Ramuri, 1976 (Anul 13, nr. 1-12)
1976-09-15 / nr. 9
Noile dimensiuni ale cunoaşterii După cum se ştie, în şedinţa din 14 septembrie a.c. a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a fost discutat şi aprobat Programul de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului şi ale Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste, în domeniul ideologic şi cultural-educativ, elaborat de Comisia ideologică a C.C. al P.C.R., sub directa îndrumare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Este un program de amploare, care oferă o imagine realistă, profund ştiinţifică a perspectivei, la alcătuirea căruia s-a ţinut seama şi de propunerile oamenilor muncii făcute în cadrul dezbaterilor prilejuite de Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste. Ideea esenţială care este subliniată cu vigoare de conţinutul Programului se referă la faptul că întreaga activitate ideologică şi cultural-educativă din patria noastră trebuie să se desfăşoare sub îndrumarea şi conducerea unitară, nemijlocită a Partidului Comunist Român, a organelor şi organizaţiilor de partid. în acest sens, este necesară o muncă intensă şi sistematică pentru cunoaşterea aprofundată de către toţi oamenii muncii a politicii interne şi externe a partidului şi statului, pentru lărgirea orizontului de cunoştinţe şi creşterea spiritului de responsabilitate în vederea înfăptuirii cu abnegaţie a sarcinilor construcţiei socialiste. La baza întregii activităţi ideologice, politico-educative şi cultural-artistice, trebuie să stea concepţia revoluţionară despre lume şi viaţă a partidului, materialismul dialectic şi istoric, principiile marxism-leninismului şi Programul partidului — carta sa teoretică fundamentală, călăuza fermă a comuniştilor, a întregului popor in rodnica activitate pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. S-a aprobat, astfel, crearea consiliilor de educaţie politică şi cultură socialistă ca organisme de partid şi de stat, la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, al oraşelor, comunelor, întreprinderilor şi instituţiilor care să organizeze unitar — sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid — întreaga activitate de educaţie politică şi răspîndire a ştiinţei, prin antrenarea tuturor forţelor de care dispunem în acest domeniu. Militînd pentru îmbunătăţirea organizării şi a conţinutului invăţămîntului politico-ideologic de partid şi utecist, Programul prevede organizarea „Universităţii politice şi de conducere“, ca formă superioară de pregătire a activului de partid. O deosebită atenţie este acordată formării şi educării tinerei generaţii ; astfel, în vederea cuprinderii din fragedă vîrstă a copiilor în procesul de educaţie comunistă se va constitui organizaţia „Şoimii patriei“. Măsuri concrete, de o excepţională valoare, vizează perfecţionarea învăţămîntului de toate gradele, corelarea lui mai strînsă cu producţia, conferindu-i-se totodată un puternic caracter educativ, o orientare clară în spiritul concepţiei materialist dialectice despre lume şi viaţă. O importanţă aparte este acordată ridicării la un nivel superior a activităţii uniunilor şi asociaţiilor de creatori, dezvoltării creaţiei cinematografice, teatrale şi muzicale, perfecţionării acţiunilor organizate de aşezămintele culturale. In acest sens, se va desfăşura Festivalul naţional al educaţiei şi culturii socialiste „Cîntare României“ — primul de acest fel în ţara noastră — organizat pe genuri de activităţi cultural artistice. Festivalul va avea loc pe etape de masă, judeţene, interjudeţene, republicană în perioada 1976—1977, in cinstea aniversării a 100 de ani de la cucerirea independenţei de stat. Acest Festival, va constitui, desigur, un fericit prilej de activizare a talentelor locale, de stimulare a creaţiei populare, intensificînd, astfel, activitatea cultural-educativă de masă. Se vor organiza întreceri între formaţiile artistice în cadrul întreprinderilor, oraşelor şi comunelor, cu care prilej va fi promovat un repertoriu nou, cu un bogat conţinut de idei şi înaltă calitate artistică, inspirat din realităţile construcţiei socialiste şi, deopotrivă, din trecutul glorios al poporului şi partidului. Un accent deosebit se va pune, deci, pe etapa de masă în care formaţiile, creatorii şi interpreţii vor realiza o amplă activitate de creaţie, concerte, spectacole, expoziţii şi alte manifestări cultural-artistice, susţinute în faţa oamenilor muncii din întreprinderi şi instituţii, unităţi agricole, învăţămînt, la case de cultură, cluburi şi cămine culturale. De asemenea, Programul prevede îmbunătăţirea activităţii presei, radioului, televiziunii şi preconizează măsuri pentru răspîndirea mai largă a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în rîndul maselor. Neîndoielnic, Programul de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului şi ale Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste, în domeniul muncii ideologice, politice şi cultural-educative se constituie într-un îndreptar de o excepţională valoare ce ridică pe un plan superior întreaga activitate ideologică şi spirituală, încadrîndu-se în uriaşul proces de edificare multilaterală a socialismului în ţara noastră. Este dovada de necontestat a politicii realiste, profund ştiinţifice promovată cu consecvenţă ideologică şi fermitate revoluţionară de partidul nostru, a studierii temeinice şi judicioase a perspectivei pe care o jalonează conform aspiraţiilor milioanelor de oameni ai muncii, întregului nostru popor. “ Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Ceramică de Horezu. /--------- VILCEA,---------N sigiliu al luminii O definiţie a Vîlcei e lumina. Vîlcea, acest ţinut din miază-noaptea Olteniei şi a fiinţei noastre, e un fel de ordiniş al luminii, izvorînd deopotrivă din cer, din apă şi din pămînt. Dacă aş fi albină nu m-aş muta niciodată din Vîlcea, stupul meu ar fi totdeauna aici, fiindcă aş avea Valea Oltului la picioare, ca un covor de floare şeasă, iar în juru-mi dealurile şi munţii, cu blănuri grele de flori de tei şi flori alpine. Dacă aş fi pictor n-aş mai visa ţărmuri sudice, m-aş îngropa de viu între luminile miază-noaptei vilcene, lăsîndu-le să-mi picteze singure pînzele. Dacă aş fi vînător sau pescar mi-aş ridica bivuacul aici, unde n-aş vina şi n-aş pescui nimic, ci m-aş culca, îmbătat de lumină, pe ţărmul Oltului sau al Lotrului, visînd că în tolba mea sau în năvodul meu s-a prins un peşte sau un cerb de aur. Vîlcea are mai multe capitale şi fiecare din ele e o emblemă sau o pecete a luminii. E mai întîi Rîmnicu-Vîlcei, vechiul oraş cărturăresc, e apoi acea capitală de piatră veche iradiind din veac ce se cheamă Cozia, e apoi acea capitală a artei ce se cheamă Hurezu, e apoi acea capitală a Ţării Loviştei — cîndva, sub Vodislav voievod, chiar capitală de ţară — care se cheamă Boişoara. O altă capitală a luminii — cea mai mare hidrocentrală de pe riurile interioare din România — s-a zidit tot aici, în inima Loviştei, sub munţii Lotrului. Un perete fantastic (121 m înălţime) opreşte, la Vidra, unda Lotrului, trimiţînd sub pieptul muntelui cîteva sute de milioane de metri cubi de apă cristalină întinsă într-o singură oglindă. Este unul din cele mai grandioase elogii pe care Omul acestei ţări l-a adus Muntelui său, făcîndu-l pentru întîia oară să-şi cunoască — răsfrînt — înălţimea. Această mare alpină, abia ivită pe lume, a şi început să prolifereze, să dea naştere unor pui, unei suite de oglinzi care cad în cascadă, fără să se spargă, între Ciunget (hidrocentrala-mamă, cu o putere instalată de 510 MW), Mălaia şi Brădişor (hidrocentrale în plină construcţie) şi de aici mai departe, pe Olt, devenit şi el un mare şantier energetic. Ce a rezultat, se vede. A rezultat şi rezultă, pe valea Lotrului şi a Oltului, lumină, şi a mai rezultat şi rezultă un nou peisaj, o modificare substanţială a geografiei şi chiar a microclimei, care se îmblînzesc, se îndulcesc, devin mai umane. Umanizarea geografiei şi deci a climei nu poate să nu aibă consecinţe asupra omului, a firii lui (deci firea vîlcenilor devine mai luminoasă !), chit că nu subscriem integral acestei teze, opunîndu-i zicala românească a omului ce sfinţeşte locul. Această sfinţire a locului Vilcei s-a produs — la dimensiuni geografice — în anii socialismului. în Vîlcea s-a construit şi se construieşte enorm, s-au ridicat şi se ridică centrale hidroelectrice, s-au ridicat şi se dezvoltă mari combinate ale chimiei, ale metalurgiei, ale valorificării superioare a lemnului, flancate de esplanade de blocuri moderne. Vîlcea se racordează prin toate firele somptuosului său peisaj la civilizaţia tehnică avansată, dar Vilcea, după cum scria un confrate-reporter, „se industrializează frumos“, „se industrializează cu suflet“, racordîndu-şi deopotrivă noua arhitectură la o tradiţie care, aici, obligă. Pentru a înţelege iar Ilie Purcaru (Continuare în pag. 15) Perspectivele invăţămîntului Deschiderea noului an de învăţămînt şcolar şi universitar a avut loc sub semnul unei vieţi politice tot mai dinamice, stimulată de hotărîrile Congresului educaţiei politice şi al culturii socialiste, al intensificării participării conştiente şi entuziaste a întregului popor la dezvoltarea multilaterală a construcţiei socialiste în ţara noastră. Şi în acest an, învăţămîntul superior şi în general şcoala românească beneficiază de indicaţiile deosebit de preţioase date de secretarul general al partidului la Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, indicaţii privitoare la creşterea contribuţiei învăţămîntului şi ştiinţei la opera de formare a omului nou, la îndeplinirea exemplară a hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului. După cum se ştie, în cuvîntarea rostită cu prilejul deschiderii noului an de învăţămînt, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului a făcut observaţii deosebit de importante cu privire la munca noastră, oferind îndrumări de o excepţională valoare referitoare la căile şi modalităţile concrete ale integrării învăţămîntului în producţie şi cercetare, finalizarea pregătirii practice a absolvenţilor, la stimularea capacităţii de creaţie a studenţilor şi cadrelor didactice. Totodată, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat cu vigoare ideea perfecţionării întregului învăţămînt din ţara noastră, a activităţii politico-educative desfăşurate în şcoală, reliefînd necesitatea continuării cu perseverenţă şi fermitate a eforturilor de corelare tot mai strînsă a şcolii cui cercetarea şi producţia. Intr-adevăr, orientarea principală dată învăţămîntului de către conducerea partidului în direcţia legării tot mai eficiente a pregătirii cadrelor cu cerinţele obiective ale dezvoltării social-economice a ţării şi ale revoluţiei ştiinţifico-tehnice contemporane, asigură condiţiile optime pentru modernizarea şi perfecţionarea învăţămîntului. Clarificarea concepţiei teoretice şi precizarea căilor practice ale integrării învăţămîntului în producţie şi cercetare, intensificarea aportului şcolii la creşterea nivelului de cultură al întregului popor, pregătirea tineretului prin muncă şi educarea lui în spiritul idealurilor comuniste, al înaltelor trăsături morale ale omului nou, perfecţionarea întregului proces instructiv-educativ sunt premise esenţiale care, valorificate integral, vor asigura reorganizarea fundamentală a învăţămîntului, restructurarea lui pe baze noi, revoluţionare, aşa cum a subliniat în repetate rînduri secretarul general al partidului. prof. dr. Tiberiu Nicola Rectorul Universităţii din Craiova (Continuare în pag. 2) Responsabilitatea majoră a dramaturgiei Arta spectacolului s-a dezvoltat în ultimii ani cu accentuată fermitate şi incontestabilă eficienţă in timpul de forţă al unei politici teatrale, parte integrantă a politicii culturale a partidului nostru, inregistrînd stagiune de stagiune o certă progresiune, în consonanţă cu succesele relevante obţinute de cultura noastră. Desigur, au fost jucate alături de piese care jalonează dezvoltarea prestigioasă a dramaturgiei şi texte cu ecoul calp al monedelor false , alături de spectacole marcind momente importante ale teatrului ultimelor decenii, nu o dată, publicul a dezavuat reprezentaţii amorfe în care s-au stins caratele unor piese valoroase. In ansamblu, însă, prin orientările ei fundamentale, prin împlinirile semnificative, arta spectacolului a cunoscut o perioadă de eflorescenţă cu sorgintea în concepţia unitară de politică teatrală, a cărei finalitate — realizată în bună măsură — a constituit-o transformarea spectacolului într-o artă populară cu o viguroasă funcţie formativă. Profunda rezonanţă contemporană a teatrului se datoreşte, printre alţi factori decisivi, viziunii noi, politice şi estetice, a colectivelor artistice privind structura şi calitatea repertoriului — programul ideologic şi artistic al teatrelor — care, abandonînd improvizaţia caleidoscopică, au optat pentru o structură mozaicală, sintetizînd cu pregnanţă proiectele fundamentale ale societăţii. Intr-un efort concertant, sprijinită cu o mai mare consecvenţă şi comprehensiune de critica literară, ideea de repertoriu naţional, cultivată cu asiduitate de toţi marii animatori ai teatrului românesc, dintr-un deziderat a devenit o realitate activă, un continuu proces de extindere și aprofundare, criteriu fundamental în afirmarea dinamică a artei spectacolului. Orice judecată de valoare privind teatrul contemporan trebuie să se refere, în primul rînd, la modul în care se configurează repertoriul naţional, reflex specific al politicii partidului de educare a maselor, de modelare a profilului spiritual al omului contemporan. In perspectiva fascinantă a dezvoltării culturii noastre, Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste a deschis oamenilor de teatru noi orizonturi şi direcţii de activitate, le-a statornicit îndatoriri superioare în acţiunea de a sincroniza pulsaţia scenei cu ritmul dezvoltării sociale şi de a înfăptui sub cupola teatrului comuniunea publicului cu adevărurile socialismului şi aspiraţiile umanităţii.în acest spirit, ideea de repertoriu naţional — principiu director al vieţii artistice — va trebui ea însăşi îmbogăţită şi adaptată cu mai multă rigoare scopurilor educaţionale Constantin Măciucă (Continuare în pag. 15)