instituţiile judeţului Dolj. Cercetarea sociologică s-a bazat pe documentele existente în arhiva Universităţii, pe anchete, prin chestionar, cu autoînregistrare, şi pe discuţii directe cu o parte a subiecţilor investigaţi şi cu reprezentanţii conducerilor unităţilor investigate. 1. Premisele integrării în producţie a viitorilor specialişti se creează încă din primul an de facultate. Unul dintre factorii care influenţează integrarea tineretului universitar îl reprezintă orientarea în alegerea viitoarei profesiii. Schimbarea nomenclaturii profesiilor, apariţia unor noi specialităţi şi dispariţia altora, ca rezultat al realizărilor din domeniul ştiinţei şi tehnicii contemporane, ridică în faţa tinerilor probleme de o mare complexitate. Se ridică problema în ce măsură tinerii îşi cunosc aptitudinile şi posiblităţile lor de muncă în vederea alegerii viitoarei lor profesii. în cadrul eşantionului de investigaţie, cu 5—7 ani în urmă, cînd subiecţii şi-au ales profesia actuală, 81% dintre ei au hotărît din proprie iniţiativă să urmeze cursurile facultăţii pe care au absolvit-o. O parte dintre ei (20%) au luat această hotărâre nu din dorinţa de a practica profesia respectivă, ci datorită faptului că nu au putut pregăti examenul pentru o altă facultate pentru care ar fi avut aptitudini. Numărul acestora din urmă reprezintă aproape o treime dintre cei care au arătat că au venit din proprie iniţiativă la facultatea de studii economice, 9% la facultăţile tehnice şi numai 5% la facultăţile cu profil umanist. Părinţii subiecţilor au influenţat într-o mică măsură alegerea viitoarei lor profesii. Numai 51% au arătat că părinţii i-au îndrumat să se înscrie la facultatea pe care au absolvit-o. O parte dintre subiecţi, 11% au arătat că au venit facultatea respectivă din întâmplare, fiind influenţaţi de numărul de locuri şi de condiţiile mai uşoare de concurs. Un rol redus l-au jucat prietenii, care au influenţat 3% dintre subiecţi să vină la facultatea respectivă. Atitudinea absolvenţilor faţă de profesia pe care şi-au ales-o a fost în mare măsură influenţată de cunoaşterea perspectivelor pe care le oferă după absolvire. Investigaţia sociologică a arătat că numai o treime dintre subiecţi au cunoscut din anii studenţiei perspectivele pe care le oferă după absolvire profesia atearsă, 31% au cunoscut puţin, iar 35% nu le-au cunoscut. în acest stems, un obiectiv însemnat al procesului de învăţământ îl reprezintă cultivarea la studenţi de către cadrele didactice a pasiunii pentru profesia aleasă, cunoaşterea posibilităţilor de valorificare a capacităţii de creaţie, contribuind prin aceasta la legarea specialistului de locul şi întreprinderea sau instituţia în care va lucra. 2. Factorul hotărîtor în pregătirea integrării în producţie a tineretului universitar îl reprezintă conţinutul procesului instructiv-educativ sub toate aspectele sale. Din datele investigaţiei a reieşit că mai mult de jumătate. 56% dintre absolvenţi au obţinut o bună pregătire profesională (medii 7—8 la absolvire), 21% o pregătire foarte bună (medii 9—10 la absolvire) şi numai aproape un sfert — 23% au avut medii de 5—6. Gradul de pregătire, exprimat prin mediile obţinute la absolvirea facultăţii, arată că majoritatea absolvenţilor care lucrează în întreprinderile şi instituţiile cercetate au o pregătire profesională bună şi foarte bună, dispunând de cunoştiinţele necesare activităţii ce trebuie s-o desfăşoare în producţie. în cadrul acestei pregătiri un rol important l-au avut disciplinele de specialitate, recunoscute de 94% dintre subiecţii investigaţi, ca elemente de bază ale formării lor ca specialişti în anii studenţiei. Dar pentru a forma un bun specialist, un bun cetăţean care să facă faţă complexităţii îndatoririlor ce-l aşteaptă, alături de cunoştinţele de specialitate trebuie să aibă şi o solidă pregătire politico-ideologică. In pregătirea politiico-ideologică a tinerilor, un rol important îl au ştiinţele sociale, care îi ajută în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor sociale, în înţelegerea interdependenţei dintre diferitele legi obiective, care guvernează societatea, dau răspuns întrebărilor cu privire la profundele transformări revoluţionare care au loc în lumea contemporană. Dar studierea ştiinţelor sociale asigură nu numai însuşirea de către tineri a unor teze teoretice, principii, legităţi, ci contribuie la formarea unui mod de gândire dialectic, a unor convingeri comuniste, la înarmarea lor cu cunoştinţele necesare abordării realiste, ştiinţifice a tendinţelor şi fenomenelor noi care apar în societate. Totodată ele orientează pe tineri spre preocuparea constantă de a descoperi şi promova noul, de a duce o luptă necruţătoare împotriva vechiului pentru asigurarea mersului hotărît înainte. Având în vedere valenţele rolului ştiinţelor sociale în formarea tineretului, 96% dintre subiecţi au arătat că studierea disciplinelor de marxism-leninism i-au ajutat în formarea unor atitudini şi convingeri ferme, uşurîndude integrarea la noul loc de muncă. Alături de disciplinele de specialitate şi de ştiinţele sociale, în formarea viitorului specialist strut necesare deprinderile de muncă, pe linia cercetării ştiinţifice şi cunoaşterea unor metode de muncă intelectuală independentă. Dintre subiecţii investigaţi numai 42% au apreciat că „metodele“ de activitate intelectuală, însuşite în universitate, le sunt folositoare după absolvire şi numai 31% au considerat că în facultate şi-au format suficiente deprinderi pe linia cercetării ştiinţifice. Problema principală care se ridică este aceea de a învăţa studentul de azi în facultate cum să se documenteze, să cerceteze şi să analizeze problemele cit mai variate, pentru a găsi soluţiile posibile de rezolvare şi, dintre acestea, de a selecta pe cea mai optimă, în funcţie de condiţiile concrete de realizare. Dar oricît de consolidate ar fi deprinderile de muncă intelectuală, formate în facultate, cu timpul ele se vor dovedi a fi insuficiente, dacă studentul şi le-a format în afara procesului creării de bunuri materiale. Participarea directă în procesul de producţie, în anii studenţiei, la realizarea unor aparate, utilaje, instalaţii şi bunuri de consum, va permite absolvenţilor ca să efectueze lucrări la nivelul muncitorilor calificaţi. Pe această linie rolul hotărîtor îl are organizarea practicii în producţie, ca parte componentă a pregătirii de specialitate şi disciplină obligatorie a întregului proces de învăţămînt şi pentru toţi anii de studii. Solicitînd subiecţii să aprecieze care a fost rolul practicii productive în procesul integrării lor la noul loc de muncă, numai două treimi dintre ei au arătat că practica organizată în facultate a corespuns cerinţelor integrării lor în producţie. O influenţă pozitivă asupra adaptării absolvenţilor în primii ani de producţie o exercită activitatea desfăşurată în producţie de unii tineri înainte de a urma cursurile facultăţii. Este semnificativ faptul că aproape jumătate dintre subiecţii investigaţi, care au mai lucrat în producţie, înainte de a intra în facultate, au apreciat pozitiv practica efectuată în anii studenţiei şi circa 70% dintre ei care n-au mai lucrat în producţie înainte de a intra în facultate. Măsurile care s-au luat în cadrul universităţii pe linia integrării procesului de învăţămînt cu producţia , transferarea unor activităţi didactice la Uzinele ,,Electroputere“, „Combinatul chimic“, Uzinele 7 noiembrie, reorganizarea practicii productive în funcţie de profilul secţiilor şi al facultăţilor, efectuarea stagiilor în producţie a cadrelor didactice, intrarea în consiliile profesorale şi în senatul universităţii a cadrelor, cu experienţă, din producţie, dubla subordonare a facultăţilor faţă de Ministerul învăţămîntului şi Educaţiei şi ministerele de resort, vor duce la întărirea unităţii dintre latura inistructiv-educativă şi cea aplicativă a procesului de învăţămînt, la formarea unui tineret responsabil şi competent, angajat deplin în procesul edificării noii orânduiri sociale. Elisabeta Trăistaru ►tori şi artişti amatori locali. Această noutate — pe lingă texte de brigadă originale s-au prezentat şi piese de teatru într-un act scrise de autori locali — este de dată recentă şi s-a impus cu precădere în concursurile desfăşurate anul trecut, dictînd schimbări esenţiale în modul de a concepe şi de a îndruma aceste genuri de spectacole. Schimbări similare de atitudine se remarcă şi în activitatea înstituţiilor profesioniste. Ele au fost dictate şi de două evenimente deosebit de importante :este vorba, în primul rînd, de noul edificiu al Teatrului Naţional — dar,cu totul deosebit, făcut craiovenilor în preajma anului cînd sărbătorim jubileul celor trei decenii de la Eliberare — şi de Muzeul „Ion Ţuculescu“, consacrat picturii şi graficii acestui mare artist născut la Craiova. Pe marginea celor două materiale, numeroşi invitaţi au formulat propuneri, analizînd cu spirit critic munca culturalartistică desfăşurată la nivelul judeţului. Pentru a oferi cititorilor noştri cîteva din aceste intervenţii, transcriem în continuare fragmente din discuţiile înregistrate : „A crescut cu 40% numărul cititorilor de carte social-politică. Credem că în anul 1974 s-ar putea învinge dificultăţile existente încă în difuzarea ziarelor şi revistelor“ (Febronius Dolea, directorul căminului cultural din Predeşti). „Răspândirea cunoştinţelor ştiinţifice se face în colaborare cu specialiştii staţiunii experimentale Bechet. S-au organizat cursuri de pregătire profesională pentru zootehnie şi irigaţii, o noutate deci, în agricultura comunei noastre“ (Paul Vălugă, directorul căminului cultural Călăraşi). „Conferinţele susţinute la sate de brigăzile ştiinţifice judeţene trebuie să fie însoţite în mai mare măsură de proiecţii de filme documentare şi diapozitive. Această modalitate este foarte apreciată de publicul nostru“ (Ştefan Neagu, comuna Goicea). Casele de cultură din municipiul Craiova nu se remarcă prin profil, prin caracteristici proprii care să le deosebească unele de altele. Atunci cînd în cadrul lor se reuşeşte un spectacol bun nu sunt ajutate să găsească o sală de spectacole în care să primească publicul. Din păcate, nu s-a rezolvat încă acest deziderat, deşi sala fostului Naţional ar putea, credem, găzdui, măcar o dată pesăptămână,, astfel de spectacole“ (Ion Trăistaru, preşedintele Comitetului municipal Craiova de cultură şi educaţie socialistă) ; „Să se publice în volum textele autorilor locali scrise pentru brigăzile artistice de agitaţie“ (Gheorghe Popescu, directorul căminului cultural Piscu Vechi). „Relaţia muzeu-plulblce a fost şi rămîne în continuare preocuparea noastră esenţială, ieşirea din formulele tradiţionale de manifestare a debutat cu modalităţi mai puţin uzitate; am început să prezentăm anumite expoziţii itinerante, am organizat vernisaje în fabrici, uzine, şcoli, în oraşe şi sate din judeţ“ (Luchian Diaconu, directorul Muzeului Olteniei). „Este necesar un spaţiu muzeistic suplimentar pentru arte plastică românească contemporană. Ne propunem să prezentăm în curând publicului colecţii de tablouri şi opere de artă mai puţin cunoscute, aflate deocamdată în subsolurile muzeului“ (Paul Rezeanu, directorul Muzeului de Artă Craiova); „De multe ori, filmele distribuite în judeţ sunt restituite fără a fi vizionate de public“ (Mircea Măngescu, de la întreprinderea judeţeană cinematografică) . „Am folosit în formaţiile artistice alecomunei muncitorii din Coşovenii care lucrează la Electroputere... Aş dori ca revista „Ramuri“ să fie mai aproape de viaţa culturală a Doljului“. (Ion Ion, directorul căminului cultural din Coşoveni). Iată numai câteva din intervenţiile făcute pe marginea documentelor prezentate, suficiente însă pentru a alcătui o micro-panoramă a muncii culturale doljene. în încheierea dezbaterilor, tovarăşul Ion Cetăţeanu, secretar al Comitetului judeţean Dolj al P.C.R., după ce a făcut o serie de aprecieri pozitive asupra activităţii din anul 1973, s-a referit pe larg la sarcinile de viitor. Având în vedere evenimentele remarcabile care vor marca acest an , Congresul an Xl-iea al P.C.R. şi Aniversarea a trei decenii de la eliberarea patriei de sub jugul fascist, vorbitorul a insistat în mod deosebit asupra necesităţii îmbunătăţirii activităţii tuturor instituţiilor cu caracter educaţional, a activităţii cultural-educative de masă, folosirii unor forme variate, moderne, care îşi dovedesc din plin audienţa la public. De asemenea, a fost relevată necesitatea organizării mai multor acţiunii culturaleducative, mai ales în mediul rural, cu un bogat conţinut educativ, a unor activităţi permanente care să atragă larg masele de oameni ai muncii spre căminele culturale, casele de cultură, teatre, muzee etc. Acţionând în spiritul măsurilor adoptate de Plenara Comitetului judeţean de partid din 21 decembrie 1973, traducând în viaţă propriile obiective stabilite pentru anul 1974, Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, instituţiile culturale din judeţ au datoria să intensifice activitatea cultural-educativă, să sporească contribuţia acesteia la creşterea conştiinţei socialiste a maselor şi mobilizarea lor la înfăptuirea sarcinilor ce le revin în al 4-lea an al cincinalului 1971—1975. D. Mihai și V. Gîscă