Ramuri, 1974 (Anul 11, nr. 1-12)

1974-01-15 / nr. 1

RAMURI • 3 Integrarea tineretului intelectual în producţie (I) P­erfecţionarea şi modernizarea în­tregului sistem de învăţămi­nt, în concordanţă cu cuceririle noi ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, cu ce­rinţele făurind societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate, ridică o multitudine de probleme, de o deosebită complexi­tate, a căror cercetare, analiză şi inter­pretare se impun cu stringenţă. O parte a acestor probleme se referă la integrarea în producţie a tineretului uni­versitar, integrare care are adînci impli­caţii atât asupra şcolii superioare cât şi asupra procesului dezvoltării societăţii­ în ansamblul ei. Integrarea în producţie reprezintă un proces complex, de asimilare de către subiectul de integrat a elementelor esen­ţiale ale noului loc de muncă, în aşa fel încît să-şi poată valorifica cit mai de­plin cunoştinţele, aptitudinile şi deprin­derile de muncă productivă. In cadru­l acestui proces, are loc o interacţiune între capacitatea tânărului de a se integra potrivit cerinţelor locului de muncă şi posibilităţile oferite de locul de muncă, în vederea realizării unei integrări cât mai depline. Documentele elaborate de Congresul al X-lea al partidului, de Conferinţa Na­ţională din iulie 1972, precum şi expu­nerea secretarului general al partidului făcută cu prilejul deschiderii noului an universitar, de la Cluj, au jalonat di­recţiile principale ale realizării prac­tice a integrării învăţământului cu cer­cetarea şi producţia. Desfăşurarea pro­cesului de învăţământ, în strânsă legă­tură cu procesul de producţie, asigură îmbinarea organică a pregătirii teoretice cu cea practică a viitorilor specialişti, creînd premisele necesare unei integrări rapide a acestora în viaţa socială, în anul 1971, Universitatea din Cra­iova, şcoală superioară, cu profil com­plex, a dat ţării primele detaşamente de absolvenţi, reprezentând 889 de specia­lişti, iar în anul 1972 au păşit în pro­ducţie 967 absolvenţi, din care jumătate cu profil tehnic şi economic. Investigaţia sociologică s-­a îndreptat spre o parte dintre absolvenţii Universităţii din Cra­iova pentru a descifra problemele şi tendinţele ce se manifestă în integrarea lor în producţie. în aria investigaţiei so­ciologice au fost cuprinşi 566 de absol­venţi, care îşi desfăşoară activitatea în întreprinderile şi instituţiile judeţului Dolj. Cercetarea sociologică s-a bazat pe documentele existente în arhiva Univer­sităţii, pe anchete, prin chestionar, cu autoînregistrare, şi pe discuţii directe cu o parte a subiecţilor investigaţi şi cu reprezentanţii conducerilor unităţilor in­vestigate. 1. Premisele integrării în producţie a viitorilor specialişti se creează încă din primul an de facultate. Unul dintre fac­torii care influenţează integrarea tinere­tului universitar îl reprezintă orientarea în alegerea viitoarei profesiii. Schimba­rea nomenclaturii profesiilor, apariţia unor noi specialităţi şi dispariţia altora, ca rezultat al realizărilor din domeniul ştiinţei şi tehnicii contemporane, ridică în faţa tinerilor probleme de o mare complexitate. Se ridică problema în ce măsură tinerii îşi cunosc aptitudinile şi posiblităţile lor de muncă în vederea alegerii viitoarei lor profesii. în cadrul eşantionului de investigaţie, cu 5—7 ani în urmă, cînd subiecţii şi-au ales pro­fesia actuală, 81% dintre ei au hotărît din proprie iniţiativă să urmeze cursu­rile facultăţii pe care au absolvit-o. O parte dintre ei (20%) au luat această ho­tărâre nu din dorinţa de a practica pro­fesia respectivă, ci datorită fa­ptului că nu au putut pregăti examenul pentru o altă facultate pentru care ar fi avut ap­titudini. Numărul acestora din urmă re­prezintă aproape o treime dintre cei care au arătat că au venit din proprie iniţia­tivă la facultatea de studii economice, 9% la facultăţile tehnice şi numai 5% la facultăţile cu profil umanist. Părinţii subiecţilor au influenţat într-o m­ică mă­sură alegerea viitoarei lor profesii. Num­ai 51% au arătat că părinţii i-au îndrumat să se înscrie la facultatea pe care au absolvi­t-o. O parte dintre su­biecţi, 11% au arătat că au venit­­­ fa­cultatea respectivă din întâmplare, fiind influenţaţi de numărul de locuri şi de condiţiile mai uşoare de concurs. Un rol redus l-au jucat prietenii, care au in­fluenţat 3% dintre subiecţi să vină la facultatea respectivă. Atitudinea absolvenţilor faţă de pro­fesia pe care şi-au ales-o a fost în mare măsură influenţată de cunoaşterea per­spectivelor pe care le oferă după absol­vire. Investigaţia sociologică a arătat că numai o treime dintre subiecţi au cu­noscut din anii studenţiei perspectivele pe care le oferă după absolvire profesia atearsă, 31% au cunoscut puţin, iar 35% nu le-au cunoscut. în acest stems, un obiectiv însemnat al procesului de în­văţământ îl reprezintă cultivarea la stu­denţi de către cadrele didactice a pa­siunii pentru profesia aleasă, cunoaşterea posibilităţilor de valorificare a capacităţii de creaţie, contribuind prin aceasta la legarea specialistului d­e locul şi între­prinderea sau instituţia în care va lucra. 2. Factorul hotărîtor în pregătirea inte­grării în producţie a tineretului univer­sitar îl reprezintă conţinutul procesului instructiv-educativ sub toate aspectele sale. Din datele investigaţiei a reieşit că mai mult de jumătate. 56% dintre ab­solvenţi au obţinut o bună pregătire pro­fesională (medii 7—8 la absolvire), 21% o pregătire foarte bună (medii 9—10 la absolvire) şi numai aproape un sfert — 23% au avut medii de 5—6. Gradul de pregătire, exprimat prin mediile obţi­nute la absolvirea facultăţii, arată că majoritatea absolvenţilor care lucrează în întreprinderile şi instituţiile cercetate au o pregătire profesională bună şi foarte bună, dispunând de cunoştiinţele nece­sare activităţii ce trebuie s-o desfăşoare în producţie. în cadrul a­cestei pregătiri un rol important l-au avut disciplinele de specialitate, recunoscute de 94% din­tre subiecţii investigaţi, ca elemente de bază ale formării lor ca specialişti în anii studenţiei. Dar pentru a forma un bun specialist, un bun cetăţean care să facă faţă complexităţii îndatoririlor ce-l aşteaptă, alături de cunoştinţele de spe­cialitate trebuie să aibă şi o solidă pre­gătire politico-ideologică. In pregătirea poli­tiico-ideologică a ti­nerilor, un rol important îl au ştiinţele sociale, care îi ajută în cunoaşterea fe­nomenelor şi proceselor sociale, în înţe­legerea interdependenţei dintre diferitele legi obiective, care guvernează socie­tatea, dau răspuns întrebărilor cu pri­vire la profundele transformări revolu­ţionare care au loc în lumea contem­porană. Dar studierea ştiinţelor sociale asigură nu numai însuşirea de către tineri a unor teze teoretice, principii, legităţi, ci contribuie la formarea unui mod de gân­dire dialectic, a unor convingeri comu­niste, la înarmarea lor cu cunoştinţele necesare abordării realiste, ştiinţifice a tendinţelor şi fenomenelor noi care apar în societate. Totodată ele orientează pe tineri spre preocuparea constantă de a descoperi şi promova noul, de a duce o luptă necruţătoare împotriva vechiului pentru asigurarea mersului hotărît îna­inte. Având în vedere valenţele rolului ştiinţelor sociale în formarea tineretului, 96% dintre subiecţi au arătat că stu­dierea disciplinelor de marxism-leninism i-au ajutat în formarea unor atitudini şi convingeri ferme, uşurîndude inte­grarea la noul loc de muncă. Alături de disciplinele de specialitate şi de ştiinţele sociale, în formarea viito­rului specialist strut necesare deprinde­rile de muncă, pe linia cercetării ştiin­ţifice şi cunoaşterea unor metode de muncă intelectuală independentă. Dintre subiecţii investigaţi numai 42% au apreciat că „metodele“ de activitate in­telectuală, însuşite în universitate, le sunt folositoare după absolvire şi numai 31% au considerat că în facultate şi-au format suficiente deprinderi pe linia cer­cetării ştiinţifice. Problema principală care se ridică este aceea de a învăţa studentul de azi în facultate cum să se documenteze, să cer­ceteze şi să analizeze problemele cit mai variate, pentru a găsi soluţiile po­sibile de rezolvare şi, dintre acestea, de a selecta pe cea mai optimă, în funcţie de condiţiile concrete de realizare. Dar oricît de consolidate ar fi deprin­derile de muncă intelectuală, formate în facultate, cu timpul ele se vor dovedi a fi insuficiente, dacă studentul şi le-a format în afara procesului creării de bu­nuri materiale. Participarea directă în procesul de producţie, în anii studen­ţiei, la realizarea unor aparate, utilaje, instalaţii şi bunuri de consum, va per­mite absolvenţilor ca să efectueze lucrări la nivelul muncitorilor calificaţi. Pe această linie rolul hotărîtor îl are orga­nizarea practicii în producţie, ca parte componentă a pregătirii de specialitate şi disciplină obligatorie a întregului proces de învăţămînt şi pentru toţi anii de studii. Solicitîn­d subiecţii să aprecieze care a fost rolul practicii productive în procesul integrării lor la noul loc de muncă, numai două treimi dintre ei au arătat că practica organizată în facul­tate a corespuns cerinţelor integrării lor în producţie. O influenţă pozitivă asupra adaptării absolvenţilor în primii ani de producţie o exercită activitatea desfăşurată în pro­ducţie de unii tineri înainte de a urma cursurile facultăţii. Este semnificativ faptul că aproape jumătate dintre su­biecţii investigaţi, care au mai lucrat în producţie, înainte de a intra în fa­cultate, au apreciat pozitiv practica efec­tuată î­n anii studenţiei şi circa 7­0% dintre ei care n-au mai lucrat în pro­ducţie înainte de a intra în facultate. Măsurile care s-au luat în cadrul univer­sităţii pe linia integrării procesului de învăţămînt cu producţia , transferarea unor activităţi didactice la Uzinele ,,Elec­troputere“, „Combinatul chimic“, Uzinele 7 noiembrie, reorganizarea practicii pro­ductive în funcţie de profilul secţiilor şi al facultăţilor, efectuarea stagiilor în producţie a cadrelor didactice, intrarea în consiliile profesorale şi în senatul universităţii a cadrelor, cu experienţă, din producţie, dubla subordonare a fa­cultăţilor faţă de Ministerul învăţămîn­­tului şi Educaţiei şi ministerele de resort, vor duce la întărirea unităţii dintre la­tura inistructiv-educativă şi cea aplica­tivă a procesului de învăţămînt, la for­marea unui tineret responsabil şi com­petent, angajat deplin în procesul edi­ficării noii orânduiri sociale. Elisabeta Trăistaru ►­tori şi artişti amatori locali. Această nou­tate — pe lingă texte de brigadă originale s-au prezentat şi piese de teatru într-un act scrise de autori locali — este de dată recentă şi s-a impus cu precădere în con­cursurile desfăşurate anul trecut, dictînd schimbări esenţiale în modul de a concepe şi de a îndruma aceste genuri de spec­tacole. Schimbări similare de atitudine se re­marcă şi în activitatea înstituţiilor profe­sioniste. Ele au fost dictate şi de două evenimente deosebit de importante :­­este vorba, în primul rînd, de noul edificiu al Teatrului Naţional — dar,­­cu totul deose­bit, făcut craiovenilor în preajma anului cînd sărbătorim jubileul celor trei decenii de la Eliberare — şi de Muzeul „Ion Ţucu­­lescu“, consacrat picturii şi graficii acestui mare artist născut la Craiova. Pe marginea celor două materiale, nu­meroşi invitaţi au formulat propuneri, analizînd cu spirit critic munca cultural­­artistică desfăşurată la nivelul judeţu­lui. Pentru a oferi cititorilor noştri cîteva din aceste intervenţii, transcriem în continuare fragmente din discuţiile în­registrate : „A crescut cu 40% numărul cititorilor de carte social-politică. Cre­dem că în anul 1974 s-ar putea învinge dificultăţile existente încă în difuzarea ziarelor şi revistelor“ (Febronius Dolea, directorul căminului cultural din Pre­­deşti). „Răspândirea cunoştinţelor ştiin­ţifice se face în colaborare cu specia­liştii staţiunii experimentale Bechet. S-au organizat cursuri de pregătire profesio­nală pentru zootehnie şi irigaţii, o nou­tate deci, în agricultura comunei noas­tre“ (Paul Vălugă, directorul căminului cultural Călăraşi). „Conferinţele susţi­nute la sate de brigăzile ştiinţifice ju­deţene trebuie să f­ie însoţite în mai mare măsură de proiecţii de filme docu­mentare şi diapozitive. Această modali­tate este foarte apreciată de publicul nostru“ (Ştefan Neagu, comuna Goicea). Casele de cultură din municipiul Craiova nu se remarcă prin profil, prin caracte­ristici proprii care să le deosebească unele de altele. Atunci cînd în cadrul lor se reuşeşte un spectacol bun nu sunt ajutate să găsească o sală de spec­tacole în care să primească publicul. Din păcate, nu s-a rezolvat încă acest dezi­derat, deşi sala fostului Naţional ar pu­tea, credem, găzdui, măcar o dată pe­­săptămână,, astfel de spectacole“ (Ion Trăistaru, preşedintele Comitetului muni­cipal Craiova de cultură şi educaţie so­cialistă) ; „Să se publice în volum textele autorilor locali scrise pentru brigăzile artistice de agitaţie“ (Gheorghe Popescu, directorul căminului cultural Piscu Vechi). „Relaţia muzeu-plulblce a fost şi rămîne în continuare preocuparea noas­tră esenţială, ieşirea din formulele tra­diţionale de manifestare a debutat cu modalităţi mai puţin uzitate; am înce­put să prezentăm anumite expoziţii iti­nerante, am organizat vernisaje în fa­brici, uzine, şcoli, în oraşe şi sate din judeţ“ (Luchian Diaconu, directorul Mu­zeului Olteniei). „Este necesar un spa­ţiu muzeistic suplimentar pentru arte plastică românească contemporană. Ne propunem să prezentăm în curând publi­cului colecţii de tablouri şi opere de artă mai puţin cunoscute, aflate deocam­dată în subsolurile muzeului“ (Paul Re­­zeanu, directorul Muzeului de Artă Cra­­iova); „De multe ori, filmele distribuite în judeţ sunt restituite fără a fi vizio­nate de public“ (Mircea Măngescu, de la întreprinderea judeţeană cinematografi­că) . „Am folosit în formaţiile artistice ale­­comunei muncitorii din Coşovenii care lu­crează la Electroputere... Aş dori ca re­vista „Ramuri“ să fie mai aproape de viaţa culturală a Doljului“. (Ion Ion, directorul căminului cultural din Coşoveni). Iată numai câteva din intervenţiile făcute pe marginea documentelor prezentate, sufi­ciente însă pentru a alcătui o micro-pano­­ramă a muncii culturale doljene. în încheierea dezbaterilor, tovarăşul Ion Cetăţeanu, secretar al Comitetului ju­deţean Dolj al P.C.R., după ce a făcut o serie de aprecieri pozitive asupra acti­vităţii din anul 1973, s-a referit pe larg la sarcinile de viitor. Având în vedere evenimentele remarcabile care vor marca acest an , Congresul an­ Xl-iea al P.C.R. şi Aniversarea a trei decenii de la eli­berarea patriei de sub jugul fascist, vor­bitorul a insistat în mod deosebit asupra necesităţii îmbunătăţirii activităţii tuturor instituţiilor cu caracter educaţional, a activităţii cultural-educative de masă, fo­losirii unor forme variate, moderne, care îşi dovedesc din plin audienţa la public. De asemenea, a fost relevată necesitatea organizării mai multor acţiunii cultural­­educative, mai ales în mediul rural, cu un bogat conţinut educativ, a unor acti­vităţi permanente care să atragă larg masele de oameni ai muncii spre cămi­nele culturale, casele de cultură, teatre, muzee etc. Acţionând în spiritul măsurilor adoptate de Plenara Comitetului judeţean de partid din 21 decembrie 1973, traducând în viaţă propriile obiective stabilite pentru anul 1974, Comitetul judeţean de cultură şi educaţie socialistă, instituţiile culturale din judeţ au datoria să intensifice activi­tatea cultural-educativă, să sporească con­tribuţia acesteia la creşterea conştiinţei socialiste a maselor şi mobilizarea lor la înfăptuirea sarcinilor ce le revin în al 4-lea an al cincinalului 1971—1975. D. Mihai și V. Gîscă

Next